Precedent judiciar neconfirmat legislativ. Dreptul constitutional de informare. Taxa radio-TV
16 noiembrie 2009 | Razvan LUNGU
In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 770 din 11 noiembrie 2009, a fost publicata sentinta civila nr. 767/2008 a Curtii de Apel Cluj – Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal, avand ca obiect anulare acte emise de autoritatile de reglementare, H.G. nr. 977/2003.
Precedent judiciar in dreptul roman neconfirmat legislativ. Chiar daca la noi nu este recunoscut, ca in common law, precedentul judiciar, Curtea de Apel Cluj a anticipat prin decizia sa din 11 decembrie 2008, solutia ICCJ, sectia contencios administrativ si fiscal, din decizia nr. 2102/2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 691 din 14 octombrie 2009, prin care a fost anulata plata taxei radio tv de catre microintreprinderi, obligatia de plata revenind doar celor care beneficiaza de asemenea servicii.
Dreptul constitutional de informare nu poate fi transformat intr-o obligatie de a sustine serviciul public prin instituirea de taxe, ce ar trebui platit indiferent daca activitatea de informare ajunge sau nu la contribuabil.
Contrar solutiei anterioare din 13 noiembrie 2008 a Curtii de Apel Cluj – sentinta 712/2008 prin care s-a respins cererea de anulare a acestor taxe, infirmata in recurs de ICCJ, sectia contencios administrativ si fiscal, prin decizia nr. 2102/2009, la data de 11 decembrie 2008, Curtea de Apel Cluj prin sentinta nr. 767/2008 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 770 din 11 noiembrie 2009 a dispus anularea taxelor radio tv.
SC WEB Consult SRL a solicitat anularea prevederilor cuprinse in art. 3 alin. 1 din Hotararea Guvernului nr. 977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune.
Instanta a avut in vedere Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, care defineste taxa in raport de serviciile prestate de agentii economici sau institutiile publice, cat si practica constanta a Curtii Constitutionale – decizia nr. 297/06 iulie 2004 si nr. 159/30 martie 2004 – care a statuat ca, prevederile art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994, care dispun cu privire la obligatia persoanelor juridice romane sau straine cu sediul in Romania de a plati taxa, in conditiile in care au beneficiat de aceste servicii, nu sunt contrare dispozitiilor constitutionale ale art. 44 alin. 2 privind ocrotirea in mod egal a proprietatii.
Instanta de contencios constitutional a dat indirect o interpretare oficial jurisdictionala, aratand ca textul nu contravine Constitutiei, cata vreme interpretarea oficiala facuta de Parlament a vizat notiunea de beneficiar al acestor servicii publice.
Faptul ca taxa se regaseste in legislatia si practica europeana in domeniu, nu este in masura sa confere legitimitate dispozitilor din cele doua Hotarari de Guvern.
O hotarare de guvern nu poate decat sa precizeze si sa asigure corect aplicarea legii, neavand calitatea de a crea drept.
Taxa incumba unor beneficiari ai acestor servicii, astfel ca H.G. nr. 977/2003 si H.G. nr. 978/2003 nu au aplicat in mod corect dispozitile art. 40 din Legea nr. 41/1994.
