Ghid de mediere pentru magistrati (I). Justitia si ADR. Formele de ADR. Organizarea ADR

1. Justitia si ADR

In procesul clasic, judecatorul este chemat sa transeze cu putere de lege disputa dintre stat si individ sau cea nascuta doar intre indivizi, pronuntand o hotarare prin care pana la urma se stabileste care dintre parti castiga si care pierde. Exista insa optiunea ca partile sa nu supuna litigiul unei solutionari prin intermediul instantei, apeland la un mecanism care sa permita o solutionare amiabila a acestuia. In aceasta categorie intra modurile alternative de solutionare a litigiilor (ADR [1]), printre care se include si medierea.

La fel ca justitia etatica, ADR are ca scop restabilirea ordinii sociale. Ceea ce ii este specific insa este o anumita functie de pacificare a conflictelor; deci s-ar putea spune ca intr-un fel contribuie la armonia sociala: partile au oportunitatea ca, dincolo de litigiul dintre ele, sa mentina relatiile anterioare, pe viitor realizand ca acel litigiu a fost generat doar de o neintelegere care a fost in final solutionata in mod avantajos pentru toti cei implicati. Tocmai de aceea, regula este ca reglementarea amiabila a disputei nu poate fi obligatorie. Daca totusi intelegerea dintre parti nu se poate realiza, ele isi pastreaza dreptul de a se adresa unui judecator.

2. Formele de ADR

ADR nu reprezinta ceva nou in sistemul legislativ romanesc. Astfel, cai alternative la procesul traditional, cunoscute pana acum la noi, erau arbitrajul, recursul administrativ intern (sau gratios, in materia contenciosului administrativ), concilierea, tranzactia. Incepand cu anul 2006, la acestea s-a adaugat si medierea.

2.1. Arbitrajul

Arbitrajul este un mod jurisdictional de rezolvare a litigiilor. Acesta presupune acordul prealabil al tuturor partilor, manifestat intr-o clauza compromisorie inserata in contractul partilor, ce va deveni operabila in cazul declansarii unei neintelegeri cu privire la acesta, sau manifestat intr-un compromis, daca litigiul este deja declansat. Compromisul/clauza compromisorie descriu modul de desemnare a arbitrilor (din randul expertilor, juristilor etc.) si regulile aplicabile pentru solutionarea conflictului.

In mod obisnuit, arbitrul statueaza in drept, la fel ca instantele judecatoresti. Hotararea arbitrala se bucura de iurisdictio, dar nu si de imperium: ea nu are forta executorie ca hotararea unei instante de judecata, urmand a fi respectata doar prin vointa partilor; in caz de neexecutare, se poate apela la un judecator pentru a o investi cu forta executorie. Partile pot conveni ca acesta sa statueze si in echitate [2], arbitrii intrunind astfel calitatile unor mediatori amiabili. Ele pot renunta la calea de atac, cu exceptia motivului de incalcare a ordinii publice.

Toate aceste reguli fac ca arbitrajul sa se desfasoare cu celeritate si fara publicitate, motiv pentru care este folosit in special in materie comerciala, mai ales in domeniul international.

2.2. Recursul administrativ

In conflictele de natura administrativa dintre o persoana publica si un particular exista cai interne de rezolvare a litigiilor. Ne referim aici la recursul administrativ, prin care in caz de contestare a unui act administrativ acesta poate fi abrogat (cu efecte pentru viitor) sau retras (cu efecte retroactive).

Recursul administrativ cunoaste doua forme:
– recursul gratios: cand contestatia este adresata chiar organului emitent al actului atacat, caruia i se cere sa retraga actul administrativ;
– recursul ierarhic: cand contestatia este adresata organului administrativ superior ierarhic celui care a emis actul, cerandu-i acestuia sa-l revoce sau sa-l anuleze.

Referindu-ne la dispozitiile din tara noastra, aratam ca persoana vatamata printr-un act administrativ poate sa il conteste la instanta de contencios administrativ. Insa, mai inainte de a formula actiunea in anulare, art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ [3] prevede obligativitatea formularii de catre cel vatamat a unei plangeri prealabile. Aceasta cerinta intruneste toate conditiile unei incercari de conciliere – este o forma de conciliere prealabila (caci are loc mai inainte de declansarea procesului) si extra-judiciara (caci nu implica in vreun fel judecatorul).

Prin aceasta procedura prealabila, cel interesat solicita autoritatii emitente a actului administrativ vatamator sa il revoce. In felul acesta se preintampina deschiderea unui proces in fata unui judecator care va transa litigiul, presupunandu-se ca daca organul administrativ emitent va realiza, la sesizarea celui interesat, eventuala nelegalitate a actului sau, va proceda la retractarea lui.

Numai daca nu i se raspunde acestei solicitari in termenul legal sau daca raspunsul este negativ, persoana vatamata se va putea adresa instantei. Nerespectarea procedurii prealabile este sanctionata cu respingerea actiunii ca inadmisibila.

2.3. Concilierea

Concilierea este mijlocul prin care partile ajung la un acord de vointe prin renuntari reciproce. Ea poate fi facuta gratuit de catre judecatorul cauzei sau de catre un conciliator de justitie (pe cand medierea o face un tert platit). Din acest punct de vedere, concilierea poate fi:
– judiciara: este cea facuta chiar de judecator. Aceasta este permisa si de legislatia noastra (art. 129 alin. 2 si art. 131 C. pr. civ.), dupa cum vom arata mai jos. Chiar daca propunerea de conciliere vine de la judecator, aceasta nu are un efect obligatoriu pentru parti, ele ramanand libere sa decide modalitatea in care inteleg sa stinga litigiul.
– para-judiciara: aceasta este incredintata unui conciliator de justitie, intre el si organele judiciare existand anumite legaturi; de aceea, acest conciliator este un auxiliar al justitiei, sistem neintalnit insa in tara noastra. Procesul-verbal incheiat de parti si semnat de judecator devine titlu executoriu.
– extra-judiciara: in aceasta conciliere, judecatorul nu este implicat. La noi se intalneste in materia conflictelor de munca, pentru solutionarea conflictelor de interese (art. 26-31 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca [4] care reglementeaza chiar mai mult, o forma de conciliere extra-procesuala). O astfel de forma de conciliere este prevazuta si in materia dreptului international public (de exemplu, in art. 39 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, modificat prin Protocolul nr. 14 [5]).

Dupa momentul in care intervine, concilierea poate fi anterioara sesizarii instantei sau desfasurata in timpul procesului.

In fine, dupa caracterul sau, avem conciliere facultativa (de cele mai multe ori) si obligatorie (intalnita in dreptul nostru in materie comerciala).

2.4. Tranzactia

Tranzactia este un contract prin care partile termina un proces inceput sau preintampina un proces ce s-ar putea declansa intre ele (art. 1704 C. civ.). Asadar, referindu-ne la un proces deja demarat, tranzactia este un contract judiciar, ce este doar constatat de instanta si care este realizat atat fara interventia acesteia (instanta are insa puterea de a verifica conditiile de admisibilitate si de validitate ale conventiei partilor), cat si fara interventia vreunui tert.

Dupa cum se observa, tranzactia este pana la urma o modalitate de conciliere, iar reglementarea amiabila se materializeaza in concluziile contractului, care produce in acest fel obligatii. Contractul are un efect extinctiv, caci interzice partilor sa aduca din nou acelasi litigiu in fata unui judecator. De aceea, sentinta data e neapelabila (definitiva), iar efectele tranzactiei se produc chiar de la incheierea ei. Hotararea nu se bucura de autoritate de lucru judecat, dar este executorie de drept.

In ceea ce priveste litigiile penale, regula este ca Ministerul Public, care este titularul actiunii penale, nu poate dispune cu privire la aceasta. Insa pentru anumite infractiuni este totusi posibila impacarea partilor, ceea ce are ca efect impiedicarea tragerii la raspunderea penala a infractorului (art. 132 C. pen.) – este vorba de doua categorii de infractiuni: cele pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamare, precum si cele pentru care actiunea penala se declanseaza din oficiu, dar la care impacarea este totusi posibila (in actuala reglementare este cazul doar a doua infractiuni: seductia – art. 199 C. pen. si si tulburarea de posesie – art. 220 C. pen.). Dupa parerea noastra, aceasta impacare are natura juridica a unei tranzactii, al carui efect este tocmai stingerea procesului penal.

2.5. Medierea

Medierea presupune mijlocirea unui tert care propune partilor anumite solutii, fara a le putea insa impune; tertul negociaza impreuna cu partile un proiect care sa reprezinte pretentiile lor. Practic, medierea este mijlocul prin care se ajunge la o conciliere. Insa mediatorul este platit de parti.

Medierea a fost introdusa in Romania, la nivel institutional, prin Legea nr. 192/2006 intrata in vigoare in 8 iunie 2008, odata cu publicarea primului Tablou al mediatorilor [6], dar prevederi cu privire la mediere se regaseau in legislatia noastra si anterior acestei legi in unele reglementari speciale.

Inca nu exista date statistice despre desfasurarea unor medieri, in afara sau in timpul proceselor judiciare deja declansate. Se cunoaste doar ca pentru programul pilot desfasurat la Centrul de Mediere de la Craiova, intr-un proiect al Ministerului Justitiei din Romania si Ambasada Statelor Unite ale Americii la Bucuresti, la nivelul anului 2006 s-au raportat 307 medieri in cauze civile, 75 in cele de dreptul familiei, 40 in dreptul muncii si 384 in cauze penale.

2.6. Med-Arb (Mediation-Arbitration)

O forma combinata de ADR, Med-Arb, desemneaza procedura care incepe cu tertul actionand ca mediator si, pentru ca medierea nu reuseste, se ajunge ca tertul sa impuna solutia in calitate de arbitru, bazandu-se pe informatiile adunate in prima parte a procedurii.

Avantajul acestei forme hibrid de ADR este aceea ca se ofera posibilitatea partilor de a ajunge la o intelegere si, in caz de esuare, se garanteaza finalizarea unei proceduri ADR fara ca partile sa mai trebuiasca astfel sa se adreseze instantei.

3. Organizarea ADR

In primul rand, ADR pot fi folosite inaintea de a recurge la instanta judecatoreasca, iar in cauzele penale – acolo unde legea permite – mai inainte de depunerea plangerii prealabile la organul de urmarire penala. In Romania utilizarea acestor moduri inca nu este obligatorie (cu exceptia concilierii din materie comerciala si a procedurii prealabile in contenciosul administrativ), astfel ca ele nu constituie o conditie prealabila declansarii procedurilor legale.

In al doilea rand, medierea si tranzactia pot fi folosite chiar in timpul procedurilor judiciare deja declansate, eventual la recomandarea judecatorului. Evident, folosirea arbitrajului exclude, in principiu, procedura de judecata statala.

Potrivit Tabloul Mediatorilor Autorizati, in Romania numarul mediatorilor acreditati era de 1085 la sfarsitul anului 2009.

[1] ADR – acronim pentru Alternative Dispute Resolution, adica acel sistem de solutionare a litigiilor in afara unui proces judiciar

[2] Art. 360 alin. 2 din Codul de procedura civila roman, art.12 alin. (4) din noul Cod de procedura civila francez

[3] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004

[4] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999. Art. 4 din Legea nr. 168/1999: ”Conflictele de munca ce au ca obiect stabilirea conditiilor de munca cu ocazia negocierii contractelor colective de munca sunt conflicte referitoare la interesele cu caracter profesional, social sau economic ale salariatilor, denumite in continuare conflicte de interese.”; art. 26: ”In cazul in care conflictul de interese nu a fost solutionat ca urmare a concilierii organizate de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, partile pot hotari, prin consens, initierea procedurii de mediere.”; art. 27: ”(1) Mediatorii sunt alesi de comun acord de catre partile aflate in conflict de interese dintre persoanele care au calitatea de mediator. (2) Mediatorii sunt numiti anual de ministrul muncii si protectiei sociale, cu acordul Consiliului Economic si Social.”; art. 28: ”(1) Procedura de mediere a conflictelor de interese se stabileste prin contractul colectiv de munca incheiat la nivel national. (2) Durata medierii nu poate depasi 30 de zile calculate de la data la care mediatorul ales a acceptat medierea conflictului de interese.”; art. 29: ”Partile aflate in conflict de interese au obligatia de a pune la dispozitie a mediatorului datele necesare pentru indeplinirea misiunii sale. Mediatorul are dreptul sa convoace partile si sa le ceara relatii scrise cu privire la revendicarile formulate”, art. 30: ”La incheierea misiunii sale mediatorul are obligatia sa intocmeasca un raport cu privire la situatia conflictului de interese, sa isi precizeze parerea cu privire la eventualele revendicari ramase nesolutionate; raportul va fi transmis fiecarei parti, precum si Ministerului Muncii si Protectiei Sociale.”; art. 31: ”(1) Pentru activitatea depusa mediatorul va primi un onorariu, stabilit de comun acord intre acesta si partile aflate in conflict de interese. (2) Onorariul se depune de catre parti la Ministerul Muncii si Protectiei Sociale la data inceperii procedurii de mediere.”

[5] Art. 39 – Solutionari pe cale amiabila: ”1. In orice etapa a procedurii Curtea se poate pune la dispozitia partilor in vederea solutionarii pe cale amiabila a cauzei, care sa reflecte respectarea drepturilor omului, asa cum sunt recunoscute acestea in Conventie si in protocoalele sale. 2. Procedura descrisa la alin. 1 este confidentiala. 3. In cazul incheierii unei conventii de rezolvare amiabila, Curtea scoate cauza de pe rol printr-o decizie care se limiteaza la o prezentare sumara a situatiei de fapt si a solutiei adoptate. 4. Aceasta decizie este transmisa Comitetului Ministrilor, care supravegheaza executarea clauzelor din conventia de solutionare pe cale amiabila, asa cum au fost retinute in decizie.”

[6] Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 441 din 22 mai 2006 si a fost modificata recent prin Legea nr. 370/2009 pentru modificarea si completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 831 din 3 decembrie 2009.

jud. Cristi DANILET

Aveţi cont profesional JURIDICE.ro?