Secţiuni » Articole » Opinii
OpiniiPovestim cărţiImaginarul dreptului
Condiţii de publicare
 1 comentariu

Scurte consideratii critice pe marginea sistemului de salarizare a judecatorilor si procurorilor, asa cum este reglementat de Legea privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice
08.02.2010 | JURIDICE.ro, Rodica SAVU

Secţiuni: Content, Opinii
JURIDICE - In Law We Trust

Una dintre cele mai importante garanţii ale independenţei justiţiei o constituie asigurarea autonomiei, stabilităţii şi securităţii financiare a sistemului judiciar, atât în ipostaza acestuia de putere în stat, cât şi în aceea de serviciu public.

În realizarea acestei garanţii, o deosebită importanţă o are asigurarea independenţei justiţiei şi a independenţei individuale a magistraţilor prin reglementarea salarizării acestora, ţinându-se seama de rolul şi locul justiţiei în statul de drept, de răspunderea, complexitatea şi riscurile funcţiei, de incompatibilităţile şi interdicţiile prevăzute de lege pentru această categorie de personal.

Pentru o asigurare reală şi efectivă a independenţei justiţiei şi a independenţei individuale a magistraţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 133 alin. 1 din Constituţia României, Consiliul Superior al Magistraturii a întreprins în acest sens numeroase demersuri, având o implicare activă în negocierile care au precedat Legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

După cum este cunoscut, la data de 15 septembrie 2009, Guvernul României şi-a angajat răspunderea în faţa Parlamentului asupra proiectului Legii privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Legea a fost adoptată potrivit art. 114 alin. (3) din Constituţia României, republicată, ca efect al respingerii unei moţiuni de cenzură, introdusă în condiţiile art. 114 alin. (2) din Legea fundamentală, iar în prezent se află în procedura controlului de constituţionalitate înainte de publicare.

În pofida tuturor demersurilor şi acţiunilor întreprinse atât de Consiliul Superior al Magistraturii, cât şi de asociaţiile profesionale ale judecătorilor şi procurorilor, Legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nu satisface, nici pe departe, exigenţele reclamate de locul şi rolul justiţiei în statul de drept şi, în general, de statutul special al magistraţilor.

Referindu-ne, mai întâi, la acest ultim aspect, menţionăm că potrivit art. 11 din „Principiile fundamentale privind independenţa magistraţilor” adoptate de cel de-al  VII – lea Congres al Naţiunilor Unite pentru prevenirea crimei şi tratamentului delincvenţilor (Milano, 26 august – 6 septembrie 1985), confirmate de Adunarea generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite prin rezoluţiile nr. 40/32 din 29 noiembrie 1985 şi nr. 40/146 din 13 decembrie 1985, „durata mandatului judecătorilor, independenţa acestora, siguranţa lor, remuneraţia corespunzătoare, condiţiile de muncă, pensiile şi vârsta de pensionare sunt în mod adecvat garantate prin lege”.

Tot astfel, Recomandarea nr. R (94) 12 cu privire la independenţa, eficacitatea şi rolul judecătorilor, adoptată la 13 octombrie 1994 de Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei, subliniind importanţa independenţei judecătorilor în scopul întăririi preeminenţei dreptului în statele democratice şi în considerarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi a „Principiilor fundamentale privind independenţa magistraturii”, anterior menţionate, a stabilit, printre alte importante măsuri pe care statele membre urmează să le adopte, şi pe aceea „de a veghea ca statutul şi remuneraţia judecătorilor să fie pe măsura demnităţii profesiei lor şi a responsabilităţilor pe care şi le asumă”.

De asemenea, Curtea Constituţională a României, examinând aceste documente internaţionale cu prilejul soluţionării sesizării Curţii Supreme de Justiţie referitoare la neconstituţionalitatea art. 41 alin. (2) şi a art. 198 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, materializată în Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 72 din 18.02.2000),  a reţinut „preocuparea organismelor care le-au adoptat de a se promova independenţa şi imparţialitatea judecătorilor, ţinând seama că judecătorii se pronunţă asupra vieţii, libertăţilor, drepturilor, îndatoririlor şi bunurilor cetăţenilor. În acest context, o importanţă deosebită o au măsurile preconizate pentru asigurarea unui statut, a unei remuneraţii şi a pensiei adecvate pentru magistraţi, precum şi a garantării prin lege a acestora. De asemenea, Curtea Constituţională constată că în toate aceste documente principiile şi măsurile stabilite cu privire la statutul şi drepturile magistraţilor sunt puse în relaţie directă cu prevederile art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi cu cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul fundamental al oricărei persoane de a fi judecată de un tribunal competent, independent şi imparţial, stabilit prin lege”.

Or, reglementarea consacrată de Legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice este departe de a răspunde exigenţelor impuse de documentele internaţionale menţionate.

Mai mult, în condiţiile acestei reglementări devine pur iluzorie chiar teza de principiu, consacrată de art. 3 alin. (2) al Anexei VI din lege, potrivit căreia „salarizarea judecătorilor şi procurorilor trebuie să le asigure o reală independenţă economică, condiţie necesară pentru protecţia acestora împotriva oricărei atingeri aduse independenţei şi imparţialităţii lor în înfăptuirea actului de justiţie”.

Pornind de la coeficienţii de ierarhizare prevăzuţi pentru judecători, procurori, magistraţi asistenţi şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor în Anexa nr. VI.1 a legii, care au fost semnificativ reduşi în raport cu o variantă anterioară, elaborată în urma propunerilor formulate de Consiliul Superior al Magistraturii, coroborat cu refuzul autorilor proiectului legii de a reglementa sporuri  salariale reclamate de specificul funcţiei, considerăm că s-a conturat un regim necorespunzător şi  inacceptabil de salarizare a acestor categorii de personal, din perspectiva locului şi rolului justiţiei în statul de drept, a importanţei sociale a muncii, răspunderii, complexităţii, riscurilor, suprasolicitării neuropsihice pe care le presupune exercitarea acestor funcţii, a incompatibilităţilor şi interdicţiilor prevăzute de lege, precum şi din perspectiva exigenţelor impuse de documentele internaţionale care reglementează funcţionarea eficientă a sistemului judiciar şi a statutului magistraţilor.

Deşi art. 3 alin. 1 şi 2 din Anexa nr. VI a legii proclamă că salarizarea şi celelalte drepturi salariale ale personalului din justiţie se stabilesc ţinându-se seama de echilibrul puterilor în stat, de locul şi rolul justiţiei în statul de drept, de importanţa socială a muncii, de participarea personalului  din cadrul fiecărei categorii la buna funcţionare a sistemului judiciar, de răspunderea, complexitatea, riscurile fiecărei funcţii, de obligaţia de păstrare a confidenţialităţii, de pregătirea profesională, de incompatibilităţile şi interdicţiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal, precum şi de exigenţele impuse de documentele internaţionale în materie, salarizarea judecătorilor şi procurorilor trebuind să le asigure o reală independenţă economică, condiţie esenţială pentru protecţia acestora împotriva oricărei atingeri aduse independenţei  şi imparţialităţii lor în înfăptuirea  actului de justiţie, toate aceste deziderate sunt pe departe a putea fi satisfăcute de regimul de salarizare statuat prin legea în discuţie.

Cu toate că propunerea Consiliului Superior al Magistraturii fusese în sensul stabilirii unei ierarhii a coeficienţilor, pornindu-se de la un coeficient minim de 7,690 (coeficientul minim pentru judecătorul/procurorul stagiar -2-3 ani vechime) până la coeficientul maxim, pentru preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în lege coeficienţii de ierarhizare pornesc de la 3.50 pentru judecătorul/procurorul stagiar – 2-3 ani vechime şi cresc progresiv, ajungându-se  la un coeficient maxim de 11.70, acordat preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii şi procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Este de menţionat că legea nesocoteşte cele convenite la data de 2 iunie 2009 în cadrul comisiei constituite la nivelul Ministerului Muncii, Familiei şi Solidarităţii Sociale, consacrând o diminuare de peste 50% a unora dintre coeficienţi.  Pe de altă parte, nu se respectă angajamentul asumat de înalte oficialităţi de a plasa personalul din justiţie în partea superioară a grilei de salarizare, de vreme ce forma actuală începe de la coeficientul 3.50 pentru judecătorul stagiar.

Legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice este criticabilă şi din perspectiva altor elemente ale sistemului de salarizare pentru personalul din justiţie, dar şi din perspectiva tehnicii legislative, redactarea fiind în principiu defectuoasă şi lipsită de o concepţie generală clară, ideile nu sunt grupate în funcţie de conexiunile şi raportul firesc dintre ele, limbajul şi stilul nu sunt adecvate, nu există unitate terminologică, iar verbele nu sunt utilizate la timpul prezent, forma afirmativă.

Cu referire la primul aspect, precizăm că, în mod constant, Consiliul Superior al Magistraturii, alături de asociaţiile profesionale ale judecătorilor şi procurorilor, au solicitat preluarea în proiectul noii legi a sporului de 50 % de risc şi suprasolicitare neuropsihică şi a sporului de 15 % pentru asigurarea confidenţialităţii, sporuri asupra cărora Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie –  Secţiile Unite, a statuat prin decizii pronunţate în interesul legii (a se vedea Decizia nr. 21 din 10 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 444 din 13.06.2008   şi Decizia nr. 46 din 15 decembrie 2008, publicată   în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 495 din 16.07.2009).

Cu toate că iniţial autorii proiectului au refuzat reglementarea unor astfel de sporuri, Legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice consacră totuşi aceste drepturi într-o construcţie juridică mixtă (în parte fiind incluse în îndemnizaţia de încadrare brută lunară sau, după caz, în salariul de bază, iar în parte, cu titlu de sporuri), pentru persoanele enumerate la art. 4 alin. (1) din Anexa nr. VI – Secţiunea I şi anume pentru judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de la curţile de apel, tribunale, tribunale specializate şi judecătorii, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, magistraţii asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, asistenţii judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică şi personalul care ocupă funcţii auxiliare de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice şi al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară, precum şi specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi personalul de probaţiune, după cum urmează :

– la art. 4 alin. (1) lit. a), este prevăzut un spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 25 % din salariul de bază, respectiv îndemnizaţia de încadrare brută lunară;

– la art. 4 alin. (1) lit. b) este prevăzut un spor de confidenţialitate în procent de 5 % din salariul de bază, respectiv îndemnizaţia de încadrare brută lunară.

Aceste dispoziţii urmează să intre în vigoare, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, în termen de 3 zile de la publicarea legii în Monitorul Oficial, drepturile reglementate fiind acordate, în procentele prevăzute, până la 31 decembrie 2009.

Potrivit alin. (3) al articolului în discuţie, de la 1 ianuarie 2010, personalul prevăzut la alin. 1 beneficiază de un adaos de 25 % pentru risc şi suprasolicitare neuropshică şi respectiv 10 % pentru asigurarea confidenţialităţii, calculate la îndemnizaţia de încadrare brută lunară sau, după caz, la salariul de bază, urmând să fie incluse de la data menţionată, în îndemnizaţia de încadrare brută lunară sau la salariul de bază.

De la aceeaşi dată, sporurile prevăzute la alin. (1) se vor acorda într-un cuantum care, împreună cu noul salariu de bază, sau, după caz, noua indemnizaţie de încadrare brută lunară şi cu celelalte sporuri prevăzute de lege, să fie egal cu câştigul salarial aferent lunii mai 2009 stabilit prin includerea unui spor de risc şi suprasolicitare neuropsihică în procent de 50 % şi a unui spor de confidenţialitate de 15 %, ambele calculate la salariul de bază sau, după caz, la îndemnizaţia de încadrare brută lunară.

Tot cu titlu de spor, preluând reglementarea actuală a O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, cu modificările şi completările ulterioare, Legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice prevede un spor de 15 % din îndemnizaţia de încadrare brută lunară, pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, proporţional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiţii (art. 7 alin. 1).

Demersurile Consiliului Superior al Magistraturii referitoare la reglementarea altor drepturi ce decurg din natura, specificul şi importanţa socială a muncii personalului din justiţie au rămas însă fără ecou.

Astfel, drepturi ca sporul pentru titlul ştiinţific de doctor şi sporul pentru izolare, prevăzute în actuala reglementare, au fost înlăturate fără o justificare obiectivă.

Totodată, deşi s-a susţinut în mod constant necesitatea reglementării unui spor de incompatibilitate pentru judecători şi procurori, date fiind interdicţiile şi incompatibilităţile pe care legea le prevede pentru aceste categorii profesionale, un astfel de spor nu a fost reglementat de legea în discuţie.

În acelaşi timp, a fost ignorată şi solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii vizând reglementarea drepturilor salariale ale judecătorilor, procurorilor, personalului de specialitate juridică asimilat acestora şi magistraţilor asistenţi pe perioada suspendării acestora din funcţie, deşi o astfel de reglementare se regăseşte în conţinutul Legii privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice în ceea ce priveşte alte categorii profesionale.

Este vorba despre funcţionarii publici şi unele categorii de personal din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională  (art. 18 din Anexa nr. III şi respectiv art. 27 din Anexa nr. IV).

Prin urmare, ca un corolar al celor prezentate pe marginea neajunsurilor Legii privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, apreciem că, pentru a se da eficienţă principiului universal al independenţei judecătorilor şi procurorilor prin garantarea unui statut stabil şi predictibil din punct de vedere material, cu respectarea standardelor internaţionale în materie, aceste categorii profesionale trebuie să beneficieze de o salarizare corespunzătoare locului şi rolului justiţiei într-un stat de drept.

În acest context, ne exprimăm speranţa că demersurile şi propunerile Consiliului Superior al Magistraturii şi ale asociaţiilor profesionale ale judecătorilor şi procurorilor, care nu au fost însuşite, vor fi avute în vedere la eventualele modificări ale legii.

Dată fiind importanţa realizării unei analize aprofundate asupra Anexei nr. VI, în care este stabilită grila de salarizare aplicabilă personalului din sistemul judiciar, ne propunem să revenim într-un număr viitor al revistei noastre.

jud. Rodica SAVU, Tribunalul Bucuresti
detaşat în cadrul Aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii, Direcţia Legislaţie, Documentare şi Contencios

* multumim Justitia in actualitate

Cuvinte cheie: , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

1 Comment
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti