JurisprudenţăJurisprudenţă CEDOJurisprudenţă CJUEJurisprudenţă CCRJurisprudenţă ÎCCJJurisprudenţă curentă ÎCCJ / Dezlegarea unor chestiuni de drept / Recurs în interesul legiiJurisprudenţă Curţi de apelJurisprudenţă TribunaleJurisprudenţă Judecătorii
 
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO)
CărţiProfesionişti
Print Friendly, PDF & Email

Incalcarea dreptului de proprietate. Imposibilitatea de a intra in posesia imobilului retrocedat. CEDO, 34325/05, Rodica Mihaela Rotaru vs. Romania
18.11.2009 | Razvan LUNGU


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

Rodica Mihaela Rotaru vs. Romania, 34325/05, 10 noiembrie 2009

Faptele

Reclamanta s-a nascut in 1948 si in prezent locuieste in Bucuresti.

Pe 24 ianuarie 1996 Tribunalul Bucuresti printr-o hotarare definitiva a constatat calitatea de proprietar a reclamantei si a tatalui acesteia asupra unui apartament, confiscat in timpul regimului communist.

Apartamentul a fost inchiriat de catre stat inca din 1978 lui O.I.

In septembrie 1996 primaria a emis un process verbal de punere in posesie a reclamantei si a tatalui acesteia. In 2002 printr-un act de vanzare-cumparare reclamanta a devenit unic proprietar.

Reprezentantii primariei i-au notificat lui O.I. faptul ca apartamentul a fost restituit proprietarilor si ca vechiul contract de inchiriere nu mai este valabil.

In octombrie 1996 reclamanta i-a notificat lui O.I., faptul ca doreste sa incheie un nou contract de inchiriere cu acesta.

Pe 23 octombrie 1996, in baza Legii nr. 17/1994 referitoare la prelungirea sau reinnoirea contractelor de inchiriere, O.I. a incheiat cu societatea C., gerantul bunurilor statului, un nou contract de inchiriere.

Acest contract producea efecte retroactive, avand ca data de incepere 18 aprilie 1994 si urmand a expira pe 19 aprilie 1999. Valoarea chiriei a fost stabilita la 138 lei.

In noiembrie 1996 societatea C. i-a adus la cunostiinta lui O.I. faptul ca apartamentul a fost restituit proprietarilor si ca vechiul contract de inchiriere a fost reziliat de drept, fiind necesara incheierea unui nou contract.

O.I. i-a trimis reclamantei chiria pentru perioada octombrie 1996-februarie 1997 in cuantum de 828 lei.

In februarie 1997 reclamanta l-a invitat pe O.I. sa incheie un nou contract de inchiriere.

In raspunsul sau, O.I. a informat-o pe reclamanta ca este beneficiarul unui contract ce nu a expirat inca. Totodata a aratat ca reclamanta nu are dreptul de a cere o chirie mai mare decat cea stabilita in contractul incheiat pe 23 octombrie 1996.

In ianuarie 1999 reclamanta a intentat o actiune in revendicare impotriva impotriva lui O.I., societatii C. si consiliului local, motivand ca era proprietara de drept a imobilului, conform hotararii din 24 ianuarie 1996.

In martie 2001 Curtea de Apel Bucuresti a respins cererea reclamantei. Instanta a motivat ca obiectul unei actiuni in revendicare nu poate fi extins la analiza contractului de inchiriere al lui O.I.

In martie 2002 reclamanta a intentat o actiune in anularea contractului de inchiriere al lui O.I.

In sustinerea cererii reclamanta a aratat ca la incheirea contractului dintre O.I. si societatea C. pe 23 octombrie 1996 nu s-a tinut cont de calitatea sa de proprietar.

De asemenea, reclamanta a sustinut ca la expirarea contractului in cauza, in aprilie 1999, O.I. a refuzat sa incheie un nou contract cu aceasta.

Nu in ultimul rand, reclamanta a indicat faptul ca in baza O.U.G. nr. 40/1999 referitoare la protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatie de locuinte, O.I. nu mai avea dreptul la un nou contract de inchiriere.

In martie 2005 Curtea de Apel Bucuresti a respins cererea reclamantei. Instanta a motivat ca in baza Legii nr. 17/1994 nu avea incidenta in cauza calitatea de proprietar, indiferent ca  acesta era statul sau reclamanta.

De asemenea, Curtea a respins aplicarea O.U.G. nr. 40/1999, motivand ca O.I. era titularul unui contract valabil conform Legii nr. 17/1994.

In iulie 2004, dupa intrarea in vigoare a O.U.G. nr. 8/2004 referitoare la prelungirea contractelor de inchiriere, reclamanta a sesizat tribunalul cu o actiune in evacuare indreptata impotriva lui O.I.

Conform sustinerilor reclamantei, contractul prelungit de O.I. in baza O.U.G. nr. 40/1999 a expirat in aprilie 2004.

In noiembrie 2006 Curtea de Apel Bucuresti a respins cererea reclamantei. Instanta a motivat ca in baza art. 10 paragraful 1 din O.U.G. nr. 40/1999 reclamanta avea obligatia de a-l notifica pe O.I. cu privire la incheierea unui nou contract, ceea ce nu s-a intamplat. In consecinta vechiul contract s-a prelungit de drept, ope legis.

Pe 1 iulie 2008 reclamanta i-a cerut lui O.I.  sa elibereze apartamentul deoarece avea nevoie de acesta pentru fiul sau.

In raspunsul sau, O.I. a sustinut ca hotararea din 24 ianuarie 1996 nu constituie titlu executoriu, si ca in baza hotararii din noiembrie 2006, solicitarea reclamantei nu are temei legal.

Aprecierile Curtii

Ref. dreptul de proprietate

Dupa examinarea prevederilor Legii nr. 17/1994 si a O.U.G. nr. 40/1999, Curtea a aratat ca restrictiile, la care au fost supusi timp de mai multi ani vechii proprietari, privind dreptul de a-si folosi apartamentele returnate de catre autoritati, cat si incapacitatea acestora de a solicita chiriasilor sa isi plateasca chiria, sunt cauzate de lipsa de precizie, de defectele si lacunele identificate in Legea nr 17/1994 si OUG nr 40/1999.

In consecinta, nu a existat un echilibru real intre protejarea drepturilor individului, in ceea ce priveste proprietatea sa, si cerintele de interes general (Arsenovici c. Romania, nr. 77210/01 si Anghelescu c. Romania (nr. 2), nr. 14578/03).

In ceea ce priveste argumentul Agentului Guvernamental cu privire la faptul ca reclamanta nu si-a mentinut in fata instantelor nationale actiunea in repararea prejudiciului pretins rezultand din lipsa folosintei bunului, Curtea a constatat ca instantele nationale i-au indicat reclamantei o alta actiune, si anume, cea in evacuare.

In speta, a fost incalcat dreptul la respectarea proprietatii prin imposibilitatea prelungita de a intra in posesia imobilului retrocedat, deoarece imobilul a fost inchiriat in baza OUG nr 40/1999.

In consecinta, Curtea a statuat ca a fost incalcat art. 1 din Protocolul nr. 1 al Conventiei.

Ref. satisfactia echitabila

Curtea, statuand in echitate, a obligat statul roman la plata sumei de 8000 euro, cu titlu de despagubiri, si 2080 euro cheltuieli de judecata.

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate