Ghid de mediere pentru magistrati (II). Solutionarea amiabila a litigiilor in Romania
8 februarie 2010 | JURIDICE.ro, Cristi DANILET
Inca din perioada anterioara publicarii legii medierii [1], legislatia din Romania cuprinde norme juridice care permit sau chiar obliga organele judiciare sa incerce sa convinga partile sa accepte solutionarea litigiului in mod amiabil si nu prin transarea lui de catre judecator. De asemenea, pentru unele situatii exista reglementari care obliga partile sa urmeze o procedura prealabila sesizarii instantei judecatoresti.
1. Intelegerile in caz de divort
a. Impacarea
In materie de divort, conform art. 613 C. pr. civ, presedintele instantei are obligatia ca la primirea cererii de divort sa dea reclamantului sfaturi de impacare (conciliere prealabila judiciara). In cazul cererii de divort prin acordul sotilor, instanta va verifica conform art. 6131 din acelasi cod, daca sotii staruie in desfacerea casatoriei. In caz de impacare, actiunea de divort se stinge. Potrivit art. 618 alin. 2 C. pr. civ, actiunea de divort se va stinge prin impacarea sotilor in orice faza a procesului, chiar daca intervine in instanta de apel sau de recurs iar apelul ori recursul nu sunt timbrate conform legii.
Asadar, legiuitorul a considerat ca in materie de divort este preferabila renuntarea la actiune pentru a mentine unita familia, ceea ce implica, cel putin intr-o faza de inceput al conflictului judiciar, interventia efectiva a judecatorului. Insa, cum acesta, de regula, nu beneficiaza de o pregatire speciala, asemenea sfaturi sunt doar formale, ele rezumandu-se la incunostintarea partilor asupra existentei unor posibilitati legale.
Daca sfaturile de impacare ale presedintelui instantei judecatoresti au ramas fara rezultat si procesul de divort continua, revine judecatorului de caz obligatia de a incerca sa convinga partile sa ajunga la o intelegere, potrivit normelor de drept comun, dupa cum vom arata mai jos.
b. Numele
In caz de divort, sotii se pot intelege asupra numelui pe care sa il poarte ulterior cel care isi schimbase numele la incheierea casatoriei. Astfel, potrivit art. 40 C. fam., la desfacerea casatoriei prin divort, sotii se pot invoi ca sotul care, potrivit art. 27, a purtat in timpul casatoriei numele de familie al celuilalt sot, sa poarte acest nume si dupa desfacerea casatoriei. Instanta nu poate cenzura aceasta intelegere, de care este obligata sa ia act prin hotararea de divort.
Ea va putea insa interveni atunci cand partile nu se inteleg. Astfel, dispozitiile aceluiasi articol din Codul familiei prevede ca instanta, pentru motive temeinice, poate sa incuviinteze acest drept, chiar in lipsa unei invoieli intre soti. In fine, daca nu a intervenit o invoiala sau daca instanta nu a dat incuviintarea, fiecare dintre fostii soti va purta numele ce avea inainte de casatorie.
c. Incredintarea si intretinerea minorilor
In cazul in care din casatoria sotilor care divorteaza au rezultat copii minori, parintii se pot intelege cu privire la incredintarea copiilor si la contributia fiecaruia la cheltuielile de intretinere a acestora. Dar aceasta invoiala va produce efecte numai daca a fost incuviintata de instanta judecatoreasca (art. 42 alin. 4 C. fam.).
Indiferent daca exista sau nu o intelegere intre parinti in privinta acestor aspecte, instanta este obligata sa decida, conform art. 42 din acelasi cod, odata cu pronuntarea divortului, caruia dintre parinti vor fi incredintati copiii minori (alin. 1) si totodata va stabili contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor (alin. 3).
2. Solutionarea amiabila in caz de partaj
Procedura impartelii judiciare prevede, in dispozitiile art. 6734 C. pr. civ., ca in tot cursul procesului instanta va starui ca partile sa imparta bunurile prin buna invoiala. Daca partile ajung la o intelegere cu privire la impartirea bunurilor, instanta va hotari potrivit invoielii lor. Imparteala se poate face prin buna invoiala si daca printre cei interesati se afla minori sau persoane puse sub interdictie, insa numai cu incuviintarea prealabila a autoritatii tutelare, precum si, daca este cazul, a ocrotitorului legal.
In raport cu bunurile care fac obiectul partajului, intelegerea partilor poate fi totala sau partiala. In cazul in care intelegerea priveste impartirea numai a anumitor bunuri, instanta va lua act de aceasta invoiala si va pronunta o hotarare partiala, continuand procesul pentru celelalte bunuri.
Dispozitivul hotararii va prelua, asadar, intelegerea partilor (se poate da chiar o hotarare de expedient, conform art. 271-273 C. pr. civ.). Sentinta este executorie si poate fi atacata doar cu recurs.
3. Solutionarea amiabila in materie comerciala
In materie comerciala, pentru cererile si procesele evaluabile in bani, art. 7201 C. pr. civ. obliga reclamantul ca, inainte de introducerea cererii de chemare in judecata, sa incerce solutionarea litigiului prin conciliere directa cu cealalta parte (conciliere prealabila, extra-procesuala) [2]. Nerespectarea acestei proceduri atrage inadmisibilitatea cererii de chemare in judecata introdusa direct la instanta.
In timpul judecatii asupra fondului procesului, art. 7207 C. pr. civ. obliga judecatorul sa staruie pentru solutionarea lui, in tot sau in parte, prin intelegerea partilor. Realizarea concilierii se va constata intr-o hotarare irevocabila si executorie.
Potrivit dispozitiilor art. 7 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 [3], plangerea prealabila in cazul actiunilor care au ca obiect contractele administrative are semnificatia concilierii in cazul litigiilor comerciale, dispozitiile din Codul de procedura civila fiind aplicabile in mod corespunzator.
4. Solutionarea amiabila in litigiile de drept administrativ
Si inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ, cel vatamat de un act administrativ este obligat de dispozitiile din Legea nr. 544/2004 sa urmeze procedura formularii unei cereri de revocare a actului de insusi organul emitent. Sesizarea directa a instantei este sanctionata cu respingerea cererii ca inadmisibila.
5. Intelegerile in cazul pagubelor din accidente de circulatie
Pentru evenimentele rutiere survenite pe teritoriul Romaniei in care au fost implicate doua vehicule, din care au rezultat numai pagube materiale, conducatorii vehiculelor respective pot completa un document intitulat constatare amiabila de accident [4], in care consemneaza circumstantele producerii evenimentului, datele personale de identificare a vehiculelor implicate, precum si a propriilor asiguratori. Formularul Constatare amiabila de accident poate fi utilizat indiferent de locul producerii accidentului: pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulatiei publice, in incinte si in orice alte locuri.
Daca unul dintre soferii implicati in accident are pretentii de despagubire, el se va adresa asiguratorului RCA al celuilalt sofer. Or, acest formular constituie temeiul avizarii societatilor din domeniul asigurarilor: depunerea sa de catre oricare dintre cele doua parti implicate reprezinta avizare de dauna si obliga asiguratorul sa deschida dosarul de dauna si sa efectueze constatarea pagubelor.
6. Solutionarea amiabila in materie civila
Art. 129 alin. (2) C. pr. civ. reglementeaza in mod expres obligatia judecatorului de a starui, in toate fazele procesuale, pentru solutionarea amiabila a cauzei. Legea nu face distinctie, astfel ca acest mod de stingere a litigiului poate fi urmarea unei simple intelegeri dintre parti ivita in cursul procesului, a interventiei active a judecatorului in forma concilierii judiciare sau a apelarii la un tert mediator.
Obligatia mentionata in art. 129 alin. (2) C. pr. civ. este reluata de dispozitiile art. 131 C. pr. civ. care prevede ca in fata primei instante judecatorii au datoria de a incerca impacarea partilor, dar in plus se reglementeaza aici posibilitatea pentru judecatori de a solicita infatisarea personala a partilor inclusiv atunci cand acestea sunt reprezentate.
Dispozitiile nationale concorda cu recomandarile internationale care stabilesc ca o responsabilitate a judecatorului depunerea tuturor diligentelor pentru a convinge partile de utilitatea si necesitatea finalizarii litigiului prin intelegere amiabila. Aceste obligatii ale judecatorului se inscriu practic in rolul activ pe care judecatorul trebuie sa il indeplineasca in procesul civil [5] si care se poate manifesta, asa cum am aratat, fie prin implicarea lui insusi in procedura de ajungere la intelegere (conciliere judiciara), fie prin trimiterea cauzei la un tert (mediere).
[1] In continuare, ori de cate or vom folosi sintagma ”legea medierii” se va intelege ca ne referim la Legea nr. 192/2006.
[2] In proiectul viitorului cod de procedura civila, aceasta procedura prealabila este eliminata. Tocmai de aceea in alin. 21 al art. 43, introdus in legea medierii prin Legea nr. 370/2009, se prevede ca ”in procesele si cererile in materie civila si comerciala, inainte de introducerea cererii de chemare in judecata, partile pot incerca solutionarea litigiului prin mediere.”
[3] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004
[4] Art. 8 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 303 din 30 decembrie 1995, asa cum a fost modificata prin Legea nr. 304/2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 784 din 19 noiembrie 2007. Forma, dimensiunile, continutul, precum si procedurile privind utilizarea formularului tipizat sunt stabilite prin Ordinul nr. 21/2008 pentru punerea in aplicare a Normelor privind utilizarea formularului Constatare amiabila de accident, emis de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 876 din 24 decembrie 2008.
[5] In acelasi sens I. Deleanu, Medierea in procesul civil, Dreptul nr. 10/2006, p. 69
jud. Cristi DANILET
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
