CEDO, CJUE, CCR, ÎCCJ DCD RIL, curţi de apel, tribunale, judecătorii
 
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO)
CărţiProfesionişti
JURIDICE
 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

Nedemnitate succesorala. Art. 655 Cod Civil. Aplicare mecanica de catre instanta. CEDO, 64301/01, Velcea si Mazare vs. Romania

7 decembrie 2009 | Razvan LUNGU, Dragos Bogdan, Razvan Lungu

Executare silita
Gratuit pentru membri

Velcea si Mazare vs. Romania, 64301/01, 1 decembrie 2009

Sotul si-a ucis sotia si apoi s-a sinucis. Desi autoritatile au constatat ca autorul crimei fusese sotul, cauza penala a fost clasata din pricina sinuciderii acestuia. In procedura succesorala ulterioara, instantele au refuzat sa aplice sanctiunea nedemnitatii prevazuta de art. 655 Cod Civil pe motivul ca autorul crimei nu fusese condamnat printr-o hotarare judecatoreasca definitiva. In consecinta, fratele ucigasului a venit la mostenirea victimei. Cerinta unei hotarari de condamnare definitive slujeste principiul securitatii juridice. Interpretarea mecanica si aplicarea rigida de catre instantele nationale a acestei cerinte in circumstantele speciale ale cauzei au depasit insa simpla protectie a securitatii juridice si au incalcat viata de familie a rudelor vicitimei.

In fapt

Reclamanţii sunt tatal si sora Tatianei A., ucisa in ianuarie 1993 de  Aurel A., soţul sau. In seara cu pricina,  dupa ce le-a ucis pe cele doua, Aurel A. a fost condus acasa de catre fratele sau George L., ofiţer de poliţie – care insa nu era de serviciu in acea seara. La scurt timp, Aurel A. s-a sinucis, lasand in urma sa doua scrisori in care marturisea ca si-a ucis soţia si soacra.

Ancheta penala indreptata impotriva lui Aurel A. nu a fost pusa in miscare – cauza clasandu-se pe motiv ca autorul infractiunii era decedat si nicio alta persoana nu a mai fost implicata.

In 1993 a fost deschisa procedura partajului succesoral al bunurilor Tatianei A. Reclamantul – tatal Tatianei A. – a cerut instantelor ca familia lui Aurel A. sa fie exclusa de la mostenire- Singurul membru al familiei lui Aurel A. care acceptase succesiunea era alt frate ale acestuia, Lucian L. In sustinerea cererii, reclamantul a indicat articolul 655 paragraful 1 din Codul Civil Roman – din acea perioada – potrivit caruia o persoana nu poate veni la mostenire daca este condamnata pentru ca a omorat sau a incercat sa-l omoare pe defunct – fiind declarata nedemna. Insa, instantele nationale nu l-au caracterizat pe Aurel A. ca nedemn, motivand ca acesta nu a fost condamnat printr-o hotarare judecatoreasca definitiva, de vreme ce acesta s-a sinucis la scurt timp dupa uciderea soţiei. Prin urmare, Lucian L. avea astfel dreptul de a veni la mostenirea Tatianei A.

In drept: nerespectarea vietii de familie prin refuzul aplicarii nedemnitatii succesorale

Intr-o prima parte a hotararii sale, Curtea a constatat incalcarea articolului 2 (dreptul la viata) din pricina deficientelor anchetei interne: durata de peste 11 ani, lipsa de independenta a procurorilor militari, lipsa unei participari adecvate a reclamantilor la ancheta, etc.  Desi sunt interesante, nu vom dezvolta insa acum aceste aspecte, concentrandu-ne pe problema nerespectarii vietii de familie din pricina refuzului instantelor de a aplica sanctiunea nedemnitatii in procedura succesorala.

Din punctul de vedere al articolului 8, reclamantul se plangea in esenta de faptul ca Lucian L. venise la mostenirea fiicei sale, instantele refuzand sa aplice sanctiunea nedemnitatii succesorale pentru ca Aurel A. nu fusese condamnat penal pentru omor printr-o hotarare definitiva si irevocabila.

Curtea a amintit ca viaţa de familie cuprinde atat relatiile sociale, morale sau culturale, de exemplu in sfera  educatiei copiilor cat si obligatii alimentare ori dreptul de mostenire. In jurisprudenta sa anterioara, ea a stabilit ca domeniul succesiunilor si al liberalitatilor este intim legat de viata de familie. De asemenea, Curtea a reiterat faptul ca articolul 8 din Conventie nu impune dreptul de a culege liberalitatile or o parte din mostenirea autorilor sai, ori a membrilor familiei lor. Asadar, in materia mostenirilor, Conventia permite statelor sa stabileasca propriile conceptii cu privire la viata de familie, care pot sau nu sa includa si dreptul de mostenire.

Prin urmare Conventia nu poate impune unui stat sa adopte dispozitii in materia nedemnitatii succesorale, insa in cazul in care exista astfel de dispozitii – cum e cazul dreptului roman – ele trebuie sa fie aplicate in conformitate cu propriul scop.

In cauza de fata, Curtea a constatat existenta a doua mari interese : in primul rand, interesul reclamantilor  de a-l declara pe Aurel A. nedemn din punct de vedere succesoral, si, in al doilea rand, interesul lui Lucian L. de a-si mosteni fratele, inclusiv partea de mostenire care a apartinut Tatianei A, in lipsa unei hotarar definitive de condamnare. Cerinta unei hotarari definitive de condamnare pentru omor in vederea aplicarii sanctiunii nedemnitatii poate fi justificta in vederea protejarii drepturilor si libertatilor altora, unul din scopurlile legitime prevazute de art. 8 alin. 2 al Conventiei. O asemenea decizie de condamnare aduce, in principiu, o garantie de securitate juridica in raport de orice alta constatare a raspunderii persoanei pretins nedemne, ceea ce serveste interese.

Pentru a determina daca instantele nationale au pastrat un just echilibru intre cele doua interese concurente  Curtea a acordat o atenţie deosebita domeniului de aplicare al dispozitiilor Codului Civil Roman, in ceea ce priveste nedemnitatea succesorala, in special modului in care fusese aplicat in cauza. Ea a reiterat faptul ca instantele nationale au obligatia de a interpreta si aplica dreptul intern si ca ea nu isi va substitui propria interpretare in lipsa de arbitrar. Totuşi, o aplicare prea rigida a dispozitiilor legale se poate dovedi contrara art. 8.

Curtea a observat ca prin ordonanta care a dispus clasarea cauzei s-a stabilit si ca Aurel A. o omorase pe sotia sa, Tatiana A. Parchetul isi intemeiase ordonanta de claasare a cererii pe scrisorile lasate de Aurel A. in care acesta recunostea crima. Mai mult, niciun membru al familiei lui Aurel A. – in special Lucian L. care venise la mostenire – nu negasera vreodata ca Aurel A. isi omorase sotia.

Fara a ignora importanţa principiului securitaţii juridice in ordinea juridica nationala, Curtea a considerat ca, in  imprejurarile cauzei, interpretarea dispozitiilor codului civil in ceea ce priveste nedemnitatea succesorala fusese una prea restrictiva, in detrimentul vietii de familie a reclamantilor. Nu exista nici o indoiala ca Aurel A. a fost intr-adevar autorul faptei. Netinand seama de constatarea facuta de Parchet, de marturisirea autorului crimei si de recunoasterea familiei acestuia, instantele nationale depasisera ceea ce ea necesar pentru asigurarea respectarii securitatii juridice.

Curtea nu pune in discute principiul fundamental al drepului penal national al caracterulu personal si netransmisibil al raspunderii penale. Totusi, recunoasterea formala de catre autoritati a caracterului ilicit al unor asemenea comportamente inainte de clasarea cauzei din pricina decesului persoanei vizate ar trebui sa constituie, pe de o parte, un mesaj clar trimis opiniei publice ca autoritatile nu sunt dispuse sa tolereze asemenea actiuni si ar trebui sa serveasca, pe de alta parte, celor interesati in pretentiile lor cu caracter civil pe care le-ar putea avea.

Respectarea vietii de familie a reclamantului ar fi impus sa se tina seama de circumstantele speciale ale cauzei pentru a evita o aplicare mecanica a principiilor de interpretare a dspozitiilor articolului 655 Cod Civil. In concluzie, instantele nationale nu relizasera un just echilibru intre interesele succesorului lui Aurel A si cele ale reclamantului (incalcare).

Nota: CEDO este in general asociata de practicieni cu domenii mai indepartate de dreptul civil clasic: viata privata, libertatea de exprimare, dreptul la vot – pentru mentiona numai cateva dintre cele mai „incercate” in ultimele zile – sunt doar cateva asemenea domenii, dar exemplele sunt mult mai numeroase. Iata insa ca in aceasta excelenta hotarare gasim un frumos exemplu de aplicare intr-un domeniu din nucleul dur al dreptului civil in sensul clasic al cuvantului – succesiunile.

Exemplele ar putea insa continua: conditiile privind introducerea actiunii in revendicare (Derscariu vs Romania); modurile de dobandire a dreptului de proprietate (Pye vs. Regatul Unit – o institutie din dreptul britanic similara uzucapiunii din dreptul roman corespunde CEDO; ramane insa intrebarea daca alte moduri de dobandire – cum ar fi aparenta in drept sau simpla buna credinta – respecta si ele aceste exigente); aplicarea aparentei in drept (Bock si Palade vs Romania); definirea notiunii de „bun” care ar trebui sa influenteze nu numai teoria drepturilor reale ci si pe cea a obligatiilor; actiunile in revendicare (cel putin in cazul imobilelor nationalizate in solutionarea carora ar trebui sa se tina seama, conform chiar ICCJ, de jurisprudenta CEDO in Pincova si Pinc vs Republica Ceha si alte cauze asemanatoare); interpretarea unor clauze testamentare (Pla si Puncernau vs Andorra) si multe altele.

Influenta CEDO poate fi foarte mare nu numai in punctul de vedere al dreptului procesual ci si, asa cum rezulta din hotararea de fata, din cel al dreptului material, chiar si atunci cand vorbim de „ nucleul dur” al dreptului civil.

Dragos Bogdan, Razvan Lungu


Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Evenimente organizate de Societatea de Ştiinţe Juridice

dezbateri.juridice.ro
Gratuit pentru membri
18 septembrie 2017, ora 19:30
Bărbulescu vs. România. Soluţia finală
conferinte.juridice.ro
Gratuit pentru membri
5 octombrie 2017
Unele aspecte privind executarea silită
Conferinţă rezervată membrilor JURIDICE.ro
* Eveniment fără taxă de participare
20 octombrie 2017
Probleme dificile de drept civil (ed. 6). Drepturile personalităţii şi protecţia datelor personale
CONFERINŢA VALERIU STOICA
23 noiembrie 2017
Probleme dificile de drept comercial (ed. 3). Schimbarea stăpânului afacerii
CONFERINŢA STANCIU CĂRPENARU
ateliere.juridice.ro
Gratuit pentru membri
18 septembrie 2017
Acordul de recunoaştere a vinovăţiei
20 septembrie 2017
Expertiza contabilă în dosare penale. Studii de caz
21 septembrie 2017
Curs intensiv de asigurări pentru avocaţi
22 septembrie 2017
Ordine şi răspundere în dreptul muncii
27 septembrie 2017
Spălarea de bani. Pericole concrete şi soluţii
28 septembrie 2017
Executarea silită a contractului de leasing
29 septembrie 2017
DATA PROTECTION. Regulamentul General privind Protecţia Datelor
30 septembrie 2017
Achiziţii publice de la teorie la practică
9 octombrie 2017
Apărarea drepturilor de proprietate intelectuală prin mijloace de procedură civilă
10 octombrie 2017
Dovedirea daunelor morale. Studii de caz
13 octombrie 2017
Contestaţia la executare între DA şi NU
16 octombrie 2017
CYBERCRIME
17 octombrie 2017
Arbitrajul comercial: noua procedură
25 octombrie 2017
Evaziunea fiscală. Aspecte controversate
26 octombrie 2017
Probleme şi soluţii juridice în sport
27 octombrie 2017
Cum folosim în mod eficient publicitatea mobiliară
6 noiembrie 2017
Camera preliminară. Examen jurisprudenţial
7 noiembrie 2017
Clauze abuzive în contractul de leasing
21 noiembrie 2017
Lawyers Real Life

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Nedemnitate succesorala. Art. 655 Cod Civil. Aplicare mecanica de catre instanta. CEDO, 64301/01, Velcea si Mazare vs. Romania”

  1. Nedemnitatea succesorala din dreptul intern este caracterizata ca fiind decaderea de drept a mostenitorului legal din dreptul de a fructifica o mostenire, alaturi de rezerva succesorala, in conditiile in care acesta este culpabil de o fapta grava fata de cel care lasa mostenirea, precum si fata de memoria defunctului.

    Cazul concret adus in discutia Curtii europene a fost bazat pe dispoz. art. 655 alin. 1 din Codul civil, care sanctioneaza civil pe mostenitorul legal ce a savarsit un atentat la viata celui care lasa mostenirea, fiind justificata aceasta sanctiune (calificata de unii doctrinari reputati, de altfel, ca fiind o pedeapsa civila) pe caracterul inechitabil ca un succesor ce a incercat sa-l ucida pe autor sa vina, ulterior, sa ridice o parte sau toata mostenirea ramasa dupa defunct. Mai exact, cum s-a spus in literatura de specialitate, „nimeni nu-si poate dechide calea unei mosteniri printr-un omor” (M. Eliescu-Mostenirea si devolutiunea ei in dreptul RSR, ed. Academiei, Bucuresti 1966, pag. 73).

    Doctrina, alaturi de jurisprudenta, in majoritate covarsitoare, a retinut ca in situatia de la alin. 1 al art. 655 din C.civ., este necesar ca mostenitorul sa fi fost condamnat penal, in una din formele pluralitatii de infractori (eg. autor, coautor, instigator, complice, favorizator), pentru infractiunea de omor sau a tentativei la aceasta, iar hotararea de condamnare sa fi ramas definitiva. Daca mostenitorul nu a fost condamnat, el nu va fi nedemn, lipsind conditia „condamnarii” prevazuta de articolul susmentionat (a se vedea Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, ed. a II-a, ed. Universul Juridic, 2002, pag. 62). Printre exemple de acest fel, au fost enumerate: achitarea pentru legitima aparare, scoatere de sub urmarire penala pentru iresponsabilitate, decesul infractorului mostenitor legal inainte de condamnare, amnistierea faptei antecondamnatorie ori intervenirea prescriptiei raspunderii penale (in privinta ultimei au fost exprimate si opinii contrare celei expuse de prof. Fr Deak). In schimb, s-a considerat ca efectele nedemnitatii opereaza in cazul amnistiei postcondamnatorii, gratierii ori reabilitarii, pe considerentul ca aceste institutii de drept material nu sterg decat condamnarea sau executarea pedepsei, nu si intentia succesibilului (Fr Deak, op.cit., pag. 63).

    In literatura de specialitate a fost emisa si o teorie contrara celei majoritare (eg. V. Patulea, Nota II la Decizia civila nr. 365/1982 a Trib. jud. Mures, in R.R.D. nr. 9/1983, pag. 52), in sensul ca instanta civila poate constata savarsirea faptei care atrage sanctiunea nedemnitatii in cazul in care nu exista o asemenea hotarare penala de condamnare sau de achitare in cazul in care procurorul a emis o ordonanta de scoatere de sub urmarire penala, avand in vedere ca o asemenea solutie data de organul de urmarire penala nu reprezinta autoritate de lucru judecat in fata instantei civile. Prof. Fr Deak a achiesat la aceasta propunere de lege ferenda numai partial, in sensul existentei posibilitatii ca instanta civila sa constate nedemnitatea succesorala in cazul amnistiei antecondamnatorii, considerandu-se ca impotriva unor erori savarsite de procuror in activitatea de urmarire penala exista alte remedii procesuale, scapandu-se din vedere, ce-i drept, realitatea din tara noastra, unde avem parte de solutii precum cea din cauza supusa judecatii Curtii europene, cand partilor interesate de corijarea greselilor procurorului nu le-a fost data o asemenea posibilitate, intrucat decizia ultima a procurorului nu le-a fost comunicata, facand ca un intreg lant cauzal nefast sa impieteze asupra regulilor devolutiunii succesorale legale, cu implicatii asupra persoanelor chemate in mod efectiv la mostenirea defunctei Tatiana A.

    Observam ca instanta de contencios european al drepturilor omului face o interpretare larga a unor institutii si principii de drept, aplecandu-se si asupra efectelor unor asemenea norme legale, facand astractie de o privire rigida a legii in anumite contexte ale realitatii, care nu pot fi avute in vedere la elaborarea unor norme legale. Acelasi rationament l-a aplicat Curtea si in cauza Lupas si altii contra tarii noastre din 2006, in privinta regulii unanimitatii in privinta actiunii in revendicare, unde, diferit fata de speta de fata, nu era vorba despre o norma impusa printr-un act normativ, ci despre o ceatie a doctrinei acceptata de catre practica judiciara din Romania. Asa fiind, constatam ca trebuie sa existe o suplete in interpretarea unor norme legale ori a unor principii de drept in solutionarea unor cazuri concrete, nu de o interpretare rigida a textelor de lege, avand in vedere ca legea a fost edicata pentru a se mula pe situatiile ivite in practica si nu pentru a stopa sau vatama unele interese legitime.

    De altfel, laudam intentia legiuitorului impusa in Noul cod civil (in masura in care acesta se va si aplica vreodata) in privinta institutiei nedemnitatii succesorale, care in art. 958 alin. 2, arata ca in cazul in care condamnarea pentru faptele mentionate la alin. (1) – e vorba despre persoana condamnata penal pentru savarsirea unei infractiuni cu intentia de a-l ucide pe cel care lasa mostenirea si persoana condamnata penal pentru savarsirea, inainte de deschiderea mostenirii, a unei infractiuni cu intentia de a-l ucide pe un alt succesibil care, daca mostenirea ar fi fost deschisa la data savarsirii faptei, ar fi inlaturat sau ar fi restrans vocatia la mostenire a faptuitorului – este impiedicata prin decesul autorului faptei, prin amnistie sau prin prescriptia raspunderii penale, nedemnitatea opereaza daca acele fapte au fost constatate printr-o hotarare judecatoreasca civila definitiva.

    Totodata, sunt consacrate legislativ si situatiile in care se pot inlatura sau nu efectele acestei nedemnitatii, respectiv la art. 961 din noul Cod civil, unde se arata ca efectele nedemnitatii de drept sau judiciare pot fi inlaturate expres prin testament sau printr-un act autentic notarial de catre cel care lasa mostenirea. Fara o declaratie expresa, nu constituie inlaturare a efectelor nedemnitatii legatul lasat nedemnului dupa savarsirea faptei care atrage nedemnitatea si ca efectele nedemnitatii nu pot fi inlaturate prin reabilitarea nedemnului, amnistie intervenita dupa condamnare, gratiere sau prin prescriptia executarii pedepsei penale.

Lasă un răspuns

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Return to Top ▲Return to Top ▲