6,130 citiri

Noi provocări pe teme vechi privind starea avocaturii: secretul profesional, autonomia și independența barourilor, Casa de Asigurări a Avocaților

ESSENTIALS-Gheorghe-FloreaAlina Matei: Mulțumesc, stimate domnule Președinte Gheorghe Florea pentru că ați acceptat să acordați un interviu pentru cititorii JURIDICE ESSENTIALS. De ce un Congres al Avocaților cu veșnica temă privind „secretul profesional”?

Gheorghe Florea: Pot spune că din 2014, când am abordat pe larg secretul profesional cu ocazia Zilei Europene a Avocaților, acest principiu s-a confruntat cu multe obstacole și a venit momentul să fie din nou analizat și întărit. O serie de evenimente din ultimii ani, legate de escaladarea terorismului, a crimei organizate și al spălării banilor au determinat reglementări sporite de combatere a acestor fenomene, care au dus la o invazie fără precedent a vieții private a cetățeanului și implicit a secretului profesional, ca parte a acestui drept.

Toate aceste evenimente din ultimii ani au mai avut un efect, și anume ieșirea la rampă a organelor de anchetă, care au dobândit puteri sporite și au încercat într-un fel sau altul să legitimeze încălcarea dreptului la viață privată și implicit a secretului profesional al avocatului, sub argumentul luptei împotriva corupției și cu susținerea publică în acest sens. Sigur că acest lucru nu s-a întâmplat numai la noi, ci și în celelalte țări europene. Acest aspect nu a rămas indiferent legislativului european, astfel încât au fost adoptate reglementări privind respectarea prezumției de nevinovăție și protecția datelor personale în cadrul procedurilor judiciare. Aceste reglementări au legătură cu secretul profesional, având drept scop asigurarea dreptului la apărare și la un proces echitabil, prin crearea unei plase de protecție a justițiabilului în fața publicității și a presiunilor asupra justiției.

Aceste reglementări provin și din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care în ultima vreme abundă de dosare care acuză încălcarea secretului profesional al avocatului. Anul 2018 a adăugat la CEDO o nouă fișă tematică în acest sens, în care cauza Pruteanu contra României este una de referință. Este un semnal că acest principiu este în pericol și trebuie conștientizat.

Tot în ultimii trei ani, pe rolul Parlamentului României a fost proiectul de modificare a Legii nr. 51/1995 privind organizarea și funcționarea profesiei de avocat, care urmărea întărirea secretului profesional al avocatului, ca garanție a dreptului la apărare al cetățeanului. Știm cu toții cu câte atacuri și manipulări s-a confruntat profesia în acea perioadă, prin lansarea sintagmei „superimunitatea avocaților”, culmea, chiar de către membri ai profesiei juridice, care ar fi trebuit să cunoască din start că secretul profesional în dreptul continental nu este un privilegiu al avocatului, ci un drept al cetățeanului, o garanție a dreptului său la apărare și la un proces echitabil.

În dosarul acestui proiect legislativ sunt documente întocmite de CSM, ÎCCJ, DNA, DIICOT, Ministerul Public care au tras din toate pozițiile asupra unor dispoziții care n-au avut alt scop decât să creeze garanții legale ale dreptului la apărare și la un proces echitabil. S-a ajuns până acolo încât să se invoce ca neconstituționale dispozițiile referitoare la interdicția ridicării și confiscării de înscrisuri aflate în posesia avocatului, în condițiile în care acesta nu era cercetat sau urmărit penal. Sau ca ministrul justiției de atunci să spună că nu a auzit niciodată ca în alte țări europene decanul baroului să fie prezent la perchezițiile la sediul avocatului, ca garant al respectării principiului secretului profesional. Or, dacă observăm fișa tematică de la CEDO, cu spețe publicate și traduse la vremea respectivă și pe site-ul UNBR, acest aspect apare frecvent ca o garanție a respectării drepturilor fundamentale.

A fost o perioadă de manipulare grosieră în care secretul profesional era promovat în spațiul public ca mijloc de a ascunde crime, nu ca garanție a dreptului la apărare al cetățeanului. Deși era clar că un astfel de demers nu ar putea avea sorți de izbândă la Curtea Constituțională, scopul a fost atins prin influențarea negativă a opiniei publice, atrasă în mod paradoxal într-un scenariu în care organul de anchetă devine apărătorul cetățeanului iar avocatul personajul negativ.

Alina Matei: Ce aspecte de noutate doriți să evidențiați la Congresul Avocaților 2018, cu privire la secretul profesional?

Gheorghe Florea: Cu ocazia conferinței din 2014 cu tema supravegherii electronice în masă, avocații au atras în mod special atenția asupra efectelor pe care le poate avea slăbirea garanțiilor apărării asupra încrederii în justiție și realitatea a arătat scăderi dramatice în sondajele de opinie. Și nici nu are cum să fie altfel când directive care urmăresc întărirea unor drepturi fundamentale, în special la viață privată, la apărare și la un proces echitabil sunt tratate cu indiferență de autoritățile legislative.

Ca dovadă a faptului că dreptul la apărare și la un proces echitabil nu se află pe lista de priorități este și faptul că ne apropiem de termenul de 1 aprilie, care este deadline-ul de implementare al Directivei (UE) 2016/343 din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale. Proiectul care urmărește implementarea acestei directive se află blocat în Parlament, în pachetul cu „legile justiției”, deși nu are ce căuta în acest pachet întrucât dispozițiile care se află aceste garanții intră într-un proiect de modificare a codului de procedură penală și nu a legilor de organizare și funcționare a justiției.

Mai este și Directiva UE 2016/680 din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și privind libera circulație a acestor date. Și această directivă, cu „dedicație specială” pentru sistemul de justiție, ar trebui implementată până pe 6 mai 2018, ceea ce este puțin probabil având în vedere stadiul în care se găsește acum proiectul de lege. Și această directivă urmărește întărirea garanțiilor de apărare a drepturilor fundamentale. Această directivă se referă la pericolele care pândesc secretul profesional, necesitatea acestei reglementări având în vedere „Riscurile la adresa drepturilor și libertăților persoanelor fizice, prezentând grade diferite de probabilitate și gravitate, pot fi rezultatul unei prelucrări a datelor care ar putea genera prejudicii de natură fizică, materială sau morală, în special în cazurile în care: prelucrarea poate genera discriminare, furtul sau uzurparea identității, prejudiciu financiar, compromiterea reputației, pierderea confidențialității datelor protejate prin secret profesional, inversarea neautorizată a pseudonimizării sau la orice alt prejudiciu semnificativ de natură economică sau socială; persoanele vizate ar putea fi private de drepturile și libertățile lor sau de capacitatea de a-și exercita controlul asupra datelor lor cu caracter personal….”

Mai este DIRECTIVA (UE) 2015/849 din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, cu incidențe puternice asupra secretului profesional al avocatului, în special în ce privește obligațiile de raportare, care trebuie analizate și trebuie urmărit proiectul de transpunere a acestei directive, care trebuia transpusă deja în legislația națională în iunie 2017. Deci sunt multe reglementări cu impact puternic asupra secretului profesional și trebuie analizate într-un context mai larg.

Și ar mai fi un aspect important de luat în seamă în abordarea secretului profesional al avocatului, care ține de transformările profesiei la nivel european, de crearea, în Franța, de exemplu, a unei categorii aparte de avocați și anume avocatul de întreprindere prin așa numita lege Macron. Evoluțiile în Franța, după intrarea în vigoare a acestei legi, au arătat și un alt mobil al atacurilor asupra secretului profesional, care reprezintă elementul esențial care definește identitatea avocatului. Și dacă ne gândim că și la noi, primii care au atacat profesia de avocat au fost profesii juridice, ca și acolo, avem deja o idee despre efecte.

În concluzie, tema secretului profesional, deși e „veșnică” pentru avocați, ea capătă valențe noi de la an la an, schimbările fiind din ce în ce mai accelerate de evoluția tehnologică și transformările sociale și legislative la nivel global.

Alina Matei: Tot mai mult se afirmă că în raporturile cu UNBR, barourile trebuie să fie independente iar transparența activității organelor de conducere ale profesiei ar trebui să fie totală?

Gheorghe Florea: Înainte de toate, ar trebui lămurit ce înseamnă autonomie, independență și nu în ultimul rând transparență, pentru că suntem juriști și trebuie să cunoaștem sensul legal al termenilor.

Legea privind organizarea și funcționarea profesiei de avocat consacră conceptul de autonomie a barourilor, ceea ce implică și responsabilități ale conducerii barourilor în funcție de interesele avocaturii la nivel național.

Art. 49 din secțiunea „Baroul” prevede foarte clar că „Profesia de avocat este organizată și funcționează în baza principiului autonomiei, în limitele competențelor prevăzute în prezenta lege.”

Așadar, tot ca juriști trebuie să știm că principiul autonomiei trebuie aplicat conform legii și cu bună credință, în interesul profesiei în ansamblu și nu a unui barou anume sau a unei persoane anume. Modul în care sunt privite autonomia și independența barourilor de către anumite persoane înseamnă destructurarea profesiei și odată cu aceasta slăbirea tuturor principiilor care asigură identitatea avocatului în această lume în care inclusiv roboții au ajuns să ofere consultanță juridică.

În ce privește independența, acest principiu este consacrat de art. 1 din Legea 51/1995 la nivelul profesiei în ansamblu: „Profesia de avocat este liberă și independentă, cu organizare și funcționare autonome, în condițiile prezentei legi și ale statutului profesiei.”

Referitor la transparența, există diferențe evidente între instituțiile publice și o profesie de interes public, cum este avocatura. Nu putem vorbi de o asimilare a unei profesii autoreglementate în categoria instituțiilor publice sub autoritate statală pentru că ar fi un precedent periculos, care ar putea avea ca efect destructurarea profesiei. Să nu uităm că profesia de avocat este autoreglementată și are propriile mecanisme prevăzute de lege în ce privește controlul actelor organelor de conducere și de asigurare a transparenței față de membrii profesiei. Și ce înseamnă transparență totală? După unii înseamnă a afișa pe site-ul instituției, în mod detaliat, cât a constat meniul unui angajat al UNBR la vreo ședință profesională? Pentru că ni s-au cerut și astfel de date de către avocați care ar fi trebuit să știe că au acces la toate datele financiare ale UNBR conform legii speciale privind organizarea profesiei de avocat și nu a legii privind accesul la informațiile de interes public. Este foarte trist că unii membrii ai profesiei nu susțin autoreglementarea profesiei și încearcă să o tragă într-o sferă dependentă și neautonomă, urmărind interese personale. Este logic că aplicarea mecanismelor generale statale de control asupra profesiei nu poate avea ca efect decât slăbirea și înfrângerea principiilor autonomiei, independenței și auto reglementării.

Iar într-un an al centenarului, proclamarea independenței barourilor, într-un sens promovat de opozanții UNBR, nu a rămas și nu va rămâne un demers indiferent avocaturii la nivel național. Aceasta pentru că, în mod ce ar putea părea paradoxal, o astfel de „independență” este menită să știrbească tocmai autonomia și independența profesiei, prin destructurarea acesteia.

Apelul pe care l-am făcut și îl fac, în special către avocații cadre didactice de a-și folosi ascendentul dobândit în calitate de dascăli față de avocații tineri, foști studenți, și de a promova valorile profesiei de avocat independent de interesele altor entități cu care se intersectează în activitatea lor a fost și rămâne un apel de actualitate.

Alina Matei: A devenit sistemul Casei de Asigurări a Avocaților „cartoful fierbinte” din mâna conducerii UNBR?

Gheorghe Florea: Dacă tot vorbeam mai devreme despre independență și autonomie, aceste principii sunt incidente și Casei de Asigurări a Avocaților, însă, la fel ca în cazul barourilor, trebuie aplicate cu bună credință și în conformitate cu legea.

Din păcate, însă, acest subiect, sau „cartoful fierbinte” al Casei de Asigurări a Avocaților, apare în preajma campaniilor electorale pentru că fiind vorba de banii de pensie avocaților are o miză sigură în agitarea spiritelor. Nu contează că UNBR nu gestionează acești bani iar CAA are propriile mecanisme legale de gestiune, cu investiții aprobate prin vot transparent! Subiectul e de natură să inflameze cu tot felul de insinuări!

Suntem în epoca post adevăr, în care informația emoțională are preponderență asupra adevărului și pe aceasta mizează persoanele de rea credință. Nimeni nu mai stă să verifice în oceanul informațional, astfel că o vorbă aruncată cu scopuri oculte produce efecte extrem de agresive. E cam același gen de manipulare cum a fost cu „superimunitatea”. A fost aruncată sintagma și apoi preluată instant fără a fi disecată rațional. La fel se întâmplă și cu Casa de Asigurări a Avocaților. Dacă se verifică site-ul juridice.ro, din 2013 sunt aceleași puncte de vedere ale baroului Dolj, practic aceiași oameni care aruncă mereu acest cartof fierbinte în mâna UNBR, cu aceleași teme: reducerea contribuțiilor filialelor de pe lângă barouri la fondul centralizat al sistemului destinat asigurării funcționării acestora, renunțarea la centralizarea sistemului CAA, eliminarea contribuțiilor minime obligatorii a avocatului la sistemul și înlocuirea ei cu o contribuție procentuală proporțională cu veniturile efectiv declarate de avocați ca fiind reale. Fiecare dintre temele susmenționate sunt reiterate la fiecare Congres al avocaților iar acum doi ani a fost nevoie de o întâlnire cu președintele CAA Dolj, când lucrurile au fost clarificate, dar susținerile continuă să fie subordonate ideii de mesaj al opoziției.

Cred că este foarte grav să pui în opoziție avocații pensionari cu cei tineri, învrăjbindu-i prin insinuări că mărirea contribuțiilor s-ar face în favoarea seniorilor și în defavoarea tinerilor, puși să plătească în plus. Este o chestiune simplă și de bun simț că și pensiile tinerilor depind de investițiile lor actuale în acest sens. Cum s-ar putea susține un sistem de pensii dacă n-ar exista o limită minimă de contribuție? Sau cum ai putea avea pretenție la pensie cu cotizații zero? Sunt chestiuni elementare, acoperite de ieșirile furibunde ale unor oameni care urmăresc alte scopuri.

Există anumite neajunsuri cu privire la comunicarea făcută de sistemul Casei de Asigurări deoarece, în regulă generală, organele profesiei se laudă mai puțin cu realizările și transmit rugămintea către decanii barourilor ca regula jocului comunicării să țină seama de structurile instituționale ale UNBR. Politicile în materie de CAA sunt hotărâte în mod democratic la Congresul avocaților. Tema privind funcționarea CAA a devenit, din păcate, subiect de campanie electorală, în condițiile în care disciplina financiară funcționează după reguli precise și nu după regula benefică doar celui care e mai vocal decât alții, îndemnând generația tânără să opună intereselor sale drepturile pensionarilor, inclusiv drepturile lor de perspectivă la pensie.

Alina Matei: Mulțumesc pentru că ați stat de vorbă cu mine.

Gheorghe Florea: Și eu vă mulțumesc!

Avocat dr. Gheorghe Florea
Președintele UNBR