Secţiuni « Articole » RNSJ
RNSJ - Revista de note şi studii juridice
Condiţii de publicareDespre revistă
Note de studiuStudii
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
AUDI Q3 SUV
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q8
Citeşte mai mult în legătură cu RNSJ
9 comentarii

Justitia ca putere publica in statul de drept

31 decembrie 2009 | JURIDICE.ro, Cristi Danilet

1. Statul de drept

Statul de drept desemneaza acea structura in care statul si dreptul se afla intr-un raport de complementaritate [1]. Pe de o parte, dreptul nu poate exista in afara statului, caci doar acesta din urma poate conferi anumitor norme caracterul de juridicitate si obligativitate, aplicarea si respectarea acestora putand fi impusa prin metode coercitive. Pe de alta parte, dreptul (normele juridice) limiteaza statul, impunand un anumit tip de actiune agentilor statului. Prin urmare, statul nu poate exista in afara dreptului [2]. Cum nimic nu exista dincolo de stat, nimeni nu e deasupra legii. Ceea ce duce la concluzia ca insusi statul trebuie sa se supuna propriilor sale reguli, el insusi autolimitandu-se.

Statul de drept se caracterizeaza prin forta dreptului, iar nu prin dreptul fortei, ca in statul politienesc. Domnia oamenilor e inlocuita astfel cu domnia legii.

In decursul timpului, expresia ”statul de drept” a fost asociata cu ”suprematia legii”, ”preeminenta legii”, ”principiul legalitatii”, ”domnia legii”, ”domnia dreptului”, ”preeminenta dreptului”. Oricum, patru sunt principiile esentiale ale unui stat de drept: domnia legii, separatia puterilor, legalitatea administratiei, respectul drepturilor si libertatilor fundamentale [3].

Ca sa putem vorbi despre separatia puterilor, trebuie sa vedem ce desemnam prin cuvantul ”putere”.

2. Puterea politica

In momentul in care omul a acceptat sa traiasca in societate, a acceptat si faptul ca va trebui sa se supuna anumitor reguli care sa regleze comportamentul sau. Or, pentru impunerea acestor reguli, era nevoie de un grup care sa le genereze si de un altul care sa fie destinatarul acestor norme. Astfel s-a nascut puterea, ca o modalitate  necesara tocmai pentru impunerea acestor reguli.

JURIDICE by Night

Evenimente juridice

Arbitraj comercial

Servicii JURIDICE.ro

Puterea presupune, deci, o ierarhizare intre guvernanti si guvernati si ea se numeste atunci putere politica. Ea este legitima [4] cat timp se bucura de increderea celor guvernati: pentru ca ei ii aleg pe guvernanti si ei accepta autoritatea acestora. Relatiile politice care se nasc intre guvernanti si guvernati sunt relatii de autoritate si de conformare[5]in vederea unui scop comun: scopul puterii este folosirea fortei autoritatii pentru Binele comun.

3. Puterea publica

Asa cum am aratat, in cadrul societatii coagulate relatiile politice presupun existenta unor institutii. Acestea sunt denumite in mod generic STAT. Puterea astfel institutionalizata este una oficiala si se numeste putere etatica sau putere publica [6].

Asadar, sintagma ”puterea publica” are un dublu inteles: pe de o parte organele de stat (puterea este autoritatea publica), pe de alta parte prerogativa acestor organe de a impune o anumita conduita destinatarilor regulilor (puterea este un act de conducere ce se realizeaza prin constrangere, care presupune emanarea unor norme juridice).

In acest context, prin putere publica se intelege ansamblul de institutii  si relatii de putere reglementate juridic. Caracteristicile puterii publice, asa cum au fost acestea stabilite de doctrina [7], sunt urmatoarele:
– legitimarea ei consta in reguli care au ca obiectiv guvernarea;
– autoritatea o are institutia guvernarii si nu guvernantii ca indivizi;
– puterea publica este putere ce apartine intregii societati;
– este o putere politica impunand relatii de conducere intre guvernanti si guvernati;
– are ca premisa crearea si aplicarea normelor juridice;
– este unica, titularul ei fiind unic si exclusiv: poporul. Functiile sale insa se indeplinesc de aparatul de stat prin organisme autonome, pentru a impiedica exercitarea arbitrara a puterii.
– este suverana: se organizeaza si se exercita fara nici un fel de imixtiuni, spre deosebire de alte puteri de fapt, neetatice.

4. Separatia puterilor in stat

Statul, prin autoritatile sale, este cel care emite, aplica si ocroteste regulile de drept. Prin urmare are de indeplinit trei functii fundamentale: cea legislativa (a carei atributie presupune edictarea normelor), cea executiva (adica aplicarea/executarea normelor) si jurisdictionala (sanctionarea celor care incalca legile). Structural vorbind, fiecarei functii ii corespunde cate o putere – cea legislativa, cea executiva si cea judecatoreasca – care este incredintata unor organe distincte: Parlamentul, seful statului si Guvern, respectiv instantele de judecata.

In Antichitate, Aristotel a elaborat pentru prima data teoria separatiei puterilor in stat [8]. Ea este reluata si redefinita in epoca moderna de catre Montesquieu [9] si presupune un corp legislativ, unul executiv si un corp de judecatori. Masura era privita ca necesara pentru a se limita puterea despotica a regelui, ce ar incalca libertatea individului: daca puterea legiuitoare si cea executiva ar apartine aceleiasi entitati, legile tiranice ar fi executate in mod tiranic; daca puterea judecatoreasca nu ar fi separata de cea executiva, puterea asupra vietii si libertatii cetatenilor ar fi arbitrara, caci judecatorul ar fi si legiuitor; daca puterea judecatoreasca ar fi combinata cu cea executiva, judecatorul ar avea forta unui opresor. Ca urmare, puterile trebuie sa fie separate pentru a opri abuzurile – ”puterea opreste puterea”.

Asadar, scopul separarii este moderarea puterii. Dar aici nu este vorba despre ”putere” (care este unica si apartine poporului), ci despre functiile pe care le implica exercitarea puterii. Ca urmare, separatia puterilor in stat nu semnifica decat interdictia cumulului celor trei functii fundamentale. Din acest punct de vedere, reamintim ca statul este unul, scopul este unul (art. 1 alin. 3 din Constitutie [10]), activitatea statului pentru atingerea acestui scop este unica. Suveranitatea este unica. Puterea este unica. De aceea, nu gresim daca spunem ca Parlamentul, Executivul si Corpul judecatorilor sunt de fapt trei fatete ale aceleasi puteri (in limba engleza, de altfel, acestea chiar sunt numite ”puteri de guvernamant”).

Principiul separatiei puterilor presupune ca nici una dintre puteri sa nu prevaleze asupra celeilalte, sa nu isi subordoneze o alta si sa nu poata sa-si aroge prerogative ce revin alteia [11]. Daca vreuna dintre autoritati ar exercita mai multe functii fundamentale, ar putea abuza de putere. De aceea, nicio putere nu trebuie sa domine o alta. Dar separatia nu este una rigida, ci au fost imaginate modalitati de colaborare intre ele pentru ca toate trei sa contribuie la conducerea societatii si astfel toate trei sa fie in echilibru. Acest mecanism este cunoscut ca ”checks and balances”.

5. Colaborarea si controlul puterilor

Principiul separatiei puterilor impune autonomizarea autoritatilor publice, partajarea functiilor ce le revin [12] si instituirea unor mijloace de colaborare si de control reciproc. Limitandu-se reciproc cele trei puteri independente, se evita ca orice putere unica sa actioneze ca un obstacol la adresa libertatii. Existand un mecanism constitutional care sa permita mai multe forte politice, se garanteaza libertatea politica, atat in raport cu organizarea de stat, cat si in raport cu cetateanul [13].

Statul, ca entitate unica, se preocupa de adoptarea, aplicarea si respectarea legii. Cum Parlamentul emite legile, Executivul le indeplineste, Justitia judeca litigiile in legatura cu ele, realizam ca toate cele trei puteri ale statului conlucreaza in domeniul normativ. Acesta este de fapt chiar statul de drept: cel care este organizat si functioneaza numai pe baza legii. In acest context problema reala care se pune in statul de drept este aceea a modului de organizare a institutiilor etatice, de colaborare si control ale celor trei autoritati.

Cu privire la colaborarea si controlul dintre puteri, normele constitutionale din Romania prevad: Parlamentul colaboreaza cu Guvernul atunci cand deleaga acestuia functia legislativa in domeniul emiterii ordonantelor de guvern, dar controleaza Guvernul atunci cand aproba programul de guvernare si echipa guvernamentala, interpeleaza ministrii, voteaza motiunea de cenzura, aproba ordonantele sau cere urmarirea penala a ministrilor; Presedintele tarii poate refuza promulgarea unei legi sau poate dizolva Parlamentul, iar Parlamentul il poate pune sub acuzare etc.

In domeniul justitiei, activitatile de colaborare si control dintre cele trei puteri ale statului sunt urmatoarele:
– Parlamentul numeste membrii CSM (validarea magistratilor, alegerea reprezentantilor societatii civile), in fata sa se prezinta raportul CSM privind starea justitiei. Subliniem insa ca Parlamentul nu poate adopta legi interpretative pentru a furniza solutia unui proces in curs.
– Presedintele tarii numeste judecatorii si procurorii; acesta participa la sedintele CSM pe care le prezideaza; Guvernul este obligat sa ceara avizul CSM atunci cand promoveaza proiecte de legi in domeniul justitiei; ministrul justitiei este membru de drept al CSM, tot el asigura finantarea sistemul de instante; ministrul justitiei prezinta raportul cu privire la activitatea procurorilor; desfasoara activitate jurisdictionala si alte organe decat instantele. Este de remarcat ca Executivul nu poate solutiona vreun proces, nu poate impiedica cursul judecatii si nu se poate opune executarii hotararilor [14].
– judecatorii conduc activitatile electorale, justitia cenzureaza actele celorlalte puteri pe calea contenciosului constitutional si administrativ. La randul lor, judecatorii nu pot crea drept, care este atributul legislativului, ci doar valorifica norme juridice (art. 3 C.civ. interzice instantelor sa se pronunte pe cale de dispozitii generale).

6. Puterea si reprezentativitatea

Puterea de a impune ordinea juridica intr-un stat fara nicio imixtiune din afara se numeste suveranitate. Aceasta apartine poporului, asa cum o spune art. 2 din Constitutie: suveranitatea se exercita prin reprezentativitate (alegerile) si participare directa (referendum) [15]. Exercitarea ei este incredintata guvernantilor, adica autoritatilor publice. Prin urmare, toate aceste autoritati publice depind de popor. De aceea, ele sunt reprezentative.

Unele sunt direct reprezentative. Membrii acestor autoritati sunt alesi direct de catre cetateni: membrii Parlamentului, Presedintele tarii, consilierii locali si judeteni, primarii.

Altele sunt indirect reprezentative (derivate) si in aceasta categorie intra membrii altor autoritati care sunt desemnati sau numiti chiar de catre organele alese aratate mai sus:
– membrii Curtii Constitutionale: care sunt numiti, in numar egal, de Senat, de Camera Deputatilor si de Presedintele Romaniei;
– membrii CSM: numiti de Senat;
– Avocatul Poporului: numit de Senat;
– judecatorii si procurorii: numiti de presedintele Romaniei la propunerea CSM.

In acest context, este evident ca justitia este un organ reprezentativ al poporului roman.

7. Justitia ca putere si serviciu public

Independenta justitiei comporta doua valente:

a. aspectul constitutional al organizarii puterilor in stat din perspectiva separatiei lor. Din acest punct de vedere justitia apare ca o constructie politica, scopul fiind impiedicarea abuzurilor din partea celorlalte puteri. Aici este vizibila legatura si dependenta mare a justitiei de Parlament (care emite legile de organizare judiciara) si de executiv (care plateste salariile judecatorilor si asigura finantarea curtilor). In acest context, de relatie cu legislativul si executivul, justitia este analizata ca putere.

b. dreptul fundamental al cetatenilor care sunt parti la proceduri. Din acest punct de vedere justitia este un serviciu public. Garantiile acordate judecatorilor prin statutul acestora devin astfel garantii ale accesului cetatenilor la o justitie competenta.

Justitia nu poate fi conceputa altfel decat ca putere independenta de celalalte puteri. Scopul independentei este supunerea fata de lege, pe de o parte a populatiei, iar pe de alta parte a autoritatilor, inclusiv a judecatorului. Supunerea fata de lege inseamna:
– respectarea neconditionata a acesteia (existenta legii);
– acceptarea si executarea hotararilor judecatoresti ”in numele legii” (aplicarea legii);
– respectarea judecatorilor si a actului de justitie (interpretarea legii);

Deci judecatorul insusi trebuie sa se supuna legii [16]. Cand vorbim de supunerea fata de lege a judecatorului, avand in vedere ca el este cel care o aplica, distingem intre:

a. legea in inteles de norme legale: acestea sunt interpretate de judecator potrivit scopului lor si constiintei sale. De aceea, singurul mod de control este prin caile de atac. Asa se naste de fapt jurisprudenta, care este un ghid de interpretare a legii.

b. legea in inteles de standarde profesionale (adica obligatii statutare a caror incalcare atrage sanctionarea disciplinara – este folosita pentru a forta un anumit comportament, ceea ce poate atinge independenta) si de conduita (coduri interne): acestea presupun reguli formale si informale pentru asigurarea conditiilor unui proces echitabil. Aceste standarde pot viza strict profesia sau pot fi extra-profesionale. Controlul lor se asigura prin CSM si asociatii profesionale.

8. Independenta justitiei si a judecatorilor

Asigurarea suprematiei legii reprezinta un punct cardinal intr-o societate democratica. In acest sens, rolul fundamental in administrarea justitiei si asigurarea protectiei drepturilor omului revine judecatorilor, procurorilor si avocatilor.

Pentru ca acestia sa isi indeplineasca in mod corect responsabilitatile si, mai ales, pentru a investiga si judeca demnitari si functionarii publici suspectati de coruptie si de grave incalcari ale drepturilor omului, trebuie sa beneficieze de un statut si garantii speciale. In cazul judecatorilor, aceste cerinte sunt independenta si impartialitatea.

In legatura cu rolul judecatorilor si independenta justitiei, exista deja o paleta larga de instrumente internationale, despre care putem spune ca apartin unui Corpus Iuris judiciar international. Ele reflecta preocuparea diverselor organisme interguvernamentale sau neguvernamentale, fie ele mondiale, fie regionale, pentru intarirea rolului puterii judecatoresti. Aceste instrumente juridice, obligatorii sau nu, fundamenteaza un set de standarde juridice internationale ce pot duce la consolidarea pozitiei puterii judecatoresti fata de puterea executiva, legislativa sau fata de alte grupuri sau persoane care actioneaza cu sau fara aprobarea statului.

Toate instrumentele universale si regionale [17] garanteaza dreptul la un proces echitabil in fata unei instante independente si impartiale. Daca independenta judecatorului este consacrata prin statutul acestuia, impartialitatea este o chestiune launtrica, este o virtute; prima inseamna absenta oricarei subordonari, pe cand cealalta absenta oricarei prejudecati, pasiuni, slabiciuni sau sentiment personal; prima se analizeaza in raport cu un tert, cea de-a doua in raport de insusi magistratul.


[1] Gh. Mihai, Inevitabilul drept, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2002, p. 116-118; C. Gilia, Teoria statului de drept, Editura C. H. Beck, Bucuresti, 2007, p. 2-4.

[2] Mai mult, in conceptia lui Kelsen, statul si dreptul nu pot fi concepute independent unul de altul. A se vedea H. Kelsen, Teoria generala a statului, Editura Tiparul Oltenia, Bucuresti, 1928, p. 22.

[3] E. Diaz, Estado de derecho y sociedad democratica, Taurus, Madrid, 1998, p. 203.

[4] Legitimarea puterii = a explica sursa si fundamentul puterii.

[5] I. Deleanu, Institutii si proceduri constitutionale, Tratat, vol. I, Editura Dacia Europa Nova, Lugoj, 2000, p. 52.

[6] Exista si puteri ”nepublice” in societate: a partidelor politice, a mediei, a sindicatelor, a grupurilor de interese, a grupurilor de presiune (potrivit art. 80 alin. 2 teza a II-a din Constitutie: ”Presedintele exercita functia de mediere (…) intre stat si societate”).

[7] I. Deleanu, op. cit.,  p. 58-65

[8] Aristotel, Politica, cartea a VI-a, cap. XI, Editura Antet, Bucuresti, 1999, p. 204.

[9] Montesquieu, Despre spiritul legilor, vol. I, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1964, p.195-196.

[10] Art. 1 alin. 3 din Constitutie: ”(3) Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate.”

[11] C. Gilia, op.cit., p. 210.

[12] Aceasta separare se reflecta ulterior, pe un alt plan, in separarea atributiilor judiciare (functia de urmarire penala si functia de judecata) si in separarea functiunilor in legatura cu cariera magistratilor (atributia de formare, cea de disciplinare si cea de reglementare etica), care revin unor organisme dinstincte.

[13] A se vedea D. Boucher, P. Kelly, Mari ganditori politici: de la Socrate pana astazi, Editura All, Bucuresti, 2008, p. 204-205

[14] Statul este obligat sa respecte si sa aduca la indeplinire hotararile judecatoresti. Autoritatea lucrului judecat si respectarea sa din partea tuturor este baza ordinii sociale (G. Alexianu, Curs de drept constitutional, Editura Casa Scoalelor, Bucuresti, 1930, p. 142). Drepturile omului devin efective atunci cand legea devine conduita, iar hotararea este executata.

[15] Art. 2 din Constitutie: ”(1) Suveranitatea nationala apartine poporului roman, care o exercita prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice si corecte, precum si prin referendum. (2) Nici un grup si nici o persoana nu pot exercita suveranitatea in nume propriu.”

[16] Art. 16 alin. 2 Constitutie: ”Nimeni nu este mai presus de lege”. Art. 124 alin. 3 teza a II-a din Constitutie: ”Judecatorii (..) se supun numai legii”.

[17] In materia rolului judecatorilor si independenta justitiei amintim unele instrumente internationale, adoptate la nivel mondial sau regional, care apartin fie institutiilor oficiale, fie asociatiilor de magistrati sau altor ONG-uri: Declaratia Universala a Drepturilor Omului (ONU, 1948) si cele doua Pacte Internationale (ONU, 1966), Principiile de Baza ale Independentei Justitiei (ONU, 1985), Statutul Universal al Judecatorilor (Uniunea Internationala a Magistratilor, 1999), Conventia Europeana a Drepturilor Omului (CoE, Roma, 1950), Carta Uniunii Europene privind Drepturile Fundamentale (Consiliul European, Nisa, 2000), Carta Europeana a Judecatorilor (Asociatia Europeana a Magistratilor, 1987),  Declaratia de la Palermo privind elementele unui statut european al magistraturii (MEDEL, 1993), Declaratia de la Beirut privind independenta justitiei (Conferinta Araba a Justitiei, 1999), Declaratia de Independenta a Justitiei de la Cairo (Conferinta Araba a Justitiei, 2003), Avizul nr.1 referitor la standardele privind independenta puterii judecatoresti si inamovibilitatea judecatorilor si Avizul nr. 2 privind finantarea si administrarea instantelor, cu referire la eficienta sistemului judiciar si la articolul 6 al Conventiei europene privind drepturile si libertatile fundamentale ale omului (Consiliul Consultativ al Judecatorilor Europeni, 2001), Cartea Europeana privind Statutul Judecatorilor (Consiliul Europei, 1998), Recomandarea (94)12 privind independenta, eficienta si rolul judecatorilor, Declaratia de la Beijing cu privire la Principiile de Independenta a Justitiei in Regiunea LAWASIA (Asociatia de Drept pentru Asia si Pacific, 1995), Principiile commonwealth asupra responsabilitatilor si relatiei dintre cele trei puteri (Nigeria, 2003), Declaratia de la Caracas (Summit-ul Iberoamerican al Presedintilor de Instante, 1999), Standardele Minime de Independenta a Justitiei (Standardele New Delhi, International Bar Association, 1982), Declaratia de la Suva asupra Principiilor de Independenta si Acces la Justitie (INTERIGHTS-the Fiji Human Rights Commission-Fiji Judiciary, 2004), Principiile de la Bangalore asupra Deontologiei Judiciare (ONU, Grupul Judiciar pentru Intarirea Integritatii, 2001) etc.

jud. Cristi Danilet
vicepresedinte Judecatoria Oradea

Citeşte mai mult despre , , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill şi My Justice.

Login | Pentru a putea posta comentarii trebuie să fiţi abonat. Dacă încă nu sunteţi, click aici pentru a afla despre avantaje!

Au fost scrise până acum 9 de comentarii cu privire la articolul “Justitia ca putere publica in statul de drept”. Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare. Pe de altă parte, vă rugăm ca, înainte de a publica un comentariu, să citiţi cu atenţie politica de confidenţialitate JURIDICE.ro. În plus, vă rugăm să citiţi şi politica de confidenţialitate Akismet, plugin folosit de noi pentru a reduce comentariile spam.



  1. Daniel CAZACU-GANEA spune:

    Foarte interesant studiul. Ar fi bine sa fie citit si de cei care vorbesc de o reforma constitutionala. Absolut de acord.
    „Daca independenta judecatorului este consacrata prin statutul acestuia, impartialitatea este o chestiune launtrica, este o virtute; prima inseamna absenta oricarei subordonari, pe cand cealalta absenta oricarei prejudecati, pasiuni, slabiciuni sau sentiment personal; prima se analizeaza in raport cu un tert, cea de-a doua in raport de insusi magistratul”. Magistrala este definirea impartialitatii. Cum se verifica/exerseaza aceasta virtute la admiterea(in cursul si la finalizarea studiilor) la INM? Este de fapt pur retorica. Nu se poate..Sunt convins ca sunt multi judecatori care ar fi mai buni ca avocati si, de asemenea, multi avocati care ar fi mai buni ca judecatori..
    Va doresc un an, 2010, mai bun din toate punctele de vedere!!

  2. Girl spune:

    Buna ziua juridice.ro!Intrebarea mea nu are o legatura implicita cu subiectul abordat de d-voastra,insa motivul pentru care am nimerit sa comentez chiar aici e faptul ca nu mai am gasit ceea ce cautam!prin iunie s-a abordat problema cu privire la sporurile salariale pentru magistrati!am rasfoit tot si nu am gasit articolul in care se precizeaza faptul ca hotararile judecatoresti sunt irevocabile….daca e asa..cum poate Guvernul sa refuze executarea?

    Va multumesc….si am nevoie de un raspuns

  3. adrian83 spune:

    Justitia la ora actuala in Romania nu este un organ reprezentativ al poporului pentru ca:
    – majoritatea membrilor CSM (14 din 19) nu sunt numiti de Senat ci sunt alesi de magistrati, validarea lor de catre Senat este mai mult o chestiune pur formala, Senatul nu are puterea sa nominalizeze pe cine vrea pentru a ocupa locurile in CSM (cu exceptia membrilor societatii civile)
    – presedintele Romaniei nu poate nominaliza (alege) judecatorii si conform deciziei Curtii Constitutionale nu are drept de veto asupra propunerilor CSM de numire ale judecatorilor, asadar judecatorii nu isi revendica reprezentativitatea de la seful statului pentru ca acesta din urma nu poate numi pe cine vrea el in functia de judecator si nici macar nu se poate opune deciziei CSM
    – organele reprezentative ale poporului nu au nici un cuvant de spus in promovarea judecatorilor la instantele superioare.

    Curtea Constitutionala este un organ reprezentativ al poporului pentru ca toti membri sai sunt numiti pe baza vointei unor organe ale statului alese direct de popor, adica presedintele, Senatul si Camera Deputatilor au puterea sa aleaga persoanele care sa ocupe functiile de judecator la Curtea Constitutionala si nu doar sa valideze sau sa numeasca niste oameni propusi de CSM sau alesi de magistrati.

    Un alt exemplu il gasim la instantelele federale supreme din Germania unde judecatorii sunt desemnati (alesi) de catre ministrul federal al justitiei impreuna cu o comisie compusa din cei 16 ministri de justitie de land si 16 membri alesi de Parlamentul Federal. Ministrii de justitie sunt numiti de premieri (cancelarul federal respectiv premierii de land), premierii sunt alesi de legislative (federal si parlamente de land) iar membrii legislativelor sunt alesi direct de popor. In felul asta legimitiatea este transmisa de la popor la judecator si astfel justitia germana este putere reprezentativa.

  4. spune:

    Impartialitatea este un ideal

    „impartialitatea este o chestiune launtrica, este o virtute”… „absenta oricarei prejudecati, pasiuni, slabiciuni sau sentiment personal”…

    intrebare: contrariul ce este: contraventie sau infractiune?

    • “impartialitatea este o chestiune launtrica, este o virtute”… “absenta oricarei prejudecati, pasiuni, slabiciuni sau sentiment personal”…

      O definitie pentru supraom. Sau poate pentru robot? Cu alte cuvinte, judecatorul este un supraom sau, asta ne dorim sa fie.

      Contrariul? Nici contraventie nici infractiune, doar om, om cu pasiuni, cu prejudecati, cu sentimente. Un om ca noi toti. Si pentru asta, trebuie trasi la raspundere!

      • spune:

        Aveti dreptate…
        Sunt om, dar sunt si profesor…imi incredintati tot ce aveti mai scump pe lume! Sunt om! Nu imi este greu sa fiu supraom, doar atata vreme cat plamadesc o constiinta…ocrotesc un suflet, ii arat drumul spre stele, il invat verticala…daca ma intelegeti, apoi plec acasa si sunt ce vreau eu sa fiu, daca am ales aceasta meserie, daca am fost ales sa o practic…dar vreau sa primesc acelasi lucru de la omul din justitie. El sta asemenea mie, pe un piedestal- oare intamplator?! acest obiect nu este oare un simbol? Errare umanum est, poti gresi cu un suflet de om, cu buna stiinta?

  5. Daniel CAZACU-GANEA spune:

    Pentru Girl: Cum poate Guvernul sa refuze executarea unor hotariri irevocabile? Daca am avea un stat de drept, nu ar putea. Deci, nu avem un stat de drept. Domnia legii, se pare, nu este mai presus de orice. Ne-am invatat ca legea sa nu fie respectata, aceasta este cea mai crunta dezamagire, din partea clasei politice, a anului 2009. Dar, cu oameni ca dl judecator Danilet, si altii, mai sunt destui, TREBUIE sa speram ca legea va fi respectata de oricine in Romania.
    Pentru Ariadna: Contrariul este lipsa virtutii. Atit. Iar impartialitatea nu este un ideal, este o realitate pentru unii, care au aceasta virtute.
    Pentru Fănuta Lişman: judecatorul nu este un om ca noi toti, daca si-a ales aceasta profesie, de a face dreptate, de a imparti dreptatea. Ma refer la profesie acum. Nu a spus nimeni ca trebuie sa fie trasi la raspundere. Sunt unii care au aceasta virtute si altii care nu o au. Atit. Nu putem trage la raspundere pe cineva ca nu are anumite calitati umane/profesionale.

  6. Girl spune:

    Guvernul şi-a asumat răspunderea pe un proiect de lege cu privire la salarizarea unică a funcţionarilor publici. Moţiunea de cenzură depusă cu această ocazie a fost respinsă. La data de 9 septembrie 2009, imediat după publicarea în Monitorul Oficial a legii care urmează să intre în vigoare la data de 1 ianuarie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a sesizat Curtea Constituţională cerând să se constate neconstituţionalitatea legii, întrucât ea contravine principiului separaţiei puterilor în stat, întrucât salariile prevăzute pentru judecători sunt mai mici decât cele pentru membrii Guvernului sau ai Parlamentului.

    Ce trebuie să decidă Curtea Constituţională?

  7. Girl spune:

    Potrivit articolului 114.alin2 din Constitutie Guvernul isi poate asuma raspunderea asupra unul proiect de legi.Potrivit artic114.alin2 Guvernul este demis daca o motiune de cenzura depusa la 3 zile de la prezentarea proiectulul de legi ..iar potrivit aliniatului 3 al aceluiasi articol,,,,,daca motiunea de cenzura a fost respinsa proiectul de legi este adoptat..atunci hotararea CC nu ar trebui sa fie PRO acestul proiect de legi?

Lasă un răspuns

Arii de practică
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Business
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul sportului
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Litigation
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protective
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi

Parteneri arii de practică  Specialişti


JURIDICE.ro
Main page
Cariere
Evenimente ⁞ 
Dezbateri
Profesionişti
Lawyers Week
WinLaw.ro
VIDEO
Servicii
Flux noutăţi
Selected ⁞ 
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi / JURIDICE NEXT
RSS  Publicare comunicate profesionale
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note, studii şi opinii juridice
ISSN 2066-0944
       Studii şi note de studiu
Revista revistelor
Autori  Condiţii de publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
       Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
       Dezlegarea unor chestiuni de drept
       Recurs în interesul legii
Curţi de apel ⁞ 
Tribunale ⁞ 
Judecătorii

Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Proiecte speciale
Cărţi
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Mesaje de condoleanţe
Povestim cărţi
Războiul din Ucraina
Wisdom stories