JurisprudenţăJurisprudenţă CEDOJurisprudenţă CJUEJurisprudenţă CCRJurisprudenţă ÎCCJJurisprudenţă curentă ÎCCJ / Dezlegarea unor chestiuni de drept / Recurs în interesul legiiJurisprudenţă Curţi de apelJurisprudenţă TribunaleJurisprudenţă Judecătorii
 
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO)
CărţiProfesionişti
Print Friendly, PDF & Email

Incalcarea dreptului la viata privata si de familie. Contributia autoritatilor la destramarea relatiilor de familie dintre copil si tata. Hotararea CEDO in cauza Amanalachioai vs. Romania
29.10.2009 | JURIDICE.ro, SNSA


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 720 din 26 octombrie 2009 a fost publicata Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 26 mai 2009 in Cauza Amanalachioai vs. Romania.

In prezenta cauza, Curtea Europeana, cu opinie separata, a condamnat statul roman pentru incalcarea dreptului la viata privata si de familie, consacrat de art. 8 din Conventie.

Faptele

Sirul evenimentelor a fost declansat de imprejurarea ca reclamantul, ramas singur cu fetita sa, in varsta de cinci ani, dupa decesul sotiei, si-a dat acordul ca fetita sa sa-si petreaca vacanta la bunicii materni. Din acest moment reclamantul nu a mai putut avea legaturi personale cu copilul sau, bunicii refuzand inapoierea acestuia. Toate eforturile reclamantului pentru recuperarea copilului au fost sortite esecului. Reclamantul a incercat initial recuperarea fiicei sale prin intermediul unei ordonante presedintiale, pe care insa nu a reusit sa o puna in executare datorita opunerii bunicilor la restituirea fetitei. Incercarile ulterioare ale tatalui de a-si recupera copilul, pe calea proceselor de drept comun, au esuat. Fetita a ramas la bunici, fara ca reclamantul sa fi fost decazut din drepturile parintesti si fara ca bunicii sa fi obtinut incredintarea copilului, instantele apreciind ca fetita s-a integrat in mediul familial al bunicilor, unde se simte bine si unde doreste sa ramana.

Aprecierile Curtii – opinia majoritara

Curtea a constatat ca hotararile si totalitatea procedurilor urmate de reclamant pentru a-si recupera copilul constituie o ingerinta in dreptul acestuia la viata familiala si privata, dar observand dispozitiile art. 103 din Codul familiei, care permit instantei sa refuze inapoierea copilului daca aceasta masura este contrara intereselor copilului, a constatat ca aceasta ingerinta este prevazuta de lege si are un scop legitim, adica apararea intereselor copilului.

Insa, in ceea ce priveste aprecierea „necesitatii” masurii litigioase „intr-o societate democratica”, Curtea a constatat ca nu a fost pastrat justul echilibru ce trebuie sa existe intre interesele concurente, adica intre cele ale copilului, cele ale tatalui si, in circumstantele spetei, cele ale bunicilor. Cu alte cuvinte, daca este indiscutabil ca interesul copiilor trebuie sa aiba prioritate fata de orice alt considerent, Curtea a aratat totusi ca acest interes prezinta un dublu aspect: pe de o parte, sa le garanteze copiilor o evolutie intr-un mediu sanatos; pe de alta parte, sa mentina legaturile acestora cu familia. Interesul copilului impune ca numai anumite circumstante cu totul exceptionale sa poata duce la o ruptura a unei parti a legaturii de familie si ca sa se faca tot posibilul sa se pastreze relatiile personale si, daca este cazul, la momentul potrivit, „sa se reconstituie” familia. Curtea a apreciat ca motivele retinute de instantele nationale pentru a refuza inapoierea fetitei la tatal sau nu corespund circumstantelor „cu totul exceptionale” ce ar putea justifica o ruptura a legaturii de familie. Mai mult, chiar pasivitatea autoritatilor se afla la originea rupturii relatiilor dintre copil si tatal sau.

Curtea a conchis ca dreptul la respectarea vietii de familie al reclamantului nu a fost protejat intr-un mod efectiv, in ciuda aspiratiilor legitime ale acestuia de a-si vedea familia reunita, astfel cum prevede art. 8 din Conventie.

Curtea a obligat statul roman la plata catre reclamant a sumei de 20.000 EUR, ca daune morale, si a sumei de 3.000 EUR, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Opinia minoritara

In opinia minoritara (a doamnei judecator Fura-Sandstrom), se retine, in esenta, ca judecatorul national este cel mai indreptatit sa aprecieze cauzele legate de viata de familie si pentru a gasi justul echilibru dintre interesele si drepturile persoanelor, in special interesul superior al copilului. De asemenea, judecatorul minoritar retine un dubiu in legatura cu contributia decisiva a autoritatilor nationale la consolidarea unei situatii de fapt contrare dreptului reclamantului protejat de art. 8 din Conventie, si corespunzator, o suspiciune legata de insasi contributia reclamantului la aceasta situatie.

Pentru Juridice.ro, SNSA

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate