« Secţiuni « Articole « RNSJOpiniiPovestim cărţi
Revista de note şi studii juridice (RNSJ)
Condiţii de publicareDespre revistă
EssentialsNote de studiuStudii
JURIDICE
5 comentarii

Medierea – institutie moderna in statul de drept. Importanta cunoasterii acesteia de catre viitorii juristi
29.10.2009 | JURIDICE.ro, Fanuta Lisman

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

1. Discursul nostru în legătură cu medierea este unul de adâncă implicare în societatea românească; încercăm să promovăm această instituţie ca antidot la nepăsare, ca antidot la conflict, ca remediu pentru o societate care se vrea a fi sănătoasă.

Este de notorietate faptul că aglomerarea instanţelor de judecată din România afectează întreg sistemul judiciar, că procesele aparent simple sunt întârziate din cauza birocraţiei, că deciziile instanţei vin după repetate înfăţisări şi termene, că mormane întregi de dosare aşteaptă de mult prea multă vreme rezolvarea.

Cu toate acestea, deşi medierea are drept scop principal degrevarea instanţelor de judecată de acele dosare ce pot fi soluţionate prin metode alternative precum medierea, practica medierii este foarte putin cunoscută în ţara noastră.

Motivele pot fi diverse. Spre exemplu, putem vorbi de faptul că deşi Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 441 din 22 mai 2006, a fost adoptată în urmă cu 3 ani, abia anul trecut au fost autorizaţi primii mediatori. Ca o consecinţă a  acestui fapt, corpul mediatorilor nu a avut timpul necesar pentru a-şi coagula forţele în vederea promovării profesiei de mediator. Mai mult decât atât, nici primul Consiliu de mediere, deşi avea menirea să facă acest lucru, nu a reuşit, poate şi datorită frământărilor inerente oricăror începuturi. Mai mult decât atât, nici alte instituţii ale statului nu au făcut eforturi în acest sens, deşi avantajele recurgerii la această metodă alternativă de soluţionare a conflictelor sunt binecunoscute.

De asemenea, deşi suntem o populaţie majoritar creştină (peste 90% dintre români se declară creştini, iar încrederea populaţiei în Biserică este de notoritate), totuşi, în mod surprinzător, dialogul nu este prezent; comunicarea nu se realizează.

2. Apreciem că acum este momentul implementării unei instituţii care poate reda societăţii româneşti posibilitatea reluării dialogului, atât interpersonal, cât şi instituţional.

Deşi nu beneficiază de o promovare bine organizată, instituţia medierii devine treptat cunoscută; mai sunt însă mulţi paşi de făcut.

Fiind o instituţie de importanţă majoră pentru un stat de drept cu o populaţie al cărei nivel de dezvoltare culturală a crescut în ultimii douăzeci de ani, este necesar ca această instituţie să fie cunoscută încă din timpul facultăţii, cel puţin de către studenţii care urmează studii juridice. Ar fi necesar ca această instituţie să fie studiată de către orice student care va urma o carieră juridică, nu doar pentru a şti când şi cui îi foloseşte, ci şi pentru a-i permite viitorului jurist (avocat, magistrat, notar, consilier juridic, funcţionar public) să-şi formeze anumite deprinderi, anumite competenţe, precum cele de comunicare sau negociere. Deprinderile şi competenţele create prin studierea unei astfel de instituţii pot fi de folos viitorului jurist în oricare dintre profesiile mai sus menţionate.

3. Dacă studenţii vor avea cunoştinţe despre mediere încă de pe băncile şcolii, putem avea garanţia că ulterior, când vor fi practicieni, nu vor manifesta reticenţă în a apela la mediere, atunci cănd ei înşişi se află într-un diferend sau chiar cand exercitarea profesiei le prilejuieşte ocazia. Astfel, credem ca magistratul, amintindu-şi cele studiate în timpul facultăţii, atunci când va considera utilă o astfel de procedură, va putea recomanda părţilor să apeleze la un mediator pentru rezolvarea unui anumit tip de conflict. Avocatul, de asemenea, în funcţie de speţele ce-i sunt supuse spre rezolvare, fiind familiarizat cu medierea şi cunoscând avantajele alegerii acestei căi de soluţionare, va şti când este bine pentru clientul său să recurgă la procedura medierii.

4. Treptat, suntem convinţi că se va ajunge la o practică generală, date fiind numeroasele avantaje pe care le poate aduce medierea pentru orice persoană care apelează la ea.

Totodată, nu putem neglija faptul că, pe parcursul studierii procedurii de mediere şi ulterior, prin recurgerea la o astfel de procedură ca alternativă la justiţie, se vor crea anumite obişnuinţe, anumite deprinderi ce vor creşte calitatea serviciilor oferite clienţilor de către jurişti.

Mai mult decât atât, cu excepţia magistraţilor, oricare altă profesie juridică este compatibilă cu cea de mediator, potrivit legii în vigoare (Legea nr. 192/2006).

În viitor, oricine a fost angrenat cel puţin o dată într-o astfel de procedură, având în vedere rata de succes şi beneficiile medierii, vor prefera dialogul, va prefera comunicarea şi negocierea, oricăror alte forme de rezolvare a diferendelor. Astfel se pot pune bazele pentru dezvoltarea unei societăţi ce va avea ca regulă de funcţionare şi de rezolvare a diferendelor – dialogul.

5. O societate în care dialogul, comunicarea, este o regulă de bază pentru membrii săi, pentru instituţiile sale, se află pe scara cea mai de sus a dezvoltării sale.

Medierea ne poate readuce în societate dialogul care lipseşte societăţii româneşti de prea multă vreme. Ne lipseşte comunicarea, nu doar la nivel instituţional, fapt ce se observă cu ochiul liber, ci şi la nivel interpersonal. Am uitat demult că dialogul este fecund, el înalţă exigenţa gândirii. Dialogul este calea spre evoluţie a unei persoane, a unei instituţii, a unei societăţi. Cel aflat în dialog se îmbogăţeşte cu sensurile pe care i le descoperă ceilalţi prin dialog.

Aşadar, medierea nu este doar o instituţie modernă a dreptului, ci este şi o instituţie care arată nivelul de dezvoltare al unei societăţi.

6. Ce este medierea şi care sunt avantajele concrete ale acesteia? De ce, efectiv, am avea nevoie de mediere în societatea românească?

Ca şi instituţie, medierea este o metodă alternativă de rezolvare a conflictelor – ”Alternative Dispute Resolution”.

Mai nou este denumită metodă oportună – nu la noi, ci în statele care au înţeles demult care sunt avantajele medierii – ”Apropriate Dispute Resolution” – de rezolvare a conflictelor, după o procedură generală prevăzută de lege, în condiţii de confidenţialitate totală, de autodeterminare a părţilor, de neutralitate şi imparţialitate a mediatorului profesionist (ales în mod voluntar de părţi) şi cu multe avantaje (pecuniare şi nu numai) pentru părţile care au disponibilitatea să ajungă la un acord, pe cale amiabilă.

Aşa cum legea însăşi o spune (Legea nr. 192/2006, în art. 1 alin. 2),  medierea se bazează pe încrederea pe care părţile o acorda mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele şi să le sprijine pentru soluţionarea conflictului, prin obţinerea unei solutii reciproc convenabile, eficiente si durabile.

7. Pe termen scurt, avantajele medierii sunt uşor de prevăzut şi de cuantificat. Astfel, un prim avantaj, ce poate fi perceput ca atare de către orice justiţiabil care decide să pună capăt unui conflict prin mediere, este determinat de factorul timp. Dacă în instanţă este cunoscut momentul de început al procesului, cel de final este greu de prevăzut, fie din cauza procedurilor greoaie ce trebuie îndeplinite, fie din cauza numărului mare de dosare aflate pe rol. În ceea ce priveşte medierea, timpul este cu mult redus, iar procedura este simplă, lucru ce duce, de asemenea, la reducerea timpului de rezolvare a conflictului. Pe de altă parte, economia de timp poate duce şi la o economie de natură pecuniară. Mai mult decât atât, stresul generat fie de şedinţele propriu-zise de judecată (de aglomeraţie, de aşteptare, de imposibilitatea de a fi ascultat pentru tot ce ai de spus), fie de imposibilitatea de a prevedea rezultatul (favorabil sau nu), este cu mult redus, dacă nu chiar înlăturat.

Un alt avantaj imediat resimţit de către persoanele (fizice sau juridice) care aleg procedura medierii este cel al diminuării costurilor; costurile în procedura medierii pot fi sensibil mai mici decât cele aferente desfăşurării procedurii în faţa instanţei de judecată. Mai mult decât atât, dacă părţile ajung să încheie un acord, rezolvând un conflict aflat pe rolul instanţelor, legiuitorul a prevăzut posibilitatea restituirii taxei judiciare de timbru (în cauzele civile), indiferent de momentul în care părţile au decis suspendarea procesului. Astfel, odată ajuns acordul de mediere în instanţă, la cererea părţii interesate, se va dispune restituirea taxei de timbru.

Este cunoscut faptul că majoritatea şedinţelor de judecată sunt publice, iar riscurile ca anumite informaţii să apară în media şi să producă efecte negative asupra persoanelor implicate sunt foarte mari. Tocmai de aceea, confidenţialitatea reprezintă un alt avantaj pentru oricare dintre situaţiile în care părţile nu-şi doresc o publicitate negativă, nu doresc a fi cunoscute aspecte private ale vieţii lor personale sau anumite aspecte ce ţin de bunul mers al afacerilor pe care acestea le derulează.

Faptul că părţile participă direct la găsirea soluţiilor duce la o rată mare de succes a medierii. Totodată, medierea păstrează relaţiile dintre părţi. Flexibilitatea procedurii de mediere este ea însăşi un avantaj care produce efecte benefice prin alegerea acestei metode.

8. Din perspectiva unui avocat (avocaţii pot fi adevăraţii promotori ai acestei instituţi, alături de magistraţi, care sperăm, cel puţin în timp, să fie atraşi de partea medierii), avantajele pot fi următoarele:
– spiritul combativ poate fi dezlănţuit în timpul medierii, fără constrângeri ori sancţiuni, cum se întâmplă în cazul instanţei de judecată;
– un verdict negativ în instanţă ar putea duce la pierderea unor clienţi sau a unor potenţiali clienţi; un succes în mediere poate însemna nu doar păstrarea unui client (mulţumit), ci şi păstrarea unui client care poate aduce alţi clienţi;
– la mediere, onorariul de avocat poate fi ceva mai mare decât în instanţă; mai mult decât atât, se poate negocia şi primi un onorariu de succes;
– procedura medierii poate oferi acelaşi grad de satisfacţie ca şi câştigarea unui proces în instanţă.

9. În ceea ce priveşte statul, avantajele (binecunoscute de către statele ce au implementat această procedură cu mult înaintea României) pot fi: degrevarea instanţelor de judecată, creşterea calităţii actului de justiţie şi implicit creşterea încrederii cetăţeanului în actul de justiţie, scăderea costurilor aferente organizării judiciare şi altele asemenea. Astfel, cu un numar mai mic de dosare pe rol, magistraţii vor putea afecta un timp mai mare, atât studiului individual, cât şi studiului dosarelor ce le revin spre soluţionare, iar soluţiile ce vor fi pronunţate au toate şansele să conţină tot mai puţine erori judiciare. Mai mult decât atât, tot mai puţini justiţiabili vor fi nemulţumiţi de serviciile oferite de stat în materie de justiţie.

10. Dincolo de toate aceste avantaje imediate, pe termen lung putem vorbi despre avantaje mult mai importante, iar acestea vizează societatea în ansamblul ei.

Fiind o metodă de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, medierea poate aduce o îmbunătăţire climatului social actual din România. Putem vorbi astfel de o îmbunătăţire a comunicării la nivel instituţional, dar şi a comunicării dintre instituţiile statului şi cetăţenii săi. O bună comunicare dintre instituţiile statului presupune şi asigurarea bunelor servicii pentru cetăţean, ceea ce contribuie la menţinerea unui climat de încredere şi respect faţă de instituţiile satului.

Treptat, cu cât un număr tot mai mare de persoane vor alege medierea pentru a pune capăt divergenţelor dintre ele, cu atât vom avea o comunicare mai bună între membrii societăţii, la orice nivel. Se va realiza astfel un climat general bazat pe respect şi încredere reciprocă între membrii societăţii. Vom putea aspira la un climat în care membrii comunitatilor mai mari sau mai mici, în realizarea propriilor obiective, vor ţine cont şi de interesele celorlalti, cu consecinţa că va fi tot mai consistentă şi mai vizibilă solidaritatea dintre cetăţeni.

Existenţa, în prezent, a unui Consiliu de mediere validat, ne îndreptăţeşte să sperăm că lucrurile se vor schimba în bine.

11. Conchidem aşadar, prin prisma celor arătate mai sus şi prin prisma modificărilor benefice preconizate a fi aduse Legii nr. 192/2006, că medierea este o instituţie modernă a unui stat modern, a unei societăţi aflată pe o treaptă mai înaltă a dezvoltării sociale, societate ai cărei membri vor prefera dialogul conflictului, vor prefera negocierea mai întâi de toate, vor prefera păstrarea bunelor relaţii între ei.

Construirea unei societăţi solidare, în care, desigur, ne dorim cu toţii să ne desfăşurăm activitatea, va necesita efortul tuturor profesiilor juridice. Doar efortul  mediatorului, lipsit de sprijinul celorlalte profesii juridice, va fi o picătura de apă într-un ocean învolburat.

12. Am expus mai sus câteva dintre motivele pentru care apreciem că, în viitor, instituţia medierii ar trebui să fie studiată încă din timpul facultăţii. Sperăm ca prin materialul de faţă să fi reuşit cel puţin să trezim curiozitatea unora dintre dumneavoastră de a încerca, cel puţin o dată, să apelaţi la procedura medierii.

Fănuţa Lisman

 
Secţiuni: Mediere, RNSJ | Toate secţiunile
Cuvinte cheie:
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Au fost scrise până acum 5 de comentarii cu privire la articolul “Medierea – institutie moderna in statul de drept. Importanta cunoasterii acesteia de catre viitorii juristi”

    • jurefani spune:

      Multumesc, Danut. Dar, dupa cum vezi, este nevoie de parerea cat mai multor persoane care au inteles ce este medierea. Ca atare, te provoc la un dialog concret.
      Pentru promovarea acestei institutii este nevoie de multa daruire, daca ne dorim cu adevarat sa functieneye si la noi, sa duca si pentru romani beneficiile cunoscute de cetatenii statelor care au facut din mediere un mod de viata.

  1. rita spune:

    Buna. Eu sunt autorizata ca si mediator, asa ca vad din interiorul profesiei problema, care deocamdata este una foatre mare: nu se promoveaza medierea, oamenii nu cunosc profesie, iar nou, mediatorii, avem sarcina grea de a o face, din pacate, din propria noastar putere.
    Ma bucura faptul ca totusi se discuta mai mult, cel putin aici, despre mediere.

    • jurefani spune:

      Cred ca nu trebuie sa ne subestimam fortele fiecaruia dintre noi in promovarea medierii.
      Orice mediator, din locul in care se afla, are aceasta posibilitate, numai sa nu se lase invins, chiar contaminat de neincrederea celor din jur.
      Eu am incredere ca medierea va fi inteleasa tot mai bine si de cat mai multe persoane. Nu cred ca pot fi de neglijat avantajele medierii in conditiile in care taxele de timbru se maresc iar instantele sunt tot mai aglomerate.

      O arma puternica ce sta la indemana fiecarui mediator este internetul. Cred ca pe acesta cale ne putem face auziti si intelesi de tot mai multe persoane, pentru ca mai apoi, informatiile sa patrunda si in spatiul public de zi cu zi.

  2. lolek spune:

    Ma tem ca in Romania medierea nu va reprezenta multa vreme o alternativa viabila la procedura jurisdictionala, decat daca in anumite domenii s-ar institui obligativitatea cumulata cu gratuitatea sau cu reducererea corespunzatoare a taxelor de timbru pentru cererea de chemare in judecata in cazul esuarii medierii.
    Nimeni n-ar fi mai fericit decat judecatorii ca oamenii sa mearga la mediere, mai ales ca judecatorii nu sunt platiti la numarul de dosare… Iar pentru informarea corecta a d-lor mediatori, judecatorii au facut propuneri si au participat la dezbateri pe problema medierii de cel putin 6-7 ani, de cand era in stadiu de idee (asta stiu din experienta directa, e posibil sa fie mai mult).
    Pe scurt, motivele pentru care oamenii nu vin si nu vor veni prea curand la mediere sunt urmatoarele:
    1. lipsa oricarei garantii privind succesul demersului, caz in care medierea n-ar fi decat o risipa inutila de timp si de bani, pentru ca oricum ar trebui sa vina in instanta;
    2. profunda lipsa a unei educatii a cetatenilor cu privire la ingrozitor de multe aspecte ale vietii sociale, printre care si acesta; in Ro, oamenii fie isi rezolva singuri problemele, adica se „mediaza” singuri, fie, daca nu se inteleg, se duc la cineva care sa hotarasca cine are dreptate; sa se duca la un necunoscut care sa ii ajute sa ajunga la o intelegere, daca vor, e o chestie la care nu se pot gandi;
    3. banii – in instanta sunt numeroase posibilitati pentru a beneficia de scutiri, esalonari, reduceri ale taxelor de timbru, aparare gratuita, etc.; din cate stiu eu, mediatorul vrea sa castige bani din mediere;
    4. tot o chestie de educatie : la noi, toata lumea are dreptate, justitiabilul nu stie sa piarda si nu accepta sa lase de la el, sa faca un compromis, fiind mai degraba dispus sa se judece ani de zile pentru un butoi de plastic pentru murat varza. Iar daca a pierdut, nu poate fi nicidecum ca nu a avut dreptate, ci din pricina coruptiei.
    In fine, as mai vrea sa adaug ca judecatorii au atributii clare de mediere, potrivit dispozitiilor art.131, 613 si 673 ind.4 Cpc., nefiind complet pe dinafara… Orice judecator stie ca este de preferat sa dea o hotarare care sa multumeasca ambele parti si sa reprezinte vointa acestora.
    Bineinteles ca ar fi o idee buna sa se studieze medierea in facultatea de drept, probabil ca un capitol in cadrul procedurii civile. Banuiesc ca n-ar putea fi vorba despre o disciplina separata, in conditiile in care nu este o ramura de drept, iar cursuri de retorica, psihologie, comunicare si altele sunt deja. Poate ar fi si un pic exagerat, in conditiile in care acum este necesar un curs pregatitor de o saptamana pentru a putea sustine examenul de autorizare ca mediator.
    Este de apreciat optimismul autoarei articolului cu privire la viitorul medierii, insa ma tem ca nu va fi asa de usor, si asta nu pentru ca judecatorii nu trimit oamenii la mediere pentru ca nu au invatat despre ea in facultate… In momentul in care s-a ajuns la proces, adica in fata judecatorului, oamenii sunt deja pregatiti pentru o lupta juridica, si-au platit avocati si taxe judiciare, iar de cele mai multe ori si-au spus lucruri care nu prea mai lasa deschisa usa pentru dialog. Experienţa judecatorului ii permite acestuia sa evalueze situatiile in care ar putea fi folositoare medierea, nu o pierdere de vreme pentru parti din pricina atitudinii acestora, astfel ca poate manifesta discernamant in recomandare.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD