Dialogul social in economia de piata
23 octombrie 2009 | JURIDICE.ro, Ion Dedu
Fac parte din organizatiile patronale de la inceputul democratiei in Romania, din cateva comisii de dialog social, printre care si ”Comisia de munca si politici salariale” a Consiliului Economic si Social, acest mic semiparlament format din reprezentantii Guvernului, patronatelor si sindicatelor.
In aceasta calitate, la invitatia lui Andrei Savescu, care m-a rugat sa scriu despre dialogul social si functionarea acestuia in Romania, pentru ca cred ca utilizatorii Juridice.ro sunt interesati de amanunte despre cum decurge dialogul social dintre reprezentantii angajatilor, cei ai angajatorilor si cei ai guvernelor trecute si viitoare, am decis sa scriu.
Dupa anii 1990, economia din Romania a schimbat regulile economice ale centralismului comunist cu cele ale capiatalului si capitalismului occidental. Cam de atunci vrem sa invatam sa dezvoltam societatea dupa principii si legi democratice, dar cu rezultate mai mult sau mai putin normale. Oare de ce?
Am inceput sa invatam sa traim in libertate cu competente acumulate de-a lungul unei perioade comuniste care a marcat unora modul de gandire, de actiune si de promovare. S-a nascut o Constitutie a Romaniei destul de buna, dar perfectibila. Pe masura ce si liderii de sindicat vor dori sa inteleaga ce este aceea o economie de piata si care sunt regulile functionarii ei, probabil vom reusi sa avem si rezultatele care au dus la dezvoltarea statelor occidentale.
Este bine ca avem prevazut in Constitutie la art. 135 „Economia Romaniei este economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta„, dar este destul de grav ca avem un cod al muncii cu multe prevederi ale economiei trecute, economia centralizata. Cum poate functiona un asemenea hibrid si care sunt efectele se vede clar de catre toata lumea.
Economia de piata este un raport intre cerere si oferta, incepand cu cererea de forta de munca si plata respectiva, raport care trebuie negociat in piata muncii intre angajat si angajator, plecand de la un salariu minim stabilit de guvern, dupa consultarea sindicatelor si patronatelor, de unde trebuie inceputa negocierea.
Un exemplu graitor al modului cum functioneaza economia de piata in Romania este contractul colectiv de munca unic la nivel national. Cum au putut reprezentantii patronatelor, multi dintre ei fiind la randul lor salariati, sa accepte acest contract, care a devenit lege in piata muncii nu stiu, cert este ca regulile care sunt in minerit trebuie aplicate si in industria textila, alimentara, invatamant etc. O anomalie care ineaca economia de piata este si acea grila de salarizare decisa la nivel national si nu la nivel de angajator cum este normal. Ce legatura au studiile cu salariul minim pe economie – atentie, o economie de piata – unde pretul fortei de munca se negociaza intre angajat si angajator, nu inteleg, cert este ca s-a incalcat de-a lungul anilor Constitutia Romaniei, (art. 16 alin. 1 „cetatenii sunt egali in fata legii”), cand am avut doua salarii minime, unul pentru angajatii la stat si unul pentru cei din privat, exemplu: un profesor universitar angajat la o universitate de stat pornea negocierea de la un salariu minim de x lei si acelasi profesor angajat la privat pornea negocierea de la un alt salariu minim pe economie.
Acum negociem cu reprezentantii sindicatelor un nou salariu minim pe economie, in conditii de presiune sindicala si guvernamentala. Patronatele – unite in sfarsit de ceva timp, in „Asociatia Confederatiilor Patronale din Romania”, cand incepe sa se simta o aliniere a ideilor, optiunilor si posibilitatilor – au propus ca salariul minim ar putea fi marit, in conditiile in care costurile angajatilor si angajatorilor cu salariile de pana la 1000 de lei sa ramana inghetate. Ca guvernul nu este de acord intelegem, dar sindicatele? Oare dece nu vor in ruptul capului o astfel de varianta, in conditiile in care cei pe care ii reprezinta au de castigat.
Platim, de asemenea, tribut greu promovarii in diferite guverne a unor lideri de sindicat care vad dezvoltarea statului roman numai prin mariri de salariu, cresteri de impozite, urmarirea patronilor si acuzarea lor de tot raul din economie, coroborat cu nepasarea patronilor de ce se discuta in comisiile de dialog social, acceptand fara sa comenteze decizii luate sub presiunea sindicatelor, sindicate care sunt foarte unite, detinand un patrimoniu deosebit de bogat, mostenitori ai fostului UGSR.
Cand s-a discutat legea salarizarii unice pentru personalul din sectorul bugetar patronatele s-au abtinut de la prea multe comentarii lasand „patronul administrator” (guvernul) sa negocieze cu sindicatele, asa cum este normal. Acum insa, cand criza, la inceput financiara, s-a transformat rapid intr-o criza economica foarte puternica si a afectat toate societatile din Romania, se discuta despre cresterea salariului minim si, atentie, si despre o alta lege a pensiilor.
In comisia de dialog social ministru interimar al muncii a vorbit cateva ore despre noul sistem de pensii in viziunea domniei sale, sistem care incepe cu urmarirea dezvoltarii urmatorilor indicatori: cresterea numarului de contribuabili, cresterea salariilor, cresterea contributiilor si cresterea varstei de pensionare.
Dar nu s-a spus nimic despre „fundatia” acestui sistem, care sunt firmele private si care sunt factorii principali de crestere a patru din cei cinci indicatori.
Nu s-a prevazut in nici un fel ajutorul ce ar trebui dat firmelor pentru dezvoltare, neglijandu-se total efectele crizei economice, care a dus la cresterea numarului de someri, implicit la scaderea contributiilor si marirea presiunii pe fondul de somaj, nu s-au luat in calcul zecile de mii de firme care si-au incetat activitatea prin faliment sau suspendarea activitatii, nu a vorbit nimic despre progresul tehnic de import care in cei douazeci de ani de capitalism a facut ca unele mari firme sa reduca acest numar de contribuabili la sistemul de pensii, nu s-a luat in calcul faptul ca in Romania 70% din firme au intre 2 si 50 de salariati pe care orice masura restrictiva ii afecteaza direct si, implicit, afecteaza bugetul national.
Iata cum decurge dialogul social intr-o economie „hibrid”, (de piata + gandire economica cetralizata) cand mentalitatile sunt blocate de invataturile economice centralizate, cand uiti sau nu realizezi ca trebuie incurajata dezvoltarea capitalului privat, cand nu se iau masuri fiscale de incurajare a pastrarii capitalului strain in Romania, cand inventezi mecanisme forfetare de impozitare, cand ai peste patru sute de impozite si taxe.
Sunt multe de spus si promit sa mai scriu din culisele dialogului social, precum si despre mediere si cazuri mediate. Deopotriva, o sa incerc sa pun in pagina diverse interviuri si pareri ale reprezentantilor sindicatelor, patronatelor si guvernului pe diverse teme.
Ion Dedu
vicepresedinte Uniunea Nationala a Patronatului Roman
presedinte Patronatul de Comert, Turism, Industrie si Servicii
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
