Secţiuni « Articole » RNSJ
RNSJ - Revista de note şi studii juridice
Condiţii de publicareDespre revistă
Note de studiuStudii
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
AUDI Q3
AUDI Q3 SUV
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q8
AUDI Q3
AUDI Q3
Citeşte mai mult în legătură cu RNSJ
2 comentarii

Magistratii, medierea si principiul rolului activ al judecatorului in procesul civil

31 decembrie 2009 | JURIDICE.ro, Fanuta Lisman

1. Articolul de fata are menirea de a sublinia rolul activ al judecatorului pe parcursul desfasurarii unui proces civil din perspectiva institutiei medierii, asa cum este aceasta prevazuta de Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator [1] (in continuare Legea medierii), astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 370/2009 pentru modificarea si completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 831 din 3 decembrie 2009.

Intr-un articol anterior am aratat care sunt avantajele pe care le poate aduce medierea pentru stat in general si pentru justitie in special, motiv pentru care nu le vom relua in articolul de fata, ci doar subliniem faptul ca medierea poate fi institutia care sa ajute la degrevarea instantelor de numarul mare de dosare aflate pe rol si, implicit, care poate sa aduca o imbunatatire a actului de justitie. Pentru acest motiv, am dorit sa aratam care este rolul activ al judecatorului in procesul civil si care este corelatia cu procedura medierii.

2. Un aspect foarte putin abordat in literatura de specialitate este cel privitor la continutul principiului rolului activ al judecatorului prin prisma art. 129 alin (2) C. pr. civ., potrivit caruia ”Judecatorul … va starui, in toate fazele procesuale, pentru solutionarea amiabila a cauzei.”.

Aceasta prevedere are forma actuala inca din 2005 (potrivit modificarii aduse de Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila [2], adica dinainte de aparitia Legii medierii.

Cu alte cuvinte, inca dinaninte de a avea o reglementare speciala care sa permita partilor recurgerea la o anumita procedura pentru rezolvarea unui conflict pe cale amiabila, in exercitarea rolului activ, judecatorii aveau dreptul si totodata obligatia nu doar de a informa partile ca pot stinge litigiul dintre ele oricand pe parcursul procesului (”in toate fazele procesuale”, dupa cum se exprima legiuitorul) ci si de a starui ca partile sa recurga la solutionarea conflictului pe cale amiabila.

Altfel spus, in continutul principiului rolului activ al judecatorului intra si obligatia (desigur si dreptul)  acestuia  de a depune toate diligentele ca partile sa aleaga o alta cale de solutionare a conflictul dintre ele, si anume calea amiabila.

3. Daca aceasta obligatie (de diligenta) a judecatorului exista inca dinainte de intrarea in vigoare a Legii medierii, fiind confirmata prin art. 6 din Legea medierii, noua forma a acestui text legal, astfel cum rezulta din Legea nr. 370/2009, intareste aceasta indatorire a judecatorului, stabilindu-i totodata si un continut mai clar.

Arbitraj comercial

JURIDICE by Night

Servicii JURIDICE.ro

Evenimente juridice

Potrivit art. 6 din Legea medierii, in forma initiala, ”Organele judiciare si arbitrale, precum si alte autoritati cu atributii jurisdictionale vor informa partile asupra posibilitatii si avantajelor folosirii procedurii medierii si le pot indruma sa recurga la aceasta pentru solutionarea conflictelor dintre ele.”

Dupa parerea noastra, art. 6 (mai sus evocat) trebuie interpretat prin coroborare cu norma prevazuta la art. 4 alin. (1) din Legea medierii care stabileste ca medierea este o activitate de interes public. Astfel, potrivit art. 6, legiuitorul instituie pentru organele judiciare o obligatie imperativa si concisa, aceea de a informa partile cu privire la procedura medierii. Dupa modul in care este formulata de legiuitor aceasta obligatie si tinand totodata cont de faptul ca medierea este o activitate de interes public, credem ca norma continuta in art. 6 din Legea medierii este una imperativa, de la care nu se poate deroga. Prin aceasta formulare, legiuitorul impune magistratului obligatia informarii partilor cu privire la mediere si, completand cu norma generala (si aceasta imperativa) a Codului de procedura civila (art. 129 alin. 2), impune magistratului obligatia de a starui pentru solutionarea diferendului pe cale amiabila.

Altfel spus, judecatorul (presedintele instantei), in toate fazele procesuale, trebuie ca dintru inceput sa informeze partile asupra faptului ca au posibilitatea alegerii unei alte cai de solutionare a conflictului si ca aceasta cale este una amiabila, care le ofera anumite avantaje; in aceasta situatie procesul se va suspenda [3], iar partile, intr-un anumit interval de timp, se pot intoarce in instanta, fie pentru a pune capat litigiului, fie pentru a continua procesul.

4. In exercitarea rolului sau activ, judecatorul trebuie sa arate partilor si care sunt avantajele recurgerii la o astfel de procedura. Printre avantajele pe care judecatorul trebuie sa le aduca la cunostinta partilor avem in vedere restituirea taxei de timbru (art. 63 alin 2 din Legea medierii), reducerea timpului petrecut in instanta, posibilitatea pastrarii bunelor relatii cu cealalta parte aflata in conflict.

Mai mult decat atat, manifestarea rolului activ al judecatorului trebuie sa ia forma staruintei, presedintele instantei fiind obligat de legiuitor (art. 129 alin. 2 C. pr. civ.) sa insiste, in mod repetat [4] ca partile sa puna capat conflictului pe cale amiabila.

Ceea ce lasa legiuitorul la latitudinea judecatorului (potrivit normei speciale dinainte de modificarea adusa prin Legea nr. 370/2009) este dreptul celui din urma de a hotari daca va recomanda sau nu partilor alegerea procedurii – ”(…) si le pot indruma (s. n. – F. L.) sa recurga la aceasta (la mediere – s. n. F. L.) pentru solutionarea conflictelor dintre ele.”

Potrivit recentelor modificari aduse prin Legea nr. 370/2009 ”Organele judiciare si arbitrale, precum si alte autoritati cu atributii jurisdictionale informeaza partile asupra posibilitatii si a avantajelor folosirii procedurii medierii si le indruma (s. n. – F. L.) sa recurga la aceasta cale pentru solutionarea conflictelor dintre ele.”.

Observam ca se inlocuieste sintagma ”pot indruma” cu cuvantul ”indruma”. Aceasta modificare ne indreptateste sa afirmam faptul ca legiuitorul impune magistratului (si celorlalte organe mentionate de Legea medierii) obligatia de a indruma partile spre solutionarea diferendului lor pe cale amiabila. Prin modificarile aduse Legii medierii, magistratul nu mai are posibilitatea de a alege daca sa indrume sau nu partile in a recurge la procedura medierii. Potrivit textului mentionat, astfel cum a fost modificat, organele judiciare, dupa informarea prealabila asupra ”posibilitatii si a avantajelor folosirii procedurii medierii”, vor indruma partile sa urmeze aceasta procedura.

Prin urmare, presedintele instantei, in exercitarea rolului sau activ (in stransa corelatie cu alte principii fundamentale ale dreptului procesual civil, precum cel al contradictorialitatii sau al dreptului la aparare), va pune in discutia partilor acest fapt.

5. Transpunerea in plan procesual a acestei indatoriri presupune indeplinirea acesteia de catre organele judiciare inainte de etapa dezbaterilor (pana la prima zi de infatisare).

Argumentele in acest sens sunt urmatoarele:

a. Prin prisma dispozitiilor art. 20 teza a II-a din OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar in materie civila [5], pentru ca avantajele sa fie resimtite efectiv de catre parti, apreciem ca obligatia de informare trebuie facuta inainte de prima zi de infatisare.

Art. 20 din OUG nr. 51/2008 prevede: ”In cazul in care persoana care indeplineste conditiile prevazute la art. 8 alin. (1) sau (2) face dovada ca, anterior inceperii procesului, a parcurs procedura de mediere a litigiului, beneficiaza si de restituirea sumei platite mediatorului cu titlu de onorariu. De acelasi drept beneficiaza si persoana care indeplineste conditiile prevazute la art. 8 alin. (1) sau (2), daca solicita medierea dupa inceperea procesului, dar inainte de prima zi de infatisare. Suma la a carei restituire partea are dreptul se stabileste de instanta, prin incheiere pronuntata potrivit art. 15.”.

Astfel, prin raportare la textul legal mai sus mentionat (avem in vedere in mod special teza a II-a), in ipoteza in care una dintre parti nu este asistata de avocat si face o cerere de acordare a ajutorului public judiciar, judecatorul, potrivit rolului sau activ, trebuie sa arate partilor ca pot beneficia si de restituirea sumei platite mediatorului cu titlu de onorariu, daca vor solicita medierea inainte de prima zi de infatisare.

Prin urmare, pentru ca ajutorul judiciar sa fie unul efectiv, in ipoteza descrisa mai sus, instanta trebuie sa arate partilor si sa puna in discutie, inca din prima zi de judecata (inainte de etapa dezbaterilor – in situatiile in care este posibil ca prima zi de infatisare sa coincida cu prima zi de judecata), posibilitatea recurgerii la mediere si totodata sa arate partilor care sunt drepturile de care pot beneficia in urma parcurgerii medierii.

Desi nu face obiectul analizei noastre, dar pentru ca este un element de interes general, fiind si un element de noutate, trebuie subliniat faptul ca legiuitorul a avut in vedere atat situatia in care partile ajung la un acord dupa ce au parcurs etapa medierii, cat si ipoteza in care partile nu au incheiat acordul de mediere. In ambele situatii partile, dupa ce au parcurs procedura medierii, revin in instanta fie pentru hotararea de expedient, fie pentru reluarea procesului din stadiul in care a ramas, la momentul suspendarii. Ca atare, restituirea sumei platite mediatorului cu titlu de onorariu nu este conditionata de incheierea acordului, ci numai de indeplinirea conditiilor cerute de art. 8 din OUG nr. 51/2008.

b. Un alt argument ce vine sa intareasca opinia potrivit careia organul judiciar trebuie sa informeze si sa arate partilor posibilitatea si avantejele recurgerii la mediere inainte de prima zi de infatisare este dat de faptul ca acesta este momentul cel mai potrivit pentru reducerea costurilor, atat in ceea ce-i priveste pe justitiabili, cat si in ceea ce priveste costurile cu asigurarea serviciului public judiciar.

Mai mult decat atat, se va putea realiza efectiv dezideratul de a reduce numarul dosarelor aflate pe rolul instantelor. Daca tot vor fi indrumate partile catre mediere, de ce sa nu se intample acest lucru inca de la inceput, inainte de a se cheltui, si de o parte si de celalalta, sume de bani pe care, uneori, tot statul trebuie sa le suporte, in ipoteza acordarii ajutorului public judiciar?

Totusi, nu trebuie pierdut din vedere faptul ca instanta poate oricand pune in vedere partilor ca pot apela la mediere. In acelasi sens, potrivit art. 129 alin (2) C. pr. civ., judecatorul va starui in toate fazele procesului pentru solutionarea conflictului pe cale amiabila.

Cu toate acestea, nu este afectat in niciun chip dreptul partilor de a cere instantei, oricand pe parcursul procesului, suspendarea acestuia pentru a li se permite sa parcurga procedura medierii.. Asa cum se arata in cuprinsul art. 61 alin. (1) din Legea medierii, conflictul dedus judecatii poate fi solutionat prin mediere fie la initiativa partilor, fie la recomandarea instantei.

c. Intr-o ordine logica, firesc ar fi ca mai intai sa fie parcursa procedura medierii si mai apoi, daca partile nu ajung la o solutie amiabila, reciproc avantajoasa, acestea sa revina in instanta pentru solutionarea diferendului pe cale judiciara. Mai mult decat atat, Legea medierii prevede ca partile pot ajunge si la un acord partial, ceea ce justifica inca o data faptul ca este firesc sa se incerce initial rezolvarea conflictului prin mediere.

6. Daca s-ar proceda altfel, ar trebui sa admitem si faptul ca exista posibilitatea ca la un moment dat, dupa parcurgerea mai multor etape procesuale, cand presedintele instantei se hotaraste sa recomande partilor sa aleaga o cale amiabila de solutionare a litigiului, partile, apeland la mediator, sa ajunga la un acord. Intr-o astfel de ipoteza putem spune ca eforturile depuse pana la acel moment de toti participantii la proces au fost inutile, cu atat mai mult cu cat rata de solutionare a conflictului prin mediere este una foarte mare.

Conchidem prin a spune ca magistratul are atat dreptul cat si indatorirea de a informa partile despre existenta procedurii medierii si a avantajelor recurgerii la mediere si totodata are dreptul si indatorirea de a starui pentru solutionarea conflictului pe cale amiabila. Toate acestea sunt indeplinite de magistrat in exercitarea rolului sau activ, largindu-se astfel continutul acestui principiu fundamental al procedurii judiciare.

Acest rol activ trebuie sa se manifeste, asa cum prevede atat art. 129 alin (2) C. pr. civ., cat si art. 2 alin (1) din Legea medierii, in toate fazele procesuale.

7. Avand in vedere faptul ca legiuitorul a prevazut in art. 2 alin (1) din Legea medierii ca  ”(…) persoanele fizice sau persoanele juridice, pot recurge la mediere in mod voluntar, inclusiv dupa declansarea unui proces (s. n. – F. L.) in fata instantelor competente, convenind sa solutioneze pe aceasta cale orice conflicte (…)”, intelegem ca legiuitorul a avut in vedere faptul ca partile ce se afla in conflict pot recurge la mediere si inainte de declansarea litigiului pe cale judecatoreasca.  In aceasta situatie nu putem vorbi despre existenta rolului activ al judecatorului, avand in vedere ca exista posibilitatea ca prin procedura  medierii sa se puna capat conflictului inainte ca partile sa ajunga in instanta.

Desigur ca exista si posibilitatea ca partile sa nu ajunga la un acord sau acordul lor sa fie unul partial, situatie in care, pentru solutionrea conflictului, acestea trebuie sa apeleze la instanta.

Suntem de parere ca, desi partile au trecut mai intai prin procedura medierii, judecatorul trebuie sa-si exercite si in aceste situatii rolul sau activ si sa recomande partilor solutionarea conflictului pe cale amiabila, intrucat legiuitorul nu a prevazut o derogare de la acest principiu, in astfel de situatii. Mai mult decat atat, prin raportare si la dispozitiile art. 131 alin. (1) C. pr. civ., judecatorii au chiar datoria sa incerce ei insisi impacarea partilor.

Cu alte cuvinte, partile unui diferend au posibilitatea de a alege initial procedura medierii si mai apoi procedura judiciara (daca mai este cazul) sau pot apela mai intai la instanta de judecata pentru a pune capat diferendului. In oricare dintre situatii, judecatorul trebuie sa-si manifeste rolul sau activ, obligatia sa fiind una ce apara un interes public.

8. Prin prisma celor evidentiate, conchidem ca rolul judecatorului in alegerea procedurii medierii este unul esential. In masura in care fiecare judecator va intelege sa-si asume efectiv acest rol, putem spera ca lucrurile vor evolua in sensul implementarii cu adevarat a institutiei medierii si implicit si ca vom asista la o reforma reala a sistemului judiciar din Romania.

Trebuie observat ca magistratul este cel dintai precursor al medierii. Magistratul este cel care pregateste, prin activitatea sa, terenul fertil pentru mediere in societatea romaneasca.

Desi este foarte greu sa fii cel care desteleneste un teren nelucrat, avem incredere ca magistratii se vor ridica la nivelul asteptarilor pe care le are societatea in ansamblul ei, si chiar le vor depasi.

Ne exprimam aceasta convingere cu atat mai mult cu cat prin promovarea institutiei medierii se va imbunatati semnificativ actul de justitie si totodata gradul de satisfactie al cetateanului in raport cu serviciul public al justitiei.

Dar avem totodata ferma comvingere ca nu poate fi lasat totul pe umerii magistratilor. Toate celelalte profesii juridice au de asemenea un rol important in implementarea acestei institutii vitale pentru imbunatatirea actului de justitie si cresterea gradului de satisfactie al cetateanului in raport cu serviciul public al justitiei si, in final, pentru reluarea dialogului in societatea romaneasca.


[1] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 441 din 22 mai 2006

[2] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005

[3] Potrivit art. 242 alin. (1) pct. 1 C. pr. civ., procesul se va suspenda cand ambele parti o cer. La acelasi text legal trimit si dispozitiile art. 62 alin. (1) din Legea medierii.

[4] Potrivit DEX, a starui = a ruga insistent si in mod repetat pe cineva pentru a fi de acord cu ceva; a insista (http://dexonline.ro/search.php?cuv=starui)

[5] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008


Fanuta Lisman
Citeşte mai mult despre ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill şi My Justice.

Login | Pentru a putea posta comentarii trebuie să fiţi abonat. Dacă încă nu sunteţi, click aici pentru a afla despre avantaje!

Au fost scrise până acum 2 de comentarii cu privire la articolul “Magistratii, medierea si principiul rolului activ al judecatorului in procesul civil”. Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare. Pe de altă parte, vă rugăm ca, înainte de a publica un comentariu, să citiţi cu atenţie politica de confidenţialitate JURIDICE.ro. În plus, vă rugăm să citiţi şi politica de confidenţialitate Akismet, plugin folosit de noi pentru a reduce comentariile spam.



  1. Daniel CAZACU-GANEA spune:

    Este de aplaudat, sincer, efortul Dvs de a atrage atentia, evit cuvintul populariza, asupra institutiei medierii. Nu revin asupra comentariilor mele anterioare, cu privire la recenta modificare a legii, vreau doar sa arat ca eficienta medierii nu tine de rolul activ al judecatorului in ceea ce priveste medierea. Altele sunt elementele necesare, cum ar fi mediatizarea unor spete rezolvate. Apoi, medierea se va impune, in constiinta publica, in momentul in care va disparea impresia ca este impinsa de la spate de factorul politic si de lobby-ul puternic al unor profesionisti ai dreptului.
    In rest, numai de bine.
    La multi ani!

    • Daca aplauzele D-vopastra sunt pentru Dl Savescu si Juridice.ro pentru faptul ca atrage atentia asupra medierii, ma latur si eu si le multumesc si pe aceasta cale pentru ca ne permite sa publicam articole care popularizeaza medierea.

      Daca apaluzele sunt pentru meine, multumesc.
      In oricare dintre cazuri, nu cred ca este nici rau si nici gresit si nici nu poate arunca vreo umbra negativa asupra cuiva, doar pentru simplul fapt ca „popularizeaza” o institutie ce poate aduce avantaje semnificative sistemului judiciar.

      A crede ca eficienta medierii tine doar de rolul activ al magistratilor, cred ca este gresita si nu voi sustine acest lucru. Insa, magistratul este prima autoritate cu care intra partile in contact si care este, in mod cert, direct interesat sa recomande medierea, chiar si numai pentru simplul fapt ca are sansa de a degreva instanta de maldarul de dosare.

      Desigur ca, inainte de a se infatisa instantei, justitiabilul ia contact si cu avocatul care, in opinia mea, are si el u7n rol important in promovarea medierii, insa, din pacate, impresia mea este ca, cel putin deocamdata, domnii avocati au impresia ca medierea le submineaza activitatea.
      Sper sa nu fie cu suparare, nu mi-as dori sa atrag supararea avocatilor, mai ales acum, la inceput de an. Am incredere ca pe masura ce medierea va fi cunoscuta si mediatorii vor reusi sa se impuna ca un corp de profesionisti, vom avea o colaborare fructuoasa cu toate breslele si, in mod special, cu cea a avocatilor.

      In ceea ce priveste mediatizarea unor spete, sa nu uitam de principiul confidentialitatii ce guverneaza medierea. Si, odata in plus, cum sa recurga oamenii la mediere daca ea nu a fost „popularizata”?

      In speranta ca nu am necajit pe nimeni prea tare, va urez tuturor:
      La multi ani!

Lasă un răspuns

Arii de practică
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Business
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul sportului
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Litigation
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protective
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi

Parteneri arii de practică  Specialişti


JURIDICE.ro
Main page
Cariere
Evenimente ⁞ 
Dezbateri
Profesionişti
Lawyers Week
WinLaw.ro
VIDEO
Servicii
Flux noutăţi
Selected ⁞ 
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi / JURIDICE NEXT
RSS  Publicare comunicate profesionale
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note, studii şi opinii juridice
ISSN 2066-0944
       Studii şi note de studiu
Revista revistelor
Autori  Condiţii de publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
       Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
       Dezlegarea unor chestiuni de drept
       Recurs în interesul legii
Curţi de apel ⁞ 
Tribunale ⁞ 
Judecătorii

Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Proiecte speciale
Cărţi
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Mesaje de condoleanţe
Povestim cărţi
Războiul din Ucraina
Wisdom stories