Secţiuni » Jurisprudenţă » CEDO
Jurisprudenţă CEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului)
CărţiProfesionişti
2 comentarii

Magistratul in noua lege a pensiilor
10.02.2010 | JURIDICE.ro, Loreley MIREA

Secţiuni: CEDO, Opinii
JURIDICE - In Law We Trust

Probabil că nu sunt singurul judecător care asistă siderat la tragi-comedia burlescă pe care ne-o servesc de ceva timp nonsalant oamenii politici care recunosc în media, fără remuşcări, că legea pensiilor retroactivează dar ne asigură şi ne „liniştesc” afirmând că vor găsi o soluţie legală la această problemă. Desigur problema e minoră, în comparaţie cu interesul general şi legitim de a tăia, spre binele poporului, pensia nesimţită a magistratului, care, ştiind că va beneficia de o pensie simbolică, după minim 35 de ani de profesie nu va mai fi deloc tentat să aplece urechea la tentaţiile de corupţie.

Mă întreb la modul naiv unde este respectul profund pentru LEGE, acel respect care îl face pe Socrate să refuze propunerea lui Criton de a evada deoarece sentinţa sa de condamnare la moarte e profund nedreaptă. Ce răspunde Socrate, în tălmăcirea lui Platon? „Prin fapta pe care o pui la cale, crezi tu că faci altceva decât să lucrezi, atât cât atârnă de tine,la pieirea noastră, a Legilor şi a întregii Cetăţi? Îţi închipui cumva, că mai poate dăinui, fără să se prăbuşească, o cetate  în care sentinţele date nu mai au nici o putere, ci îşi pierd autoritatea şi efectul din voinţa unor persoane private.

Sunt o persoană intrată în magistratură de prea puţin timp ca să mă gândesc la pensionare însă desconsiderarea profundă pentru principiile elementare ale dreptului la care asistăm tot mai des m-ar revolta şi dacă aş fi cofetar.

Poate tocmai de aceea la momentul apariţiei proiectului acestei legi atât de importante pentru magistraţi şi cu privire la care nu am fost deloc consultaţi, împreună cu colegii şi prietenii mei din UNJR am simţit nevoia unei reacţii. Acest material este rezultatul acestor frământări şi dezbateri comune la care am aplecat cu atenţie urechea şi m-am gândit că ar putea fi util pentru cei care doresc să combată sau să gândească pe marginea subiectului. După scrierea materialului a apărut un nou proiect de lege, ale cărui modificări esenţiale le-am avut în vedere şi care, din dorinţa de a elimina şi  privilegiile iniţial „uitate” în primul proiect, instituie şi cu privire la aceste categorii recalcularea pensiilor aflate în plată în baza principiului contributivităţii.

În ceea ce ce îi priveşte pe militari acest principiu pune probleme de logică elementară şi nu una juridică. Cum se vor recalcula aceste pensii în condiţiile în care aceste persoane nu au contribuit la bugetul asigurărilor sociale? Orice calcul e posibil şi nici măcar nu se poate spune că e incorect deoarece e pur şi simplu imposibil pornind de la o premisă greşită.

Principiu contributivităţii nu e un principiu absolut, el nu poate fi aplicat formal cu încălcarea altor principii constituţionale de astă dată, cum ar fi legalitatea, neretroactivitatea sau nediscriminarea, înţelese şi aplicate corect.

I. Scopul legii. Expunere de motive

Potrivit expunerii de motive, legea privind sistemul unitar de pensii publice se impune pentru asigurarea unui tratament corect pentru toţi asiguraţii actuali şi viitor având în vedere contribuţia plătită de fiecare, cu respectarea unui set de principii, printre care:

– principiului unicităţii, adică organizarea şi garantarea sistemului public pe baza aceloraşi norme de drept,

– principiului egalităţii prin asigurarea unui tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege;

– principiul contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice, participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite.

Desigur, respectarea acestor principii impune eliminarea dispoziţiilor speciale care reglementează pensiile de serviciu ale magistraţilor cât şi reevaluarea vârstei standard a magistraţilor în vederea integrării acestora în sistemul unitar de pensii.

Se poate trage astfel concluzia că legea urmăreşte eliminarea privilegiilor de orice tip, consacrate prin legi speciale atât pentru magistraţi cât şi pentru orice alte categorii.

II. Proiectul legii privind sistemul unitar de pensii publice. Dispoziţii privind magistraţii

Potrivit art. 2 lit d, sistemul public de pensii funcţionează având la bază principiul egalităţii, care presupune asigurarea unui tratament nediscriminatoriu in privinţa drepturilor şi obligaţiilor între persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică.

Cu toate acestea principiul egalităţii este încălcat în dublu sens în privinţa magistraţilor în cuprinsul legii care o consacră.

Astfel, pe de o parte, nu se ţine seama de faptul că magistratul nu se află în aceeaşi situaţie juridică cu celelalte categorii de contribuabili vizaţi de această lege, iar pe de altă parte, se creează prin numeroase dispoziţii din cuprinsul legii, un tratament privilegiat pentru unele categorii de persoane, cum sunt cele prevăzute art. 6 alin. 1 lit. c, respectiv cadrele militare în activitate, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale.

Magistratul este aşezat la punctul II din art. 6, alături de persoanele aflate în funcţii elective pe durata mandatului, de membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperativei meşteşugăreşti sau alţi asimilaţi, fiind enumeraţi într-o înşiruire lipsită de sens sau de criterii obiective, ce denotă ceva mai mult decât o lipsă totală de interes pentru magistraţi, ca parte a puterii judecătoreşti.

În acelaşi timp, pentru personalul special din sistemul de administraţie al penitenciarelor, finanţat în prezent din acelaşi buget, al Ministerului Justiţiei, ca şi magistraţii, proiectul de lege îi include în rândurile „privilegiaţilor” alături de cei din sistemele apărării, ordinii publice şi a siguranţei naţionale.

Discriminările evidente încep încă de la vârsta standard de pensionare.

Astfel dacă regula generală ce se va aplica şi magistratului integrat treptat în sistemul unitar impune o vârstă standard de pensionare de 65 de ani pentru femei şi bărbaţi şi un stagiu complet de cotizare de 35 de ani indiferent de sex, în cazul categoriei privilegiate prevăzute de art.6 alin1 lit c, vârsta standard este de 60 de ani iar stagiul complet de 30 de ani, aşa cum prevede expres art. 54 din lege.

Numai că fiind o categorie ce cotizează în condiţii deosebite de muncă beneficiază de reducerea standard a vârstei de pensionare conform art. 55 din lege, astfel încât pensionarea poate avea loc mult mai repede dacă se realizează stagiul minim de cotizare care porneşte de la 15 ani in 2011 si ajunge până la un interval de maximum 20 de ani in ianuarie 2030, conform anexei 6 din lege, o anexă specială creată pentru această categorie.

Spre deosebire de aceştia, magistraţii sunt integraţi, cu caracter retroactiv, în sistemul general, sunt incluşi la anexa 5, unde se prevede că stagiul minim şi vârsta de pensionare creşte gradual din aprilie 2001, până în ianuarie 2030, stagiul minim fiind de 15 de ani, iar maximumul de 35 de ani.

Prima întrebare la care ar trebui să fie formulat un răspuns în chiar cuprinsul legii pensiilor, ar fi cea referitoare la criteriile în baza cărora a fost instituită această categorie care are un regim special, pentru a se putea stabili dacă includerea unora sau altora în această categorie este justificată din punct de vedere al criteriilor sau dacă, după aceleaşi criterii, nu ar trebui incluse şi alte categorii de bugetari în această categorie privilegiată.

Ne punem întrebarea în mod logic dacă riscurile atât pe plan fizic cât şi psihic ale profesiei de magistrat nu ar justifica încadrarea acestuia în categoria persoanelor ce îşi desfăşoară activitatea în condiţii speciale alături de cele care sunt prevăzute la art. 30 din lege alături de cei care îşi desfăşoară activitatea în domeniul apărării naţionale, a cercetării, aviaţiei sau a activităţilor artistice.

Consumul psihic la care este expus în permanenţă un magistrat, presiunile psihice rezultate din greutatea deciziilor ce afectează vieţi, privaţiunile şi îngrădirile mai aspre decât la orice altă categorie socială, mediul toxic, condiţiile insalubre de muncă sunt argumente suficiente pentru a include magistraţii în categoria persoanelor ce îşi desfăşoară activitatea în condiţii speciale şi eventual aplicarea şi pentru aceştia a grilei 6 la care se pare că au acces doar anumite categorii.

Mai mult art. 37 menţine o mulţime de privilegii tot pentru categoria reglementată de art. 6 alin. 1 pct. I lit. c din lege prin excluderea de la contribuţiile datorate la asigurările sociale a sumelor primite de aceştia cu titlu de compensaţii lunare pentru chirie, contravaloarea uniformei, a cheltuielilor de mutare, indemnizaţii de instalare, plăţi compensatorii, norme de hrană, transport ocazional la şi de la locul de muncă, drepturi ce exced cu mult, nu se ştie în baza cărui principiu, pe cele de care beneficiază încă magistraţii.

Desigur e interesantă şi prevederea din art. 154 alin. 2 din lege care reglementează formarea unor complete specializate pentru asigurări sociale la nivelul tribunalelor şi a curţilor de apel în baza Legii nr. 92/1992 demult abrogată, dispoziţii ce se completează cu codul de procedură civilă, potrivit art. 158. Includerea unei astfel de prevederi demonstrează lipsa de profesionalism a celor care au lucrat la textul acestui proiect de lege şi necunoaşterea dispoziţiilor legale în vigoare, dispoziţii care vor afecta un număr foarte mare de cetăţeni.

Totodată în timp ce magistraţii cât şi celelalte categorii vor beneficia de un punctaj mediu anual in condiţiile art.95 persoanele prevăzute de art. 6 alin. 1 pct. I lit. c beneficiază de majorări ale punctajelor anuale conform art. 172 alin. 2 şi 3.

De asemenea din dispoziţiile art. 173  lit. c coroborat cu art.175 alin. 1 şi art. 176 din lege rezultă că de la data intrării în vigoare a prezentei legi devin pensii în înţelesul prezentei legi şi pensiile de serviciu ale judecătorilor şi procurorilor, fapt ce atrage o recalculare a acestora şi o modificare a regimului juridic al pensiilor în curs cu încălcarea clară a neretroactivităţii legii.

Desigur pensiile militare de stat, ale poliţiştilor, ale funcţionarilor publici cu statut special în sistemul administraţiei penitenciarelor scapă acestei retroactivităţi primele două litere ale art. 173 fiind uitate din enumerare.

Astfel potrivit art. 175: ”(1) Pensiile prevăzute la art. 173 lit. c)-i) se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecarei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de prezenta lege considerându-se îndeplinite condiţiile de deschidere a dreptului pentru fiecare categorie de pensie.

Iar art. 175 alin 5 prevede: ”(5) La data intrării în vigoare a prezentei legi pentru pensiile prevăzute la art.173 lit. a) şi b), punctajul mediu anual se determină prin raportarea cuantumului pensiei stabilite conform legislaţiei anterioare la valoarea unui punct de pensie în vigoare la această dată.”

Art. 176. – (1) Cuantumul pensiilor prevăzute la art. 173 lit c)-i) se păstrează în plată în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial al României a prezentei legi şi data încheierii procesului de recalculare.

Rezultă astfel că va avea loc o recalculare a pensiilor aflate în plată pentru magistraţi conform dispoziţiilor noii legi, astfel încât vor cădea sub incidenţa acestei legi atât pensiile celor ce vor intra în sistem după intrarea în vigoare a legii, cei ce se vor pensiona după această dată cât şi cei ce sunt deja pensionari.

Aceste dispoziţii esenţiale care constituie în mare măsură călcâiul lui Ahile al legii, au fost modificate din ianuarie până în februarie. Astfel, noul proiect publicat în 04.02.2010 elimină „inechitatea” cu preţul recalculării adică a retroactivităţii legii şi pentru militari şi celelalte categorii de la art.6 alin1 lit c, pe baza unui nou principiu, dacă e retroactivitate, să fie pentru toţi. În noul proiect situaţia magistraţilor rămâne identică, însă art. 175 prevede de astă dată că: Pensiile prevăzute la art. 173 lit. a)- i) se recalculează (…), adică nici militarii, nici poliţiştii nu mai scapă de recalculare iar potrivit noului text al art. 176: “(1) Cuantumul pensiilor prevăzute la art. 173 lit a)-i) se păstrează în plată în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial al României a prezentei legi şi data încheierii procesului de recalculare.

Desigur, metoda de calcul e un mister.

Desigur, pentru a nu fi afectate drepturile persoanelor privilegiate art.182 prevede: ”La data intrării în vigoare a prezentei legi, contribuţia individuală de asigurări sociale, suportată de asiguraţii prevăzuţi la art. 6 alin. (1) pct. I, lit. c), nu va diminua venitul net al acestora.

O asemenea dispoziţii nu există însă şi în privinţa magistraţilor.

Ar rezulta de aici că indiferent care ar fi rezultatul recalculării pensiilor în cazul acestei categorii de persoane pensiile lor nu vor putea fi diminuate.

Iar pentru a elimina cu caracter definitiv orice drept în plus recunoscut magistraţilor în orice ţară civilizată care-şi respectă judecătorii şi procurorii art. 201 prevede abrogarea pe data intrării în vigoare a legii a prevederilor lit. f) art. 81, 82, 83, 831, 84 şi 85 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi g) art. 27. din Ordonanaţa de urgenţă nr. 27/ 2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor“.

Se elimină astfel la data intrării în vigoare a noii legi cele şapte indemnizaţii de care beneficiau magistraţii cu o vechime de 20 de ani la data pensionării sau de care beneficiau soţul şi copilul acestuia în caz de deces, pensiile de serviciu ale magistraţilor, posibilitatea menţinerii în funcţie până la 70 de ani sau a reîncadrării acestora după pensionare, pensia anticipată de serviciu, pensia de urmaş a copilului sau a soţului supravieţuitor, obligativitatea actualizării a pensiei de serviciu a pensiei de urmaş ori de cate ori se majoreaza indemnizatia bruta lunara a unui judecator si procuror in activitate, in conditii identice de functie, vechime si grad al instantei sau parchetului sub condiţia clară a nediminuării acesteia.

Desigur unele dintre aceste drepturi cum ar fi pensia de urmaş sau ajutorul de deces se regăsesc şi în noua lege reglementate însă în condiţii mai puţin avantajoase.

Se abrogă de asemenea prevederile art.72 alin. 2 din Legea nr. 47/1992 actualizată care reglementează pensia specială a judecătorilor Curţii Constituţionale.

III. Efectele noii legi a pensiilor asupra magistraţilor

III.A. Discrepanţa dintre intenţiile declarate şi efectul real

Aşa cum rezultă din expunerea comparativă a legii, magistraţii sunt egalizaţi cu o categorie oarecare de asiguraţi fără a se ţine cont sub nici o formă de statutul special al acestora impus de importanţa muncii, riscul profesional ridicat, restricţii severe privind activitatea profesională şi nu în ultimul rând, sunt trataţi cu o lipsă de respect totală pentru statutul profesiei, în numele unui egalitarism şi al eliminării privilegiilor, principii care însă sunt încălcate chiar prin această lege, prin instituirea unei noi categorii de privilegiaţi, care vor fi „mai egali” decât ceilalţi, şi care numeric, sunt mult superiori magistraţilor.

În acest sens, redăm dintr-un material recent al colegului nostru judecător Adrian Neacşu în care se arată că „în Romania exista cca. 150.000 de pensii speciale, care totalizeaza un efort bugetar de cca. 10 miliarde lei. Aproape 140.000  dintre acestea, adica peste 80%, provin insa tocmai din armata (76.868 de persoane), politie (61.307 de persoane) si serviciile speciale. Mai mult, aceste pensii sunt suportate integral de la bugetul de stat, persoanele din aceste structuri necontribuind pe parcursul vietii profesionale la sistemul public de pensii. Efortul statului nu reprezinta in nici un fel masura contributiei, ci o forma speciala de protectie, general acceptata de altfel in europa civilizata. Pentru comparatie, in august 2009, potrivit datelor furnizate de CNPAS, existau doar 2.488 de persoane provenite din magistratura care beneficiau de pensie, 516 fost parlamentari si 670 fosti diplomati. Efortul anual cu pensiile din magistratura nu depaseste cifra de 60 milioane euro, calculata la sumele maxime vehiculate in presa, nu intotdeauna reale. Suma este ridicola pe langa cca 1 miliard de euro cat fac anual pensiile speciale din armata, politie si servicii secrete, care ar urma sa nu fie afectate pe viitor. Si printr-o reducere cu 50% a tuturor pensiilor aflate in plata provenind din sistemul judiciar, economiile realizate pentru bugetul de stat nu ar depasi 30 mil euro anual, miza marunta si absolut insuficienta pentru a salva sistemul public de pensii.”

Şi iată cum pentru “o miză măruntă” sau mai degrabă pentru a susţine intenţii meschine destabilizatoare pentru întregul sistem judiciar, Statul roman este pregătit să încalce principii elementare de drept, cum ar fi principiul neretroactivităţii legii sau chiar prevederi din documentele internaţionale. O astfel de atitudine nu ne mai surprinde, în condiţiile în care chiar aşa-zisele principii enunţate cu emfază în partea de început a legii, sunt încălcate cu mare dezinvoltură şi lipsă de responsabilitate în cuprinsul proiectului de lege.

III.B. Retroactivitatea şi implicit neconstituţionalitatea legii cu privire la pensiile aflate în plată

Este indubitabil că dispoziţiile coroborate ale art. art. 173  lit. c cu art. 175 alin. 1 şi art. 176 din lege atrag o modificare a regimului juridic al pensiilor în curs, acordate în baza legii vechi cu încălcarea clară a principiului neretroactivităţii legii.

Jurisprudenţa Curţii Constituţională este relativ constantă în constatarea imposibilităţii aplicării unei recalculări pe baza unei legi noi a pensiilor deja aflate în plată cu afectarea în sens negativ a acestora şi implicit cu efectul pierderii unor drepturi deja câştigate.

Astfel, prin Decizia nr. 4612.02./2002, publicată  în M. Of. nr. 218/2002 Curtea a reţinut, analizând constituţionalitatea ordonanţei ce prevedea suspendarea legii nr.164/2001 privind pensiile militare de stat, că: ”deşi prin noua lege se reglementează un nou mod de calcul şi de stabilire a pensiilor militare de stat, evident, acest nou mod de calcul se poate aplica doar pensiilor stabilite după data intrării în vigoare a legii.”

În aceeaşi ordine de idei, prin Decizia nr. 375/2005, publicată  în M. Of. nr. 591/2005 se reţine că: Noile reglementari nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, respectiv, în privinţa cuantumului pensiilor anterior stabilite, ci numai pentru viitor, începând cu data intrării în vigoare”, iar în Decizia nr. 120/2007, publicată  în M. Of. nr. 204/2007 se arată clar că ”operaţiunea de recalculare priveşte în mod inevitabil trecutul, pentru că stagiul de cotizare a fost realizat în trecut, dar se efectuează doar după data intrării în vigoare a ordonanţei şi are efecte numai pentru viitor, pensia recalculată intrând în plată numai de la data emiterii deciziei. În cazurile în care din recalculare rezultă un cuantum mai mare al pensiei, se va plăti acesta, iar dacă noul cuantum rezultat este mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior stabilită şi aflată în plată, fără a se aduce vreo atingere drepturilor legal câştigate anterior.”

Decizia nr. 57/ 2006, publicată în M. Of. nr. 164/2006 reiterează şi ea în mod hotărât principiul neretroactivităţii legii în material pensiilor astfel: ”Potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constitutie, conditiile de exercitare a dreptului la pensie si la alte forme de asistenta sociala se stabilesc prin lege si, prin urmare, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a modifica sau completa legislatia in materie si de a stabili data de la care opereaza recalcularea, insa orice prevedere noua poate fi aplicata numai de la data intrarii sale in vigoare, pentru a respecta principiul neretroactivitatii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constitutie.”

Rezultă deci, că pentru pensiile aflate în plată Curtea Constituţională are o practică constantă în a le considera drepturi câştigate ce nu pot fi recalculate în baza noii legi fără a se încălca astfel art. 15 alin. 2 din Constituţie.

Desigur, dilema juridică nu este simplă, deoarece în măsura în care se va crea o discrepanţă serioasă între un magistrat pensionat în baza legii vechi şi altul în baza legii noi, la o diferenţă de doar câteva zile între cei doi, se va pune cu siguranţă problema discriminării.

Decizia nr. 82 din 15 ianuarie 2009 publicată în M. Of. nr. 33/2009 consacră şi ea pe de o parte neconstituţionalitatea dispoziţiilor din OUG nr. 230/2008 în măsura în care prin interzicerea cumulării pensiei cu salariul în sistemul public sunt afectate două drepturi fundamentale dreptul la pensie şi dreptul la muncă iar prin ordonanţe de urgenţă nu pot fi afectate aceste drepturi fundamentale.

În egală măsură însă, Curtea face o declaraţie ce poate părea periculoasă pe viitor arătând că „Guvernul va putea însă să promoveze cu respectarea principiilor neretroactivităţii legii,nediscriminării şi egalităţii în drepturi măsuri prinvind cazurile şi condiţiile în care pensia poate fi cumulată cu veniturile realizate din muncă.

Per a contrario, s-ar putea interpreta că printr-o lege şi nu printr-o ordonanţă se vor putea prevedea dispoziţii de limitare a cumulului pensiei cu salariul în sistemul public cu respectarea totuşi a anumitor principii.

III.C. Neconstituţionalitatea abrogării pensiilor speciale ale magistraţilor. Lipsa discriminării

Am arătat mai sus că din analiza noii legi a pensiilor rezultă că, dorind să consacre un principiu al egalitarismului si nediscriminării, prost inteles, noua lege elimină, fără o justificare pecuniară, pensiile speciale ale magistraţilor, însă menţine, prin dispoziţii speciale derogatorii, toate drepturile altor categorii.

Curtea Constituţională a stabilit prin Decizia nr. 20 din 20 februarie 2000, publicată în M. Of. nr. 72/2000 că este neconstituţional art. 198 din legea privind sistemul public de pensii prin care se abroga art. 103 din Legea nr. 92/1992 care reglementa pensia specială a magistraţilor.

Astfel prin decizia menţionată: ”Constatând că exista elemente care diferenţiază regimul de pensionare al militarilor şi al magistraţilor de regimul general al pensiilor asigură un tratament juridic specific celor două categorii de asiguraţi”, Curtea Constituţională reţine că instituirea pensiei de serviciu pentru cadrele militare şi pentru magistraţi nu reprezintă un privilegiu, ci este justificată în mod obiectiv, ea constituind o compensaţie parţială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună militarii şi magistraţii.

Astfel, aceste statute speciale stabilite de Parlament prin legi sunt mult mai severe, mai restrictive, impunând militarilor şi magistraţilor obligaţii şi interdicţii pe care celelalte categorii de asiguraţi nu le au. Într-adevăr, acestora le sunt interzise activităţi ce le-ar putea aduce venituri suplimentare, care să le asigure posibilitatea efectivă de a-şi crea o situaţie materială de natură să le ofere după pensionare menţinerea unui nivel de viaţă cât mai apropiat de cel avut în timpul activităţii.

Curtea face de asemenea trimitere în justificarea acestui tratament diferenţiat la riscul pe care-l implică exercitarea celor două profesii, având un rol esenţial în respectarea drepturilor omului , a ordinii publice, a valorilor statului de drept şi reţine încălcarea exigenţelor documentelor internaţionale şi a jurisprudenţei CEDO prin nerespectarea drepturilor magistraţilor în considerarea importanţei rolului magistraţilor în apărarea statului de drept.

În concluzie, Curtea a stabilit în decizia citată că tratamentul diferenţiat şi reglementarea specială a pensiei magistraţilor se impune ca o necesitate pentru apărarea statutului acestuia nu ca un privilegiu ci ca o compensare pentru toate inconvenientele severe ale funcţiei, pentru riscul pe care-l implică exercitarea funcţiei, magistratul având un rol fundamental în apărarea ordinii de drept, o asemenea protecţie specială fiind justificată şi de exigenţele impuse de documentele internaţionale care vizează statutul magistraţilor cât şi de jurisprudenţa CEDO.

III.D. Nesocotirea standardelor impuse de documentele internaţionale şi încalcarea jurispudenţei CEDO prin noua reglementare a pensiilor în privinţa magistraţilor

Acte Internaţionale

Un element esenţial al asigurării independenţei magistratului îl reprezintă şi dreptul la pensei adecvată care trebuie să fie garantat prin lege.

Astfel „Principiile fundamentale privind independenţa magistraturii„, adoptate de cel de-al VII-lea Congres al Naţiunilor Unite pentru prevenirea crimei şi tratamentul delincvenţilor (Milano, 26 august – 6 septembrie 1985) şi confirmate de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite prin rezoluţiile nr. 40/32 din 29 noiembrie 1985 şi nr. 40/146 din 13 decembrie 1985, care prevăd în mod expres prin art. 11 că „durata mandatului judecătorilor, independenţa acestora, siguranţa lor, remuneraţia corespunzătoare, condiţiile de muncă, pensiile şi vârsta de pensionare sunt în mod adecvat garantate prin lege”.

–  „Recomandarea nr. R (94) 12 cu privire la independenţa, eficacitatea şi rolul judecătorilor„, adoptată la 13 octombrie 1994 de Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei, subliniind importanţa independenţei judecătorilor în scopul întăririi preeminenţei dreptului în statele democratice şi în considerarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi a „Principiilor fundamentale [ale Organizaţiei Naţiunilor Unite] privind independenţa magistraturii”, anterior menţionate, a stabilit, printre alte importante măsuri pe care statele membre urmează să le adopte, şi pe aceea „de a veghea ca statutul şi remuneraţia judecătorilor să fie pe măsura demnităţii profesiei lor şi a responsabilităţilor pe care şi le asumă”.

art. 6.4 din „Carta europeană privind statutul judecătorilor„, adoptată în anul 1998, prevede că „În mod special, statutul garantează judecătorului sau judecătoarei care a împlinit vârsta legală pentru încetarea funcţiei, după ce a exercitat-o ca profesie o perioadă determinată, plata unei pensii al cărei nivel trebuie să fie cât mai apropiat posi                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                      bil de acela al ultimei remuneraţii primite pentru activitatea jurisdicţională„.

– art. 13 alin. 3 şi 4 din  “Statutul Universal al Judecătorului “ adoptat la Uniunea Internaţională a Magistraţilor, la Taipei in 1999 prevede că ”Judecătorului îi este permis să iasă la pensie şi să primească o pensie corespunzătoare categoriei sale profesionale.

Jurisprudenţa CEDO

Potrivit jurisprudenţei CEDO, limitarea nejustificată a unui drept  recunoscut magistratului, cum ar fi o pensie specială, drept nesocotit ulterior fără a exista o justificare rezonabilă pentru o asemenea îngrădire, constituie o privare de proprietate în sensul art. 1 Protocol 1 al Convenţiei cât şi o discriminare în sensul art. 14.

Astfel în CAUZA BUCHEŇ c. RÉPUBLIQUE TCHÈQUE Curtea a reţinut că dreptul la pensie stabilit de autorităţile publice sub imperiul unei legi este un „bun” în sensul Convenţiei.

Curtea apreciază că dreptul reclamantului la pensie/alocaţie de pensionare, astfel cum a fost stabilit, constituie un drept patrimonial, în sensul art. 1 din Protocolul 1  (Gaygusuz c. Autriche, hotărârea din 16 septembrie 1996, Recueil des arrêts et décisions 1996-IV, p. 1142, § 41), fiind suficient stabilit de autorităţile naţionale, pe baza legislaţiei în vigoare.

Astfel apreciind asupra încălcării art. 14 din Convenţie şi implicit a unei discriminări, Curtea a reţinut că “există o diferenţiere discriminatorie în sensul art. 14 dacă „lipseşte justificarea obiectivă şi rezonabilă”, cu alte cuvinte, dacă lipseşte „un scop legitim”   sau dacă nu există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit.

Curtea reaminteşte că nu orice diferenţă de tratament presupune încălcarea automată a art. 14 al Convenţiei. Trebuie să se stabilească că persoane în situaţii identice  sau comparabile se bucură de un tratament preferenţial faţă de altele şi că această distincţie nu îşi găseşte nici o justificare obiectivă sau rezonabilă (Stubbings et autres c. Royaume-Uni, arrêt du 22 octobre 1996, Recueil 1996-IV, § 72).

Curtea observă că Statul nu justifică suficient diferenţa de tratament între diferite categorii de foşti militari, care şi-au încetat cariera în armată

Mai mult, Curtea apreciază că diferenţa de tratament în ceea ce priveşte plata pensiei/alocaţiei între diverse categorii de militari şi a fortiori între foşti judecători militari, la care a fost supus reclamantul nu corespunde niciunei „justificări obiective şi rezonabile”, constatând astfel o încălcare a art.14 al convenţiei raportat la art.1 Protocol 1.

În CAUZA PRAVEDNAYA v. RUSSIA, Curtea a decis că există o încălcare a art. 1 din Protocolul 1 al Convenţiei prin revizuirea prin acte normative/administrative unei pensii stabilite pe cale judecătorească. Si în această cauză Curtea a reţinut că o „cerere” cu privire la pensie poate constitui „un bun” în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 dacă este suficient de bine stabilită pentru a fi aplicată (a se vedea Stran Greek Refineries v. Greece, judgment of 9 December 1994, Series A no. 301, § 59) iar o lipsire de proprietate potrivit unei legi secundare/ulterioare poate fi justificată doar de „interesul public”, interes care poate justifica o schemă eficientă şi armonioasă de pensii, de dragul căreia Statul îşi poate modifica legislaţia.

Totuşi, posibilul interes al Statului de a asigura o aplicare uniformă a Legii pensiilor nu poate viza retroactiv recalcularea unei pensii stabilite pe cale judiciară. Curtea consideră că lipsind reclamantul de dreptul de a beneficia de pensia în cuantumul stabilit în hotărârea finală, Statul încalcă justul echilibru între interesele în discuţie, cel general şi cel individual (a se vedea, mutatis mutandis Pressos Compania Naviera S.A. and Others v. Belgium, Hotărârea din 20 November 1995, Series A no. 332, § 43).

În CAUZA ANDREJEVA c. LETTONIE Curtea a constatat că există o încălcare a art. 14 raportat la art. 1 din Protocolul 1 şi a art. 6 din Convenţie şi a obligat statul să plătească despăgubiri reţinând că dreptul la pensie, astfel cum a fost stabilit administrativ de autorităţile letone constituie un „bun” în sensul Convenţiei, chiar dacă pensia a fost recalculată pentru viitor şi legea pensiilor publice modificată iar neluarea în calcul a perioadei cât reclamanta a contribuit în alt stat (URSS) reprezintă o discriminare în protejarea dreptului de „proprietate”.Recalcularea pensiei pentru viitor prin înlăturarea acestei discriminări nu este de natură a înlătura prejudicierea sa prin lipsirea de „bunul” său, dreptul la pensie calculat prin includerea întregii perioade cât reclamanta a contribuit la fondul de pensii, chiar dacă a plătit contribuţiile fostului stat, URSS.

Totodată în cauza Muller c. Austriei, cauza nr. 5849/1972 Curtea a reţinut că “o reducere substanţială a nivelului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanţa dreptului de proprietate şi chiar a dreptului de a rămâne beneficiar al sistemului de asigurare de bătrâneţe”.

IV. Concluzii

În lipsa unui efect substanţial, vizibil, justificat de un interes general, serios şi legitim din partea statului, suprimarea pensiilor speciale ale magistraţilor, în virtutea unor principii greşit înţelese şi  interpretate, iar apoi încălcate cu mare dezinvoltură şi iresponsabilitate în chiar cuprinsul actului normativ ce le consacră- prin instituţionalizarea tuturor „privilegiilor” declarativ înfierate pentru o alte categorii sociale, nu dovedeşte decât o intenţie clară de încălcare gravă a garanţiilor pe care Statul este obligat să le asigure pentru protejarea statutului magistratului.

Nesocotirea flagrantă a drepturilor şi statutului recunoscut şi câştigat într-un stat de drept de către un magistrat, printr-o lege vădit neconstituţională, care privită în lumina CEDO, nesocoteşte drepturile câştigate şi discriminează, încalcând totodată şi normele şi standardele internaţionale în materie de statut al magistratului (care impun aşezarea judecătorului în vârful unei ierarhii sociale, ca o cerinţă pentru garantarea efectivă a independenţei acestuia),  nu reprezintă altceva decât semnul unei imense lipse de responsabilitate din partea puterii executive, iresponsabilitate ale cărei efecte, dacă nu vor fi stopate la timp, vor destabiliza întreg sistemul judiciar şi întreaga ordine constituţională.

jud. Loreley MIREA, Judecatoria Oradea

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

2 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti