Alina Matei: Mulţumesc, stimate domnule Profesor Gheorghe Piperea, pentru că aţi acceptat să acordaţi un interviu legat de numirea în calitate de consilier onorific al primului-ministru Mihai Tudose. V-a surprins numirea?

Gheorghe Piperea: Mai mult decât numirea m-a surprins rapiditatea cu care s-au desfăşurat formalităţile.

Alina Matei: Cum s-a întâmplat? V-a sunat primul-ministru? Aţi avut o întâlnire?

Gheorghe Piperea: Am avut o întâlnire oficială în legătură cu o chestiune de insolvență. În cursul discuţiei, care a durat cca 20 de minute, s-a făcut şi propunerea acestei numiri. Mie mi s-a părut onorant şi flatant, am acceptat, cu condiţia să fie o poziţie onorifică, fără caracteristicile unei funcţii publice (care, de altfel, m-ar fi făcut incompatibil cu calitatea de avocat). Condiţia a fost acceptată şi a urmat numirea oficială.

Alina Matei: De când vă cunoaşteţi cu primul-ministru?

Gheorghe Piperea: Din anul 2015, de când domnul premier era ministru al economiei în Guvernul Ponta. L-am reîntâlnit în ianuarie 2017, în calitate de ministru al economiei în guvernul Grindeanu. Evident, totul a fost în legătură cu Oltchim, un caz complex, cu multe şi complicate probleme de drept, administraţie publică şi economie. Am făcut multe, am învăţat multe, am creat, împreună cu echipa mea, multe şi importante precedente în acest caz. Domnul Tudose a fost foarte aproape de acest proiect, a fost întotdeauna receptiv, a sprijinit proiectul şi, probabil, a văzut că se pot face lucruri bune chiar şi în cazuri (aparent) imposibile şi de aici, probabil, propunerea făcută recent de a-i fi consilier onorific.

Alina Matei: V-aţi consultat cu Petre?

Gheorghe Piperea: Da. La fel şi cu ceilalţi parteneri. M-au susţinut, pentru că ei mă ştiu şi, de aceea, sunt convinşi că voi menţine ștacheta sus şi îmi voi urma principiile. Eu militez pentru libertate şi echitate în economie şi în societate, pentru independență ca om şi ca profesionist, la fel şi ei. I-am învăţat bine, precum ştiţi.

Alina Matei: Onorific, deci neremunerat. Însă fiscalitatea, bankingul, piaţa de capital şi insolvenţa sunt domenii mai mult decât nemărginite. Ce vă propuneţi să faceţi? De unde şi cu ce veţi începe?

Gheorghe Piperea: Aceste domenii sunt, în acelaşi timp, ocupaţia mea cotidiană şi obiectul meu de activitate academică. Sunt, evident, domenii practic nelimitate, dar nimeni nu este atât de nerealist încât să creadă că vor fi acoperite toate aspectele presupuse de acestea. Voi încerca să mă concentrez pe ceea ce este urgent şi important dar, mai ales, pe ceea ce cred că va avea efect şi va genera valoare adăugată politicilor publice privitoare la aceste domenii. Nu vreau să pară că vă vorbesc în limbaj de lemn, de aceea am să vă dau două exemple: preocuparea stringentă a guvernanţilor este creşterea gradului de colectare a veniturilor la buget şi, implicit, reducerea evaziunii fiscale (la care aş adăuga reducerea exceselor optimizării fiscale practicate de unii agenţi economici), iar aceasta este una din preocupările mele mai vechi sau mai noi, în ultima vreme eu atrăgând public atenţia că nu este nevoie de modificări legislative sau de taxe noi pentru a colecta mai mulţi bani la buget, ci de voinţă şi insistenţă în aplicarea actualei legislaţii, inclusiv a celei referitoare la practicile concurenţiale loiale; preocuparea CSM şi a corpului magistraţilor este gestionarea valului de procese şi proceduri de insolvență a persoanelor fizice (pe baza Legii 151/2015 care ar trebui să intre în vigoare în 1 august), iar eu consider, ca şi CSM, ca lucrurile birocratice şi logistice nu sunt gata pentru aşa ceva, fiind, cel mai probabil, necesară amânarea legii, pentru a se putea asigura baza de personal (judecători, grefieri, membri în comisiile de insolvență) necesară aplicării fără sincope a legii.

Alina Matei: Pentru a vă duce la îndeplinire ceea ce v-aţi propus, va trebui să alocaţi timp. Din cel alocat somnului, cititului, firmei de avocatură? Ce artificiu veţi face?

Gheorghe Piperea: Ei, nu e chiar aşa. Este timp pentru toate. Oricum, eu făceam această consultantă şi până acum, prin postările pe pagina de socializare şi prin articolele scrise în presa main-stream sau pe JURIDICE.ro. În activitatea mea, sunt multe sarcini pe care le deleg şi, în plus, am o echipă care, atât în lucrările practice, cât şi în întâlnirile față în faţă cu oamenii, descoperă probleme interesante, imaginează soluţii, le pun în practică şi, după aceea, dacă nu i-am coordonat direct, mi le împărtăşesc. Nu sunt singur în această activitate care pare imposibilă, am în spate o echipă de oameni foarte inteligenţi, săritori şi dornici să confirme aşteptările de la ei. Eu nu sunt doar eu, ci sunt eu și echipa mea. Aşa că, împreună, avem multe de oferit.

Alina Matei: Şi ce se va întâmpla dacă nu se mişcă lucrurile în direcţia dorită de dumneavoastră?

Gheorghe Piperea: E un mandat. Neremunerat. Onorific. Trageţi dvs concluziile.

Alina Matei: Aşteptările celor vă cunosc sunt mari. Dar dumneavoastră ce aşteptări aveţi?

Gheorghe Piperea: Dacă măcar o câtime din câte ştiu şi pot eu să ofer va fi valorificată, atunci voi fi mulţumit. Cei care au aşteptări de la mine sunt, în acelaşi timp, cei care m-au provocat intelectual, m-au presat profesional, m-au implicat emoţional şi sufleteşte, şi, fără să perceapă acest lucru, sunt co-autori indirecţi ai multora dintre soluţiile şi succesele mele (eu fiind, în schimb, autorul unora dintre eşecuri, căci cele mai multe s-au datorat zidurilor de foc ale sistemului, pe care nu am reuşit să le înfrâng doar cu sabia în mână). Aşa că preocuparea mea de a onora aceste aşteptări va fi în continuare prioritară, mai ales ca aceste aşteptări sunt ale unei porţiuni importante a societăţii, şi nu doar a unor persoane anume.

Alina Matei: Dacă nu aţi fost în vacanţă încă, e clar că nu o să vă duceţi. Sau de oriunde se poate face treabă?

Gheorghe Piperea: O să plec în concediu, că altfel, aş avea probleme de o complexitate deosebită acasă. Dar există internet peste tot, nu?

Alina Matei: Mulţumesc pentru că aţi stat de vorbă cu mine.

Gheorghe Piperea: Şi eu vă mulţumesc.