2,644 citiri

Baroul din Paris sub bănuiala de corupție și întrebările care își așteaptă dezlegarea

poza 2În ciuda caracterului său tradițional de „armistițiu” temporar (și parțial) pe câmpul de luptă al proceselor, vacanța judiciară estivală franceză 2017 pare a fi tulburată de un insolit conflict izbucnit în cadrul Baroului din Paris. Într-adevăr, după emoția creată de sinuciderea controversatului fost judecător de instrucție Jean-Michel Lambert (aflat la pensie și devenit autor de romane polițiste) în contextul reluării mediatice, și apoi oficiale, a anchetei asupra omorului copilului Gregory Villemin, în urmă cu 33 de ani (1984), și al posibilei erori judiciare, se pare că a venit acum rândul corpului avocaților să fie zguduit de un scandal cu iz de corupție care, așa cum scria cotidianul conservator Le Figaro din 27 iulie, a împroșcat deja imaginea batonierului (decanului) Frédéric Sicard și anunță o veritabilă criză întrucât „ar putea destabiliza profesia, fiind una fără precedent”.

Factorul declanșator l-a constituit depunerea, la 23 iunie a.c., la grefa Tribunalului de mare instanță din Paris, de către avocatul Jean-Louis Bessis, a unei cereri având ca obiect obligarea la plata de onorariu pentru neexecutare de contract a batonierului (decanului) și Consiliului ordinului avocaților din Paris (Ordinul). Referirile erau la campania de alegeri pentru conducerea baroului capitalei franceze din 2015, respectiv la cererea candidatului la demnitatea de decan, avocatul Fr. Sicard, către nu mai puțin candidatul concurent, maestrul J.-L. Bessis a unui raport privind crearea unui post de mediator în cadrul Ordinului. În susținerea acțiunii se arăta că, la 23 iunie 2015, între cele două tururi de scrutin, a doua zi seara, în timpul campaniei televizate pe canalul tv LCP-AN, Sicard s-a angajat de a crea o atare funcție. Această promisiune inclusiv audiovizuală pare a fi pecetluit reportul de voturi de la Bessis (plasat pe locul trei) în favoarea comanditarului său. În cele șase luni care au urmat, Frédéric Sicard, ales astfel în fruntea corpului avocaților din Paris, avea să promită, de două ori, în scris – în decembrie 2015 și, apoi, în ianuarie 2016 – fostului său contracandidat de „a-i încredința misiunea de a prezida destinele respectivei autorități independente în contrapartida unei remunerații stabilite cu referință la indicele cel mai ridicat al grilei de remunerare a Ordinului, respectiv 5000 euro brut, în afară de taxe, pe lună, pentru o durată de trei ani, calculată de la 1 martie 2016” potrivit cererii de chemare în judecată.

Suma solicitată se ridică la 400.000 euro (incluzând redactarea raportului – 138.000 euro – și anumite indemnizații) și faptele par a fi susceptibile de a primi mai multe încadrări juridice. Pentru unii, precum maître David Gordon-Krief și el fost candidat în urmă cu doi ani la suprema funcție de batonier, întreaga afacere degajă un parfum de cumpărare de voturi și de corupție, spre dezgustul adevăraților profesioniști ai barei. Dimpotrivă, pentru alții ar fi vorba de ceva obișnuit în cadrul unor alegeri. „Ar trebui să considerăm a fi corupție faptul că, de exemplu, Marine Le Pen a promis funcţia de prim-ministru d-lui Dupont-Aignan, căruia i-a cerut să voteze pentru ea în turul doi al alegerilor prezidențiale din mai 2017”, a protestat Francis Terquem, apărătorul lui J.-L. Bessis. Și continuă: „Ce e rău în a promite o funcție de reprezentare unui candidat care exprimă revendicarea puternică unui număr non neglijabil de electori?” Desigur, o atare perspectivă „civilistă” este de dorit mai ales de către reclamant, dar și, într-o anumită măsură, de către pârâți, numai că, prin datele sale concrete, cauza denotă „indicii rezonabile” de fapte penale ce ar putea face aptă sesizarea parchetului spre lămurirea acestor aspecte. Susținătorii tezei incriminării și sancționării, în consecință, a unor atari fapte, invocă prevederile art. L 106 din Codul electoral francez care pedepsesc cu doi ani de închisoare și 15.000 euro amendă pe cel care „prin donații ori liberalități în bani ori în  natură, prin promisiuni de liberalități, de favoruri, de angajări publice ori private… ar obține ori încearcă să obțină alegerea sa”.

Față de o asemenea perspectivă batonierul (decanul) în funcție se apără susținând că: „Nici un vot nu aparține nimănui. Ar fi suficient să se examineze listele pentru a constatata că nu sunt întotdeauna aceiași care se exprimă în primul și în cel de al doilea tur al alegerilor.” El asigură de altfel că: „Jean-Louis Bessis este un profesor de drept, recunoscut ca atare prin decret, și el nu poate deci să înțeleagă greșit natura înscrisurilor sale.” Răspunzând acuzațiilor, și pentru calificarea corectă a gestului său, batonierul Sicard a precizat, de asemenea, că „Singurul lucru de care este vorba între mine și Bessis privește redactarea unui raport pe o temă susținută de mai mulți candidați, ce trebuia supusă aprobării Consiliului ordinului, lucru despre care acesta știa.” Cum organul de conducere respectiv a respins propunerea elaborării unui atare document și înființarea respectivului post, Sicard nu a mai putut să-și materializeze proiectul și să se țină de promisiunea făcută. Spre ilustrarea celor spuse, conducerea baroului a prezentat pe site-ul oficial al acestuia înscrisurile respective.

În fața unor atari mize și ținând seama de calitatea personalităților implicate te întrebi, din dorința de a afla adevărul situației astfel create, cui prodest? Se preta la un asemenea demers judiciar, riscant prin semnificațiile și efectele sale posibile, dar modest prin șansele de reușită în datele sale concrete, un profesionist precum maître Bessis? Atunci, de ce a făcut, totuși, asemenea cerere și a înregistrat-o oficial la tribunal? Să fi fost numai dorința de a declanșa în cadrul baroului parizian o primă discuție asupra „moralității”, subiect la modă în societatea franceză și nu numai, care apoi să se extindă la nivelul întregii profesii și să se permanentizeze? Să fie vorba de o simplă reacție de indignare personală menită să marcheze simbolic și prin mijloace judiciare intra-profesionale – la exact doi ani de la petrecerea faptelor – nemulțumirea și dorința obținerii unei satisfacții minime, de ordin moral, fie și sub forma unor simple explicații publice și justificări pertinente? Fără îndoială, sub spectrul sesizării parchetului și al efectuării unei investigații penale, conducerea baroului în frunte cu batonierul său vor depune toate eforturile spre a stinge conflictul în interior, făcând compromisurile posibile și a limita la maximum pierderile de imagine prin cearta profesională astfel provocată. Or, dorința de a obține, în același context, o reparație pecuniară pe măsură, numai că, în contextul dat, intenția sa riscă a fi depășită, iar bănuiala și izul de corupție să presupună intervenția parchetului și o cercetare penală pertinentă? În fine, nu putem exclude nici tradiționala și binecunoscuta predispoziție profesională a unor maeștri ai barei de a-și rezolva orice nemulțumire și neînțelegere cu iz juridic utilizând până la capăt calea judiciară! Este cunoscut la noi cazul lui Istrate Micescu care transforma aproape orice neînțelegere cu o persoană, fie ea simplu cetățean sau personalitate publică, în proces judiciar, cu citarea părților și explicații în fața instanței!

În spiritul respectului interprofesional, cu titlu prealabil președintele Tribunalului de mare instanță din Paris (TMI), Jean-Michel Hayat, a cerut corpului de avocați din capitala franceză să profite de vacanța de vară pentru a-și spăla rufele în familie, cum scrie presa pariziană. Mai exact și mai procedural înaltul magistrat a mandatat pe fostul batonier Francis Teitgen cu întocmirea unui proiect de ordonanță asupra întregului dosar, pe care să-l aibă în vedere în soluționarea sesizării. Totodată, decanul batonierilor, Jean Castelain, ar putea fi învestit cu efectuarea unei anchete a cazului din perspectiva deontologiei profesionale.

Cei doi batonieri trebuie să caute să ajungă nu numai la o analiză juridică impecabilă, ci, de asemenea, pe cât posibil, la o rezolvare negociată, capabilă să aplaneze conflictul. Fără o asemenea dezlegare a pricinii, președintele TMI va trebui să trimită dosarul spre cercetare la Parchetul general, ceea ce ar presupune, pentru avocații parizieni, o anchetă umilitoare cu consecințe negative asupra imaginii generale a profesiei la nivelul opiniei publice și chiar la nivelul percepției cercurilor de afaceri și a clientelei în general.

În orice caz, bătălia judiciară, dacă va depăși cadrul ordinului avocaților, se va dovedi una de referință, redutabilă deopotrivă, prin conținutul și semnificațiile sale, dar și prin combatanții participanți. Într-adevăr, implicarea primului barou al Franței într-o afacere în care se vorbește de corupție, cumpărare de voturi ș.a., tocmai când societatea franceză caută cu orice preț și sub toate laturile sale „moralizarea absolută”, poate conduce la consecințe imprevizibile.

Totodată, conflictul pune față în față un avocat experimentat, profesor de științe penale și drept judiciar la Universitatea Paris II și la Science Po, maître Bessis, și, respectiv, un batonier de succes, specialist în dreptul muncii și drept social, în plină ascensiune, Fr. Sicard.

Va reuși Baroul din Paris, cel care a constituit modelul dintotdeauna și pentru cel din București, să-și apere demnitatea și să-și păstreze neatins prestigiul profesional? Și aceasta cu atât mai mult cu cât cauza-scandal apare într-un moment cum nu se poate mai nepotrivit, în care sunt în curs o serie de dosare strategice pentru întreaga profesie de apărători la bară referitoare la legea împotriva terorismului, pregătirea justiției predictive, reforma ajutorului jurisdicționa ş.a. Nu în ultimul rând, la toamnă, Consiliul național al barourilor trebuie să-și aleagă noul președinte care poate să vină tocmai din partea… baroului Parisului!

Desigur, acțiunile și atitudinile actorilor implicați vor devoala, în curând, mai ales odată cu întoarcerea în activitate, după 1 septembrie, realele intenții. Nu știu dacă „strănutul” de la Paris mai provoacă, precum altădată, frisoane și în alte părți, dar în mod evident mișcarea antisistem pare programată să acționeze peste tot și pretutindeni în ansamblul statal-societal.

Prof. univ. dr. Mircea Duțu, avocat