Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Fiscalitate
DezbateriCărţiProfesionişti
D&B DAVID SI BAIAS
 
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC




 1 comentariu

Executarea hotararii de antrenare a raspunderii membrilor organelor de conducere sau de supraveghere ale debitoarei aflate in insolventa in situatia existentei creantelor fiscale
03.02.2010 | JURIDICE.ro, Anca BUTA, Florin MOTIU

JURIDICE - In Law We Trust

Scopul procedurii instituite de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei [1] il reprezinta indestularea creditorilor care au provocat declansarea procedurii insolventei sau au intervenit pe parcursul derularii ei [2]. Cand bunurile din averea debitoarei insolvente nu sunt indestulatoare pentru acoperirea masei pasive si cand s-a admis o cerere de atragere a raspunderii fostelor organe de conducere sau de supraveghere ale debitoarei aflate in insolventa, potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, creditorii sunt indrituiti sa urmareasca personal acele persoane, in scopul satisfacerii creantelor lor.

Art. 142 din Legea nr. 85/2006 are in vedere ipoteza in care, urmare a admiterii actiunii in raspundere intemeiata pe dispozitiile art. 138 din lege [3], persoanele responsabile de cauzarea starii de insolventa a debitorului refuza sa execute de buna-voie hotararea pronuntata de catre judecatorul sindic. Astfel, pentru a se acoperi pasivul debitorului insolvent, este necesara trecerea la executarea silita a bunurilor din averea persoanelor obligate la suportarea intregului debit neacoperit sau a unei parti din pasiv [4]. In acest sens, potrivit textului legal ”Executarea silita impotriva persoanelor prevazute la art. 138 alin. (1) se efectueaza de catre executorul judecatoresc, conform Codului de procedura civila. (2) Dupa inchiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silita vor fi repartizate de catre executorul judecatoresc, in conformitate cu prevederile prezentei legi, in temeiul tabelului definitiv consolidat de creante pus la dispozitia sa de catre lichidator.”.

Legea insolventei prevede deci in mod expres faptul ca executarea silita in aceste cazuri se face de catre executorul judecatoresc dupa dispozitiile Codului de procedura civila, iar dupa inchiderea procedurii sarcina repartizarii sumelor obtinute in urma executarii silite apartine, de asemenea, executorului judecatoresc si nu lichidatorului judiciar.

Daca pana aici lucrurile par clare situatia se complica atunci cand printre creditorii ramasi neindestulati se afla si creditori bugetari, avand in vedere dispozitiile art. 136 alin. (6) din Codul de procedura fiscala [5].

Art. 136 din O. G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala prevede, in cuprinsul capitolului privitor la organele de executare silita ca, in cazul in care debitorul nu isi plateste de bunavoie obligatiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, vor proceda la actiuni de executare silita, potrivit acestui cod. Alin. (6) al aceluiasi articol impune aparent o norma derogatorie de la textul general cuprins in Legea insolventei, aceea ca executarea silita a creantelor pentru care s-a dispus atragerea raspunderii in conditiile art. 138 din Legea insolventei se va face nu dupa dispozitiile art. 142 din aceasta lege, deci dupa normele din Codul de procedura civila, ci dupa cele cuprinse in Codul de procedura fiscala.

Astfel, in situatiile in care, potrivit legii, s-a dispus atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere, in conformitate cu dispozitiile cap. IV din Legea nr. 85/2006, si pentru creante fiscale, prin derogare de la prevederile art. 142 din Legea nr. 85/2006, executarea silita s-ar efectua de organul de executare in conditiile instituite de procedura fiscala.

Se pare ca prin aceasta norma legiuitorul a dorit ca la executarea creantelor cuvenite bugetului de stat sa se deroge de la dispozitiile generale referitoare la punerea in executare a hotararii judecatorului-sindic avand ca obiect atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societatii supusa procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, precum si a oricarei alte persoane care a cauzat starea de insolventa a debitorului, in sensul ca organele fiscale de executare, competente potrivit articolul 33 din O. G. nr. 92/2003, sa procedeze la actiuni de executare silita in conformitate cu prevederile Codului de procedura fiscala, iar nu cu cele ale Cartii a V-a a Codului de procedura civila [6].

In acest sens, in practica judiciara, prin sentinta civila nr. 375 din 21 februarie 2008, pronuntata in dosarul nr. 4151/30/2007, Tribunalul Timis a admis cererea de antrenare a raspunderii personale patrimoniale a administratorului S. G., obligandu-l pe acesta la plata, in favoarea creditorilor cuprinsi in tabelul de creante, a sumei de 850.366,35 lei reprezentand pasivul stabilit in cauza. S-a dispus trecerea la executarea dispozitivului, conform dispozitiilor art. 142 din Legea nr. 85/2006, odata cu inchiderea procedurii insolventei fata de debitoarea S.C. C S.R.L. Timisoara, descarcarea lichidatorului judiciar de indatoriri sau responsabilitati si notificarea sentintei.

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs creditoarea bugetara D. Timisoara solicitand, in temeiul art. 3041 si art. 304 pct. 9 C. pr. civ., modificarea sentintei atacate in sensul ca executarea silita a hotararii de atragere a raspunderii fostului administrator social sa se faca in conformitate cu prevederile art. 136 alin. (6) C. pr. fisc.

S-a aratat ca hotararea primei instante a fost data cu aplicarea gresita a legii, in sensul ca prin dispozitivul sentintei pronuntate, instanta de fond a dispus ca in executarea silita a patrimoniului fostului administrator al societatii debitoare, S. G., sa se urmareasca dispozitiile art. 142 din Legea nr. 85/2006, fara a se tine seama de calitatea de creditor bugetar care procedeaza la executarea silita in conformitate cu dispozitiile speciale ale O. G. nr. 92/2003.

Prin decizia civila nr. 658 din 16 septembrie 2008 Curtea de Apel Timisoara [7], admitand recursul creditoarei D. Timisoara, a modificat in parte hotararea atacata, in sensul ca a inlaturat din dispozitiv mentiunea referitoare la executarea in conformitate cu dispozitiile art. 142 din Legea nr. 85/2006, mentinand-o in rest.

In motivarea deciziei s-a retinut ca potrivit art. 142 din Legea insolventei, executarea silita impotriva persoanelor prevazute la art. 138 alin. (1) din aceeasi lege se efectueaza de catre executorul judecatoresc, conform Codului de procedura civila, insa, in conformitate cu art. 136 C. pr. fisc., in cazul in care debitorul nu isi plateste de bunavoie obligatiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, vor proceda la actiuni de executare silita, potrivit acestui cod, organele care administreaza creante fiscale fiind abilitate sa duca la indeplinire masurile asiguratorii si sa efectueze procedura de executare silita.

Pentru efectuarea procedurii de executare silita este competent organul de executare in a carui raza teritoriala se gasesc bunurile urmaribile, coordonarea intregii executari revenind organului de executare in a carui raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul sau organul de executare competent, desemnat potrivit art. 33 C. pr. fisc., dupa caz, iar daca executarea silita se face prin poprire, aplicarea masurii de executare silita se va face de catre organul de executare coordonator.

In cazul in care, potrivit legii, s-a dispus atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere, in conformitate cu dispozitiile cap. IV din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, si pentru creante fiscale, prin derogare de la prevederile cuprinse in art. 142 din Legea nr. 85/2006, executarea silita se efectueaza de organul de executare in conditiile Codului de procedura fiscala.

S-a considerat de instanta de recurs ca, fata de claritatea textului, critica recurentei este intemeiata, judecatorul-sindic in mod nejustificat dispunand, contrar vointei exprese a legiuitorului, exprimata prin norma juridica derogatorie cuprinsa in alin. 6 al art. 136 C. pr. fisc., ca la executarea silita a hotararii de atragerea a raspunderii fostului administrator social sa se urmeze prevederile art. 142 din Legea nr. 85/2006, desi intre sumele inscrise in tabelul de creante al debitoarei falite S.C. C S.R.L. Timisoara se regasesc, fara putinta de tagada, si creante bugetare.

Ca atare, atata vreme cat legiuitorul a dorit ca la executarea creantelor cuvenite bugetului de stat sa se deroge de la dispozitiile generale referitoare la punerea in executare a hotararii judecatorului-sindic avand ca obiect atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societatii supusa procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, precum si a oricarei alte persoane care a cauzat starea de insolventa a debitorului, in sensul ca organele fiscale de executare, competente potrivit art. 33 C. pr. fisc., sa procedeze la actiuni de executare silita in conformitate cu prevederile Codului de procedura fiscala, iar nu cu cele ale Cartii a V-a a Codului de procedura civila, lucru care rezulta fara echivoc din redactarea alin. (6) a art. 136 C. pr. fisc., Curtea  a apreciat ca prima  instanta, numai cu nesocotirea vointei legiuitorului si cu incalcarea flagranta a prevederilor legale mai sus citate a dispus ca la punerea in executarea a sentintei civile nr. 375/21.02.2008 a Tribunalului Timis sa se urmareasca dispozitiile art. 142 din Legea insolventei.

Desi argumentele instantei de recurs sunt prezentate amplu si par temeinic motivate, noi nu suntem de acord cu aceasta interpretare data conflictului dintre cele doua norme legale (art. 142 din Legea nr. 85/2006 si art. 136 al. 6 din O. G. nr. 92/2003).

Sub imperiul vechii reglementari in materie de insolventa [8] in literatura juridica a fost exprimata opinia [9] ca legile speciale care reglementeaza creantele bugetare au prioritate fata de prevederile Legii nr. 64/1995. Astfel, potrivit principiului de interpretare consacrat prin adagiul ”specialia generalibus derogant”, atunci cand norme legale concurente guverneaza aceeasi materie urmeaza a se aplica legea speciala. In consecinta, in materia executarii creantelor bugetare se vor aplica dispozitiile speciale, care ar avea, atat prin raportare la dreptul comun al executarii silite prevazut de Codul de procedura civila, cat si prin referire la Legea nr. 64/1995, caracterul unei reglementari speciale, deoarece reglementeaza prin norme specifice un segment al materiei executarii silite, cel relativ la creantele bugetare.

Pentru a fi rezolvata controversa, problema care se pune este aceea de a stabili daca vreunul din cele doua acte normative in discutie reprezinta norma generala, iar celalalt norma speciala sau ambele sunt legi speciale.

In ceea ce ne priveste, asa cum am sustinut in permanenta [10], apreciem ca atat Legea insolventei, cat si Codul de procedura fiscala sunt legi speciale, fiecare avand propriul domeniu de reglementare si neconstituind una dreptul comun pentru cealalta.

Este adevarat ca reglementarile cuprinse in Codul de procedura fiscala stabilesc, in privinta competentei executorului fiscal, efectuarea oricarui act de executare silita cand obiectul cererii este punerea in executare a hotararii judecatorului-sindic, in urma atragerii raspunderii membrilor organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societatii supusa procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, precum si a oricarei alte persoane care a cauzat starea de insolventa a debitorului, daca in cauza este vorba despre creante fiscale. Insa in conditiile in care participa la procedura colectiva si concursuala prevazuta de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, toti creditorii, deci inclusiv creditorii bugetari, trebuie sa se supuna in mod neconditionat prevederilor acestei legi. Acestei proceduri speciale nu ii pot fi aplicate dispozitii dintr-o alta lege, care reglementeaza o procedura de recuperare individuala a creantelor, asa cum este Codul de procedura fiscala.

De aceea, in cadrul acestei proceduri speciale, colective, de recuperare a creantelor nu pot fi aplicate dispozitii dintr-o alta lege speciala, care reglementeaza o procedura de recuperare individuala a creantelor bugetare. Ca urmare, orice derogare de la regulile stabilite prin Legea nr. 85/2006 ar trebui prevazuta chiar in dispozitiile acestei legi, fiind evident ca dispozitiile din aceasta lege se aplica oricarui creditor, indiferent de natura creantei invocate. In acest sens, nu pot fi considerate dispozitii ”mai speciale” textele din Codul de procedura fiscala.

In sprijinul opiniei noastre invocam Decizia in interesul legii nr. XII/2006 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la problema dispozitiilor legale aplicabile in materia reorganizarii judiciare si a falimentului in cazul creantelor preluate de A.V.A.S. [11].  Prin aceasta decizie instanta suprema a decis ca nu pot fi considerate dispozitii speciale textele din ordonantele de urgenta ale guvernului nr. 51/1998 si nr. 95/2003 referitoare la consolidarea creantelor in valuta, in raport cu Legea nr. 64/1995, deoarece acele texte se refera la cazurile de executare silita individuala, iar executarea concursuala, prevazuta in aceasta din urma lege, este o situatie juridica speciala fata de aceea a executarii silite individuale

Desi aceasta decizie priveste vechea lege din materie de insolventa, interpretarea de principiu ca legislatia din materie este una speciala si ca orice derogare de la legea speciala trebuie prevazuta in chiar aceasta lege isi mentine aplicabilitatea.

Aceeasi este interpretarea ce rezulta si din lecturarea art. 149 din Legea insolventei care stabileste ca dispozitiile sale se completeaza, in masura compatibilitatii, cu cele din Codul de procedura civila, Codul comercial si Regulamentul C.E. 1346 din 2000 [12].

In concluzie, consideram ca in toate cazurile in care se pune problema punerii in executare a unei hotarari prin care a fost atrasa raspunderea in conditiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 este aplicabila procedura de executare instituita de dispozitiile Codului de procedura civila, la care face trimitere art. 142 din Legea nr. 85/2006, executare silita care se va efectua de catre executorul judecatoresc, chiar daca printre creditorii debitoarei s-ar afla si creditori bugetari, normele prevazute de art. 136 alin. (6) din O. G. nr. 92/2003 urmand a fi lipsite de eficienta.

Nu este pentru prima data cand, prin reglementari paralele, se incearca lipsirea de continut a unor prevederi din legislatia in materie de insolventa, prin stabilirea unor avantaje in favoarea creditorilor bugetari. Apreciem ca o asemenea practica este de nedorit, in conditiile in care procedura insolventei ar trebui sa fie una colectiva, concursuala, unitara si egalitara pentru toti creditorii implicati in aceasta.

De aceea, am dorit sa tragem un semnal de alarma cu privire la asemenea situatii, care pot duce la practica neunitara din partea instantelor judecatoresti. Mentionam ca aceasta problema se afla in prezent in atentia Comisiei de unificare a practicii judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii [13], fiind pusa in discutia membrilor acestei comisii si a sefilor de sectii comerciale de la curtile de apel din tara la data de 8 decembrie 2008 si stabilindu-se discutarea ei la o intalnire ulterioara, dupa exprimarea punctului de vedere al fiecarei curti de apel si verificarea practicii judiciare a instantelor din tara.


[1] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006. Legea nr. 85/2006 a fost modificata recent prin Legea nr. 277/2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 486 din 14 iulie 2009

[2] In acest sens, potrivit art. 2 din lege ”scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa”.

[3] In continuare, ori de cate ori ne vom referi la lege, fara nicio alta indicatie, sau la Legea insolventei, se va intelege ca avem in vedere Legea nr. 85/2006.

[4] I. Adam, C. N. Savu, Legea procedurii insolventei. Comentarii si explicati, Editura C. H. Beck, Bucuresti, 2006, p. 813

[5] Aprobat prin Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007

[6] Pentru aceasta opinie a se vedea decizia civila nr. 658/2008 pronuntata in dosarul nr. 4151/30/2007 al Curtii de Apel Timisoara, comentata de C. B. Nasz , in Buletinul Curtilor de Apel, nr. 1/2008, Editura C. H. Beck, p. 31-34.

[7] JURINDEX200959590

[8] Inainte de adoptarea Legii nr. 85/2006 era in vigoare Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului.

[9] M. N. Costin, A. Miff; Falimentul. Evolutie si actualitate, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2000, p. 232

[10] In acest sens, F. A. Motiu, Majorarile de intarziere in cazul creantelor bugetare; interpretarea art. II pct. 6 din Ordonanta Guvernului nr. 47 din 28 august 2007 privind reglementarea unor masuri financiar-fiscale, in Revista Phoenix nr. 28-29/2009

[11] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 936 din 20 noiembrie 2006

[12] Publicat in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene nr. L 160 din 30 iunie 2000

[13] A se vedea in acest sens minuta comisiei de unificare a practicii judiciare din 08.12.2009, publicata pe www.juridice.ro


jud. Anca Buta, jud. dr. Florin Motiu
Curtea de Apel Timisoara

Aflaţi mai mult despre , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Executarea hotararii de antrenare a raspunderii membrilor organelor de conducere sau de supraveghere ale debitoarei aflate in insolventa in situatia existentei creantelor fiscale”

  1. Vasile spune:

    Sunt de acord cu opinia autorilor articolului. In plus, daca tot s-a pus de instanta problema „care lege este mai speciala”, eu consider ca materia este colectarea creantelor bugetare, pentru care dreptul comun este codul de procedura fiscala, in cazul acesta, prevederile din legea insolventei avand caracter special. Dar, asa cum au remarcat si autorii articolului, o asemenea diferentiere dintre cele doua legi, nu trebuie facuta.
    Art. 142 alin.2 din Legea 85/2006 ar trebui sa inlature orice suspiciune a instantei, deoarece precizeaza ca sumele rezultate in urma executarii silite se distribuie de catre executorul judecatoresc in temeiul tabelului definitiv de creante. Ori in tabelul defintiv sunt trecute toate creantele, printre care pot fi creante cu rand de prioritate mai mare decat creantele bugetare: cheltuielile cu procedura, salariatii sau creditorii garantati, creantele bugetare fiind pe locul 4. Astfel, daca in tabelul consolidat exista toate aceste categorii de creante, iar raspunderea administratorului este atrasa pentru tot pasivul, daca s-ar accepta solutia CA Timis, s-ar crea situatia nelegala ca finantele sa isi recupereze banii inaintea celorlati creditori. Pentru ca toate sumele recuperate in cadrul procedurii, intra in „oala mare” ce se cheama contul de lichidare, de unde se distribuie de catre lichidator, conform art. 123 din Legea 85, situatia fiind identica in cazul executarii silite a persoanelor prevazute la art. 138. Adoptand art. 142 alin.2, este evident ca ratiunea legiutorului a fost aceea de a se respecta ordinea de prioritate stabilita de legea insolventei, executorul fiscal neavand competenta pentru a urmari toate creantele inscrise in tabel, astfel ca aceasta competenta a fost atribuita executorului judecatoresc.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.