Ghid de mediere pentru magistrati (III). Concilierea. Medierea

1. Judecatorul si concilierea judiciara

Concilierea judiciara presupune ca insusi judecatorul sa incerce solutionarea amiabila a litigiului dintre parti, temeiul din dreptul nostru fiind art. 129 alin. 2 C. pr. civ. Intelegerea poate imbraca diverse forme: renuntarea de catre reclamant la judecata sau la drept, impacarea partilor, tranzactia (in materie civila).

Pentru indeplinirea acestui obiectiv, judecatorul trebuie sa aiba urmatoarele initiative [1]:
– sa informeze partile asupra posibilitatii de a incheia litigiul si fara o transare judiciara a acestuia, dar si asupra posibilitatii apelarii la un mediator [2];
– sa nu exercite in mod formal acest rol sau numai cu dorinta de a-si restrange numarul cauzelor;
– sa solicite infatisarea personala a partilor in fata sa, chiar daca acestea sunt reprezentate (art. 131 C. pr. civ.);
– sa supuna partilor spre impacare fiecare capat de cerere, caci acestea au posibilitatea de a tranzactiona chiar si numai cu privire la unele petite din cererea de chemare in judecata;
– sa omita acest lucru pentru capetele de cerere care se refera la drepturi ce nu pot face obiectul actelor de dispozitie;
– sa isi mentina impartialitatea, fara ca in timpul sfaturilor de impacare sa isi faca cunoscute intentiile sale in legatura cu solutia pe care este posibil sa o dea daca partile aleg totusi sa continue procesul;
– sa dea solutia procedurala pentru capetele de cerere la care s-a ajuns la o intelegere si sa continue judecata pentru celelalte.

Hotararea se va limita in acest caz, dupa caz, in a lua act de renuntare (art. 246-247 C. pr. civ.), in a constata conditiile impacarii (art. 131 alin. 2 C. pr. civ.) sau ale tranzactiei (art. 271-272 C. pr. civ.). In caz de renuntare la drept sau la judecata, este necesara prezenta reclamantului sau depunerea de catre acesta a unei cereri sau inscris autentificat, in acest sens. In caz de impacare sau tranzactie, este necesara prezenta ambelor parti, care sa depuna si inscrisul ce atesta intelegerea lor. Ele se pot infatisa in ziua de sedinta, dar si intre termene, caz in care se va lua act de vointa lor in camera de consiliu (art. 271-272 C. pr. civ.). Sentinta este executorie si impotriva ei nu poate fi exercitata calea de atac a apelului.

In materie penala concilierea este aplicabila numai in cazul anumitor infractiuni. Daca partea vatamata isi retrage plangerea prealabila ori daca victima si faptuitorul se impaca mai inainte de inceperea procesului penal, procurorul va dispune neinceperea urmaririi penale; daca retragerea plangerii prealabile sau impacarea partilor are loc ulterior, atunci procurorul sau judecatorul va dispune incetarea urmaririi penale, respectiv a procesului penal (art. 10 alin. 1, lit. h C. pr. pen.). Solutia procurorului de neincepere a urmaririi penale sau de incetare a acesteia poate fi atacata la procurorul ierarhic superior si apoi la judecator, in temeiul art. 275-278¹ C. pr. pen. Sentinta instantei de judecata de incetare a procesului penal poate fi atacata cu recurs. Impacarea partilor sau retragerea plangerii prealabile poate avea loc insa si in recurs.

Tot in materie penala, de data aceasta indiferent daca este vorba despre un proces pornit din oficiu sau pornit la plangerea prealabila a persoanei vatamate, amintim ca interventia organului judiciar vizand concilierea poate viza exclusiv latura civila a procesului penal. O intelegere a partilor cu privire la acest aspect este posibila in temeiul art. 1707 C. civ. [3] si face inutila cercetarea judecatoreasca in privinta actiunii civile.

2. Judecatorul si medierea

2.1. Informarea partilor cu privire la mediere

In exercitarea rolului activ, judecatorul este obligat sa staruie in solutionarea amiabila a litigiului, implicandu-se el insusi in a da sfaturile adecvate partilor, dar si sa le aduca acestora la cunostinta informatii despre modalitatea de organizare si functionare a institutiei medierii.

a. Litigii care pot face obiectul medierii

Implicarea judecatorului in procedura medierii poate avea loc, desigur, numai dupa declansarea procesului civil sau penal. Potrivit dispozitiilor Legii nr. 192/2006 astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 370/2009 [4], se poate recurge la mediere:
– in orice litigiu de natura civila;
– in orice litigiu de natura comerciala;
– in litigiile de familie: neintelegerile dintre soti privind continuarea casatoriei, exercitiul drepturilor parintesti, stabilirea domiciliului copiilor, contributia parintilor la intretinerea copiilor, precum si orice alte neintelegeri care apar in raporturile dintre soti cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii, respectiv in legatura cu divortul si cererile accesorii acestuia;
– in litigiile avand ca obiect conflictele din domeniul protectiei consumatorilor: in cazul in care consumatorul invoca existenta unui prejudiciu ca urmare a achizitionarii unor produse sau servicii defectuoase, a nerespectarii clauzelor contractuale ori a garantiilor acordate, a existentei unor clauze abuzive cuprinse in contractele incheiate intre consumatori si agentii economici ori a incalcarii altor drepturi prevazute de legislatia nationala sau a Uniunii Europene in domeniul protectiei consumatorilor;
– in materia conflictelor de drepturi in domeniul litigiilor de munca [5];
– in materie penala: numai in cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca raspunderea penala este inlaturata prin retragerea plangerii prealabile sau impacarea partilor.

b. Litigii ce nu pot face obiect al medierii

Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum si orice alte drepturi de care partile, potrivit legii, nu pot dispune prin conventie sau prin orice alt mod admis de lege.

c. Obligatia de informare

Atunci cand se confrunta cu un astfel de caz, judecatorul (respectiv procurorul, si lucratorul de politie judiciara in situatiile permise de legea penala, dar si arbitrul sau alt organ cu atributii jurisdictionale) are obligatia de a informa partile asupra posibilitatii si avantajelor folosirii procedurii medierii si de a le indruma sa recurga la aceasta pentru solutionarea conflictelor dintre ele, asa cum dispun in mod explicit dispozitiile art. 6 din Legea medierii, modificata in 2009 [6]. Totodata, trebuie aduse la cunostinta partilor si facilitatile oferite de stat pentru incurajarea medierii: posibilitatea de a apela la ajutorul public judiciar in cazul persoanelor paupere, precum si posibilitatea restituirii taxelor de timbru avansate.

Legea nu arata care trebuie sa fie cuvintele sau expresiile folosite de judecator in aceasta procedura de informare. Desi legea nu prevede, este evident ca judecatorul trebuie sa indice partilor locul unde acestea pot gasi mediatorii, respectiv sa le indrume catre locul unde este disponibil Tabloul mediatorilor [7]. Acest demers este cu atat mai necesar cu cat in majoritatea instantelor tabloul nu este inca disponibil. Daca sunt disponibile afise sau brosuri ale asociatiilor de mediatori, judecatorul sau grefierul poate indruma partile direct catre aceste materiale.

d. Intinderea si declansarea medierii

Medierea poate avea ca obiect solutionarea in tot sau in parte a litigiului. Procedura de mediere se declanseaza in momentul incheierii acordului dintre parti in conditiile de forma si de fond descrise in art. 44-47 din lege.

2.2. Medierea in procesele civile

2.2.1. Contractul de mediere. Efecte

a. Daca partile recurg la mediere anterior declansarii procedurii judiciare, art. 49 din lege prevede ca termenul de prescriptie a dreptului la actiune pentru dreptul litigios supus medierii se suspenda incepand cu data semnarii contractului de mediere, pana la inchiderea procedurii de mediere, care poate avea loc: prin incheierea unei intelegeri intre parti in urma solutionarii conflictului, prin constatarea de catre mediator a esuarii medierii sau prin depunerea contractului de mediere de catre una dintre parti.

b. Daca partile recurg la mediere dupa sesizarea instantei de judecata, art. 62 din lege prevede ca instanta de judecata va suspenda judecarea cauzei civile la cererea partilor, in conditiile art. 242 alin. 1 pct. 1 C. pr. civ. Totodata, cursul termenului perimarii este suspendat pe durata desfasurarii procedurii de mediere, dar nu mai mult de 3 luni de la data semnarii contractului de mediere.

Rezulta, asadar, ca intentia legiuitorului a fost de a sugera mediatorilor solutionarea disputei in cel mult 3 luni de la data inceperii procedurii de mediere. Daca finalizarea acesteia nu s-a putut realiza in acest termen, medierea poate fi continuata, insa fara a mai avea ca efect suspendarea termenului de perimare.

2.2.2. Acordul de mediere. Controlul de legalitate

Intelegerea obtinuta in urma medierii este un contract de tranzactie conform art. 1704 C. civ., la care se putea ajunge, evident, si fara interventia mediatorului.

Acordul de mediere poate fi incheiat oral sau in scris [8]. Contractul poate fi consemnat, ad probationem, intr-un document ce are valoare de inscris sub semnatura privata. Pentru a-i da valoare de inscris autentic, partile au la indemana doua cai, una extrajudiciara si cealalta judiciara, in functie de momentul in care a intervenit medierea.

Astfel, potrivit art. 59 din Legea medierii, daca partile ajung la o intelegere, aceasta poate fi supusa verificarii notarului public in vederea autentificarii sau, dupa caz partile pot supune intelegerea verificarii instantei de judecata in vederea incuviintarii, obtinand in acest mod un titlu executoriu. Din formularea textului (”dupa caz”) rezulta indubitabil ca se poate apela la instanta numai atunci cand litigiul fusese deja inregistrat la aceasta anterior demararii medierii. O interpretare contrara ar duce la preluarea de catre judecatori a unor sarcini specifice notarilor (autentificarea actelor la cererea partilor), in contextul in care unul dintre scopurile medierii este tocmai degrevarea instantelor.

Rostul procedurii de autentificare, respectiv incuviintare, este acela de a impiedica intrarea in circuitul civil a unor contracte care nu respecta forma impusa de lege sau care incalca ordinea publica, si care pot periclita astfel siguranta si stabilitatea raporturilor juridice. Asadar, in privinta naturii juridice, aceasta autentificare, respectiv incuviintare, constituie un control de legalitate.

a. Procedura la notar

Potrivit Legii nr. 36/1995 [9] activitatea notariala asigura persoanelor fizice si juridice constatarea raporturilor juridice civile sau comerciale nelitigioase, precum si exercitiul drepturilor si ocrotirea intereselor, in conformitate cu legea (art. 1). Printre atributiile notarilor este prevazuta, in art. 8 lit. b, si autentificarea inscrisurilor redactate de notarul public, de parte personal sau de avocat. Procedura de autentificare este reglementata in art. 58-67 din Legea nr. 136/1995, respectiv in art. 66-71 din Regulamentul de aplicare a acestei legi [10].

Notarul va emite incheierea de declarare ca autentic a acordului de mediere (art. 65 din Legea nr. 36/1995). Actul autentificat de notarul public care constata o creanta certa si lichida are putere de titlu executoriu la data exigibilitatii acesteia (art. 66 din aceeasi lege).

Daca notarul respinge cererea de autentificare, se poate face plangere la judecatorie in termen de 10 zile, care se depune la sediul biroului notarului public, ce o va inainta judecatoriei competente impreuna cu dosarul cauzei (art. 67 si art. 100 din Legea nr. 36/1995).

b. Procedura la instanta

Asadar, dupa declansarea procesului se poate intra in procedura de mediere. Potrivit legii, la inchiderea procedurii de mediere, mediatorul este obligat sa informeze in scris instanta de judecata daca partile au ajuns sau nu la o intelegere in urma procesului de mediere.

Astfel, conform art. 63 din Legea medierii, daca medierea a avut succes si conflictul a fost solutionat, instanta va pronunta, la cererea partilor, o hotarare de expedient potrivit dispozitiilor art. 271 C. pr. civ. Conform acestor din urma dispozitii, partile se pot infatisa oricand in cursul judecatii, chiar fara sa fi fost citate, pentru a cere sa se dea hotarare care sa consfinteasca invoiala lor. Daca partile se infatiseaza la ziua stabilita pentru judecata, cererea pentru darea hotararii va putea fi primita, chiar de un singur judecator, urmand ca hotararea sa fie data de instanta in sedinta. Daca ele se infatiseaza intr-o alta zi, instanta va da hotararea in camera de consiliu.

Legea medierii nu explica in ce consta incuviintarea facuta de judecator. Noi credem ca aceasta are aceeasi natura cu verificarea facuta de notar, care cuprinde operatiunile descrise amanuntit in Legea nr. 136/1995. Acestea trebuie sa priveasca, printre altele, urmatoarele aspecte:

– daca intelegerea partilor priveste litigii asupra carora partile pot incheia acte de dispozitie: de exemplu, intelegea partilor sa nu priveasca un litigiu deja solutionat printr-o hotarare judecatoreasca (autoritate de lucru judecat) sau un litigiu deja supus medierii cand acordul de mediere a fost autentificat de notarul public (cererea este lipsita de interes) sau chiar de instanta (autoritate de lucru convenit);

– daca cei care incheie acordul sunt chiar titularii drepturilor in discutie: de exemplu, daca reprezentantul conventional al uneia dintre parti a respectat limitele imputernicirii primite sau daca intelegerea in care o parte este un minor a fost supusa aprobarii autoritatii tutelare;

– daca vointa partilor nu a fost cumva viciata in cursul procedurii de mediere: de exemplu, eroarea in care s-a aflat o parte cu privire la obiectul intelegerii, ori dolul sau violenta exercitata cu privire la o parte pentru a o forta sa incheie acordul;

– daca au fost respectate dispozitiile cu privire la asistenta juridica sau la asigurarea interpretului atunci cand acestea sunt obligatorii;

– daca prevederile acordului nu incalca dispozitiile imperative ale legii: astfel, art. 2 alin. 4 din Legea nr. 192/2006 prevede in mod expres ca ”Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum si orice alte drepturi de care partile, potrivit legii, nu pot dispune prin conventie sau prin orice alt mod admis de lege.”; de asemenea, art. 73 alin. 2 din Legea nr. 192/2006, modificata prin Legea nr. 370/2009, prevede ca ”Dispozitiile prezentei legi se aplica si in medierea conflictelor de drepturi de care partile pot dispune din cadrul conflictelor de munca.”

– daca prevederile acordului nu incalca ordinea publica: art. 58 alin. 2 din Legea nr. 192/2006 prevede: ”Intelegerea partilor nu trebuie sa cuprinda prevederi care aduc atingere legii si ordinii publice (…)”; la fel, art. 5 C. civ. mentioneaza ca ”Nu se poate deroga prin conventii sau dispozitii particulare la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri”.

Ramane de discutat daca partile pot conveni prin acord si asupra altor aspecte decat cele existente ca petite in actiunea cu care a fost investita instanta, dar nu excludem o asemenea posibilitatea.

In situatia in care se afla in prezenta vreunuia dintre aceste cazuri, instanta va analiza si solutiona pe cale de exceptie aspectele de nulitate ale intelegerii dintre parti, potrivit dreptului comun in materia nulitatilor, iar procesul judiciar va continua in forma clasica. Daca aceste aspecte sunt constatate sau intervin ulterior hotararii de incuviintare, ele vor putea fi invocate prin intermediul caii de atac extraordinare a revizuirii.

Nu credem ca este o conditie verificarea de catre judecator a calitatii de mediator a tertului, chiar daca alin. 4 al art. 12, recent introdus in Legea medierii, prevede ca profesia de mediator se exercita numai de catre persoana care a dobandit calitatea de mediator autorizat, in conditiile acestei legi. De asemenea, nu este atributia judecatorului de a verifica legalitatea contractului de mediere. De altfel, depunerea acestuia nu este necesara, iar anularea acestui contract pentru cazurile aratate in art. 45 din Legea medierii poate avea loc numai in conditiile dreptului comun.

Asadar, incuviintarea data de instanta este o procedura diferita de cea de judecata. In principiu, nu se impune acordarea unor termene de judecata, ci imediat se va lua act de acordul de mediere, daca sunt depuse toate inscrisurile necesare, iar partile sunt prezente. Desigur, nimic nu exclude fixarea unei alte zi pentru incuviintarea acordului, pentru ca toate aceste conditii sa fie intrunite. Dupa cum dupa depunerea acordului de mediere la instanta nu este exclusa refacerea lui, daca partile doresc modificarea acestuia.

Daca medierea poate fi validata, motivarea va fi intocmita in mod succint si accentul se va pune pe dispozitivul hotararii prin care trebuie sa se ia act de acordul partilor pe care il va prelua intocmai. Legea nu arata prin ce act procedural se respinge cererea de incuviintare: daca se accepta opinia ca va fi emisa o incheiere, ea se ataca odata cu fondul. Totusi, chiar a doua zi partile pot aduce un nou acord care sa indeplineasca conditiile legale. Este posibil ca acordul partilor sa se depuna in calea de atac, caz in care aceasta trebuie admisa, iar hotararea atacata trebuie sa fie desfiintata/casata, urmand a se lua act de acest acord.

Judecatorul va dispune la cererea partii interesate restituirea taxei judiciare de timbru platite pentru investirea instantei (art. 63 alin. 2 din Legea nr. 192/1996). De asemenea, se poate solicita recuperarea onorariului mediatorului pentru persoanele carora li s-a aprobat cererea de acordare a ajutorului public judiciar in materie nepenala [11], insa numai daca persoana interesata a parcurs procedura de mediere a litigiului anterior inceperii procesului sau a solicitat medierea dupa inceperea procesului, dar inainte de prima zi de infatisare (art. 20 din OUG nr. 51/2008 [12]).

Cu privire la restituirea onorariului mediatorului semnalam o problema. Astfel, legislatia interna nu prevede un cuantum minim sau maxim al acestor onorarii. Drept pentru care intrevedem posibilitatea comiterii unor abuzuri: un mediator se poate intelege cu doua parti sa se simuleze un litigiu civil; acestea se prezinta la acel mediator in fata caruia nu se reuseste incheierea acordului de mediere, dupa care reclamantul care este pauper declanseaza procesul civil; se cere ajutor public judiciar sub forma restituirii onorariul mediatorului care nu poate fi cenzurat (reglementarea din art. 20 ultima teza a OUG nr. 51/2008, potrivit careia ”Suma la a carei restituire partea are dreptul se stabileste de instanta” nu este suficienta pentru a reduce un eventual onorariu exagerat) si in cele din urma reclamantul renunta la actiune. De aceea, Consiliul de Mediere trebuie urgent sa reglementeze aceasta chestiune, a onorariilor mediatorilor, ale caror limite sa fie prevazute in functie de natura si obiectul cauzei, intocmai ca la notari sau executorii judecatoresti. De asemenea, se impune ca legiuitorul sa puna in acord legea medierii cu legea ajutorului public judiciar: ar trebui sa beneficieze de restituirea onorariului mediatorului numai persoanele care au ajuns la un acord de mediere, care sa le fie restituit odata cu autentificarea de catre notar sau incuviintarea de catre instanta, organul care procedeaza la verificarea legalitatii avand totodata dreptul de a reduce cheltuiala facuta cu achitarea onorariului mediatorilor.

In cazul in care medierea nu reuseste, procesul civil se reia, iar cererea de repunere pe rol este scutita de taxa judiciara de timbru.

2.2.3. Acordul validat. Efecte

Autentificarea data de notarul public sau incuviintarea facuta de instanta de judecata are rolul de a facilita executarea reglementarii amiabile. Astfel, potrivit art. 372 C. pr. civ., executarea silita se va efectua numai in temeiul unei hotarari judecatoresti ori a unui alt inscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Tocmai de aceea, art. 66 alin. 1 din Legea nr. 36/1995 prevede: ”Actul autentificat de notarul public care constata o creanta certa si lichida are putere de titlu executoriu la data exigibilitatii acesteia.”. In mod similar, alin. 3 al art. 63 din Legea medierii, introdus prin Legea nr. 370/2009, prevede ca ”Hotararea de expedient pronuntata conform prevederilor prezentei legi constituie titlu executoriu.” (hotararea de expedient este cea la care face referire art. 271 C. pr. civ.).

Caracterul executoriu semnifica investirea cu autoritate publica a unui inscris pentru executarea caruia ar fi nevoie de autoritatea statala, ca sa fie efectuata la nevoie prin forta coercitiva a statului. Ca urmare, din moment ce titlurile mai sus aratate sunt executorii in virtutea legii, executarea lor se va face fara nicio alta formalitate, nemaifiind necesara investirea cu formula executorie, dupa cum arata in mod expres art. 374¹ C. pr.civ. [13].

In unele cazuri este necesara indeplinirea anumitor formalitati pentru ca acordul de mediere, incuviintat de notar sau instanta, sa aiba efecte. Astfel, potrivit alin. 4-6 ale art. 58 din Legea medierii, introduse prin Legea nr. 370/2009: ”(4) In cazul in care conflictul mediat vizeaza transferul dreptului de proprietate privata privind bunurile imobile, partile vor prezenta acordul redactat de catre mediator notarului public sau instantei de judecata pentru indeplinirea conditiilor de fond si de forma impuse de lege, sub sanctiunea nulitatii absolute. (5) Obligatia prevazuta la alin. (4) se aplica in toate situatiile in care legea impune, sub sanctiunea nulitatii, indeplinirea unor conditii de fond si de forma. (6) In cazul in care legea impune indeplinirea conditiilor de publicitate, notarul public sau instanta de judecata, va solicita inscrierea contractului autentificat, respectiv a hotararii judecatoresti in Cartea Funciara.”

Din aceste reglementari rezulta necesitatea ca, odata cu acordul de mediere, partile sa prezinte notarului sau judecatorului toate inscrisurile care atesta drepturile de care au inteles sa dispuna. Pentru crearea rapida a unor practici corecte, este necesar ca inca din faza incipienta a aplicarii institutiei medierii sa se ajunga la un acord intre instante si mediatori in legatura cu documentele care trebuie prezentate in vederea incuviintarii, pe tipuri de cauze, precum si in legatura cu numarul de exemplare. Astfel, de exemplu, in materia drepturilor reale, trebuie prezentate extrase de Carte Funciara sau contracte din care izvorasc aceste drepturi. La fel, in materie familiala, trebuie prezentate inscrisuri care sa ateste actul casatoriei sotilor si paternitatea asupra copiilor, precum si ancheta sociala efectuata de Autoritatea Tutelara. De asemenea, prezenta partilor in persoana este absolut necesara pentru a se verifica consimtamantul acestora cu privire la incheierea acordului de mediere.

Sentinta data e neapelabila (definitiva) – art. 1711 C. civ –, iar efectele tranzactiei se produc chiar de la incheierea ei. Hotararea nu se bucura de autoritate de lucru judecat, dar este executorie de drept. Pronuntarea se face in public; dispozitivul va fi preluat in portalul instantelor (http://portal.just.ro) prin intermediul sistemului ECRIS, iar hotararea in intregime se va regasi in JURINDEX (www.jurisprudenta.org), ceea ce va limita oarecum caracterul de confidentialitate asigurat de procedura desfasurata la mediator si la notar.

Desi legea nu prevede, este evident ca daca vreuna dintre parti formuleaza o noua actiune cu acelasi obiect, solutionarea acesteia pe fond va putea fi impiedicata prin invocarea exceptiei de lucru convenit intre parti [14], care imbraca toate aspectele clasicei exceptii a autoritatii de lucru judecat. In felul acesta, tranzactia judiciara dintre parti are un efect extinctiv si se asigura functionarea principiului securitatii juridice. Ramane o problema modul in care se poate opune intelegerea autentificata de notar, in situatia in care s-ar formula totusi o actiune in judecata. Raspunsul il poate oferi dispozitia existenta in materie penala, la care vom face referire mai jos.

Cat priveste efectele acordului de mediere dintre parti, pe care acestea nu inteleg sa il supuna procedurii de autentificare sau incuviintare, acestea sunt aceleasi din dreptul comun: daca medierea s-a desfasurat in afara unui proces, in caz de neexecutare a acordului, el poate constitui temeiul unei actiuni ex contractu adresata instantei in scopul de a obtine o hotarare judecatoreasca care sa il oblige pe debitor sa execute ceea ce s-a obligat prin acordul de mediere; daca medierea a avut loc in timpul procesului, acordul va constitui un inceput de dovada scrisa, urmand a fi evaluat in ansamblul probelor administrate care vor sta la baza unei hotarari potrivit procedurii ordinare.

Desi legea nu se ocupa si de acest aspect, este evident ca nimic nu impiedica partile sa incheie un acord de mediere si ulterior unei proceduri judiciare, adica in faza de executare silita a unei hotarari judecatoresti. Aceasta mediere se bazeaza pe principiul disponibilitatii partilor care caracterizeaza procesul civil si care este aplicabil inclusiv in faza de executare silita.

2.2.4. Aspecte speciale pentru medierea familiala

a. Tipuri de litigii ce pot fi mediate

In privinta relatiilor de familie, conform art. 64 din Legea nr. 192/2006 pot fi rezolvate prin mediere doua tipuri de litigii:

a1. neintelegerile dintre soti in timpul casatoriei: este vorba de cele privind continuarea casatoriei, exercitiul drepturilor parintesti, stabilirea domiciliului copiilor, contributia parintilor la intretinerea copiilor, precum si orice alte neintelegeri care apar in raporturile dintre soti cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii.

Ar intra in aceasta categorie, aspectele reglementate in legea cadru, care in prezent este Codul familiei: de exemplu, neintelegerile in legatura cu consimtamantul unui sot pentru administrarea, folosirea si instrainarea bunurilor comune de catre celalalt sot (art. 35 C. fam.), in legatura cu masurile privitoare la bunurile si persoana copiilor luate de catre parinti (art. 98 C. fam.), cu locul unde va locui minorul daca parintii locuiesc separat (art. 100 C. fam) sau cu intinderea obligatiei de intretinere datorata de parinti minorului, felul si modalitatile executarii, precum si contributia fiecaruia dintre parinti (art. 107 C. fam). De asemenea, ar intra aici aspectele reglementate de legile speciale: de exemplu, legaturile personale dintre copil si parintele de care a fost separat (art. 16 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului [15]), acordul parintilor pentru deplasarea copilului in tara sau in strainatate (art. 18 din Legea nr. 242/2004), modalitatea de exercitare a drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti (art. 31 alin. 2 din Legea nr. 242/2004).

a2. aspectele implicate de divort: este vorba atat despre desfacerea casatoriei prin divort, cat si despre rezolvarea aspectelor accesorii divortului.

Intelegerea sotilor cu privire la desfacerea casatoriei si la rezolvarea aspectelor accesorii divortului se depune de catre parti la instanta competenta sa pronunte divortul. In categoria cererilor accesorii divortului intra cele referitoare la numele pe care sotii il vor purta dupa divort, pensia de intretinere care li se cuvine si atribuirea locuintei (art. 613¹ alin. 3 C. pr. civ.). Cand exista copii rezultati din casatorie, aspecte accesorii sunt incredintarea copiilor minori, obligatia de intretinere a acestora si folosirea locuintei, aspecte pentru care instanta va tine seama si de interesele minorilor (art. 38 alin. 4 C. fam). Cat priveste partajul bunurilor comune, acesta este supus regulilor de drept comun din materie civila.

b. Aspecte particulare

Apreciem necesara analiza incidentelor cu privire la mediere asupra unora dintre aceste institutii:

b1. divortul prin acordul sotilor

Probleme deosebite nu se pun in actuala reglementare pentru divortul prin acordul sotilor pronuntat in temeiul art. 38 alin. 2 C. fam. (conditiile fiind ca pana la data cererii de divort sa fi trecut cel putin un an de la incheierea casatoriei
si sa nu existe copii minori rezultati din casatorie).

Acordul de mediere poate fi deja incheiat cand partile introduc actiunea la instanta, acesta producand efecte si fara a fi necesara autentificarea la notar in prealabil. In acest caz, exista un conflict intre normele din legea medierii ce permit pronuntarea de indata a unei hotarari de expedient si normele din procedura civila care prevad necesitatea fixarii unui termen de 2 luni pana la primul termen de judecata (art. 613¹ alin. 2 C. pr. civ.). Se impune, asadar, o rezolvare legislativa.

Dar este posibil ca acest acord de mediere sa intervina in timpul procesului inceput pentru solutionarea actiunii de divort ordinar, care este precizata ulterior ca divort prin acord, urmand a fi solutionat ca atare.

b2. divortul din culpa

Acesta se pronunta atunci cand, datorita unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila (art. 38 alin. 1 C. fam.). Instanta trebuie sa stabileasca culpa paratului sau a ambilor soti in destramarea casniciei (art. 617 C. pr. civ).

In aceasta situatie, un acord de mediere se poate incheia cu privire la culpa partilor, avantajul fiind ca instanta nu va mai trebui sa administreze probe in aceasta privinta. De altfel, in literatura juridica [16] se considera ca acordul sotilor pentru desfacerea casatoriei este un motiv temeinic de divort. Teoretic, ar urma ca probatiunea sa continue pentru dovedirea imposibilitatii continuarii casniciei, ceea ce ar fi inutil si formalist si ar impiedica procedura de incuviintare a acordului de mediere. Oricum, nu vedem de ce sotii nu ar putea conveni in acord si asupra faptului ca este imposibila continuarea casniciei. De altfel, in noul Cod Civil se prevede in mod expres, in art. 373-374, ca divortul poate avea loc prin acordul sotilor, indiferent de data incheierii casatoriei si indiferent daca exista sau nu copii minori, singura obligatie pentru instanta fiind aceea de a verifica consimtamantul liber si neviciat al fiecarui sot. Daca sotii sunt de acord cu divortul si nu au copii, acestia vor putea apela in viitor la procedura administrativa sau notariala, nemaifiind obligatorie sesizarea instantei.

b3. acordul cu privire la soarta minorilor dupa divort

Parintii aflati in divort se pot intelege cu privire la incredintarea minorilor si la cheltuielile parintilor pentru intretinerea lor, incheind un acord de mediere in acest sens.

Avand in vedere ca in baza art. 42 C. fam. instanta poate cenzura aceasta intelegere [17] si ca pentru luarea deciziei este nevoie de opinia autoritatii tutelare si de audierea minorului [18], ar fi util de gasit o modalitate prin care ancheta sociala sa fie efectuata de autoritatea tutelara chiar la cererea partilor aflate in faza de mediere, astfel ca atunci cand instanta trebuie sa ia act de acordul de mediere sa poata si decide cu privire la incredintarea minorilor in conditii legale. In acest scop, un protocol tripartit instanta – asociatia de mediatori – primarie ni s-ar parea necesar. De asemenea, este necesara prezentarea la instanta, odata cu acordul de mediere, si a minorului pentru audiere [19].

b4. numele sotilor dupa divort

Potrivit art. 40 alin.1 C. fam., ”La desfacerea casatoriei prin divort, sotii se pot invoi ca sotul care, potrivit art. 27, a purtat in timpul casatoriei numele de familie al celuilalt sot, sa poarte acest nume si dupa desfacerea casatoriei.”

Instanta nu poate cenzura in niciun fel acordul dintre soti, care poate fi rezultatul unei proceduri de mediere, astfel ca  potrivit art. 40 alin. 2 C. fam. va lua act de aceasta invoiala prin hotararea de divort.

2.3. Medierea in cauzele penale

2.3.1. Reglementarea actuala

Dispozitiile Legii nr. 192/2006 se aplica numai in cauzele penale ce privesc infractiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plangerii prealabile sau impacarea partilor inlatura raspunderea penala (art. 67 alin. 1 din Legea medierii). Asadar, legiuitorul roman a optat doar pentru o anumita categorii de infractiuni, si anume numai acelea pentru care partile au un drept de dispozitie prin care pot influenta declansarea sau desfasurarea unui proces penal.

Procedura medierii este facultativa, caci nici persoana vatamata si nici faptuitorul nu pot fi constransi sa o accepte (art. 67 alin. 2 din Legea medierii). Este de mentionat ca medierea poate avea loc intre doua sau mai multe parti (art. 5 alin. 1 din Legea medierii), aceasta chiar daca solutia poate consta in retragerea unilaterala a plangerii prealabile. In timpul procedurii se respecta dreptul la un avocat, la un interpret, si drepturile minorilor in procedurile penale (art. 52 alin. 1 si art. 68 din aceeasi lege); in cursul medierii, partile pot fi reprezentate de alte persoane, care pot face acte de dispozitie, in conditiile legii (art. 52 alin. 1 din aceeasi lege); procedura este confidentiala (art. 53 din aceeasi lege).

Se poate recurge la medierea inainte sau in timpul procesului (art. 2 alin. 1 din lege):

a. In cazul in care procedura de mediere se desfasoara inaintea inceperii procesului penal (mediere penala extraprocesuala) termenul prevazut de lege pentru introducerea plangerii prealabile se suspenda pe durata desfasurarii medierii.

Daca partile aflate in conflict nu s-au impacat, persoana vatamata poate introduce plangerea prealabila in acelasi termen, care isi va relua cursul de la data intocmirii procesului-verbal de inchidere a procedurii de mediere, socotindu-se si timpul scurs inainte de suspendare (art. 69 alin. 2 din lege).

Daca medierea se inchide prin impacarea partilor, partile pot incheia un acord si in scris, care poate fi supus numai autentificarii notarului public. Legea prevede in mod expres ca persoana vatamata nu mai poate sesiza, pentru aceeasi fapta, organul judiciar (art. 69 alin. 1 din lege). Daca persoana vatamata formuleaza o plangere prealabila dupa o mediere reusita organul judiciar este obligat sa dea efect vointei partilor la impacare facand aplicarea art. 10 lit h C.proc.pen, sens in care procurorul va dispune neinceperea urmaririi penale (art. 228 alin 4 C.proc.pen).

b. In cazul in care se recurge la procedura de mediere in timpul procesului penal (mediere penala procesuala [20]), initiativa poate apartine partilor sau organelor judiciare, tinute sa informeze partile asupra acestei proceduri si sa le indrume sa o urmeze (art. 6 din lege).

Nu exista prevederi in Codul de procedura penala care sa reglementeze suspendarea procesului penal. Totusi, Legea nr. 192/2006 prevede in art. 70 ca, in cazul in care medierea se desfasoara dupa inceperea procesului penal, urmarirea penala sau, dupa caz, judecata se suspenda, in temeiul prezentarii de catre parti a contractului de mediere [21]. Asadar, nu este necesara prezenta partilor la instanta sau depunerea de catre amandoua a vreunui inscris prin care sa solicite suspendarea procesului, asa cum este nevoie in materie civila. Suspendarea in penal dureaza pana cand procedura medierii se inchide prin oricare dintre modurile prevazute de lege, dar nu mai mult de 3 luni de la data semnarii contractului de mediere. Procesul penal se reia din oficiu imediat dupa primirea procesului-verbal prin care se constata ca partile nu s-au impacat sau, daca acesta nu se comunica, la expirarea termenului de 3 luni.

Mediatorul nu poate impune partilor o solutie cu privire la conflictul supus medierii (art. 50 alin. 3 din Legea medierii). Cu toate acestea, este evident ca in ceea ce priveste latura penala a procesului (spunem aceasta pentru ca medierea poate viza si/sau latura civila a cauzei penale care se va desfasura dupa regulile obisnuite din materie civila – de retinut ca latura civila poate fi obiect al unui acord de mediere indiferent de natura infractiunii), doar doua sunt solutiile pentru o mediere reusita: retragerea plangerii prealabile de catre persoana vatamata sau impacarea partilor.

Cand medierea este recomandata de catre organele judiciare, la inchiderea procedurii de mediere, mediatorul este obligat, in toate cazurile, sa informeze in scris instanta de judecata daca partile au ajuns sau nu la o intelegere in urma procesului de mediere (art. 70 alin. 6 din Legea medierii, introdus prin Legea nr. 370/2009).

Cand medierea are succes, art. 58 alin 1 din Legea medierii prevede ca daca partile aflate in conflict au ajuns la o intelegere, se poate redacta un acord care va cuprinde toate clauzele consimtite de acestea si care are valoarea unui inscris sub semnatura privata. Daca suntem de acord cu aceasta solutie in cazul impacarii partilor, aratam ca medierea poate fi un succes si daca persoana vatamata decide sa isi retraga plangerea prealabila, acordul partilor neavand niciun efect juridic decat eventual cu privire la latura civila a cauzei.

Solutia data de procuror, respectiv judecator este deosebita de cea din cauzele civile, caci organul judiciar va trebui sa adopte o solutie care priveste insusi modul de solutionare a procesului penal, solutie impusa de dispozitiile art. 10 lit h C.proc.pen: Mai intai, organul judiciar (lucratorul de politie judiciara, procurorul sau judecatorul) trebuie sa ia act in mod nemijlocit de intelegerea dintre parti (ICCJ-Sectiile Unite, decizia XXVII, publicata in M.Of. nr. 190 din 20 martie 2007). De aceea, pentru solutionarea cauzelor penale in baza acordului incheiat ca rezultat al medierii, art. 70 alin.5 nou introdus  in lege prevede ca partile trebuie sa depuna la organul judiciar forma autentica a acordului (ceea ce presupune plata la notar a unei taxe aferente) sau sa se prezinte in fata organului judiciar pentru a se lua act de vointa acestora.

Apoi, judecatorul nu se va limita doar la a dispune incetarea procesului penal ca urmare retragerii plangerii prealabile sau impacarii partilor (art. 11 pct. 2 lit. b rap la art. 10 lit h C.proc.pen.), ci va şi incuviinta acordul de mediere dupa regulile generale din legea medierii care se aplica in mod corespunzator şi in cauzele penale, dupa cum dispune art. 67 alin.1 din legea medierii.

O astfel de validare nu poate avea loc insa in faza de urmarire penala. Astfel, un acord de mediere prezentat direct procurorului, fara a se apela la notar, prin care partile se impaca sau persoana vatamata declara ca işi retrage plangerea prealabila, poate avea ca efect numai dispunerea de catre procuror a incetarii procesului penal conform art. 11 pct 1 lit c pentru cazul prevazut de art. 10 lit h C.proc.pen. Celelalte clauze din acordul de mediere pot deveni executorii numai dupa ce au fost supuse autentificarii doar de catre notarului public.

Cheltuielile judiciare avansate de stat cu procesul penal desfaşurat vor fi suportate de ambele parti in caz de impacare (art. 192 alin.1 pct. 2 lit. b  C.proc.pen), respectiv de persoana vatamata in caz de retragere a plangerii prealabile (art. 192 alin.1 pct. 2 lit. c  C.proc.pen), cu exceptia cazului in care partile se inteleg altfel.

Deşi legea speciala nu prevede in mod expres, in cazul in care medierea are succes şi procesul penal inceteaza ca urmare a retragerii plangerii prealabile sau impacarii partilor, persoana vatamata nu poate formula o noua plangere cu acelaşi obiect. Cand totuşi o noua plangere prealabila este introdusa cu privire la acelaşi faptuitor şi pentru aceeaşi infractiune, se incalca principiul irevocabilitatii retragerii plangerii prealabile, respectiv al caracterului definitiv al impacarii partilor. Solutia procurorului in privinta acestei de a doua plangeri va avea la baza exceptia de lucru convenit reflectata in adoptarea unei noi solutii care va fi aceea de neincepere a urmaririi penale pentru retragerea initiala a plangerii prealabile sau impacarea partilor prevazute de art. 10 lit h C.proc.pen (daca anterior aceste aspecte intervenisera in faza de urmarire penala), respectiv pentru autoritate de lucru judecat prevazuta de art. 10 lit j C.proc.pen (daca anterior acestea au intervenit in fata instantei).

Cat priveşte aplicarea art 13 C.proc.pen, in temeiul caruia invinuitul/ inculpatul poate cere continuarea procesului penal in situatia in care persoana vatamata şi-a retras plangerea prealabila, continuare ceruta cu scopul de a obtine o solutie mai favorabila, este de precizat ca din moment ce prin mediere s-a ajuns la un acord intre parti cu privire la aceasta retragere, cererea invinuitului/inculpatului de continuare a procesului penal in temeiul art. 13 C.proc.pen. apare ca fiind  inadmisibila.

[1] A se vedea si C. E. Alexe, Judecatorul in procesul civil, intre rol activ si arbitrar, vol. I, Editura C. H.  Beck,  Bucuresti, 2008, p. 500-501

[2] Vom reveni mai jos asupra acestei din urma obligatii.

[3] Art. 1707 C. civ: ”Se poate transige asupra unei actiuni civile ce deriva din o infractiune.”

[4] Procesul legislativ care a dus la adoptarea acestor modificari poate fi urmarit la http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=2&idp=10344.

[5] Potrivit art. 5 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999), prin conflicte de drepturi se inteleg conflictele de munca ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau indeplinirea unor obligatii decurgand din legi sau din alte acte normative, precum si din contractele colective sau individuale de munca.

[6] Obligatia de informare pentru organele judiciare devine aplicabila incepand cu data de 3 martie 2010. Pana atunci, dispozitiile legale prevad numai posibilitatea informarii.

[7] Art. 12 din Legea medierii prevede: ”(1) Mediatorii autorizati sunt inscrisi in Tabloul mediatorilor, intocmit de Consiliul de mediere si publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. (2) In tabloul prevazut la alin. (1) se mentioneaza urmatoarele date: a) numele si prenumele mediatorului; b) sediul profesional; c) pregatirea de baza a mediatorului, institutiile la care s-a format si titlurile cu care le-a absolvit; d) domeniul medierii in care acesta este specializat; e) durata experientei practice in activitatea de mediere; f) limba straina in care este capabil sa desfasoare medierea; g) calitatea de membru al unei asociatii profesionale in domeniul medierii, precum si, dupa caz, al altor organizatii; h) existenta unei cauze de suspendare. (3) Consiliul de mediere are obligatia sa actualizeze periodic si cel putin o data pe an Tabloul mediatorilor si sa il puna la dispozitie celor interesati la sediul sau, al instantelor judecatoresti, al autoritatilor administratiei publice locale, precum si la sediul Ministerului Justitiei si pe pagina de Internet a acestuia. (…)”

[8] Art. 58 alin 1 din lege: „Cand partile aflate in conflict au ajuns la o intelegere, se poate redacta un acord scris, care va cuprinde toate clauzele consimtite de acestea si care are valoarea unui inscris sub semnatura privata. De regula, acordul este redactat de catre mediator, cu exceptia situatiilor in care partile si mediatorul convin altfel„.

[9] Legea nr. 36/1995 a notarilor publici si a activitatii notariale, cu modificarile si completarile ulterioare, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 92 din 16 mai 1995.

[10] Regulamentul de punere in aplicare a Legii notarilor publici si a activitatii notariale nr. 36/1995, aprobat prin Ordinul ministrului justitiei nr. 710/C/1995, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 176 din 8 august 1995, cu modificarile ulterioare.

[11] Conform art. 8 din OUG 51/2008 privind ajutorul public judiciar in materie civila, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008: ”(1) Beneficiaza de ajutor public judiciar in formele prevazute la art. 6 persoanele al caror venit mediu net lunar pe membru de familie, in ultimele doua luni anterioare formularii cererii, se situeaza sub nivelul de 500 lei. In acest caz, sumele care constituie ajutor public judiciar se avanseaza in intregime de catre stat. (2) Daca venitul mediu net lunar pe membru de familie, in ultimele doua luni anterioare formularii cererii, se situeaza sub nivelul de 800 lei, sumele de bani care constituie ajutor public judiciar se avanseaza de catre stat in proportie de 50%. (3) Ajutorul public judiciar se poate acorda si in alte situatii, proportional cu nevoile solicitantului, in cazul in care costurile certe sau estimate ale procesului sunt de natura sa ii limiteze accesul efectiv la justitie, inclusiv din cauza diferentelor de cost al vietii dintre statul membru in care acesta isi are domiciliul sau resedinta obisnuita si cel din Romania.”

[22] ICCJ – Sectiile Unite, decizia XXVII, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 190 din 20 martie 2007, privind recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin care s-a decis ca incetarea procesului penal in cazul infractiunilor pentru care impacarea partilor inlatura raspunderea penala poate fi dispusa de instanta numai atunci cand aceasta constata nemijlocit acordul de vointa al inculpatului si al persoanei vatamate de a se impaca total, neconditionat si definitiv, exprimat in sedinta de judecata de aceste parti, personal sau prin persoane cu mandat special, ori prin inscrisuri autentice.

jud. Cristi DANILET

Aveţi cont profesional JURIDICE.ro?