În timp ce, cu puțin timp în urmă, Law School de la Harvard anunța o posibilă „moarte” a profesiei de avocat pe motive de utilitarism exagerat și „tehnicitate” absolută, în condițiile în care facultatea devine o „școală profesională”, iar juristul, un tehnician care asigură asistență și mentenanță legală, iată că o lucrare de succes asupra inteligenței artificiale, publicată la sfârșitul lunii martie a.c. în Franța, adaugă o nouă profeție cutremurătoare: în 2030, un avocat din doi va fi robot!

Într-adevăr, în lucrarea sa La chute de l’Empire humain. Mémoire d’un robot (Ed. Grasset, Paris, 2017), ficțiune documentată și surprinzătoare asupra avântului inteligenței artificiale, Charles-Edouard Bouée, președintele-director general al unui cunoscut cabinet de consultanță parizian, formulează, din această perspectivă, o serie de posibile evoluții ale unor domenii ale cunoașterii, tehnice și profesionale, printre care și avocatura.

După cum este cunoscut, „inteligența” mașinii rezidă în capacitatea sa de a înmagazina un considerabil volum de informații, de a extrage ceea ce le-ar da sens în raport cu o problemă dată, a aduce răspunsuri pertinente și rapide (ceea ce inteligența umană ar fi incapabilă de a face), dar și a aprofunda cunoștințele sale treptat, pe măsură ce tratează problemele care îi sunt supuse într-un domeniu de referință relativ precis. Este, astfel, lesne de înțeles interesul prezentat de acest tip de inteligență și mai ales de aplicațiile sale pentru entitățile care trebuie să trateze și obțină concluzii pertinente dintr-un mare număr de date, precum: giganții internetului, sectoarele sănătății, asigurărilor, băncilor, serviciile financiare ș.a., dar, nu în ultimul rând, și serviciile de consiliere juridică. Iar primele semne au apărut deja; pentru domeniul care ne interesează, lucrarea cuprinde câteva exemple elocvente și prefigurează posibile evoluții de mare impact.

Două mari firme de avocați, Linklaters și Pinsent Masons au fost primele care, în 2016, s-au dotat cu un software de inteligență artificială. Prima a utilizat un program Verifi, o „mașină” care examinează documentele juridice din 14 țări europene pentru a verifica profilul clienților băncilor, cu o viteză surprinzătoare: mai multe mii de nume scrutate într-o noapte, în timp ce unui tânăr avocat stagiar îi trebuie, în medie, circa douăsprezece minute pentru a verifica un singur nume… La rândul său, Pinsent Masons a dezvoltat o inteligență artificială care decriptează și analizează clauzele acordurilor de împrumut. Peste douăzeci de alte mari cabinete de avocați vor să-l „angajeze” pe Ross, un „robot avocat”, pus la punct de echipa Watson de la IBM în scopul de a explora sute de mii de documente juridice relative la dreptul afacerilor, pentru a găsi răspunsurile solicitate de clienții săi… Se apreciază că, la orizontul anilor 2030, aproape un post de avocat din două ar putea dispărea în profitul specialiștilor în date și al matematicienilor… roboți!

…Avocatura a apărut în istorie din nevoia de a reprezenta și apăra pe altul, în mod profesionist, grație cunoștințelor dobândite și talentului cultivat. Elocința judiciară a fost considerată multă vreme indispensabilă apărării la bară. Nu de puține ori, de-a lungul istoriei, retorul, oratorul și advocatul s-au confundat. „Baroul este pentru avocați ceea ce, în vremurile antice, era tribuna pentru oratorii Romei. El este câmpul unde se dezvelește toată puterea elocvenței judiciare spre a face să triumfe justiția și adevărul”, citim în Gazeta tribunalelor din 31 ianuarie 1864, tipărită la București. Ea este un har și un dar, care nu pot fi transferate pe seama altuia și cu atât mai mult asupra unei mașini, oricât de inteligentă ar fi ea. „Ceea ce împiedică elocvența Baroului de a fi literară, remarca Brunetière, este numai sentimentul ce ea are de îndeplinit îndatoririle sale”. Iar Raymond Poincaré făcea o altă remarcă menită să identifice în mod inseparabil persoana avocatului cu profesia lui: inconvenientul cel mai grav e că avocatul nu vorbește în numele său, el vorbește pe socoteala altuia. El muncește întotdeauna cam cu făceau logografii: se identifică cu sufletul clienților săi și dezvoltă adesea mai mult motivele lor, decât pe ale sale!

…Totuși, cel puțin deocamdată, nu se pune problema dispariției profesiei de avocat ca urmare a invaziei roboticii. Ceea ce este sigur constă în aceea că aplicațiile inteligenței artificiale pot debarasa avocatul de o muncă extenuantă, pentru a se putea concentra asupra veritabilelor sale misiuni definitorii pentru profesie, cea de a consilia, asista sau reprezenta pe clientul său. Într-adevăr, este de domeniul evidenței că robotul nu va putea niciodată negocia pedeapsa cu un procuror pentru clientul său sau să pledeze în fața unei instanțe, punând concluzii, dând replici și contrareplici… Dar, la birou, pentru probleme date și prin prelucrarea bazei de date, oricât de impresionantă ar fi aceasta, el va putea găsi și oferi mult mai repede răspunsuri, argumente fondate, documentate în mod infailibil, inatacabil.

În mod inevitabil, afirmarea „inteligenței artificiale” și a aplicațiilor sale în gestionarea informației juridice va marca, în viitor, într-o anumită măsură, situația tuturor profesiilor dreptului.

…Desigur, evoluțiile de acest gen își manifestă deja semnele prevestitoare. Este posibil ca „mașina inteligentă” să apară din ce în ce mai frecvent în cabinetele avocaților, să ajute la acumularea, sortarea și sintetizarea datelor și informațiilor necesare soluțiilor juridice și oferirea consultațiilor diverse și cât mai precise. Dar, cum acestea presupun, în primul rând, opțiuni, alegeri, rolul „minții naturale” rămâne determinant. Și tehnicile sau instrumentele de generare, dezbatere și analiză a problemei care formează obiectul contenciosului jurisdicțional, chiar dacă asistăm la o ofensivă masivă a procedurilor scrise, nu se pot dispensa de o implicare determinantă a avocatului specializat.

Așadar, în pofida avansului artificialului, inteligența naturală va continua să domine pretoriul justiției!

P.S.: Rămâne de văzut dacă roboții-avocați vor trebui să susțină examenul de admitere în profesie și mai ales să se înscrie în barou (ori, cel puțin, să-și achite taxele)!

Prof. univ. dr. Mircea Duțu, avocat