ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Revista de note şi studii juridice (RNSJ)
Condiţii de publicareDespre revistă
 
JURIDICE
15 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Exista un mecanism simplu de stabilire a unei jurisprudente unitare

28.11.2009 | JURIDICE.ro, Gabriel Balasa
Abonare newsletter

Lipsa de coerenta si de constanta a jurisprudentei unei instante este cea care  sta la baza deficientei cu care se confrunta intregul sistem judiciar roman, cu incidenta asupra calitatii actului de justitie si a credibilitatii justitiei. Si daca statul roman a fost sanctionat pentru lipsa unui mecanism capabil de a asigura o practica judiciara unitara, dati-mi voie sa constat că nici pana in prezent nu s-a reusit construirea unui asemenea mecanism functional.

Masurile privind unificarea practicii judiciare care s-au adoptat si care constau doar in intalniri lunare si trimestriale in care se discuta problemele de practica neunitara la nivelul fiecarei sectii sau fiecarei instante, fara stabilirea unui mecanism care sa duca la obligarea respectarii unei anumite dezlegari a problemelor de drept discutate, fiecare procedand in continuare la a-si pastra propriul sau punct de vedere pe care il considera corect, nu fac decat sa confirme esecul acestor masuri.

Si totusi, dupa credinta mea, am putea avea la indemana noastra un asemenea mecanism, care in mod surprinzator exista deja reglementat prin Regulamentul de Ordine Interioara (ROI) al instantelor judecatoresti, ramanandu-ne doar sa-l aplicam.

Simplitatea acestui mecanism este in acelasi timp si asigurarea cea mai buna pentru eficienta lui in ceea ce priveste o jurisprudenta unitara si constanta la nivelul fiecarei instante.

Astfel, avem reglementarea  art. 5 alin. 2 lit. b din ROI conform careia judecatorii au indatorirea, adica obligatia de a respecta… prevederile legale, cele ce rezulta din regulamentele, din hotararile adunarilor generale… Obligativitatea hotararilor adunarilor generale ale judecatorilor pentru toti judecatorii fiind consacrata intr-un mod legal si expres, nu  mai trebuie decat sa privim la atributiile acestor adunari.

Iar dintre aceste atributii, cea  prevazuta la art. 19 alin. 1 lit. c din ROI, referitoare la dezbaterea problemelor de drept, este cea care completeaza acest mecanism de unificare a unei jurisprudente constante.

In consecinta, avem la indemana dezbaterea problemelor de drept in cadrul adunarilor generale, luarea unei hotarari cu privire la aceasta, si implicit obligatia legala de a respecta hotararile adunarilor generale.

Atat de simplu si echilibrat este acest mecanism ca nu trebuie decat sa-l aplicam.

jud. Gabriel Balasa
Tribunalul Dambovita

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Au fost scrise până acum 15 de comentarii cu privire la articolul “Exista un mecanism simplu de stabilire a unei jurisprudente unitare”

  1. abc.jud. spune:

    Cred ca priviti problema in mod simplist si oarecum local (observatia nu se doreste a fi mustratoare ci doar constatatoare!).
    Simplist pentru ca o astfel de hotarare a adunarii generale ar putea fi in contradictie cu principiul independentei judecatorilor care sunt tinuti sa solutioneze cauzele conform propriei convingeri si constiinte, raportat la probele din dosar si la dispozitiile legale incidente; local, pentru ca o astfel de hotarare ar putea fi respectata de judecatorii acelei instante, dar nu ar rezolva problema la nivel national.
    Insa, avem un exemplu elocvent si operational aplicat de mai mult timp de Sectia de Contencios Administrativ a ICCJ care isi stabileste un punct de vedere unitar de fiecare data cand constata divergente de opinie, solutii diferite intre completuri sau intre instantele de la care provin dosarele ori cand apar dispozitii legale noi.
    Desi nu am cauze de aceasta natura, am observat ca aceste decizii de principiu (cred!) au efectul de a lamuri instantele din teritoriu care este interpretarea data de Sectie si care chiar sunt respectate (astept corecturi daca nu zic bine).
    Este un exemplu demn de luat in considerare si nu inteleg de ce nu se poate aplica o modalitate similara si de catre celelalte sectii ale ICCJ care, dupa ce stabilesc interpretari unitare sa le comunice si instantelor din teritoriu si sa le publice.
    Cel putin cauzele ce sunt solutionate in recurs de ICCJ ar avea solutii similare (evident in conditii de similitudine a problemei de dezlegat).
    Pana la o dispozitie similara in lege mi se pare ca ar fi un mod practic si rapid de a incerca sa se unifice practica instantelor.
    Pe de alta parte, solutiile pronuntate in anumite domenii in baza CEDO ori de CJE ar trebui sa se regaseasca in legislatie cand se constata ca datorita acestora s-au pronuntat mai multe decizii intr-un anumit domeniu (vezi revendicarile, durata procedurilor si taxele de timbru, de ex.).
    Ori, in majoritatea scolilor de drept din tara studentilor li se spune ca precedentul nu este izvor de drept fara a-i lamuri ce efecte au hotararile pronuntate de instantele internationale. Cum Curtea Europeana a Drepturilor Omului considera ca un aspect dezlegat intr-o decizie pronuntata anterior este izvor de drept, dupa principiul din common law, iar deciziile sale sunt obligatorii, cred ca, raportat la acest domeniu, ar trebui sa ne reconsideam pozitia.
    Desigur ca juristii cunosc aceste lucruri si le aplica. Insa, ar fi util ca si studentii (nu mai spun de legislativ si executiv) sa inteleaga diferentele.
    De asemenea, institutia recuruslui in interesul legii a devenit (dupa cum considera si CEDO) victima propriului succes fiind bombardati de multiple propuneri, unele chiar puerile.
    Ramane de vazut ce aduce Mos Nicolae!
    Salutari tuturor.

  2. BG spune:

    Sa stiti ca simplitatea este o calitate pe care din pacate, eu nu o folosesc foarte des asa cum mi-as dori de fapt.
    Rezolvarea acestei probleme este insa, intr-adevar foarte simpla, pentru ca in loc sa asteptam de la alti adoptarea unei legi, am putea noi sa facem ceva care depinde numai si numai de noi.
    Eu cred ca o astfel de hotarare a adunarii generale nu ar putea fi in contradictie cu principiul independentei judecatorilor, pentru ca noi vorbim aici de jurisprudenta, de dezlegarea unei probleme de drept la modul general, si nu de solutia practica pe care ar trebui sa o dam intr-o anumita cauza.
    Si nici in ceea ce priveste efectul local, restrans pe care-l invocati, nu sunt de acord , pentru ca o astfel de hotarare poate fi luata si de Curtea de Apel intr-o adunare generala a tuturor instantelor din circumscriptia sa, ceea ce ar mari destul de mult raza de actiune.
    Nu in ultimul rand eu as face o diferenta intre practica judiciară care este constituita din totalitatea hotararilor judecatoresti pronuntate de instantele de judecata, in timp ce jurisprudenta reprezinta directiile importante in dezlegarea si interpretarea problemelor de drept pe care le solutioneaza instantele, ceva in genul acelor decizii de principiu despre care ati amintit.
    Trebuie sa intelegem ca definitiile sunt importante pentru ca ele circumstantiaza sensul unei cautari si calitatea actiunilor noastre, iar schimbarea acestei sintagme „practica unitara” cu cea de ” jurisprudenta constanta” are importanta sa, iar efectul cel mai evident al lipsei unei jurisprudente este tocmai aceasta ”practica neunitara” de care tot vorbim.
    Astfel, in timp ce discutiile privind practica judiciara au ca baza solutiile faptice gasite de catre instante, cele privind jurisprudenta au ca baza insasi problemele de drept prin a caror dezlegare se ajunge la pronuntarea solutiilor concrete si faptice.
    Iar castigul unei abordari jurisprudentiale este indiscutabil gradul mare de generalitate si de aplicabilitate a problemelor de drept astfel dezlegate, capitol la care inca justitia noastra sufera atat de mult. Pentru ca obiectivul nostru nu consta in pronuntarea unor solutii identice, ci in solutionarea constanta si unitara a problemelor de drept de catre toate instantele prin crearea unei jurisprudente care sa functioneze cu adevarat.

    • Cristi S. spune:

      Il felicit si eu pe domnul judecator!
      La nivelul CJCE si CEDO au fost depuse eforturi imense pentru implementarea acestor politici jurisprudentiale cu privire la unificarea practicii judiciare. Lucru de mare insemnatate cu efecte deosebite in dimensiunea asigurarii coerentei si operativitatii actului de justitie. Propriile convingeri si constiinte sunt modificate constant si continuu de schimbarile survenite in spectrul aplicabilitatii legilor, daca ne referim in mod particular la acest domeniu. Conservatorismul nu face decat sa mentina starea de confuzie si deruta totala. Cine mai doreste asta?

  3. pompiliu bota spune:

    FELICITARI DLE JUDECATOR!
    MAI EXISTA UN MECANISM: CAZUL BEIAN VS. ROMANIA.

  4. profetul de departe spune:

    Cred că glumiţi domnule judecător,sau vă place să provocaţi discuţii.Dacă nu ştiaţi, există judecători care nu aplică nici măcar recursurile în interesul legii, aşa că ce propuneţi dumneavoastră…
    Eu cred că rezolvarea acestei probleme ţine în primul rând, de mentalitatea participanţilor la proces.Atâta timp cât fiecare dintre cei implicaţi, şi mă refer la absolut toţi actorii, inclusiv instanţa, cred că ştiu foarte bine ce presupune respectiva problemă, nu se va schimba nimic. Atunci când vom înţelege însă importanţa acestui concept, poate vom reuşi câte ceva. O soluţie cred că ar putea fi combinarea procedurii excepţiei de neconstituţionalitate cu cea a întrebării prealabile. Adică invocarea practicii neunitare într-o anumită problemă, în cadrul unui proces în curs, cu consecinţa suspendării judecării cauzei respective şi sesizarea secţiei corespunzătoare a Î.C.C.J.,urmând ca dezlegarea să fie obligatorie pentru viitor şi binenţeles pentru cauza în care s-a invocat, dar şi pentru alte cauze care nu au fost judecate definitiv în penal şi irevocabil în civil.
    Vă salut

    • bubbles spune:

      Cred că nu sunteţi Profetul de departe spune, ci “Profetul, de aproape spune!” Spun asta, având în vedere conţinutul uşor dramatic, al unei persoane sincer îngrijorate, dar şi informaţiile de specialitate din cuprinsul comentariului. Îmi doresc să existe mai multe persoane în interiorul sistemului preocupate constant de problemele apărute, cu o viziune clară asupra soluţiilor viabile ce trebuie aplicate în mod necesar pentru realizarea durabilă a scopului urmărit. Constrângerile legate de timp şi spaţiu, sau de altă natură – nu trebuie să existe, în vederea construirii unei justiţii cu adevărat profesioniste şi responsabile. Singurele “constrângeri” acceptate trebuie să fie legea şi bunul simţ. Vă salut!

  5. sinuhe spune:

    CENZURAT obligativitatea hotararilor adunarii generale trebuie inteleasa ca referindu-se doar la chestiunile administrative si nu la solutiile cauzelor.Concluzia se desprinde lesne atat din chiar cuprinsul intregului articol citat de dumneavoastra cat si din coroborarea lui cu art.2 alin.3 din Legea 303/2004 CENZURAT.

  6. piti spune:

    In opinia mea mai totul tine de optiunea unui anume tip de standardizare-sa zicem una „judiciara”- sa care la nivel Comunitar tine tocmai de transparenta si de pevizibilitatea rezultatului litigiului in functie de incadrarile si abordarile jurdice simetrice.

    Ori tocmai acest fenomen de standardizare judiciara NU S-A DORIT A SE INTRODUCE PANA ACUM IN JUSTITIA RO.

    Ca un simplu exemplu este materia tratamentului DAUNELOR MORALE.
    Nici pana acum nu a fost capabila Justitia Romana sa introduca UN STANDARD CRITERIAL IN APRECIEREA UNITARA A DAUNELOR MORALE. Alte tari civilizate au asa ceva.
    Cam de genul: O mana rupta=100.000 lire sterline. Simplu si FARA ECHIVOC!

    Firesc deci sa ne intrebam:
    1.CE FACE INSTITUTUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII?
    2.CE FACE CSM?
    3.CE FACE M.JUST?
    4.CE FAC ADUNARILE GENERALE ALE JUDECATORILOR?

    Caci vorbim de un instituirea unui INSTRUMENT TRANSPARENT SI NEUTRU!

    Sau unii specialisti pe domeniu merg in Anglia, spre exemplu, doar la plimbare!
    Caci Anglia are asa ceva.

    Este impardonabil ca pentru o simpla palma, o persoana sa incaseze 5.000 de Euro, iar alta persoana pentru o moarte prin mutilare, sau pentru 40-50 de zile de spitalizare sa obtina 500 de Euro!
    Iar cele mai inalte foruri juridice RO MOTIVEAZA CU …APRECIEREA JUDECATRULUI (CARE SA NU UITAM CA ESTE IMUABIL).
    Devine evident ca IN APRECIEREA SA JUDECATORUL se uita LA CINE DA PALMA RESPECTIVA (POLITICIAN/MAGNAT..) sau cine produce vatamarea mortala.
    Isi mai aminteste cineva CAZUL SOTIEI EX-SENATORULUI PAUNESCU?

    In mod normal ar trebui sa priveasca CU CELERITATE, la GRILA LEGALA DE INCADRARE A DAUNEI ca urmare a vatamarii. Pentru ca vorbim de o reparatie financiara si nu de un text legal de incadrare pentru o vatamare cu intentie ori din culpa.

    Aspectele sunt simetric aplicabile si litigiilor civile in care sunt in discutie vatamari ale drepturilor fundamentale ale Cetateanului (deja EUROPEAN) de pe meleagurile Romanesti…

    Inteleg CA ESTE GREU SA ADUCI IN INSTANTA SI SA CONDAMNI PE UN SECRETAR AL CONSILIULUI JUDETEAN – CARE IMPARTE PALME SI PUMNI- ATAT TIMP CAT ACESTA ITI APROBA BUGETUL INSTANTEI….!!!

    Dar faptul ca instanta…il bate pe umar si il retine a cadea in pretentii pentru plata daunelor morale CORECT SI NEUTRAL DIMENSIONATE, NU FACE DECAT SA INCURAJEZE CONTINUAREA COMPORTAMENTULUI ATISOCIAL AL ACESTOR INDIVIZI INDIFERENT DE APARTENENTA POLITICO-ADMINISTRATIVA.
    Si credeti-ma am exemple concrete colectate/traite personal.

    Deci pisica a fost… otravita cu mult timp inainte.

    Iata cazul „BECALI”. Toata stima pentru atitudinea Judecatoriei Sector 1!
    Dar rezultatul final: Becali = Europarlamentar liber in Europa,
    Hotii de masini = liberi si ei !
    CE POATE DEDUCE UN CETATEAN CINSTIT?
    Ca merge si asa, adica sa-ti faci dreptate singur. Adica mai rapid si mai eficient= JUSTITIE PRIVATA (SIC!!).
    Pai pentru unii JUSTITIA A FOST PRIVATIZATA DE MULT!!
    De vazut cazul Vantu= PERIMAT, cauza RL contra Romaniei (cu Vacaroiu protagonist) etc.

    Este extrem de urat ce se intampla in peisajul Just RO.
    Acesta si este motivul pentru care menagementu/supravegherea electronica NU SE DORESTE A SE IMPLEMENTA CORECT SI CU EFICACITATE MASURABILA.

    TOCMAI ACESTE INTERDEPENDENTE, fac ca sistemul de (in)-justitie roman sa RAMANA IN „CEATA” SA BALCANICA si sa se COMPLACA IN EA.

    PANA LA URMA FACE BINE CUI TREBUIE, PE PRINCIPIUL „O MANA SPALA PE ALTA SI AMANDOUA FATA!”

    Totusi Cetateanul Roman se va revolta zgomotos intr-o zi…Poate curand!

    Cu stima tuturor si sarbatori cu bine.

  7. Poate n-am inteles eu bine …
    Dar rolul Adunarilor Generale este sa hotarasca asupra chestiunilor administrative (exact ce spune sinuhe).
    Adica sa hotarasca (exagerand putin, bineinteles) despre curatenie si maturat pe jos … et caetera.

    Sa inteleg ca Dl. Balasa doreste ca unificarea jurisprundentei romane sa se infaptuiasca intre doua sesiuni dedicate maturatului pe jos ?

    Minuta sedintei unificarii jurisprudentei:
    Judecatorul prezident:
    Punctul 1 pe ordinea de zi:
    – Domnule Presedinte al Judecatoriei Căciula, propun alocarea a 2 kg de detergent pentru spalarea toaletei instantei noastre si achizitionarea a 5 maturi de paie si 2 hârdaie pentru uz igienic .
    5 voturi pentru, 4 contra. Se adopta.
    – Propun mustrarea verbala a doamnei Maricica – femeia de serviciu – pentru desprafuirea insuficienta a dosarelor si repetate abateri in indeplinirea defectuoasa a sarcinilor de maturare a firimiturilor de piine de sub mesele judecatorilor, rezultate din procesul de hranire din pauza de masa regulamentara.
    Unanimitate: pentru. Se adopta.

    Punctul 2 pe ordinea de zi:
    – Propun distribuirea mai judicioasa a agrafelor de birou si a pixurilor.
    8 pentru, 1 contra. Se adopta (vii aplauze )

    Punctul 3 pe ordinea de zi:
    – Domnilor si doamnelor colege, consider ca a venit timpul sa unificam si la nivelul judecatoriei noastre jurisprudenta in materia dreptului diplomatic si acceptarea sporului de 15% confidentialitate la salariul ambasadorilor si consulilor patriei noastre, trimisi in tari straine. De acord?
    7 pentru, 2 contra. Se adopta.

    Constatand implinite indatoririle Adunarii Generale de astazi si epuizarea ordinii de zi pentru buna administrare a actului de justitie si de unificare a practicii la nivelul instantei noastre conform art. 5 alin.2 lit.b din ROI,

    declar inchise lucrarile sedintei.

    Semnat,
    Judecator Palmoliviu Abagiu

    • bubbles spune:

      A ridiculiza, a vulgariza şi a exagera! Acestea par să fie uneori, singurele verbe pe care aveţi plăcerea să le conjugaţi. Mare păcat! Astfel, vă irosiţi energiile şi imaginaţia demolând, iar nu construind. Dar, uneori este nevoie şi de astfel de demersuri, fiind utile ca urmare a efectului invers şi pozitiv, produs prin conversiune şi pe care, probabil, nu l-aţi urmărit. Căci, în contrast cu imaginea pe care vreţi la un moment dat să o induceţi asupra cititorilor despre justiţie – în general, sau despre un anumit fenomen judiciar – în particular, cel care ştie şi cel care chiar dacă nu ştie, are totuşi un spirit critic – au rezerve majore asupra celor spuse. Altfel spus, ştiu să facă decelările cuvenite, să deosebească adevărul de fals, binele de rău şi să nu găsească niciun strop de umor de calitate în pamfletele şi „metaforele” nepotrivite pe care le mai postaţi uneori. Mai mult, aţi postat chiar de Ziua Unirii! Propuneţi şi oficializaţi şi o „zi a vrajbei”, ocazie potrivită pentru cei care simt irepresibil nevoia să se elibereze în mod iraţional de nemulţumiri, neîmpliniri, revolte… Lăsând gluma la o parte, (produsă printr-o exagerare, bineînţeles – vorba dvs.), am înţeles că sunteţi avocat, deci sunteţi o rotiţă importantă în angrenaj. Or, aceasta este o calitate suficientă uneori, pentru a contribui direct şi indirect la funcţionarea bună a angrenajului, pe care trebuie să-l socotiţi perfectibil, iar nu iremediabil pierdut.

      • ridendo dicere severum
        sau
        ridendo castigat mores.

        • bubbles spune:

          Absolut corect la nivel de principiu! Pastrand acelasi registru si pentru ca trebuie sa existe o masura in toate, imi place sa cred ca, in aplicarea armonioasa a acestui deziderat, se poate spune si “ridendo dicere verum”. Numai asa, razand si spunand fie si adevaruri grele, pot fi corectate anumite moravuri. Altfel, daca se depaseste masura si/sau se caricaturizeaza un adevar, ceea ce cred ca e mai toxic decat chiar propagarea minciunii, se mai poate spune si: „risu inepto res ineptior nulla est”. (de data asta nu exagerez, dar imi cer totusi scuze si nu vreau sa insinuez nimic, caci oricum – persoanele de fata se exclud).

  8. bubbles spune:

    Cred că nu sunteţi Profetul de departe spune, ci „Profetul, de aproape spune!” Spun asta, având în vedere conţinutul uşor dramatic, al unei persoane sincer îngrijorate, dar şi informaţiile de specialitate din cuprinsul comentariului. Îmi doresc să existe mai multe persoane în interiorul sistemului preocupate constant de problemele apărute, cu o viziune clară asupra soluţiilor viabile ce trebuie aplicate în mod necesar pentru realizarea durabilă a scopului urmărit. Constrângerile legate de timp şi spaţiu, sau de altă natură – nu trebuie să existe, în vederea construirii unei justiţii cu adevărat profesioniste şi responsabile. Singurele „constrângeri” acceptate trebuie să fie legea şi bunul simţ. Vă salut!

  9. BG spune:

    Nu intotdeauna ceea ce exista este si ceea ce vedem, totul depinde de perceptia noastra si de capacitatea de a asculta si a incerca sa intelegem mai inainte de a critica sau a ne expune propria opinie. Pentru ca uneori critica interesata doar de respingere, este cel mai mare dusman al mersului inainte.
    Eu am incercat doar sa prezint o posibilitate in care cred in continuare, si pentru aceasta incerc sa aduc si alte argumente, pentru ca mi se pare o prostie sa continuam in numele independentei sa dezlegam in mod diferit aceeasi problema de drept chiar si in cadrul aceleiasi instante, indepartandu-ne astfel de orice idee de justitie si de echitate.
    Astfel,
    – adunarea generala a judecatorilor nu este o adunare in care se dezbat doar chestiuni administrative, iar acest lucru este aratat expres de atributiile acesteia privind atat dezbaterea problemelor de drept, analizarea proiectelor de acte normative, sau formularea de puncte de vedere la solicitarea CSM.
    – este adevarat ca aceasta nu este o instanta, dar nici nu trebuie sa fie, pentru ca aceasta nu poate da solutii in cauzele pe care le solutioneaza instantele, adunarea generala a judecatorilor asa cum se mentioneaza si in lege reprezinta un organ colectiv de conducere al unei instante, format doar din judecatori, si nu din femeile de serviciu. Aceasta este un organ legal, in cadrul carora judecatorii pot dezbate probelemele de drept, adica sa supuna discutiei si sa examineze o problema de drept asupra careia pot hotara intr-un fel sau altul, transand discutiile contradictorii asupra acestei probleme.
    – ROI vorbeste in mod clar si expres despre indatorirea legala a judecatorilor de a respecta hotararile adunarilor generale, iar art.99 alin.1 lit.g din Legea nr.303/2004 vine chiar sa reglementeze faptul ca refuzul nejustificat de a indeplini o indatorire legala constituie chiar abatere disciplinara.
    – exista o diferenta clara intre atributiile adunarilor generale de la nivelul ICCJ pe de o parte si intre cel al celorlalte instante, in cazul ICCJ adunarea generala avand atributii limitate, lipsind orice referire la posibilitatea unor dezbateri a problemelor de drept, tocmai pentru ca in cazul acesteia exista sectiile unite( la care participa toti judecatorii instantei ca si la AG) care au aceasta atributie.
    – dezbaterea si hotararea asupra problemelor de drept de catre adunarea generala a judecatorilor unei instante, ar mai avea un efect benefic, si anume omogenizarea colectivului de judecatori, si renuntarea la individualismul sectiilor sustinut de o specializare pe care ne place sa o exageram. Pentru ca trebuie sa recunoastem ca in prezent instantele unde functioneaza sectii civile, penale, comerciale, de contencios administrativ sau de litigii de munca si asigurari sociale, sunt divizate in colective pe care nu le mai intereseaza alte probleme decat cele din materia in care judeca, si care se izoleaza in aceste probleme, refuzand orice alte discutii pe probleme care nu le solutioneaza in mod direct. Or, in acest fel cred ca asistam la o deprofesionalizare a judecatorilor, care macar in situatia unei dezbateri a problemelor de drept pot sa se gandeasca la problemele ce apartin intregii instante.
    Cu siguranta ca ar mai fi si alte argumente, important este insa ca mai intai sa acceptam existenta acestui mecanism legal, posibil si perfect functional, in loc de a ne vaicari ca nu putem crea o jurisprudenta unitara si constanta.

    Balasa Gabriel

    • Domnule BG, cunoasteti foarte bine ca unificarea jurisprudentei nationale nu se face la nivel comunal sau municipal, pe raza cutarei judecatorii.
      Intelegerea intre judecatori ca in cauze similare sa ofere o solutie unica este o practica ilegala, apropiata de coluziune sau cartel.
      Judecatorii nu pot fi creatori de legi si nu pot participa la sedinte de taina ca sa se sfatuiasca si sa se puna de acord cu solutii.
      Justitia nu se voteaza, se infaptuieste.
      Adunarile generale ale judecatoriilor nu pot crea legi iar juzii nu pot sa se „inteleaga” asupra interpretarii unor pasaje juridice sau situatii tenebroase.
      Creatia legilor este o prerogativa exclusiva a Parlamentului.
      Judecatorul interpreteaza, nu legifereaza.
      ………………….
      Exista acele sedinte de formare profesionala in care puteti dezbate cauzele spinoase si puteti face anumite instruiri, dar nu puteti impune solutii.
      ………………….
      Specializarea pe anumite segmente de drept nu inseamna deprofesionalizare, ba din contra, profesionalizare.
      Insasi cuvintul „practica” este un cuvint dubios. Aici inseamna „cutuma, traditia”
      Ori, cutuma la noi este foarte puternica in ce priveste miile de amanunte juridice care tin de administratia interna a unei judecatorii.
      Aud adesea in gura judecatorilor:
      „Asa este practica la noi (la instanta respectiva)”.
      Este cea mai slaba motivare in drept posibila.
      Judecatorul judeca dupa lege si convingerea proprie, nu dupa practica sau traditie.
      Practica nu este izvor de drept.
      Ar fi mai bine sa se recunoasca si la noi jurisprudenta si precedentul, chiar daca nu ofera o dreptate maxima, ofera cel putin stabilitate si predictibilitate.
      Mecanismul propus este laudabil, ca propunere si intentie, dar este ilegal, nefezabil si disfuctional.
      Este o propunere a unui om bun si bineintentionat.
      Dar mie imi plac visatorii.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week