Final de an 2009. Din gandurile unui judecator de judecatorie catre colegii juristi
24 decembrie 2009 | JURIDICE.ro, Ana-Maria Puiu
Zilele s-au scurs, lunile au trecut si iata-ne cum, lasand in urma mijlocul lui decembrie, ne indreptam cu imperceptibila viteza spre final de an.
Luna decembrie impune bilantul activitatii fiecaruia dintre noi.
Fiecare final de drum ne atrage irezistibil privirea spre cele ce au fost parcurse. Tot astfel, finalul de an ne determina sa ne analizam comportamentele, realizarile ori neimplinirile. In aceste momente se impune cantarirea rezultatelor in raport de scopurile propuse si eforturile depuse. Acum ne uitam inapoi si analizam felul in care am depasit obstacolele, am depus efortul necesar, constant, perseverent pentru cele ce ne-am propus un an in urma.
Pentru ca Ianus unul a fost, iar noua nu ne este dat decat a cunoaste trecutul, nu si a prevedea viitorul, la cumpana dintre ani nu putem decat sa realizam o retrospectiva a lui 2009 si sa ne propunem noi limite de atins pentru la anul.
Privind in urma, nu mai departe de ianuarie 2009, revad intalnirea cu un colectiv de judecatori si personal auxiliar minunat. Culorile dominante pe care tabloul colegilor din cadrul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti il ofera unei contemplari de buna credinta sunt cele pe care cele mai de pret calitati umane – sinceritatea, cinstea, bunavointa, candoarea, fermitatea, amabilitatea – le transmit. Am avut marele noroc de a imi desfasura activitatea in cadrul unui colectiv care, in ansamblu, a inseninat intalnirile matinale de zi cu zi.
In acest context, adresez cu caldura invitatia de a opta cu incredere pentru un loc in cadrul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti tuturor judecatorilor care au sustinut de curand examenul de capacitate.
Am asternut initial evenimentele care au marcat in ansamblu sistemul judiciar in parioada aprilie – octombrie 2009, precum si experienta personala care dintr-o naiva dorinta de participare la un concurs, adresat teoretic tuturor celor care indeplinesc conditiile prevazute de lege, s-a transformat intr-o noua si epuizabila lupta cu „sistemul” (care – si asta e cel mai dureros – tot noi, toti, suntem). Am decis inlaturarea lor din gandurile pe care doresc sa vi le adresez.
La acest final de an, care a reprezentat cu siguranta pentru toti e experienta inedita, după toata aceasta perioada agitata, nu vreau decat sa evoc admirativ solidaritatea care s-a manifestat in acest an intre cei care ne aducem, asa cum intelegem si putem fiecare, contributia la indeplinirea actului de justitie. Solidaritate, in mare, a fost si intre judecatori, si intre acestia si membrii personalului auxiliar, si – cel mai important – dinspre ceilalti participanti la proces: avocati, consilieri juridici, notari, executori judecatoresti fata de judecatori si membrii personalului auxiliar.
Nu pot sa uit ca, in momente cheie pentru sistemul judiciar romanesc (cu obiectivitate folosesc aceasta notiune, iar nu doar „pentru judecatori”), colegii avocati, notari, executori – in majoritate – au recunoscut ca nu ne-ar inlocui. Tuturor le multumim!
Din framantarile anului 2009 care au marcat sistemul judiciar romanesc vreau sa pastrez doar amintirea acestei sincere coeziuni. De la aceasta, in anul 2010 va trebui sa construim. Mai departe nu putem merge despartiti. Va trebui sa construim impreuna.
Cred ca singura sansa este aceea a redescoperirii umanitatii din fiecare si aducerea ei in practica. Tehnicitatea dreptului nu trebuie sa inlature din sala de judecata calitatile ce caracterizează orice relatie civilizata intre doua sau mai multe persoane: sinceritatea (cu tine insuti si apoi cu celalalt actor juridic), corectitudinea (fata de regulile procesului), fermitatea. Aceste calitati umane vor fi suportul potrivit pentru profesionalismul ce trebuie incurajat si dezvoltat in continuare, chiar si pe timp de criza.
O colaborare concreta (sub forma intalnirilor, seminariilor) intre instante si barouri ar imbunatati foarte mult starea de lucruri. Cred ca mobilitatea mai mare a avocatilor, cunoasterea practicii judiciare ori administrative de la nivelul instantelor diverse ar justifica initiativa acestora in provocarea unor astfel de intalniri care ar putea fi totusi organizate impreuna.
In primavara anului 2009 a fost organizata o astfel de intalnire, timida, dar benefica, intre judecatorii Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti si executorii judecatoresti din Bucuresti. Problemele de procedura a executarii silite discutate in acel cadru nu au facut decat sa creeze premisele unei bune colaboari intre aceasta instanta si executorii judecatoresti.
Nu vom inainta nicicum spre mai bine daca vom mentine o scindare artificiala a corpului judecatorilor de cel al avocatilor.
Nu cred ca este benefica nici observarea pasiva de catre avocati a unor nereguli administrative la nivelul instantei si criticarea lor fara o incercare de imbunatatire a activitatii. Suntem fiecare o rotita a acestui sistem. Pana ce aceasta realitate nu va fi constientizata de ultimul dintre noi, nu vom avea zile mai bune. Astfel, daca o practica administrativa nemultumeste si este gandita o varianta de imbunatarire a activitatii, cred ca se cade a fi invederate instantei si urmarita punerea in practica a sugestiei.
Aceeasi atitudine este ceruta si din partea judecatorului care observa o neregula in activitatea instantei ori a celorlalti participanti la proces.
Daca in continuare se va ramane pe margine si doar se va arata cu degetul nu vom avea dreptul sa pretindem tratamente mai bune pe viitor, de orice parte a pupitrului ne-am afla.
Cum va fi 2010? Asa cum il vom dori si atat cat il vom merita! Eu il vreau si il vad mai bun decat cel pe care il incheiem. Cunoscand colegii judecatori alaturi de care imi desfasor activitatea, colegii avocati, consilieri juridici, executori cu participarea carora se desfasoara procesele, intelegand cu totii greutatile carora suntem obligati sa le facem fata, cred ca activitatea in instanta va fi una cel putin la fel de buna ca cea din anul 2009. Daca neregulile, nemultumirile resimtite de colegii avocati, consilieri, executori vor fi aduse la cunostinta cu buna credinta, activitatea in instante va fi evident imbunatatita.
Cu aceste ganduri, in prag de Sfanta Sarbatoare a Nasterii Domnului, inainte de a pasi in noul an, va doresc zile linistitite si luminate, prielnice unui bilant obiectiv, punct de plecare spre plasmuirea unor noi vise, sanatate si putere de munca prin care sa va puteti atinge in anul care vine tintele propuse.
Daca pentru aceasta perioada nu aveti o lectura in curs, va recomand fascinantele memorii scrise cu o seducatoare eleganta de doamna Annie Bentoiu, in Timpul ce ni s-a dat. Va voi reda in citat randuri care descriu sala anului IV a Facultatii de Drept din Bucuresti, care, la sfarsit de ianuarie 1949, oferea o priveliste neobisnuita pentru un student din acele vremuri, dar care putea fi revazuta adesea de studentii anilor 2000 si pe care imi doresc nespus a nu o mai intalni studentii anului 2010, pentru a avea sperante ca vom recapata candva libertatea deplina in gandire:
„In acea zi de sfarsit de ianuarie am patruns din nou, cu emotie, pe culoarele facultatii si am intrat in sala anului IV. (…) Vorbitorul, un personaj mai degrabă şters, de vârstă mijlocie, părea să dicteze, iar studentii scriau. Nu vedeam decat spinari plecate si creioane care alergau pe caiete mari, albe.”…
jud. Ana-Maria PUIU
Judecatoria sectorului 1
