2,993 citiri

Din nou despre confuzia privind statutul constituțional și legal al judecătorilor și procurorilor, în contextul adoptării noilor „legi ale justiției”

ESSENTIALS-Marin-Voicu1. In mai multe articole, publicate pe JURIDICE.ro si reunite in volumele I si II „Starea Justitiei”, Editura „Universul Juridic”- 2017, am formulat unele observatii critice asupra reglementarii din Legea nr. 303/2004 si sugestii pentru separarea deplina a statutului legal al procurorilor fata de cel al judecatorilor, in acord cu principiile instituite prin art. 124-126 si art. 131-132 din Constitutie si jurisprudenta CEDO.

Din pacate, forma finala a Legii nr. 303/2004 este aproape aceeasi, accentuandu-se confuzia dintre cele doua profesii, fundamental diferite, confuzie marcata cu buna stiinta, de inalti demnitari ai Statului nostru de drept, democratic si social.

Atat in documentele oficiale (Rapoarte, Studii, Programe, s.a.), cat si in discursuri diverse, acesti oficiali si inalti demnitari practica un limbaj fals cu termeni si expresii necunoscute in Constitutie si in celelalte legi, precum: „seful statului”, „magistrati”, „magistrat-procuror”, „magistrat-judecator”, Ministerul Public, prin „procurori infaptuiesc justitia”, „atac la justitie” prin criticarea urmaririi penale efectuata de procurori, „misiunea dvs. comuna de procurori si judecatori”, „penali” sau „niste penali”, s.a.

2. Statutul constitutional al judecatorilor si infaptuirea justitiei

2.1. Conform art. 125 („Statutul judecatorilor”):

(1) Judecatorii numiti de Presedintele Romaniei sunt inamovibili, in conditiile legii.

(2) Propunerile de numire, precum si promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor sunt de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii sale organice.

(3) Funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior”.

 2.2. Inamovabilitatea judecatorilor

Potrivit art. 125 alin. (1) din Constitutie, judecatorii numiti in functie de Presedintele Romaniei sunt „INAMOVIBILI in conditiile legii, beneficiind, astfel, de una din cele mai puternice garantii ale independentei judecatorilor, ca sa nu fie la discretia guvernelor si sub influenta oamenilor politici” („Constitutia Romaniei, Comentariu de articole”, I. Muraru, E.S. Tanasescu, Ed Beck, 2008, pag. 1227-1228).

„Inamovabilitatea, insa, nu trebuie sa desfiinteze responsabilitatea profesionala si nici controlul prin supraveghere si sa nu ingaduie ca incapacitatea si abuzul sa se adaposteasca sub aripile sale” (E. Heroveanu‚ „Principiile procedurii judiciare”, I, pag. 389, citat in „Constitutia Romaniei”, Comentariu pe articole”, pag. 1229).

3. Infaptuirea justitiei

3.1. Textul art. 126 din Constitutie prevede ca:

(1) Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.

(2) Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

(3) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale”.

3.2. „Constitutia prin art. 126 alin. (1), stabileste, asadar, fara echivoc, ca JUSTITIA se realizeaza NUMAI prin instantele judecatoresti, si, deci, este cu totul nejustificata si creatoare de CONFUZII folosirea notiunii de justitie in sens larg care sa cuprinda si Ministerul Public si CSM. Instantele judecatoresti sunt cele care formeaza puterea judecatoreasca, in varful ei fiind ICCJ, singura instanta nominalizata expres in legea fundamentala. Textul mai prevede ca justitia se realizeaza si prin celelalte instante judecatoresti prevazute de lege si anume prin curti de apel, tribunale, tribunale specializate, instantele militare si judecatorii (art. 2 (2) din Legea nr. 304/2004 pentru organizarea judiciara)[1]”.

4. Statutul legal al procurorilor

4.1. Norma de principiu din Constitutie

4.1.1. Faptul ca Ministerul Public si parchetele sunt incluse in capitolul din Constitutie, intitulat „Autoritatea judecatoreasca” nu poate induce interpretarea potrivit careia procurorii sunt, astfel, „afiliati” cadrului infaptuirii justitiei, care este atributul exclusiv al judecatorilor.

Conform acestei ordini constitutionale, puterea judecatoreasca este compusa numai din judecatori, singurii care realizeaza justitia, prin activitatea de judecata a proceselor.

De aceea, este inadmisibil sa se atribuie procurorilor si judecatorilor o „misiune comuna”, de la nivelul Presedintelui Romaniei cu prilejul numirii in functie, acreditandu-se oficial, in prezenta tacuta a inaltilor reprezentanti ai CCR, CSM, ICCJ, Ministerul Public, s.a., teza statutului unic si identic al celor doua profesii, desi au prerogative si misiuni total diferite.

4.1.2. Constitutia nu contine dispozitii privind admiterea si numirea in profesia de procuror, rezervandu-i, asadar, un statut legal si nu unul constitutional.

Conform art. 131 din Constitutie:

 (1) În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.

(2) Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii.

(3) Parchetele funcţionează pe lângă instanţele de judecată, conduc şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare, în condiţiile legii”.

4.1.3. Statutul procurorilor definit in art. 132 din Constitutie nu contine si numirea in functie de catre Presedintele Romaniei, precum cel al judecatorilor, consacrat in art. 126.

Astfel, conform art. 132:

(1) Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei.

(2) Funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior”.

4.2. Asadar, Constitutia NU acorda inamovabilitatea procurorilor, precum la judecatori.

Dupa revizuirea Constitutiei, in octombrie 2003 prin Legea nr. 303/2004, modificata si completata substantial in 2005, spre a-i folosi puterii  executorie bicefale in urmatoarele doua mandate, s-a dat o reglementare aproape identica statutului judecatorilor si procurorilor, contrara ordinii constitutionale, instituita prin art. 126 si 132 din Constitutie, adaugandu-se norma in baza careia si procurorii sunt admisi/numiti in functie de Presedintele Romaniei si nu de CSM (!), reglementare care  a „legitimat”, astfel, si prerogativa Presedintelui de a numi procurori in anumite functii relevante de conducere, din Ministerul Public.

In acest cadru si in contextul circumstantelor interne si externe din sem. II/2017, reglementarea statutului judecatorilor si procurorilor a ramas, esentialmente, neschimbata, atat cu privire la admiterea-numirea in functie, cariera profesionala, interdictiile si incompatibilitatile, incetarea exercitarii functiei, pensia de serviciu, s.a., solutie urmarita, cu obstinatie, de Ministerul Public, sustinut energic de la cel mai inalt nivel politic si de stat.

*

In concluzie, dupa aceste succinte observatii, potrivit Constitutiei, numai judecatorii sunt numiti in functie de Presedintele Romaniei si devin inamovibili, procurorii neavand acest statut constitutional.

Prin Legea nr. 303/2004, amendata, substantial in 2005, s-a acordat acest „statut” si procurorilor, admiterea lor in functie si numirea fiind data in competenta Presedintelui Romaniei, toate celelalte competente ale statutului si carierei profesionale primind o reglementare comuna, acreditandu-se, contrar dispozitiei art. 131-132 din Constitutie, teza virala a misiunii unice, pe care s-au legitimat „parteneriate” si „protocoale comune”, indeosebi la nivelul ICCJ, Parchetul de pe langa ICCJ, CSM si alte autoritati publice.


[1] „Constitutia Romaniei. Comentariu pe articole”, I. Muraru si E. S. Tănăsescu, pag. 1234-1235.


Prof. univ. dr. Marin Voicu
Președintele Asociației „Themis-Casatia” a foștilor judecători ai ÎCCJ
Membru de onoare AOS
Fost judecător la CEDO și ÎCCJ