5,618 citiri

Mihai Hotca: Un profesor practician poate să transmită cunoaștere mai facil dacă se izbește de realitatea oferită de cauzele în care lucrează

ESSENTIALS-Mihai-HotcaAlina Matei: Mulțumesc, stimate domnule profesor Mihai Hotca pentru că ați acceptat să acordați un interviu cititorilor J. Au trecut doi ani de la alegerea dumneavoastră de către colegii avocați în Consiliul Baroului București. Cum a fost această perioadă?

Mihai Hotca: Înainte de a spune cum a fost perioada de 2 ani, scursă de la alegerea mea în Consiliul Baroului București, vreau să reamintesc cititorilor dumneavoastră și colegilor avocați ceea ce am promis, respectiv că voi pune toată priceperea mea pentru:

– creșterea respectului profesiei de avocat în raport cu autoritățile și instituțiile publice, precum și în relația cu alte organizații sau persoane fizice;

– transpunerea în practică a propunerii ca ședințele de judecată să fie transmise online (cu excepțiile de rigoare, de pildă în cauzele cu minori), astfel încât oricine dorește să cunoască ceea ce se întâmplă în fața instanței să poată urmări live procesul;

– informatizarea activității Baroului București;

– intensificarea dialogului interprofesional, în special cu procurorii și judecătorii, pentru prevenirea și combaterea promptă a cazurilor în care avocații sunt victime ale unor comportamente nelegale. Se impune organizarea periodică de întâlniri între structurile acestor profesii, ocazie cu care să fie analizate și situațiile în care se pune problema unor comportamente abuzive;

– organizarea unor activități de pregătire profesională pentru cunoașterea, înțelegerea și aplicarea noilor coduri și a legislației asociate, precum și a unor dezbateri juridice cum sunt cele organizate de UNBR și INPPA;

– derularea unor activități culturale, sportive, caritabile etc. sub egida Baroului București, menite să îmbogățească spiritul și ideea de solidaritate a avocaților;

– efectuarea demersurilor pentru implementarea sistemului de accesare online a dosarelor aflate pe rolul instanțelor;

– susținerea înființării unui grup de lucru, compus din avocați, pentru identificarea, analiza și redactarea propunerilor de modificare a legislației privind profesia de avocat pentru punerea în acord cu noile realități și pentru garantarea drepturilor avocaților (spre exemplu, dreptul de a atesta testamente);

– susținerea tinerilor avocați și optimizarea activității SAJ;

– susținerea prin pârghii profesionale și legale a avocatului de familie și a avocatului de consultanță.

Ce am făcut eu in concreto? Din tot ce am promis, după 2 ani de mandat, pot spune că, împreună cu Domnul Decan, Ion Dragne, și ceilalți colegi din Consiliu, am făcut următoarele:

– am contribuit la dezvoltarea pregătirii profesionale a avocaților atât în ceea ce privește varietatea temelor susținute de lectori, cât și sub aspectul diversității domeniilor din care au făcut parte subiectele. Au fost prezentate teme din aproape toate ramurile dreptului (de pildă, din dreptul european, dreptul penal, dreptul procesual penal, dreptul comercial, dreptul concurenței, dreptul proprietății intelectuale etc.), precum și din domenii conexe sau de interes pentru colegii noștri avocați (de pildă, despre expertize, retorică, spălarea banilor, secretul profesional al avocatului s.a.);

– am stăruit, ori de câte ori am avut ocazia, pentru respectarea avocaților atunci când aceștia interacționează cu autoritățile sau instituțiile publice;

– am susținut informatizarea site-ului și activității administrative a Baroului București;

– am susținut intensificarea dialogului interprofesional, participând activ la conferințe și dezbateri având această temă [de pildă, la Conferințele dedicate dialogului dintre avocați, judecători și procurori (sub egida CJCE, avizul nr. 16]. Aici se impune precizarea că, în cadrul acestor conferințe, UNBR a avut un rol central, iar Baroul București a fost reprezentat de mai muți membrii ai Consiliului. Unul dintre rezultatele acestor manifestări a fost adoptarea Cartei inteprofesionale a judecătorilor, procurorilor și avocaților (disponibilă pe site-ul JURIDICE.ro);

– am făcut parte din echipe de consilieri ai Baroului București care au participat la întâlniri cu reprezentanți ai magistraților (de exemplu, cu președintele Tribunalului București) în cadrul cărora am cerut, alături de colegii mei, respectarea drepturilor avocaților, informatizarea accesului la dosarele din instanță s.a.;

– am susținut măsurile adoptate de Baroul București pentru susținerea tinerilor avocați (de exemplu, suportarea unor sume în relația cu INPPA);

– am redactat propuneri de modificare a legislației privind exercitarea profesiei de avocat și am participat la întâlniri de lucru în cadrul cărora s-au discutat propuneri de modificare a legislației care interesează profesia de avocat.

Făcându-mi autocritica, pot spune că, din ceea ce am promis că voi face, am realizat numai o parte. Cred că nu am făcut suficient în ceea ce privește optimizarea activității Serviciului de Asistență Juridică, transmiterea online a ședințelor de judecată și asigurarea transparenței ședințelor Consiliului Baroului București. De asemenea, nu am stăruit suficient sub aspectul optimizării relației avocat-stat. In nuce, consider că mai sunt multe lucruri de făcut, dar ceea ce cred că în viitorul apropiat ar trebui să fie obiectivul principal al Consiliului Baroului București, pentru realizarea căruia să fie sprijinit de UNBR, este inițierea adoptării unei legi noi privind profesia de avocat. Într-adevăr, după 22 de ani de la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 51/1995, apare ca fiind imperioasă o nouă reglementare, care să fie ancorată în realitățile secolului XXI.

Exempli gratia, apreciez că s-ar impune modificări privind:

– incompatibilitatea calității de avocat cu orice activitate care a avut sau are legătură cu serviciile de informații;

– clarificarea secretului profesional al avocatului, în general, în relația cu autoritățile sau instituțiile publice și, în special, în ceea ce privește relația cu Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor;

– recunoașterea legală și reglementarea avocatului de familie, care să poată legaliza anumite acte juridice, precum testamentul sau alte acte ale familiilor cărora le asigură asistența juridică;

– stabilirea unor onorarii rezonabile pentru activitatea de asistență juridică din oficiu, prin raportare la un crteriu obiectiv (de exemplu, prin raportare la salariul minim pe economie);

– instituirea principiului obligativității autorităților sau instituțiilor publice de a răspunde, sub sancțiuni

– specifice, în termen rezonabil oricăror cereri sau solicitări adresate acestora;

– instituirea posibilității ca ședințele organelor profesiei de avocat să poată fi urmărite de avocații interesați s.a.

Alina Matei: Cum se înțeleg membri Consiliului Baroului București?

Mihai Hotca: Din constatările ex propriis sensibus pot spune că membrii Consiliului Baroului București se înțeleg relativ bine, singurele dispute fiind cele privind exprimarea unor puncte de vedere diferite în soluționarea unor chestiuni controversate sau a unor probleme care se pretează la opinii diferite. Însă, după adoptarea de către Consiliu a unui anumit punct de vedere, am observat că membrii Consiliului sunt solidari cu ceea ce s-a hotărât.

Alina Matei: Dacă ar fi să faceți un top al problemelor avocaților din Baroul București, pe care le-ați menționa?

Mihai Hotca: Orice top al problemelor avocaților are o doză de relativitate. Fără a fi considerat un clasament al acestora, printre cele mai importante probleme ale avocaților se numără:

– relația precară cu autoritățile și instituțiile publice;

– cuantumul relativ scăzut al sumelor plătite pentru asistența din oficiu;

– abuzurile anumitor organe judiciare asupra unor avocați;

– concurența neloială și avocatura clandestină.

Alina Matei: Având în vedere că se apropie examenul de primire în profesia de avocat 2017, care este relația cu INPPA?

Mihai Hotca: Baroul București are o relație bună cu INPPA. Fiecare dintre aceste structuri ale profesiei conștientizează faptul că au un țel comun, anume ca avocații să aibă o pregătire profesională foarte bună, menită să asigure prestigiul profesiei de avocat.

Alina Matei: Ca profesor universitar, aveți contact cu studenții. Există diferențe între generații și care ar fi acelea?

Mihai Hotca: Este firesc să existe anumite diferențe între generațiile de studenți, dar nu mi se pare că sunt esențiale. Cu mâna pe inimă pot spune că în fiecare generație există studenți foarte buni și studenți mai puțin preocupați pentru pregătire. Rolul profesorului este acela de găsi calitățile fiecărui student și de a facilita punerea acestora în valoare. De fiecare dată când intru în contact cu studenții mă gândeesc că eu sunt cel privilegiat și îi consider pe toți cu șanse relativ egale. Le mai spun că succesul lor depinde în bună măsură de ei, de ceea ce fac în timpul anilor de studiu. De partea rămasă ne ocupăm noi, cei de la catedră. Einstein susținea că toți oamenii sunt geniali, însă trebuie judecați diferit. El spunea: „Dacă judeci un peşte după abilitatea sa de a se căţăra în copac, el va trăi toată viaţa cu impresia că e un prost”.

Alina Matei: Ce sfaturi aveți pentru studenți? Cum să își găsească raza de soare?

Mihai Hotca: Un sfat cu aplicație generală: Să îmbine utilul cu plăcutul! Cu peste 2000 de ani în urmă, Horațiu spunea: „Carpe diem, quam minimum credula postero!” (trăiește clipa și fii cât mai puțin încrezător în viitor). Omul trebuie să trăiască prezentul (clipa) concret și viu, fără să mizeze prea mult pe viitorul fad şi îndepărtat (nesigur, incert). Așadar, trăiți clipa și zâmbiți, căci nu avem garanția că viitorul va fi mai bun! În ceea ce privește a doua întrebare, sunt de părere că fiecare om are o rază de soare proprie, pe care o poate descoperi și apoi aluneca sănătos pe ea, dacă folosește timpul de care dispune în mod eficient. Astfel, trebuie să-și facă un program pe care să-l respecte, din care să nu lipsească pregătirea profesională, activitățile recreative, sportive, culturale și sociale. În relațiile cu ceilalți (colegi, profesori s.a.), adică atunci când interacționează, recomand studenților să nu uite că cei care îi ascultă sau îi urmăresc sunt oameni ca ei și se așteaptă să se comporte ca niște oameni obișnuiți. Iar uneori să nu uite spusele lui F. Bacon: „Cine tace nu poate fi contrazis”. Aș mai adăuga la cele de mai sus că juriștii nu trebuie să uite de simplitatea și claritatea limbajului pentru a fi înțeleși în mod facil de alții. A. Lincoln a explicat de ce încearcă să fie cât mai clar în mesajele sau discursurile pe care le susținea. „Una dintre primele mele aminitiri din copilărie e că mă enerva terbil să-mi vorbească cineva și eu să nu înțeleg”.

Alina Matei: Dumeavoastră ați primit sfaturi de la profesori, v-au venit în întâmpinare?

Mihai Hotca: Eu cred că studenții, deveniți ulterior practicieni, atunci când profesează nu sunt altceva decât suma trăsăturilor profesorilor pe care i-au avut la catedră, în special  ale celor care și-au lăsat amprenta asupra lor. Am primit sfaturi de la profesorii mei și mi-au fost de folos, cu toate că anumite sfaturi primite în timpul studenției nu le-am înțeles la momentul respectiv, ci mai târziu. Eu consider că relația student-profesor este una foarte importantă pentru amândoi, dar este esențială pentru student.

Alina Matei: Dacă ati fi judecător la Curtea Constituțională câtă milă ați avea de Codul penal?

Mihai Hotca: Această întrebare este una excepțională. Întâi, fac precizarea că, dintre cele două coduri penale, Codul penal nu este, cel puțin deocamdată, în ipostaza de a fi demn de milă, deoarece dispozițiile, din cuprinsul său, declarate neconstituționale sunt puține, comparativ cu cele din Codul de procedură penală, care a fost, literalmente ciuruit, de instanța de contencios constituțional. Fără a identifica toate cauzele ce au determinat această situație, în primul rând, menționez printre ele două, care sunt mai puțin vizibile. Prima, conservatorismul (inerția) sistemului judiciar, care înseamnă rezistența naturală a acestuia la schimbare. De ce? Este simplu. Pentru că se schimbă ceva în activitatea lor, cu care profesioniștii practicieni erau obișnuiți. Așadar, la fel ca judecătorii de scaun, nici judecătorii Curții Constituționale nu fac excepție, astfel că din inerție au considerat că anumite dispoziții noi ale Codului de procedură penală sau ale Codului penal contravin Legii fundamentale. O altă cauză, de asemenea, mai puțin evidentă o constituie faptul că, de facto, Curtea Constituțională are puteri nelimitate. Practic, discutăm despre limita în care aceasta înțelege să-și exercite competența. Alte cauze care au determinat declararea neconstituționalității unor dispoziții din codurile penale sunt cele care țin de testul practicii, dat de instituțiile juridice noi (de exemplu, camera preliminară) și de conduita unor instituții (de pildă, efectuarea înregistrărilor de către organe din afara sistemului judiciar).

Alina Matei: Care este cea mai înțeleaptă decizie a CCR în materie penală? Dar cea mai năzdravană?

Mihai Hotca: Este foarte greu de spus. Totuși, risc să afirm că cea mai înțeleaptă decizie a fost Decizia nr. 51/2016 prin care a fost declarată neconstituționalitatea art. 142 C. proc. pen. (în materia interceptărilor). Consider că această decizie este una foarte înțeleaptă, deoarece prin ea Curtea Constituțională a dat un semnal ferm către toate organele statului, în sensul că sistemul judiciar trebuie să fie separat funcțional de serviciile de informații sau alte entități din afara acestuia. Acum, îmi asum, de asemenea, riscul de a spune care este cea mai năzdrăvană decizie. Cred că o decizie inedită este Decizia nr. 265/2014, prin care Curtea Constituțională a interpretat prevederile art. 5 din noul Cod penal. Consider că această decizie este discutabilă din cel puțin două puncte de vedere. Primo, strict constituțional, apreciez că nu intră în competența Curții Constituționale să interpreteze legea, ci în atribuțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție, care făcuse anterior acest lucru (a se vedea Decizia nr. 2/2014). Secundo, atât timp cât legiuitorul a definit expresia lege penală în Codul penal (a se vedea art. 173 C. pen.), fără să existe o interdicție constituțională de a proceda într-o asemenea manieră, apreciez că instanța de contencios constituțional nu avea temei să statueze că Legea fundamentală interzice aplicarea legii penale în funcție de instituții autonome.

Alina Matei: Fără mamă nu se poate muri. Fără mamă nu se poate iubi (Hermann Hesse). Suntem, astfel, condiționați să fim recunoscători părinților. Gândurile dumneavoastră bune spre cine s-ar îndrepta?

Mihai Hotca: Gândurile mele cele mai curate se îndreaptă spre ambii părinți, dar spre cei patru bunici, pe care i-am avut. Evident că mama are un loc special și se află pe primul loc în ceea ce privește devenirea mea. Tata și bunicii mei au avut, de asemenea, un rol esențial în educația mea.

Alina Matei: În continuare, Cătălina Elena Cristea, studentă la Facultatea de Drept a Universității Nicolae Titulescu, și-a manifestat dorința să vă adreseze câteva întrebări.

Cătălina Elena Cristea: Având în vedere că programul unui avocat este unul încărcat, cum reușiți să îmbinați viața personală cu cea profesională?

Mihai Hotca: Este un fel de mers pe sârmă! Dar îmi place. De la începutul activității am fost atât avocat, cât și cadru didactic, fiind animat de ideea că un profesor practician poate să transmită cunoaștere mai facil dacă se izbește de realitatea oferită de cauzele în care lucrează. Mărturisesc faptul că, dacă în primii 10 ani de activitate, cel mai mult timp l-am afectat activității de la catedră, în ultimii 10 ani situația s-a inversat.

Cătălina Elena Cristea: În ultima perioadă se discută foarte mult de schimbarea codurilor, cât de necesară credeți că este această schimbare?

Mihai Hotca: După ce au fost testate în practica judiciară și având în vedere deciziile Curții Constituționale, cred că a venit momentul unor retușuri pentru legislația penală. În primul rând, este necesară punerea în acord a legislației penale cu dispozițiile Constituției. În al doilea rând, trebuie modificate mai multe dispoziții care vizează tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni (art. 39 C. pen.), individualizarea sancțiunilor (de exemplu, introducerea pedepsei principale a arestului la domiciliu), menționarea expresă a drepturilor avocatului când acesta asistă la actele de urmărire penală, limitarea în timp a măsurilor asigurătorii și verificarea periodică a legalității și temeiniciei acestora, modificarea dispozițiilor privind confiscarea extinsă în vederea clarificării sferei de incidență a acesteia, extinderea obiectului camerei preliminare, modificarea regimului nulităților, clarificarea sensului unor dispoziții privind procedura simplificată, lărgirea incidenței recursului în casație etc.

Cătălina Elena Cristea: Numărul avocaților este suficient în sfera penală?

Mihai Hotca: Este greu de spus cu certitudine. Totuși, consider că numărul avocaților care activează în materie penală este suficient.

Alina Matei: Un mesaj, vă rog, pentru cititorii J.

Mihai Hotca: Doresc tuturor cititorilor J o vară liniștită și relaxantă!

Alina Matei: Mulțumesc pentru că ați stat de vorbă cu noi.

Mihai Hotca: Și eu vă mulțumesc! Vă doresc succes în tot ceea ce întreprindeți!