Arestare preventiva de 5 ani. Motive pertinente si suficiente. Diligenta a autoritatilor. CEDO, 29044/06, Shabani vs. Elvetia
19 noiembrie 2009 | Razvan LUNGU, Isabelle Tocan, Dragos Bogdan
Shabani vs. Elvetia, 29044/06, 5 noiembrie 2009
O arestare preventiva cu o durata de 5 ani poate fi acceptata atunci cand este justificata de motive pertinente si suficiente valabile pe intreaga perioada a privarii de libertate daca autoritatile au analizat posibilitatea luarii unor masuri alternative si au condus ancheta cu diligenta si celeritate.
SITUATIA DE FAPT
Reclamantul, cetatean kosovar, a fost cercetat pentru trafic international de droguri, participare la un grup criminal si spalare de bani, fiind arestat in Macedonia la 2.08.2003. A fost extradat in Elvetia la 29.10.2003 unde a fost arestat preventiv in aceeazi zi. Instantele nationale au respins mai multe cereri de punere in libertate formulate de reclamant cu motivarea ca exista riscul de influentare a martorilor si a celorlalti inculpati cata vreme urmarirea penala nu este finalizata, dar si un risc de sustragere a inculpatului care nu avea nicio legatura cu Elvetia, iar o eventuala cautiune nu putea fi acceptata ca urmare a originii indoielnice a banilor. Instantele au mai retinut si ca reclamantul facea parte dintr-o organizatie criminala ai carei membri au fost implicati in acte de violenta si reglari de conturi in cursul carora au decedat mai multe persoane, ca reclamantul a amenintat cu moartea un politist, iar pe numele acestuia se emisese un mandat european de arestare in Italia pentru fapte similare.
Reclamantul a fost condamnat in prima instanta la 30.10.2008.
IN DREPT
1) Perioada arestarii preventive
Aplicand principiile constante din jurisprudenta sa anterioara, Curtea a considerat ca perioada arestarii preventive a inceput sa curga din 29.10.2003 si s-a sfarsit la momentul condamnarii in prima instanta, adica pe 30.10.2008. In consecinta, durata arestarii fusese de 5 ani.
2) Motive pertinente si suficiente pentru continuarea mentinerii in detentie; analiza masurilor alternative
Dupa ce a reafirmat principiile ce guverneaza detentia provizorie si criteriile in functie de care se apreciaza daca durata acesteia este rezonabila, Curtea a constatat ca motivele invocate de autoritatile nationale (natura infractiunilor si imperativele instructiei penale) erau de natura a justifica in mod rezonabil plasarea in arest preventiv a reclamantului. De asemenea, motivele prin care se justifica mentinerea privarii de libertate (indiciile din care rezulta presupunerea rezonabila ca ar fi comis infractiunile de care era banuit, natura grava a acestor infractiuni, riscul de sustragere si de influentare a anchetei penale, precum si durata mare de timp necesara finalizarii cercetarilor) au fost pertinente si suficiente. Curtea europeana a retinut si ca masurile alternative au fost examinate convingator si detaliat atunci cand s-a decis mentinerea starii de arest.
3) Celeritatea procedurii si diligenta autoritatilor
Cat priveste celeritatea cu care s-a desfasurat procedura, Curtea a apreciat ca durata de 5 ani a arestarii preventive nu era disproportionata. Pentru a decide astfel, instanta europeana a avut in vedere, pe de o parte, complexitatea cauzei care a necesitat efectuarea de comisii rogatorii in mai multe tari europene, faptul ca infractiunile pentru care era cercetat reclamantul aduceau atingere grava ordinii si sanatatii publice, ca autoritatile trebuia sa dea dovada de o mare fermitate fata de cei care contribuie la traficul de droguri si de interesul comunitatii internationale in a reprima astfel de activitati criminale.
Pe de alta parte, analizand comportamentul autoritatilor, Curtea nu a constatat perioade in care autoritatile nu au efectuat cercetari sau acte de urmarire penala, si ca reclamantul nu se plangea de intarzieri determinate in efectuarea unor acte de procedura ci doar punea sub semnul intrebarii oportunitatea luarii unor masuri de investigatie.
Desi anterior Curtea constatase ca o detentie provizorie de 5 ani atrage incalcarea art. 5 § 3 din Conventie (Kortchouganova vs. Rusia, I.A. vs. Franta si Khoudoyorov vs. Rusia), recunoscand dificultatile inerente represiunii crimei organizate cu privire la traficul international de stupefiante si gradul ridicat de complexitate a cauzei in care reclamantul a fost implicat, a estimat ca privarea de libertate a acestuia, desi lunga, nu a contravenit art. 5 § 3.
Nota: Cauza prezinta importanta pentru ca s-a acceptat ca rezonabila o durata relativ mare, de 5 ani, a detentiei provizorii justificata de natura infractiunii cercetate si de complexitatea deosebita a dosarului ce a presupus efectuarea mai multor comisii rogatorii, dupa ce, anterior, durate similare au fost apreciate ca incalcand art. 5 § 3. Trebuie subliniat insa ca, chiar si atunci cand exista motive suficiente si pertinente care sa justifice mentinerea in detentie preventiva o perioada mare de timp, revine autoritatilor obligatia de a analiza posibilitatea luarii unor masuri alternative (eliberare pe cautiune, etc.) si, pe de alta parte, sa depuna o diligenta sustinuta in conducerea cu celeritate a anchetei pentru a nu prelungi durata arestarii (pentru amanunte privind toate aceste aspecte, a se vedea lucrarea Arestarea preventiva si detentia in jurisprudenta CEDO).
Dragos Bogdan, Isabelle Tocan
