PRESA vs. (?!) JUSTITIA

Asteptarile populatiei si parerea generala despre justitie

Populatia apeleaza la justitie pentru rezolvarea diverselor litigii. Justitiabilii doresc sa fie judecati repede si bine, de catre judecatori obiectivi, care sa-i trateze in mod egal si sa aplice in mod corect legea. Legile bune si aplicarea lor corecta mentin increderea comunitatii in sistemul ei juridic.

Dar sondajele de opinie indica faptul ca justitia e vazuta ca fiind prea lenta, ca nu combate suficient infractionalitatea, ca magistratii sunt fie incompetenti, fie corupti [1]. Sunt convins ca numai necunoasterea indeaproape a modului de organizare si functionare a sistemului fundamenteaza aceasta opinie ca fiind o caracteristica a sistemului judiciar din Romania. E adevarat ca au fost si poate mai sunt cazuri de magistrati incorecti, dar majoritatea incearca sa-si indeplineasca atributiile in mod profesionist. Iar cetatenii trebuie sa vada acest lucru – insasi Curtea Europeana de la Strasbourg afirma: „Justice must not only be done, it must also be seen to be done” (nu e suficient ca justitia sa fie facuta, ci trebuie ca acest lucru sa se si vada). Iar mass-media este cea care poate contribui la restabilirea increderii populatiei in sistemul judiciar. Pentru aceasta, trebuie regandita relatia dintre justitie si media, stabilit un sistem real de comunicare si un comportament intre cele doua institutii care
sa faciliteze aceasta cooperare.

Pentru aceasta, tebuie asigurarata in mod real transparenta justitiei. Magistratii trebuie sa fie interesati ca publicul sa cunoasca ceea ce se intampla in instante; ei trebuie sa fie deschisi si activi in comunicarea cu societatea, iar educarea si informarea trebuie intelese ca absolute necesare intr-o societate democratica. Justitia nu trebuie vazuta ca un sistem inchis, obtuz. Ea este un serviciu public. Ca urmare, trebuie sa se asigure accesul publicului la informatiile care privesc activitatea instantelor. Iar aceasta se poate realiza prin intermediul birourilor de presa ale fiecarei instante si prin asociatiile profesionale ale magistratilor.

Independenta justitiei si libertatea presei. Limite

Conditia ca justitia sa fie obiectiva, corecta este independenta ei. Aceasta trebuie realizata atat cu privire la puterea judecatoreasca (independenta sistemului), cat si cu privire la fiecare judecator (independenta decizionala), caci fiecare judecator in parte este o autoritate a puterii judiciare.

Din art. 6 al Conventiei Europene a drepturilor Omului (care consacra dreptul la un tribunal independent si impatial) rezulta ca independenta justitiei nu este un privilegiu al judecatorilor, ci un beneficiu al cetatenilor; nu este o prerogativa a judecatorilor, ci este cel mai important privilegiu al oamenilor care doresc sa traiasca in pace, protejati de lege. Instantele si judecatorii doar administreaza acest privilegiu pentru oameni.

Pentru a-si putea indeplini functia, judecatorii au nevoie de respect si incredere. Pentru aceasta, societatea trebuie sa le asigure confortul spiritual si material: cetatenii trebuie sa se abtina in a interveni in solutionarea legala a cauzei (comitand astfel infractiuni de coruptie), a presa, a ameninta (reclamatiile sunt numeroase si bazate de multe ori pe sustineri ireale si jigniri profesionale si personale la adrea magistratilor, chiar formularea de plangeri penale), a agresa (sunt cazuri de magistrati loviti, injurati in incinta instantei sau in afara acesteia) [2]. Totodata, grupurile de interes politic/economic nu trebuie sa execute presiuni asupra lor [3]. Fiind respectate aceste reguli,
populatia nu va mai avea motive de a nu avea incredere in justitie, in independenta si impartialitatea ei, in standardele etice ale judecatorilor.

Sigur, increderea in justitie se obtine atat prin aparenta independentei, cat si prin practica independentei. In primul sens, ne referim la practicile administrative care asigura garantarea independentei, iar in cel de-al doilea, la abordarea etica, impartiala si motivata a judecatorilor si perceptia sociatatii cum ca ei sunt reprezentantii comunitatii [4]. Astfel ca, la randul lor, si cu o salarizare pe masura importantei muncii pe care o desfasoara, judecatorii trebuie sa dea dovada de verticalitate, sa nu se lase influentati de nici un fel de interese, credinte, ci sa aplice doar legea in solutionarea cauzelor, caci independenta si inamovibilitatea de care se bucura in virtutea
legii sunt menite tocmai sa le protejeze tocmai o astfel de atitudinde corecta.

Justitia trebuie sa fie independenta, dar si presa trebuie sa fie la fel. Si poate ca o presa libera chiar depinde de o justitie independenta, si invers [5]. De aceea presa trebuie sa fie unul dintre cei mai puternici sustinatori ai independentei justitiei. Iar daca celelalte puteri vor aduce atingere independentei justitiei, cu siguranta urmatoarea tintita va fi presa – cele doua institutii find singurele menite a sanctiona abuzurile celorlalte puteri.

Trebuie insa precizat ca justitia trebuie sa fie independenta fata de media. Nu e vorba de o fraternizare pentru a influenta actul de judecata privind un ziarist de exemplu (caci s-ar incalca principiul impartialitatii), ci de a gasi calea comuna catre realizarea dreptatii asteptata de societate, a sigurantei atat de cautata de public. De aceea, judecatorul nu trebuie sa comunice cu media astfel incat sa para ca el ar cauta aprobarea presei. Cu alte cuvinte, popularitatea media nu este mai importanta decat o hotarare corecta. Datoria unui judecator este de a lua o hotarare corecta, dreapta, legala chiar daca ea este nepopulara.

Protejarea independentei justitiei. Libertatea de a vorbi a judecatorilor

Independenta justitiei trebuie acceptata ca principiu al statului de drept, atat de autoritati, cat si de cetateni, de public. Pentru existenta unei societati libere si democratice, justitia trebuie sa fie independenta si in stare sa aplice legea fara nici o presiune din partea guvernului, a politicului, a grupurilor de interese sau a particularilor. Independenta justitiei (dar si perceptia efectiva a publicului asupra acestei independente) este esentiala pentru legitimarea magistratilor drept garanti ai drepturilor si libertatilor.

Ea trebuie protejata din exterior. Pentru aceasta, publicul trebuie sa cunoasca rostul justitiei si importanta independentei sale. Cetatenii trebui sa stie ca orice procedura se finalizeaza cu o hotarare care este pronuntata in numele legii si, odata ramasa definitiva si irevocabila, ea are putere de lucru judecat, considerandu-se ca spune adevarul (putem spune ca hotararea devine lege!) astfel ca, intocmai ca si o lege – buna sau nu – ea este obligatorie si trebuie respecatata cat timp este in vigoare. In caz contrar, respectarea ei va fi impusa prin coercitia statului. Dar trebuie sa realizam ca justitia nu se poate intemeia in intregime pe forta, ci baza reala a unui sistemul judiciar o reprezinta increderea publica.

Daca publicul va respecta judecatorii, in acelasi timp si instantele, si intreg sistemul judiciar va fi respectat.

Daca publicul sprijina aplicarea si respectarea principiul independentei, se vor identifica cu concursul populatiei mai usor incalcarile acestuia, respectiv vor fi descurajati cei ce vor sa il incalce, caci acestia vor sti ca nu sunt sanse pentru a influenta vreun judecator. Pentru acest motiv publicul trebuie sa fie informat in mod corect si profesional despre modul de functionare a sistemului juridic.

De aceea, independenta justitiei trebuie protejata si din interior. Fiecarui judecator ii revine obligatia de a o apara atat in exercitarea functiei publice, cat si in particular, adaptandu-si comportamentul conform cerintelor independentei justitiei. Conduita judecatorilor trebuie sa fie pe deplin responsabila, sa coincida cu ceea ce asteapta populatia de la ei, tocmai pentru a nu fi pusa sub semnul indoielii integritatea lor morala si profesionala.

Judecatorilor le revine si obligatia de a intari increderea publica in puterea judecatoreasca. Aceasta implica insa o comunicare intre cei din sistem si public. Magistratii – in special judecatorii – ca personificare a obiectivitatii in desfasurarea oricarei proceduri judiciare – nu ar trebui sa fie reticenti la contactul cu societatea civila, caci nu este de ajuns faptul ca sedintele de judecata sunt publice [6], ci rolul educativ se poate indeplini si in afara salii de judecata. Mai ales ca art. 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului reglementeaza atat dreptul de a informa, cat si dreptul de a fi informat, ceea ce presupune existenta ununi feed-back continuu intre magistrati si societate.

Magistratii ar trebui sa informeze publicul cu privire la sistemul juridic. Judecatorii au libertatea si chiar obligatia de a vorbi in public despre probleme care afecteaza puterea judecatoreasca vazuta ca institutie, despre munca judiciara si despre probleme de interes public care au legatura cu puterea judecatoreasca sau cu activitatea instantelor [7]. Judecatorii insisi trebuie sa vorbeasca despre principiile generale ale dreptului, de modul de organizare si functionare a sistemului juridic [8], iar prin reprezentantii lor (purtatorii de cuvant ale instantelor si organizatiilor profesionale) ar trebui sa explice procedurile desfasurate in anumite cazuri ce prezinta interes pentru public. Sigur ca, pe langa publicatiile cu informatii de interes juridic, pentru populatie principalul mijloc de comunicare este presa. In relatie cu presa, cand e vorba de un anume caz, este important sa existe un ofiter de presa, specializat si probleme juridice si in chestiuni jurnalistice.

Reportajele media informeaza publicul cu privire la ceea ce urmareste o hotarare judecatoreasca sa previna. Dar nu impartasim practica unor reporteri de a cita „surse judiciare”, pentru ca informatiile primite astfel nu pot fi decat zvonuri – ceea ce trebuie evitat cand e vorba de justitie -, iar magistratii care refuza sa-si decline identitate fie nu dau dovada de verticalitate, neputandu-li-se acorda astfel incredere, fie considera ca nu exista mecanismele necesare ocrotirii independentei lor.

Este obligatoriu ca asociatiile profesionale ale judecatorilor si/sau Consiliul Superior al Magistraturii sa ia pozitie atunci cand in atentia publicului intra un judecator [9]. Daca se comenteaza o hotarare a lui trebuie explicat, de exemplu, ca nu trebuie criticata persoana care a dat-o, ci considerentele de fapt si de drept care au stat la baza pronuntarii. De cele mai multe ori, judecatorii nu se pot apara, caci nu exista un sistem de protectie a lor impotriva criticilor din presa, nu exista un drept la replica. Aceasta din dorinta de a nu se intra intr-o polemica cu presa, chipurile pentru a nu se aduce astfel atingere prestigiului justitiei, invocandu-se o retinere impusa de
deontologia profesionala. Dar tocmai un astfel de raspuns creaza impresia ca ratiunile atacului au fost reale, ceea ce este menit sa mentina neincrederea populatiei in justitie. In aceste conditii, judecatorii devin tinte usoare, fie ale ziaristilor care fac totul pentru a se vinde publicatia, fie ale grupurilor de interes ce actioneaza in scopul de a manipula (de a face presiuni) justitia.

Puncte comune intre mass-media si justitie

Relatiile dintre media si instante sunt apreciate ca avand o esenta simbiotica, fiecare dintre ele fiind in posesia informatiilor de o importanta vitala pentru cealalta, ambele find menite sa contribuie la mentinerea democratiei [10].

Presa are acelasi scop cu justitia: in timp ce mass-media demascheaza ilegalitatile, justitia le constata din punct de vedere juridic si le sanctioneaza. De aici rezulta menirea lor comuna, aceea de a fi contraputeri, caci fata de celelalte puteri trebuie sa actioneze pentru a impiedica abuzurile lor. De altfel, fata de orice incalcare a legii trebuie sa reactioneze promt si eficace, in vederea descoperirii si sanctionarii lor: media – prin oprobiul public, justitia – prin aplicarea sanctiunilor juridice.

Atat presa cat si justitia trebuie sa aiba un rol educativ si preventiv. Ambele sunt in slujba cetateanului si trebuie sa actioneze in folosul acestuia. Prin modul de desfasurarea a unei sedinte de judecata si continutul hotararilor pronuntate, prin articolele scrise, conferintele si dezbaterile organizate, judecatorii ar putea contribui la educarea cetatenilor in vederea dobandirii unui bagaj minim de cunostinte juridice indispensabile unui actual/viitor justitiabil. Prin prezentarea unor cauze deosebite, a modului lor de solutionare, presa ar putea contribui la trezirea interesului social al cetatenilor pentru cunoasterea legilor in vederea prevenirii savarsirii de fapte ilicite sau a sesizarii comiterii unor asemenea fapte.

Scopul comun al ambelor institutii implica independenta lor, iar aceasta presupune responsabilitatea acestora. Aceasta se manifesta pentru justitie in competenta: o justitie independenta nu inseamna o justitie neverificata, caci impotriva unei hotarari incorecte se pot utiliza caile de atac, iar impotriva vreunui delict al magistratului comis in exercitarea functiei sale, va fi antrenata raspunderea sa materiala, civila sau chiar penala. Pentru media, responsabilitatea inseamna acuratete in redarea evenimentelor juridice; iar in cazul in care un ziarist ar comite un delict penal sau civil, el va fi sanctionat potrivit legii daca masura se impune intr-o societate democratica, caci calitatea de ziarist nu este caz de impunitate in caz de incalcare a legii [11].

Presa si prezumtia de nevinovatie

Relatia dintre presa si jurisdictia penala este mai deosebita. Sigur ca se recunoaste libertatea de exprimare a presei, dar deseori aceasta intra in conflict cu drepturile fundamentale a celor cercetati penal. Ma refer in special la respectarea prezumtiei de nevinovatie [12]. Astazi, constatam ca a devenit o moda filmarea actiunilor politienesti sau conferintele de presa organizate cu ocazia prinderii infractorilor importanti (cazul „Nica” este un exemplu clar de incalcare a prevederilor art. 6 par. 2 Conventia Europeana a Drepturilor Omului), interogatoriile luate de presa chiar in sediul institutiilor judiciare, redarea pe posturile de televiziune a imaginilor celor cercetati fara a se fi obtinut in prealabil acceptul acestora [13]. Dar sunt incalcari ale dreptului la viata privata [14] chiar si in cazul martorilor sau victimelor unor infractiuni. Or,
accentul ar trebui pus pe educarea cetatenilor in spiritul respectarii legilor, prevenirii comiterii de infractiuni si interventiei promte a organelor judiciare pentru ca ei – cetatenii onesti – sa fie si sa se simta in siguranta. Propriile anchete ale mass-media pot crea asteptari false ale populatiei si crea o imagine gresita a unei stari de fapt, pe care numai o cercetare penala efectuata de catre organele judiciare o poate lamuri. Eventualele contradictii va facilita neincrederea populatiei in sistem.

Dincolo de acestea, de multe ori se incalca principiul lipsei publicitatii specific activitatii de urmarire penala. De exemplu, in cazul guru-lui Bivolaru, au fost date pe posturile TV imagini ale unui jurnal incriminatoriu pentru cel anchetat, procurat chiar de la organele de cercetare penala. Aceasta in conditiile in care chiar Ministerul Public insista in obtinerea numai pe cale oficiala a datelor despre dosarele aflate in cercetare[15].

In fine, presiunile pe care le resimt judecatorii care solutioneaza cauzele penale sunt mai mari, tocmai datorita atentiei sporite acordate de public, ceea ce le pot afecta performantele profesionale, in detrimentul in primul rand al celor cercetati. Sigur ca fiind persone publice, judecatorii trebuie sa suporte criticismul publicului asupra activitatii si comportamentului lor, dar jurnalistii nu ar trebui sa treca granita dintre comentarii factuale la atacuri personale malitioase[16].

Justitia – serviciu public

Justitia nu trebuie considerata doar o autoritate, o putere. Ea este si un serviciu public, atribut cu care judecatorii trebuie sa se obisnuiasca. Fiind un serviciu in slujba societatii, presa are tot dreptul sa se intereseze de modul de organizare si calitatea acesteia (conditiile de lucru ale judecatorilor, modul de perfectionare a acestora, bugetul instantelor, infrastructura informatica si tehnica, relatia cu publicul la compartimente precum registratura si arhiva unde publicul are contact direct cu lucratorii, numarul personalului auxiliar si responsabilitatile acestora, nr. cazuri solutionate etc.). Dar constatam ca informatiile acestea sunt practic nepublice, contrar caracterului
de transparenta pe care trebuie sa-l aiba justitia: sedintele anuale de bilant nu sunt anuntate public, presa nu este invitata; de exemplu, bilantul pe anul 2003 al Ministerului Justitiei si al Consiliului Superior al Magistraturii nu sunt publicate niciunde – nici macar noi, magistratii, nu avem cunostinta de ele. Cred ar fi util ca numele magistratilor sa fie publice, rezultatele examenelor de admitere si de definitivat in magistratura anuntate (este un merit sa fii judecator, sa treci prin zeci de examene), numele judecatorilor unei cauze sa fie afisat pe lista ce anunta cauzele de solutionat in ziua de judecata sau chiar pe un afis pus pe frontispiciul tribunei – este aproape o chestiune de bun simt ca justitiabilul sa cunoasca identitatea celui care-i solutioneaza cauza.

In SUA se propune [17] ca instantele si personalul sa adopte o atitudine tip „client – serviciu”: sedintele de judecata trebuie sa fie mai prietenoase si mai usor de inteles, sa se faca educatie publica despre rolul justitiei, judecatorii sa fie mai deschisi, sa organizeze intruniri regulate, sa se construiasca relatii de intelegere cu media pe aceste aspecte.

Poate ca judecatorii ar trebui sa realizeze adevaratul lor rol, acela de arbitri sociali. Functia pe care o indeplinesc nu e menita sa-i tina undeva deasupra societatii, ci chiar in mijlocul ei. Ei trebuie sa realizeze ca sunt in slujba cetateanului, nu departe de el. Poate ca accesul la justitie – drept consacrat constitutional – ar trebui inteles si in acest sens: ca instantele sa fie accesibile in mod real oamenilor pe care ii servesc. Iar acest serviciu public ar trebui organizat astfel incat sa raspunda intereselor cetatenilor, de aceea s-ar impune dialogul cu ei si chiar evaluari regulate de catre ei a sistemului judiciar.

Increderea in justitie

Pentru a servi efectiv comunitatea, judecatorii cer respect si incredere. Increderea este cruciala in administrarea justitiei. Populatia trebuie sa fie constienta de independenta si impartialitatea justitiei, sa aiba convingerea ca judecatorii nu urmaresc vreun interes, ca nu vor favoriza vreo parte, ci ca vor depune efortul pentru a solutiona cauza potrivit legii si constiintei lor, care nu poate fi decat conforma cu legea.

Dar constatam ca nu sunt de ajuns relatarile in mass-media, deseori distorsionate sau trunchiate. Presa alearga, in general, dupa senzational, dupa stiri socante: intotdeauna va releva o hotarare ilegala sau un judecator corupt, dar aproape niciodata o hotarare buna sau un judecator cinstit. Prezentand in mod pompos unele cazuri izolate, transformand actul de justitie in show, prin modul de penetrare de care beneficiaza presa[18] se ajunge azi la generalizari negative asupra intregului sistem judiciar si asupra lucratorilor din acesta.

Puterea judecatoreasca are responsabilitatea de a asigura increderea publicului in sistemul juridic. La randul ei, presa reprezinta vocea publicului, dar in acelasi timp puterea mass-mediei sta in faptul ca ea este formatoare de opinie. Ea creeaza si modifica opinia maselor. De aceea, ca si in cazul magistratilor, se cere obiectivitate. Se afirma chiar ca probitatea personala si profesionala a lucratorilor din presa scrisa si audiovizuala trebuie sa fie cel putin egala cu aceea a magistratilor care impart dreptatea.

Cazurile izolate de deficiente in sistem, de magistrati corupti sau incompetenti nu trebuie prezentate ca reguli. Recentele evenimente relatate de presa – „Capriorul N.U.P.”, „Judecatorul – fund golas” – intr-un mod batjocuritor la adresa tuturor magistratilor, nu pot decat sa adanceasca neincrederea actuala a populatiei in sistem judiciar romanesc. Astfel de articole nu demonstreaza nici obiectivitate, nici dorinta de a indrepta eventual o stare de lucruri, ci doar aceea de a prezenta ceva atractiv pentru public in scop cel putin comercial, daca nu chiar mai mult – subminarea singurei puteri care poate sanctiona in mod real incalcarea democratiei si proteja statul de drept. Imaginea distorsionata a justitiei formeaza perceptia gresita a oamenilor cu privire la sistem si poate deveni de asemenea un mijloc de presiune asupra magistratilor. Justitia nu trebuie sa devina un produs de vandut in scopul maririi tirajelor sau ratingului, caci consecintele pot fi ireversibile. In nici un caz astfel de practici nu pot contribui la formarea unei increderi a publicului in justitie. Mai mult, trebuie de avut in vedere ca mai intai trebuie indreptat tot ceea ce a umbrit pana acum
justitia, inlaturate toate efectele negative asupra ei create de-a lungul ultimilor ani si apoi de cladit increderea. Procesul va dura ani, dar trebuie inceput odata de undeva.

Iar reglementarea relatiei justitie-presa pare a fi primul pas autentic: in primul rand jurnalistii trebuie sa inteleaga in mod adecvat activitatea instantelor; apoi trebuie sa ne asiguram ca media transmite publicului informatiile calitativ mai bune.

[1] Aceste atribute negative se regasesc si in sondajele efectuate in Polonia, Lituania, Letonia, Estonia – a se vedea Henrikas Mickevius, „Juges et media: les juges baltique et polonais reconnaissent le role des medias pour l’amelioration de la confiance des citoyens dans le pouvoir judiciare”, in revista Euro-IUSTITIA, editata de Asociatia Europeana a Magistratilor, vol., Issue 1, Ljubljana-Slovenia, martie 2001, p. 5-6, disponibila si la adresa http://www.richtervereinigung.at/international/eurojus/eurojus5.pdf.[2] Inclusiv avocatii apeleaza la astfel de tertipuri („numai lipsa cunostintelor juridice a judecatorului a dus la pronuntarea acestei hotarari” spune un avocat intr-o declaratie de recurs).

[18] Tocmai de accea se recunoaste presei rolul de „a patra putere in stat”, ca urmare a influentei si informarii publicului despre activitatea autoritatilor statale.

Cristi DANILET

* acest material a fost publicat pentru prima oara la 28 iulie 2004 si postat in aceasta pagina datorita bunavointei autorului la data de 28 februarie 2005 (n. Andrei Savescu)

Aveţi cont profesional JURIDICE.ro?