7,182 citiri

20 de ani de regim constituțional, legal și legitim al pensiilor de serviciu ale judecătorilor (1997-2017)

ESSENTIALS-Marin-Voicu1. Privire succintă de principiu și de perspectivă.

1.1. Pensia de serviciu a judecătorilor și procurorilor a fost introdusă în art. 103 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, în anul 1997, dispozițiile legii fiind preluate în art. 82 și urm. din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, care prevăd expres:

– Sfera beneficiarilor pensiei de serviciu;

– Condițiile de vechime și de vârstă în funcția de magistrat;

– Pensia anticipată;

– Calculul pensiei raportat la 80% din salariu sau indemnizația aferentă ultimei luni dinaintea datei pensionării;

– Precum și celelalte drepturi specifice.

1.2. Totodată, prin art. 5-11 din Legea nr. 303/2004 s-au instituit toate incompatibilitățile și interdicțiile pentru funcțiile de judecător, procuror, magistrat asistent și asistent judiciar – în aplicarea art. 125 alin. (3) din Constituție – care sunt prin severitatea lor, unice și speciale acestor funcții, fără a se mai regăsi în statutul altor categorii profesionale.

1.3. Prin reglementarea constituțională (art. 124) dată statutului judecătorului, prin legea organică și normele europene, cât și prin jurisprudența Curții Constituționale și a CEDO, regimul pensiei de serviciu aparține de statutul judecătorilor și procurorilor și, împreună cu cel al salariilor, interdicțiilor și incompatibilităților, constituie elemente din substanța independenței puterii judecătorești, garantată de legea fundamentală.

1.4. În raport de principiile din art. 124 alin. (3), art. 125 alin. (3) şi art. 152 alin. (1) din Constituția României, prin Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice (art. 3 – Anexa 1 – Autoritatea judecătorească) s-au stipulat următoarele principii și criterii pentru salarizarea judecătorilor și procurorilor:

(1) “Salarizarea şi celelalte drepturi salariale ale personalului prevăzut la art. 1 din prezenta anexă, se stabilesc ținându-se seama de: locul şi rolul justiţiei în statul de drept, de importanţa socială a muncii, de participarea personalului din cadrul fiecărei categorii la buna funcţionare a sistemului judiciar, de răspunderea, complexitatea, riscurile pe care le presupun exercitarea fiecărei funcţii, de obligaţia de păstrare a confidenţialităţii, de pregătirea profesională, de incompatibilităţile şi interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal, precum şi de exigenţele impuse de documentele internaţionale privind funcţionarea eficientă a sistemului judiciar şi statutul magistraţilor”.

(2) “Salarizarea judecătorilor şi procurorilor trebuie să le asigure o reală independenţă economică, condiţie necesară pentru protecţia acestora împotriva oricărei atingeri aduse independenţei şi imparţialităţii lor în înfăptuirea actului de justiţie”.

1.5. Este relevantă și Politica salarială a UE privind pe judecătorii Curții de Justiție a UE care prevede că: „Începând din iulie 2009, toți membrii Parlamentului European primesc același salariu, care este fixat la 38,5% din salariul unui judecător. de la CJUE, adică 7665 euro/lună”.

a). Salariul judecătorilor CJUE

Din datele interne ale Comisiei Europene și ale CJUE rezultă că judecătorii CJUE au primit, în acest an – 2017, o majorare cu 2,4% a salariilor de bază anuale, ajungând la suma de 256.000 euro/an, plus 15% taxa de rezident, în total cca. 300.000 euro/an.

Totodată, judecătorilor CJUE le este asigurată gratuit locuința familială și primesc o sumă de 9500 euro/an pentru educația fiecărui copil, plus mașină şi șofer.

La instalarea în funcție fiecare judecător primește o primă de 2 salarii lunare, în total 41.664 euro, reprezentând costurile estimative aferente familiei sale pentru instalare.

La încetarea funcției de judecător primește o sumă de 100-162.000 euro pentru următorii 3 ani pentru întreținere, confort familial și profesional, precum și 20.832 euro cheltuieli de relocare a familiei.

b). Pensia judecătorilor CJUE

Vârsta de ieșire la pensie a judecătorilor CJUE este 65 de ani, când primesc o pensie de 174.993 euro/an, adică 70% din salariul de bază neimpozabil.

De exemplu, foștii vicepreședinți ai CJUE, Koen Lenartz (Belgia) și Antonio Pizzanu (Italia) au primit o pensie anuală de 334.000 euro și, respectiv, de 284.000 euro.

c). În ce privește salariile judecătorilor de la CEDO Strasbourg acestea au fost plafonate la suma de 18.000 euro/lună, neimpozabilă, iar pensiile, abia recent au primit o reglementare.

2. Dreptul UE privind regimul pensiilor de stat.

2.1. Legislația UE a reglementat prin trei directive, cei trei piloni de securitate socială:

a). Pilonul I – Directiva nr. 79/7/CEE privind principiul egalității de tratament între femei și bărbați, reflectat în Legea nr. 19/2000;

b). Pilonul al II-lea – Directiva nr. 86/378/CEE, modificată prin Directiva 96/97/CEE, privind aplicarea principiului egalității în schemele ocupaționale de securitate socială, care acoperă sectorial și legile speciale de pensii ale magistraților, militarilor, polițiștilor s.a.;

c). Pilonul al III-lea – Directiva nr. 2004/113/CEE relativă la economiile individuale pentru pensii.

2.2. Conform Directivelor nr. 86/378/CEE și nr. 96/97/CEE “criteriile decisive pentru încadrarea unui sistem de securitate socială ca sistem ocupațional sunt:

a). Să se refere la o categorie particulară de lucrători;

b). Să fie direct legat de perioada de serviciu; iar

c). Pensia să fie calculată prin raportare la ultimul salariu al lucrătorului”.

În cauza Beune c – 7/1993, Curtea Europeană de Justiție de la Luxemburg a precizat clar aceste criterii decisive, subliniind că expresia “ultimul salariu” nu trebuie înțeleasă strict, ea putând reprezenta chiar și “media salariilor din ultimele luni de angajare”, intrând în aria de reglementare din art. 141 al Tratatului CE.

2.3. De altfel, Guvernul român a beneficiat de un Raport al Reuniunii de consultare, din 31.01.2007, la Comisia Europeană, cu experții comunitari, în care:

-“s-a atras atenția asupra faptului că, pentru legislația neconformă Directivelor comunitare, COM va transmite României scrisori de notificare oficială, declanșând, astfel, acțiunea de neîndeplinire a obligațiilor de Stat membru al UE”. (pag. 1, pct. 1).

2.4. Prioritatea normelor comunitare și aplicabilitatea lor imediată și directă în dreptul nostru intern își are temei constituțional în art. 20 alin. (2) și în art. 148 alin. (2) din Constituția revizuită (Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale UE, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare”).

3. Drept comparat al Statelor europene.

3.1. În numeroase State europene – Cipru, Elveția, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Portugalia, Ungaria, Slovenia s.a. – Statutul judecătorilor şi procurorilor, ca şi pensia de serviciu, fac obiectul unei legi speciale, întemeiate, în principal, pe:

– Specificul activității judecătorilor şi procurorilor;

– Rolul şi importanţa lor socială;

– Riscul profesional;

– Incompatibilitățile şi interdicțiile instituite, prin constituţie sau prin lege.

3.2. În majoritatea Statelor este instituită obligația constituțională de a garanta judecătorului la încetarea funcției, plata unei pensii al cărei nivel să fie cât mai apropiat posibil de acela al ultimei remuneraţii, fiind, astfel transpuse, adecvat, Directivele nr. 86/378/CEE şi nr. 96/97/CEE şi fixându-se pensii intre 70-85% din această remunerație.

3.3. Cu privire la Statutul judecătorilor şi procurorilor, Curtea Constituțională Federală a Germaniei prin decizia din 24.09.2007 (2 Bv R 1673/03) a hotărât că funcționarii de stat au un statut similar magistraților, iar “considerentele de ordin financiar şi efortul de a reduce cheltuielile bugetare nu pot fi primite ca o legitimare suficientă de a reduce pensiile. Valoarea mijloacelor de întreținere adecvată, datorată de angajator, oricine ar fi el, nu reprezintă o mărime cu dimensiuni variabile în mod arbitrar, care să poată măsura pur şi simplu în funcție de posibilitățile economice ale bugetului de stat şi de evaluările politice ale urgenței unor măsuri sau în funcție de volumul eforturilor în direcția realizării principiului general al Statului social”.        

3.4. Așa cum se relevă şi în Avizul Consiliului Legislativ al României (nr. 105/12.02.2010), referitor la principiile şi metodologia privind pensiile militare în Statele membre ale UE şi NATO:

Sistemul de calcul al pensiilor este reglementat printr-o lege separată, ca şi la magistrați (Germania, Marea Britanie, SUA, Turcia, Israel, s.a.) sau într-un capitol independent inclus într-o lege unitară (Franța, Italia, Grecia, Portugalia, Austria”);

Baza de calcul a pensiilor se stabilește în raport de valoarea soldei (remunerației) din ultima lună de activitate (Germania, Italia, Grecia, Austria, Turcia, Marea Britanie, s.a.) sau de media pe ultimele 3 sau 6 luni (Franța) şi de vechimea integrală, de la care se poate primi pensia de serviciu;

În majoritatea statelor bazei de calcul i se aplică un procent cuprins între 75/80% din valoarea remunerației (soldei) pe ultimele 1-3-6 luni;

– Iar în unele state pensia de serviciu nu este supusă impozitării (Portugalia, s.a.).

4. Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) este constantă şi în concordanţă cu cea a CJCE de la Luxemburg privind statutul judecătorilor şi procurorilor, independenţa economică a acestora (salarii şi pensii), cumulul pensiei cu salariul, neretroactivitatea legii şi păstrarea drepturilor câștigate.

4.1. În cauza Buchen c. Cehiei (2006), Curtea a decis că “limitarea nejustificată a unui drept recunoscut magistratului, cum ar fi o pensie de serviciu, drept nesocotit ulterior, fără a exista o justificare obiectivă şi rezonabilă pentru o asemenea îngrădire, constituie o privare de proprietate în sensul art. 1 par. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, dar şi o discriminare în sensul art. 14 din Constituție şi art. 1 din Protocolul nr. 12″. (în speță, reclamantul beneficiase de o pensie de serviciu ca fost judecător militar şi, apoi, în cumul, de un salariu ca judecător civil, după reîncadrarea sa în această funcție).

4.2. În cauza Gaygusuz c. Austriei, prin hotărârea din 16.09.1996, Curtea a decis că pensia constituie un drept patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, iar relativ la art. 14, a reținut că “există o diferență discriminatorie, în sensul art. 14, dacă lipsește o justificare obiectivă şi rezonabilă”.

4.3. În speța, Stubbings şi alții c. Marii Britanii, Curtea a reluat teza că “nu orice diferență de tratament presupune încălcarea automată a art. 14 al Convenției, ci numai atunci când persoane în situații identice sau comparabile se bucură de un tratament preferențial față de altele, fără nicio justificare obiectivă rezonabilă”.

Astfel, Curtea reţine că diferența de tratament în privința plății pensiei de judecător militar, la care a fost supus reclamantul nu corespunde niciunei “justificări obiective şi rezonabile”.

4.4. Iar cauza Akdeejeva c. Letoniei (2007), Curtea a stabilit încălcarea art. 14 şi 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție şi a art. 6, obligând statul la despăgubiri pentru diferența de pensie recalculată. Curtea a statuat ca “recalcularea pensiei pentru viitor” nu trebuie să genereze prejudicii reclamantei şi prin neluarea în calcul a unei perioade din fosta URSS, altfel fiind o vădită discriminare în sensul art. 14 din Convenție.

4.5. În acest sens, există o jurisprudență constantă, exemplu edificator fiind hotărârea Muller c. Austriei – 5849/1972 – în care Curtea a reținut expres că “o reducere substanțială a nivelului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanța dreptului de proprietate şi, chiar a dreptului de a rămâne beneficiar al sistemului de asigurare de bătrânețe”.

5. Jurisprudența Curții Constituționale a României.

5.1. Atât cu privire la principiile constituționale – neretroactivitatea legii civile, independența puterii judecătorești, nediscriminarea şi egalitatea în faţa legii, garantarea dreptului de proprietate, securitatea juridică şi preeminența dreptului – cât şi, în mod direct, relativ la salariile şi pensiile judecătorilor şi procurorilor, Curtea Constituțională are o jurisprudență constantă, unitară şi riguroasă în perioada 2000 – iunie 2010, vădit contrară soluțiilor legislative adoptate de Guvern în legea unitară a pensiilor publice.

5.2. Abrogarea pensiei de serviciu (art. 103 din Legea nr. 92/1992 reluat în art. 85 din Legea nr. 303/2004), prin art. 198 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii, a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 20/2.02.2000 publicată în M. Of. nr. 12/18.02.2000.

Curtea a reținut, în esență, că “acordarea pensiei de serviciu pentru cadrele militare şi magistrați nu reprezintă un privilegiu, ci este justificată în mod obiectiv, ea constituind o compensație parțială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună militarii şi magistrații”, soluție în acord cu jurisprudența.

În argumentarea soluției sale, Curtea Constituțională citează jurisprudența CEDO, propria jurisprudență constantă, Rezoluțiile ONU-1985, Recomandarea R 94/12 din 13.12.1994 a Consiliului Europei, Carta Europeană privind Statutul Judecătorilor, art. 6 şi 14 din CEDO şi art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, dându-le prevalență constituțională, conform art. 11 şi 20 din Constituție (pag. 7 al. 7-8).

5.3. După 5 ani de la această decizie, în prima parte a anului 2005, noul Guvern a reluat acțiunea legislativă de “mutilare” a drepturilor judecătorilor şi procurorilor vizând limitarea/îngrădirea drepturilor de salarii, pensii şi altor asemenea ori suprimarea unora, deja consacrate, ceea ce a atras sesizarea, din nou, a Curții Constituționale de către Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație şi Justiție şi pronunțarea deciziei nr. 375 din 6.07.2005, soluție de principiu, care consolidează jurisprudența sa anterioară, invocându-se:

– Încălcarea principiilor independenţei şi inamovibilității judecătorilor consacrate de art. 124 alin.  (3) şi art. 125 alin. (1) din Constituție şi de art. 6 par. 1 CEDO; şi

– Încălcarea principiului neretroactivității legii prevăzută în art. 15 alin. (2) din Constituție.

5.4. Legea nr. 119/2010 a desființat pensiile de serviciu, inclusiv pe cele ale judecătorilor şi procurorilor, după un monolog public, sistematic, de denigrare a acestora („pensii nesimțite”, „pensii speciale”, s.a.) desfășurat în media de puterea executivă, de la cel mai înalt nivel, echivalând, uneori cu un linșaj mediatic.

Prin Decizia nr. 873/25.06.2010 CCR a declarat neconstituționale dispozițiile din art. 1 lit. „c” ale Legii nr. 119/2010 care desființau pensiile de serviciu ale judecătorilor şi procurorilor şi îi trecea pe judecători/procurori la „dreptul comun” al pensiilor, iar prin Decizia nr. 871/25.10.2010 Curtea Constituțională a constatat că, în ansamblu, Legea nr. 119/2010 este constituțională, şi că nu s-a încălcat principiul neretroactivității, cel al nediscriminării şi al egalității în drepturi, a respectat art. 44 din Constituție şi art. 1 par. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție.

6. Poziția Avocatului Poporului, exprimată în Scrisoarea de răspuns nr. 5864/18.06.2010 către Președintele Asociației „Themis-Casatia” a foștilor judecători şi magistrați asistenți ai ÎCCJ [1]:

„Față de criticile de neconstituționalitate pe care le aduceți celor două legi adoptate prin procedura angajării răspunderii Guvernului, în condițiile art. 114 din Constituție, vă aducem la cunoștință următoarele:

6.1. Reducerea salariilor şi diminuarea pensiilor, în procentele stabilite de legiuitor exprimă imposibilitatea Guvernului de a identifica alte mijloace de ieșire din criza economico-financiară, criză care este de fapt, rezultatul unei guvernări, în timp, defectuoase. Dar, din punctul nostru de vedere nicio asemenea situație nu poate justifica încălcarea Constituției şi mai ales, a drepturilor şi libertăților omului. Mai mult asemenea măsuri nu pot încălca prevederile tratatelor şi convențiilor ratificate de România. Ne referim în special, la Convenția pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăților fundamentale, carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum şi hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului. Orice derogare de la aceste convenții internaționale în sistemul Uniunii Europene nu trebuie tolerată, iar în cazul când se produce, cei prejudiciați au dreptul şi obligația de a utiliza căile juridice pentru restabilirea drepturilor încălcate, aceasta pentru a asigura soliditatea exigențelor juridice existente în Uniunea Europeană.

6.2. Măsurile legislative menționate anterior nu pot fi motivate prin invocarea art. 53 din Constituție, deoarece, în realitate, nu suntem în prezenţa unor restrângeri ale exercițiului unor drepturi, ci în situația unor limitări, posibile în condițiile art. 44 alin. (1) din Constituție, întrucât atât salariul, cât şi pensia fac parte din proprietatea individului, iar operațiunea realizată prin aceste legi înseamnă, de fapt, stabilirea unor limite.

6.3Cât privește diminuarea pensiilor în cuantumul prevăzut de lege aceasta încalcă dreptul fundamental de proprietate şi reguli de drept, precum cele referitoare la drepturile câștigate.

Aceste diminuări echivalează cu o expropiere, care nu se încadrează în art. 44 alin. (3) din Constituție. Probabil, este şi motivul pentru care Guvernul a mutat justificarea măsurilor stabilite, la art. 53 din legea fundamentală şi nu le-a lăsat la art. 44, așa cum este constituțional.

6.6. Vă putem informa că Avocatul Poporului examinează posibilitatea sesizării Curții Constituționale, fie pe calea controlului prealabil, potrivit art. 146 lit. ‚a” din Constituție, fie pe calea excepției de neconstituționalitate, potrivit art. 146 lit. „d” din legea fundamentală, în legătură cu dispozițiile art. 9 din Legea privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.

7. Noi poziții „otrăvite” în spațiul public privind pensiile de serviciu „botezate” „pensii speciale”.

7.1. Guvernul a „programat” elaborarea unei noi legi a sistemului public de pensii până în luna octombrie 2017, iar Ministerul Muncii a declarat, repetat, că va urmări înlăturarea inechităților şi echilibrarea „pensiilor speciale”, fără a folosi, însă expresia legală de „pensii de serviciu”.

Ulterior (29-30.07.2017) s-a anunțat oficial că urmează adoptarea unei ordonanțe de urgenţă pentru modificarea legii pensiilor speciale militare, care va intra în vigoare la 15.09.2017 (?!).

S-a indus presei, totodată, posibilitatea de a relua insinuările şi confuziile majore asupra pensiilor de serviciu, cu referire specială la judecători şi procurori. Au apărut, astfel, titluri absurde, precum: „inflație de pensionari de lux”, „principiul contributivității nu se aplică pensionarilor de lux”, „sunt 8324 de pensionari de lux aflați în plată în anul 2017” sau „250.000 ar putea fi numărul de beneficiari ai pensiilor speciale”, etc. (a se vedea „cotidianul.ro din ziua de miercuri 05.07.2017”, „știripesurse.ro din 29.07.2017, s.a.)

7.2. Prin comunicatul din 28.07.2017 MapN precizează existența în plată, a unui număr de 79.000 pensii militare de serviciu la care se adaugă alte peste 170.000 de pensii militare de serviciu pentru personalul din MAI, SRI, SIE, SPP, STS, ANP, s.a. acordate fără ca beneficiarii să fi contribuit la fondul de pensii.

7.3. Celelalte categorii de beneficiari ai pensiilor de serviciu au avut contribuțiile mai mari, precum sunt judecătorii şi procurorii care au primit cele mai mari salarii (inclusiv înainte de 1990).

Din datele comunicate presei (5.07.2017) de Ministerul Muncii şi Justiției Sociale rezultă următoarea statistică a pensiilor de serviciu:

1. Personal aeornautic: 1413 persoane, pensia medie de 10.825 lei;

2. Judecători şi procurori: 3301 persoane, pensia medie de 10.394 lei;

3. Personalul auxiliar de specialitate din instanțe: 1701 persoane cu 3600 lei pensie medie;

4. Curtea de conturi: 543 persoane, pensie medie de 7461 lei;

5. Parlamentari: 610 persoane, pensie medie de 4550 lei (la un mandat);

6. Diplomați: 784 persoane, pensie medie de 5318 lei.

7.4. În raport de numărul total al pensiilor de serviciu (cca. 250.000) se observă că cele ale judecătorilor şi procurorilor (3301) reprezintă 1,32 %, iar față de totalul general al pensionarilor din România de 4.674.833 (site-ului CNPP, pilonul I, 30.06.2017), procentul este de 0,07%.

Pensiile de serviciu ale judecătorilor/procurorilor nu fac parte din noțiunea de „pensii speciale”, trâmbițată, deja, ca o „uzanță ilegală şi imorală” de miniștrii, primul ministru, Președinții Camerei Deputaților şi Senatului, dar mai ales, în deciziile CCR, ale ÎCCJ, în legile justiției sau altele din domeniul social neexistând expresia „pensii speciale”.

Introducerea confuziei jignitoare că pensiile de serviciu ale celor 3301 judecători/procurori, este o componentă decisivă a celor peste 250.000 pensii de serviciu, denumite impropriu „speciale” şi ar sufoca bugetul cu 6 miliarde de lei, ceea ce motivează ordonanța de urgenţă a Guvernului, privind această categorie de pensii ocupaționale, dominată total de pensiile militare ale beneficiarilor necontribuabili, este o „recidivă” inacceptabilă a puterii executive.

Din statistica prezentată rezultă clar că pensia medie ponderată a celor 3301 judecători/procurori este mai mică decât cea a personalului aeronautic şi constituie un procent infim, irelevant, în raport cu cele 250.000 pensii militare de serviciu acordate din buget fără nicio contribuție directă la fondul de pensii.

7.5. O succintă trecere în revistă a indicatorilor de pensii de asigurări sociale de stat publicată pe MMJS la 30.06.2017, comparativ cu decembrie 2010, se releva date esențiale pentru a înțelege mecanismul instituțional, ponderile numerice şi ale alocațiilor bugetare:

                                                         30.06.2017                                               1.12.2010

Total pensionari                          4.674.833                                                  4.768.051

Din care:

– Agricultori                                     103.554                                                            97.195

– Cu limită de vârstă                      3.491.166 (atenție)                                         3.184.823

– Pensie anticipată                         22.434 (?!)                                                       9.248

– Invaliditate                                    583.361 (atenție)                                            880.914

– Urmași                                          499.999 (atenție)                                           567.978

– Ajutor social                                 386                                                                    1.486

Așadar, pensiile acordate foștilor agricultori (membrii CAP) – 103.554, cele de invaliditate – 583.361 şi cele de urmași – 499.999, la 30.06.2017 sunt în număr de 1.186.914 (23% din totalul de 4.674.833).

Toate pensiile militare de serviciu apar ca pensii cu limită de vârstă (la 45 de ani cel mult), iar toate pensiile de serviciu ale judecătorilor/procurorilor acordate la împlinirea vechimii de 25 de ani în profesie sunt anticipate, dacă beneficiarii nu au împlinit limita de vârstă (65 ani şi respectiv, 70 de ani la ÎCCJ).

7.6. Iată, deci, un tablou succint de cifre şi date, ușor interpretabile care ne ilustrează locul şi legitimitatea pensiilor de serviciu ale judecătorilor/procurorilor, în raport de politica europeană de pensii ocupaționale şi de salarii privindu-i pe judecătorii CJUE, de starea legală a pensiilor din România.

Ce efecte pot apărea dacă argumentul bolnav, intitulat „impactul bugetar” de 6 miliarde de lei în 2017, va justifica o abordare politică şi legislativă absurdă de „reformă fără a se reduce nimic”, dar pentru a se plafona toate pensiile de serviciu („speciale”) la nivelul salariului.

Vor urma mii, zeci de mii de procese „recidiviste”, o stare de spirit antiguvernamentală, aglomerarea instanțelor, soluții favorabile pensionarilor, în concordanţă cu deciziile CCR, titlurile executorii contra ministerelor de resort şi a Ministerului Finanțelor Publice, alte sesizări la CEDO, în final o batjocură socială.


[1] Asociaţia are 175 de membri, din care 148 sunt foşti judecători cu o viaţă judiciară între 30-40 de ani.


Prof. univ. dr. Marin Voicu
Președintele Asociatiei “Themis-Casatia” a foștilor judecători ai ÎCCJ
Membru de onoare AOS
Fost judecător la CEDO si ÎCCJ