Secţiuni » Jurisprudenţă » CEDO
Jurisprudenţă CEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului)
CărţiProfesionişti
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q8
AUDI Q3 SUV
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
Citeşte mai mult în legătură cu CEDO, Drept maritim, RNSJ

Accident feroviar soldat cu deces. Masuri de siguranta in cazul activitatilor periculoase. Imprudenta victimelor si raspunderea autoritatilor. CEDO, 4314/02, Kalender vs. Turcia

3 ianuarie 2010 | Razvan LUNGU, Dragos Bogdan, Razvan Lungu

CEDO, 4314/02, Kalender vs. Turcia, 15 decembrie 2009

Rudele reclamantilor au decedat ca urmare a unui accident de cale ferata, la coborarea din tren. Curtea a constatat o dubla incalcare a articolului 2 care protejeaza dreptul la viata, atat pe latura materiala (lipsa masurilor de siguranta corespunzatoare) cat si pe latura procedurala (lipsa unei anchete efective impotriva autoritatilor reponsabile).

Latura materiala: Avand in vedere numarul mare si gravitatea incalcarilor normelor de siguranta, autoritatile nationale nu s-ar putea ascunde in mod legitim in spatele imprudentei victimelor. In speta, autoritatile nu au luat nici cele mai elementare masuri de siguranta, pentru a salva viata rudelor reclamantilor. Asadar, statul nu si-a indeplinit obligatia pozitiva de a lua toate masurile care se impun pentru a proteja viata pasagerilor.

Latura procedurala: In cazul in care un om a murit in circumstante care pot angaja raspunderea statului, articolul 2 din Conventie impune in sarcina acestuia din urma obligatia de a adopta o legislatie efectiva care sa descurajeze comiterea de fapte ce pun in pericol viata unei persoane. Aceasta legislatie trebuie sa fie dublata de mecanisme care sa asigure aplicarea sa, in scopul prevenirii, reprimarii si sanctionarii incalcarii prevederilor sale. Articolul 2 nu presupune insa ca un solicitant are dreptul de a cere condamnarea penala unor terte persoane si nici o obligatie de rezultat conform careia orice ancheta trebuie sa se finalizeze cu o condamnare sau prin aplicarea unei pedepse determinate. In schimb, instantele nationale nu trebuie sa se dovedeasca dispuse sa lase nepedepsite atingerile aduse dreptului la viata.

Nota: Obligatia pozitiva de ancheta exista in toate situatiile in care decesul unei persoane survine in cursul unor activitati potential periculoase, nu doar in situatia in care circumstante cauzei sunt de natura sa angajeze direct raspunderea statului. Spre exemplu, in cauza de fata, Compania Cailor Ferate reprezenta, din punctul de vedere al Curtii, statul; in consecinta, lipsa masurilor de siguranta era direct imputabila statului. Totusi, lipsa unei raspunderi directe a statului in decesul unei persoane nu exclude aplicarea articolului 2 (pentru amanunte, Arestarea preventiva si detentia in jurisprudenta CEDO, pag. 435 si urm.). In consecinta, obligatia de ancheta exista si in situatia in care activitatile periculoase in cursul carora decedeaza o persoana nu se desfasoara sub directa coordonare a statului (pentru un exemplu, a se vedea Pereira Henriques si altii vs. Luxemburg, nr. 60255/00, 9 mai 2006, in care victima lucra pe un santier privat de constructii). Accidentele de munca ce se soldeaza cu decesul unei persoane (indiferent ca se intampla in transpportul feroviar sau maritim, in extractia sau transportul de petrol/gaze, pesantierele de constructii, etc.) trebuie asadar anchetate la standardul stabilit de Curte.

* * *

I) Situatia de fapt

Arbitraj comercial

Evenimente juridice

Servicii JURIDICE.ro

JURIDICE by Night

Sotul reclamantei si mama acestuia au fost ucisi intr-un accident intr-o gara. Astfel, pe 4 mai 1997 victimele au luat un tren al TCDD (Compania Nationala de Cai Ferate turca); la sosirea in gara de destinatie, in momentul in care coborau din tren, au fost loviti si ucisi de un tren de marfa care treceapelinia vecina.

Imediat dupa accident a fost deschisa o ancheta, la finele careia autoritatile au stabilit ca raspunderea era impartita intre TCDD (insuficienta masurilor pentru asigurarea sigurantei calatorilor – lipsa peroanelor, lipsa iluminarii si lipsa personalului care sa informeze calatorii) si cele doua victime – care au coborat din tren pe partea gresita, incercand sa traverseze ulterior calea ferata. Mecanicul trenului de marfa, cercetat pentru omor prin imprudenta, a fost achitat de instanta penala. Desi aceeasi instanta a cerut deschiderea unor anchete asupra normelor de siguranta ale TCDD, aceasta nu au mai avut loc.

Reclamantii au introdus o actiune civila impotriva TCDD, prin care au cerut despagubiri materiale si morale. TCDD, la randul sau, a cerut despagubiri pentru intarzierile cauzate de accident. Un expert numit de instanta a apreciat – intr-un raport din 3 august 1998 – ca victimele au fost responsabile de producerea accidentului in proportie de 60%, in timp ce TCDD a fost responsabila in proportie de 40%.

In urma desfasurarii procedurii de executare in iunie 2006, reclamantii au obtinut plata integrala a compensatiei.

II) In drept – incalcarea articolului 2 din Conventie

Reclamantii au sustinut ca TCDD, a fost responsabila pentru moartea celor doi, dinpricina nerespectarii normelor de securitate. Ei au pretis ca autoritatile nu au luat masurile de securitate necesare pentru a proteja viata calatorilor, incalcand astfel obligatia pozitiva a statului de a depune diligentele care se impun pentru protejarea efectiva a dreptului la viata. De asemenea, s-au plans si de faptul ca au avut castig de cauza decat dupa o procedura care a durat cinci ani si jumatate si aceasta doar dupa ce au finalizat procedura de executare. Cu toate acestea, au obtinut plata efectiva a despagubirilor dupa 9 ani de la accident.

1. Latura materiala

Curtea a reamintit ca prima fraza a articolului 2 impune statului atat obligatia de a nu cauza ”intentionat” moartea unei persoane cat si obligatia de a lua masurile necesare pentru a proteja viata unei persoane, aflata sub jurisdictia sa (L.C.B. vs. Regatul Unit, 9 Iunie 1998, § 36).

Obligatie pozitiva de mai sus presupune, in primul rand, instituirea de catre stat a unui cadru de reglementare care necesita adoptarea de masuri specifice pentru a proteja viata si, in al doilea rand, obligatia de a dezvolta un sistem judiciar independent si eficient, capabil sa stabileasca circumstantele decesului si, daca este cazul, sa traga la raspundere pe cei responsabili.

In acest sens, Curtea a precizat ca statul are si o alta obligatie pozitiva si anume: aceea de a adopta si de a respecta un regulament pentru protejarea cetatenilor in domeniile de activitati periculoase (Öneryildiz vs Turcia, 30 noiembrie 2004, MC, § 89-90, ). Astfel, facand trimitere la jurisprudenta sa, Curtea a amintit si alte cazuri in care s-a pus problema respectarii de catre autoritati a reglementarilor prin care erau stabilite standarde de siguranta in anumite domenii de activitate (Öneryildiz, anterior citata, si, cu privire la siguranta la bordul navelor – Leray si altii vs. Franta, dec., nr. 44617/98, 16 ianuarie 2001; siguranta pe santierele de constructii – Pereira Henriques si altii vs. Luxemburg, nr. 60255/00, 9 mai 2006; siguranta in trenuri – Bone vs. Franta, dec., nr. 69869/01, 1 martie 2005).

Reiese din dovezile de la dosar, in special din raportul de expertiza din 3 august 1998, ca existau reglementari nationale care priveau siguranta pasagerilor. Chiar daca Guvernul nu a oferit nici o explicatie cu privire la continutul exact al prezentei reglementari, Curtea a constatat ca nu era necesar sa examineze acest aspect, deaorece nu a fost invocat de catre reclamanti; acestia s-au plans de nerespectarea masurilor de siguranta si nu de lipsa unor reglementari. Prin urmare, Curtea si-a limitat analiza doar cu privire la aspectul respectarii reglementarilor in materia sigurantei pasagerilor in transportul feroviar.

In acest sens, rezulta atat din raportul de expertiza din 3 august 1998 cat si din alte rapoarte de specialitate privitoare la accident, ca insasi structura fizica a garii din respective nu a intrunit cerintele minime de siguranta. Astfel gara nu a fost echipata cu pasaje subterane. In plus, trenul victimelor a oprit pe banda din mijloc, deoarece pe prima banda de langa gara stationase in mod necorespunzator un tren de marfa, fortand astfel pasagerii sa traverseze liniile de cale ferata. Expertii au concluzionat ca liniile nr. 1 si nr. 2 erau rezervate pentru trenurile de pasageri, fiind cele mai apropiate de statie. Prin urmare, neutilizarea liniei nr. 1 a reprezentat o eroare de management. Expertii au constatat, de asemenea, si neimplicarea personalului aflat la bordul trenului cu care au calatorit victimele in conditiile in care pasagerii nu au primit nici o informatie cu privire la directia de coborare. In plus, sistemul de iluminat era inadecvat. Mai mult decat atat, in niciun document de la dosar nu s-a mentionat daca rudele calatorilor stiau sau nu pasagerii din tren vor cobori pe cealalta parte a trenului. De asemenea, Curtea a observat si lipsa personalului de primire, lucru recunoscut de seful de gara.

In aceste conditii, nu se putea spune ca tragedia ar fi avut drept cauza determinanta comportamentul neglijent al victimelor. Legatura de cauzalitate dintre incalcarile normelor de siguranta si producerea accidentului a fost stabilita atat prin diferitele rapoarte de expertiza cat si de instantele nationale care au solutionat actiunile in despagubire.

Curtea a reamintit faptul ca articolul 2 din Conventie nu trebuie interpretat in sensul ca fiecarei persoane ii este garantat un nivel absolut de siguranta in toate activitatile ce prezinta riscuri asupra integritatii fizice. In special, nu impune in sarcina statului o obligatie pozitiva de a oferi o protectie fara limite tuturor calatorilor neglijenti (decizia Bone, anterior citata). Cu toate acestea, avand in vedere numarul mare si gravitatea acestor incalcari ale normelor de siguranta, Curtea nu sustine teza conform careia autoritatile nationale s-ar putea ascunde in mod legitim in spatele imprudentei victimelor. In speta, autoritatile nu au luat nici cele mai elementare masuri de siguranta, pentru a salva viata rudelor reclamantilor. Asadar, statul nu si-a indeplinit obligatia pozitiva de a lua toate masurile care se impun pentru a proteja viata pasagerilor. In consecinta a fost incalcat articolului 2 din Conventie.

2. Latura procedurala

Curtea a reamintit ca, in cazul in care un om a murit in circumstante care pot angaja raspunderea statului, articolul 2 din Conventie impune in sarcina acestuia obligatia de a adopta o legislatie efectiva care sa descurajeze comiterea de fapte ce pun in pericol viata unei persoane, legislatie care sa fie dublata de mecanisme care sa asigure aplicarea sa, in scopul prevenirii, reprimarii si sanctionarii incalcarii prevederilor sale (mutatis mutandis, Osman vs. Marea Britanie, 28 octombrie 1998, § 115; Paul si Audrey Edwards vs. Marea Britanie, 46477/99, § 54).

In cazul unor activitati potential periculoase, cum ar fi transportul feroviar, daca s-a demonstrat ca eroarea imputata agentilor statului depaseste o simpla eroare de judecata sau imprudenta – in sensul ca nu au luat, in cunostiinta de cauza si in conformitate cu atributiile legale, masurile necesare si suficiente pentru a diminua riscurile inerente unei activitati de transport feroviar – absenta incriminarii ori urmaririi penale a persoanelor responsabile de atngerea dreptului la viata, poate constitui o incalcare a articolului 2, indiferent de existenta altor forme de remediere a incalcarii in care initiativa apartine victimelor (mutatis mutatis, Öneryildiz, anterior citata, § 93).

In concluzie, sistemul juridic impus de articolul 2 trebuie sa contina un mecanism de ancheta care sa raspunda la anumite criterii de eficienta si de natura sa asigure represiunea penala a celor care aduc atingere dreptului la viata daca rezultate anchetei justifica o asemenea masura (mutatis mutandis, Hugh Jordan vs. Marea Britanie, 24746/94, § 105-109, 4 mai 2001; Paul si Audrey Edwards, § 69-73). In astfel de cazuri, autoritatile trebuie sa actioneze cu o diligenta si o promptitudine exemplara si sa efectueze investigatii din oficiu, care pe de o parte, sa determine circumstantele in care o astfel de incalcare a avut loc si care au fost erorile punerii in aplicare a reglementarilor deja existente si, pe de alta parte, sa identifice agentii sau organele de stat implicate (Öneryildiz, § 94) .

Articolul 2 nu presupune insa ca un solicitant are dreptul de a cere condamnarea penala unor terte persoane si nici o obligatie de rezultat conform careia orice ancheta trebuie sa se finalizeze cu o condamnare sau prin aplicarea unei pedepse determinate. In schimb, instantele nationale nu trebuie sa se dovedeasca dispuse sa lase nepedepsite atingerile aduse dreptului la viata. Acest lucru este necesar atat pentru a mentine increderea cetateanului si pentru a asigura adeziunea sa la statul de drept cat si pentru a preveni aparitia oricarei forme de toleranta a actelor ilegale, sau de complicitate la savarsirea acestora. Prin urmare, sarcina Curtii este de a stabili daca si in ce masura se poate considera ca instantele de judecata, inainte de a ajunge la o concluzie anume, au analizat cauza in modul riguros impus de articolul 2 din Conventie.

Curtea a observat ca, in teorie, sistemul penal turc parea sa asigure o protectie suficienta impotriva atingerilor dreptului la viata rezultand din activitati periculoase: diverse articole din Codul Penal sanctionau neglijenta agentilor sau a autoritatilor statului (Öneryildiz). Se punea insa intrebarea daca masurileluate efectiv de autoritati dupa accident in aplicarea dispozitiilor mentionate s-au dovedit suficiente in practica.

In aceasta privinta, Curtea a observat ca autoritatile au actionat imediat dupa incident. Procurorul a deschis o prima ancheta impotriva sefului trenului de marfa, considerat vinovat pentru omor prin imprudenta. Avand in vedere raportul de expertiza al Institutului de Medicina Legala, instantele l-au achitat pe mecanic si au cerut inceperea urmaririi penale a TCDD pentru nerespectarea normelor de siguranta. Rezulta insa, din documentele de la dosar, ca urmarirea penala a TCDD nu a fost inceputa. Asadar, autoritatile nu au acordat atentie consecintelor deosebit de grave ale accidentului, in care doua persoane au decedat.

In consecinta, nu s-ar putea considera ca, prin modul de raspuns al justitiei turce, agentii or autoritatile statului au fost trase la raspundere corespunzator or daca dispozitiile legale au fost puse efectiv in aplicare. Curtea a statuat ca a fost incalcat articolul 2 din Conventie, sub aspect procedural.

* * *

Dragos Bogdan, Razvan Lungu

Citeşte mai mult despre ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill şi My Justice.

Login | Pentru a putea posta comentarii trebuie să fiţi abonat. Dacă încă nu sunteţi, click aici pentru a afla despre avantaje!

Lasă un răspuns

Arii de practică
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Business
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul sportului
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Litigation
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protective
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi

Parteneri arii de practică  Specialişti


JURIDICE.ro
Main page
Cariere
Evenimente ⁞ 
Dezbateri
Profesionişti
Lawyers Week
WinLaw.ro
VIDEO
Servicii
Flux noutăţi
Selected ⁞ 
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi / JURIDICE NEXT
RSS  Publicare comunicate profesionale
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note, studii şi opinii juridice
ISSN 2066-0944
       Studii şi note de studiu
Revista revistelor
Autori  Condiţii de publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
       Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
       Dezlegarea unor chestiuni de drept
       Recurs în interesul legii
Curţi de apel ⁞ 
Tribunale ⁞ 
Judecătorii

Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Proiecte speciale
Cărţi
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Mesaje de condoleanţe
Povestim cărţi
Războiul din Ucraina
Wisdom stories