I. Date preliminare
1. Prima cauză aflată sub supravegherea executării de către CM—CE: Vasilescu (27.053/1995), hotărâre definitivă la 22.05.1998:
– Numărul total al hotărârilor CEDO transmise pentru supraveghere – 1963;
– Numărul total al hotărârilor a căror executare s-a închis printr-o rezoluție finală – 844-(50,84% )-(?!).
2. Datele statistice relevante: 2011-2017[2].
II. Principalele probleme survenite în cursul executării în cadrul supravegherii susținute
1. Protecția contra relelor tratamente – situații specifice – Hotărâre MGC (61495/11) definitivă la 15.06.2015.
2. Forțele de Securitate – militare: folosirea forței și lipsa anchetelor efective:
– Hotărârea Asociația 22.12.1989 (33810/07) definitivă la 28.11.2011;
– Hotărârea Soare s.a. (24329/20.05.2011, definitivă la 22.05.2011.
3. Condițiile de detenție – supravegherea și relele condiții materiale din penitenciare și din centrele de detenție ale poliției, lipsa recursurilor efective:
– Hotărârea Bragadireanu (22088/04), definitivă la 6.03.2008 (9 ani și jumătate de neexecutare);
– Hotărârea Predica (42344/07), definitivă la 7.09.2011;
– Hotărârea Enache (10662/06), definitivă la 1.07.2014.
4. Detenția bolnavilor mintali și a minorilor – nelegalitate, tratamente medicale lipsă ori insuficiente:
– Lacune în protecția juridică, în tratamentele medicale și sociale ale tinerilor bolnavi mintal;
– Lipsa unui cadru legislativ privind internarea forțată în spitalele psihiatrice și neaplicarea de către psihiatrii a procedurilor legale definite și specifice;
– Gestiunea inadecvată a stării psihiatrice a deținuților: plasarea deținuților bolnavi mintal în centre ordinare de detenție; absența supravegherii psihiatrice și a consilierii constante a expertizei psihiatrice și grava supraveghere:
– Hotărârea Valentin Câmpeanu (47848/08), definitivă la 17.07.2014 (6 ani la Curte);
– Hotărârea Cristian Teodorescu (22883/05), definitivă la 19.09.2012 (după 7 ani la Curte);
– Hotărârea Ticu (24575/10), definitivă la 01.01.2014;
– Hotărârea Parascineti (32060/05), definitivă la 13.06.2012.
5. Durata procedurilor judiciare – durată excesivă, absența recursurilor compensatorii și acceleratorii efective:
– Hotărârea Vlad s.a. (40756/06), definitivă la 26.02.2014 (după 8 ani la Curte).
6. Executarea deciziilor judiciare interne – absența și întârzierile semnificative ale administrației sau a persoanelor responsabile în Stat în punerea în executare a deciziilor judiciare definitive:
– Hotărârea Săcăleanu (73970/2001), definitivă la 5.12.2005.
7. Protecția vieții private – absența garanțiilor legale privind securitatea persoanei și a vieții private în contextul unor măsuri de supraveghere secretă care pot fi luate în baza legii siguranței naționale:
– Hotărârea Bucur și Toma (40328/02), definitivă la 8.04.2013 (după 11 ani la Curte) și alți (4 ani de neexecutare).
8. Libertatea de expresie – protecția surselor, condamnarea nejustificată a unui denunțător pentru că a devoalat ascultările telefonice ilegale la scară mare realizate de serviciile secrete:
– Hotărârea Bucur și Toma (40238/02), definitivă la 8.04.2013.
9. Protecția dreptului de proprietate – expropiere/naționalizare.
Neefectivitatea mecanismelor care să permită restituirea sau despăgubirea pentru proprietățile naționalizate sub regimul comunist:
– Hotărârea Strain s.a. (57001/2000), definitivă la 30.11.2005 (12 ani de neexecutare?!); și
– Hotărârea pilot M. Atanasiu s.a (30767/05), definitivă la 12.01.2011.
III. Supravegherea închisă. Principalele reforme majore adoptate de România
1. Forțele de Securitate și de ordine publică – folosirea forței și anchetele efective.
O vastă reformă aplicată în 2002 a vizat demilitarizarea poliției. Membri poliției au pierdut Statutul de ofițeri activi ai forțelor armate, devenind agenți publici. Anchetele și prevederile privind pe polițiști au trecut în competența procurorilor civili și a tribunalelor ordinare, fiind, totodată, introduse în legislație și garanțiile fundamentale contra relelor tratamente. Noile Coduri – penal și de procedură penală au intrat în vigoare la 1.02.2014; noua lege asupra executării pedepselor și a măsurilor privative de libertate a fost adoptată în 2013:
– Hotărârea Barbu Anghelescu (46430/99), definitivă la 5.01.2005;
– Rezoluția finală a Comitetului de Miniștri – CM/ ResDH/2016/150.
2. Legalitatea detenției și chestiunile conexe.
2.1. Competența exclusivă a judecătorilor de a ordona detenția provizorie și prelungirea acesteia – reforma din 2003. Rezoluția finală CM/2011/49.
2.2. Îmbunătățirea accesului la informațiile pertinente din dosarul de anchetă și respectarea principiului contradictorialității în urmărirea penală după 2006. Rezoluția finală CM/2011/23.
2.3. Confidențialitatea plângerilor formulate de către deținuți la autoritățile publice, la organele judiciare, tribunal sau organizații internationale – reformele din 2003 și 2006. Rezoluția finală CM/2010/180.
2.4. Tribunalele au încetat să mai impună deținuților interdicția de a VOTA sau alte pedepse complementare de o manieră automatică, în urma unei decizii a ÎCCJ. Rezoluția finală CM/2014/13.
3. Respectarea caracterului definitiv al hotărârilor tribunalelor.
Punerea în aplicare efectivă a principiului securității juridice.
3.1. Abrogarea, în 2013, a dreptului procurorilor generali de a introduce recursuri extraordinare în nulitate, în materie civilă.
3.2. Abrogarea, în 2013, a competenței generale a procurorilor de a interveni în procedurile civile și limitarea acestor intervenții doar în legătură cu protecția minorului, a persoanelor private fară capacitate și a celor dispărute.
3.3. Abrogarea, în 2004, a dreptului procurorului general de a introduce recurs extraordinar în nulitate, în materie penală. Rezoluțiile finale: CM 2013/232 și CM 2011/27.
4. Echitatea procedurilor judiciare.
4.1. Punerea în aplicare din 2006 a obligației tribunalului penal, ca ultimă instanță, de a-l audia pe acuzat în ședința de apel/recurs.
4.2. Utilizarea agențiilor infiltrate și probele culese, a fost reglementată în 2004, ca și garanțiile adecvate și efective.
4.3. În procedurile redeschise în absență, persoana vizată este audiată, înainte ca măsurile preventive ordinare să fie aplicate, conform noului Cod de procedură penală – 2014. Rezoluțiile finale: CM 2013/18, CM/2014/212, CM/2013/40 și CM/2014/245.
5. Accesul la un tribunal.
5.1. Posibilitățile de acordare a ajutorului judiciar și procedura simplificată de control al hotărârilor a fost implementată.
5.2. Competența tribunalelor în a soluționa cererile de restituire a proprietăților sechestrate/preluate de stat între 1945-1989, a fost clarificată prin amendamentele legislative din 2001.
5.3. Reforma dreptului penal din 2003 a permis controlul judiciar asupra rezoluțiilor/ordonanțelor procurorilor prin care s-a dispus încetarea sau scoatarea de sub urmărire penală. Rezoluțiile finale: CM/2011/24, CM/2008/79 și CM/2011/21.
6. Durata procedurilor judiciare.
O altă reformă s-a aplicat în 2013 de a reduce durata procedurilor civile si penale, prin diversificarea metodelor de notificare a actelor judiciare, simplificarea procedurii contencioase (?) și ameliorarea adminstrării probelor (?!), fiind introdus un recurs efectiv în această privință (a reducerii duratei excesive). Rezoluția finală CM /2016/151.
7. Protecția vieții private, a corespondenței și supravegherea secretă.
7.1. Arhivele serviciilor secrete au fost transferate unui organism civil – CNSAS.
7.2. Persoanele interesate au acces la aceste dosare și pot cere rectificarea informațiilor conținute în registre, putând contesta deciziile CNSAS la curțile de apel competente. Rezoluțiile finale: CM/2014/253 și CM/2014/13.
8. Libertatea de expresie – defăimarea/calomnia.
Abolirea pedepsei cu închisoarea pentru injurie și pentru defăimare în 2002 și 2005, apoi depenalizarea calomniei și a injuriei în 2006 (?!). Rezoluția finală: CM/2011/73.
9. Protecția contra discriminării (rromii), dreptul la domiciliu, respectul vieții private și familiale.
9.1. Ameliorarea condițiilor de viață ale rromilor și prevenirea atacurilor cu caracter discriminatoriu contra caselor lor.
9.2. Adoptarea unor măsuri de asigurare a tratamentelor egale la nivel național (2000) în scop de a preveni orice formă de discriminare, a căror executare este supravegheată de Consiliul Național de Luptă contra Discriminării (CNCD).
9.3. Punerea în practică a unui plan de acțiune vizând diverse programe și proiecte non-discriminatorii față de populația rromă, sub coordonarea Agenției Naționale pentru Rromi.
9.4. Alocarea unor resurese financiare suplimentare pentru reconstruirea/renovarea caselor distruse ale rromilor în județul Mureș și în alte locuri. Rezoltuțiile finale: CM/2015/214, CM/2015/238 și CM/2016/39.
10. Protecția drepturilor de proprietate – naționalizare.
A fost creat un mecanism de reparație (restituire/despăgubire) pentru proprietățile naționalizate, considerat capabil, în principiu, de a oferi o reparație adecvată în urma reformei legislative și instituționale din 2014. Rezoluția finală CM/2014/274.
[1] Fișă elaborată de CEDO – Serviciul de executare a hotărârilor Curții – 20.06.2017.
[2] Preluată din Rapoartele anuale ale Comitetului de Miniștri – pagină de internet disponibilă.
Prof. univ. dr. Marin Voicu
Președintele Asociatiei “Themis-Casatia” a foștilor judecători ai ÎCCJ
Membru de onoare AOS
Fost judecător la CEDO si ÎCCJ
