3,946 citiri

Cugetări despre rostul vieții

ESSENTIALS-Mihai-Hotca1. Despre unele aspecte ale vieții

„Viața este o modalitate prin care natura pune în circulație produse noi, iar moartea este modalitatea prin care produsele învechite sunt scoase din funcțiune”.

„Istoria a început când oamenii au inventat zeii și se va sfârși când oamenii vor deveni zei” (Y.N. Harari).

 „Viața noastră este un drum unic care vine din și ajunge în neant, iar restul e poveste”.

Ceea ce facem, depinde de ceea ce suntem, dar trebuie adăugat că suntem într-o oarecare măsură ceea ce facem (H. Bergson[1])”.

„Aproape pe neobservate, de după cortina istoriei, apare un nou curent de gândire – religia informației, denumită printr-un singur termen dataism”.

Patria, onoarea, libertatea nu sunt nimic: universul se învârte în jurul unei perechi de fese, asta este totul…” (J.P. Sartre).

„Începutul vieții este incert și misterios, fiind legat de Triunghiul Bermudelor, dar finalul acesteia este cert și ostensibil, fiind legat de Canalul Mânecii” (pentru înțelegerea acestei cugetări este recomandabil să fie avută în vedere și cea anterioară, precum și maxima a băgat-o pe mânecă).

Cea mai profundă nevoie a firii umane este dorinţa de a se simţi important” (J. Dewey).

Sunt două categorii de oameni: care recunosc că vor să fie importanţi şi cei care nu recunosc acest lucru ” (variantă inspirată de cugetarea lui J. Dewey).

Lumea este totalitatea faptelor, nu a lucrurilor” (L. Wittgestein).

„Lumea este ceea ce fac oamenii conştienţi, restul elementelor sunt lucruri sau evenimente” (variantă inspirată de L. Wittgestein).

Dacă prin eternitate nu se înţelege durata nesfârşită, ci atemporalitate, atunci cine trăieşte în momentul prezent, trăieşte veşnic” (L. Wittgestein).

„Viața este un salt efemer, cât o clipă, dinspre și înspre eternitate”.

Arta este punere în operă a adevărului” (M. Heidegger[2]).

„Viața poate fi nimic, dar poate fi TOTUL”.

Ceea ce nu întâlnesc în lumea mea, nu este” (M. Heidegger).

„Există două categorii de lucruri, cele pe care le văd sau percep eu și cele pe care le văd ori percep ceilalți, iar între cele două categorii nu există un raport de identitate”.

Mai presus de realitate stă posibilitatea” (M. Heidegger).

Cât timp ceva nu s-a întâmplat nu este sigur că se v-a întâmpla, deoarece antefactum nimic nu este sigur, după cum postfactum totul este sigur”.

Istoria nu ne aparţine, ci noi aparţinem ei” (H.-G. Gadamer[3]).

Orice soluţie la o problemă creează noi probleme nerezolvate” (K. Popper[4]).

Jocul de fotbal se complică mult prin apariția echipei adverse” (J.P. Sartre[5]).

„Viaţa este ca un joc de fotbal pentru că nu toţi cei care se află pe teren sunt membri în echipa ta” (cugetare inspirată de J.P. Sartre).

Intuiţia merge exact pe drumul vieţii” (H. Bergson).

„Intuiţia merge pe drumul vieţii, cât timp este dirijată de chibzuinţă, care ne ajută să nu ieşim în decor când traseul este dificil” (variantă inspirată de H. Bergson).

Prezentul este limita indivizibilă care desparte trecutul de viitor (H. Bergson)”.

Viaţa poate fi trăită în atmosfera trecutului sau cu gândul la un viitor luminos, dar să nu uităm că în tot acest timp prezentul se scurge implacabil și ireversibil printre degetele destinului”.

Gândeşte ca un om de acţiune şi acţionează ca un om care gândeşte” (H. Bergson).

Omul de acțiune nu stă să fie fotografiat, ci este surprins acționând, întrucât el nu are timp de poze”.

Viaţa este trăită cu atât mai bine dacă nu are sens” (A. Camus[6]).

Un mod de viață poate avea sens pentru unii și, în același timp, poate fi lipsit de orice sens pentru alții”.

Când nu știi înspre ce port te îndrepți niciun vânt nu ție prielnic” (Seneca).

„Când nu ştii unde vrei să ajungi toate drumurile sunt greşite”.

Cel ce iubeşte practica fără teorie este ca un marinar care se urcă pe o navă, fără cârmă şi busolă şi nu ştie niciodată unde ar putea să fie azvârlit” (Leonardo da Vinci).

Trecutul fiecăruia este muzeul istoriei personale și, pentru a nu repeta greșelile, trebuie vizitat din când în când spre neuitare”.

Viitorul este prezentul care va sosi mâine, peste o săptămână, peste o lună sau peste un an” (o viziune calendaristică asupra viitorului).

Cine controlează trecutul controlează viitorul (G. Orwell)”.

Visul este reflexia valurilor vieţii inconştiente pe tărâmul imaginaţiei” (H. Amiel).

2. A trăi cu sens

„Sunt candelă aprinsă sub bolţile divine, în haos spânzur, dar atârn de Tine” (Nichifor Crainic)[7].

A trăi viața cu sens nu este doar știință sau, eventual, tehnică (o metodă), ci este chiar o artă, o măiestrie umană”.

Arta de a trăi viața cu sens presupune păstrarea unui echilibru între aspectul material și cel spiritual, echilibru dependent de gradul de conştientizare a ceea ce faci sau nu faci”.

Simpla respectare a limitelor în care omul trebuie să se mențină potrivit regulilor morale sau juridice (legale) este numai premisa necesară pentru o existență non banală. Pe lângă această condiție-premisă este necesară încă cel puțin una, și anume crearea confortului psihic specific omului împlinit.

Omul nu trebuie să încerce să îşi elimine complexele, ci să caute să ajungă în acord cu ele, căci acestea îi dictează comportamentul în lume” (S. Freud[8]).

Preţuieşte în viaţă lucrurile mici, căci o lumânare va reuşi ceea ce soarele nu va putea niciodată: să lumineze când e întuneric” (Leonardo da Vinci).

Râsul și plânsul (când este folosită expresia râsu-plânsu) nu există simultan, ci numai succesiv, pentru că omul nu poate trăi exact în acelaşi moment două emoţii contrare”.

Toate ideile măreţe ale istoriei au la bază arhetipurile” (C. Jung[9]).

Eu fac ceea ce am de făcut şi tu faci ceea ce ai de făcut. Nu am venit în această lume pentru a trăi la înălţimea aşteptărilor tale, iar tu nu eşti în această lume pentru a trăi la înălţimea aşteptărilor mele. Tu eşti tu şi eu sunt eu, iar dacă, din întâmplare, ne întâlnim unul cu celălalt, e minunat” (F. Perls – Rugăciunea Gestalt[10]).

Viața fericită este o sumă de momente de fericire, alternate cu momente de nefericire, dintre care cele din prima categorie sunt mai multe ”.

„Un om fericit nu este acela care trăiește un singur moment de fericire, indiferent de intensitatea acestuia, ci acela care trăiește multiple momente de confort psihic, indiferent de intensitatea acestora”.

O viaţă frumoasă este un proces, nu o stare” (C. Rogers[11]).

Viitorul are o particularitate certă: este incert”.

Trecutul se poate repeta sau nu, dar dacă se repetă foarte probabil tu nu mai faci parte din distribuţie”.

Omul are 4 nevoi deficiente: fiziologice (de pildă, aerul sau mâncarea), siguranţă (spre exemplu, sănătatea şi slujba), iubire şi apartenenţă (de pildă, prietenia şi intimitatea), stimă de sine (de pildă, respectul şi competenţa)[12].

Nu oamenii sau lucrurile ne supără, ci noi ne supărăm singuri crezând că acestea ne pot supăra” (A. Elis[13]).

3. Despre motive şi pretexte

Conduita ignobilă are, de regulă, două motive: unul aparent, dar mincinos, iar altul ascuns și adevărat”.

Oamenii cu scopuri josnice ascunse inventează motive aparent nobile pentru a justifica comportamentele lor ticăloase”.

Pretextul este un fals motiv, invocat pentru a justifica o activitate (acțiune, conduită) sau pentru a disimula motivul real”.

Oamenii care folosesc pretexte pentru a justifica activități cu impact social semnificativ sunt indivizi care urmăresc atingerea obiectivelor fără scrupule”.

Cei care înfățișează adevăratele motive ce stau la originea conduitei lor sau cei care, fără a le exhiba, nu le camuflează prin pretexte sunt oamenii ce pun pe primul loc onestitatea, interesul general și demnitatea”.

O coincidență capătă sau nu sens în funcție de atitudinea noastră față de ea” (R.H. Kopcke).

4. Despre liberul-arbitru

Oamenii cu liber-arbitru, care nu sunt determinați de factori exteriori lor, beneficiază de trei posibilități (libertăți): libertatea gândirii (a gândi orice); libertatea cuvântului (a spune orice); libertatea de acțiune (a face orice)”.

Viața armonioasă ori haotică este într-o anumită măsură rezultatul acțiunilor sau inacțiunilor noastre intenționate, astfel că este bine să fim cu ochii pe ea („în patru”)”.

O parte a poveștii vieții noastre se derulează astfel cum vrem noi, dar o alta urmează un scenariu la scrierea căruia noi nu am avut nicio contribuție, însă putem încerca să-i asigurăm o bună regie”.

Viața este o sumă de alegeri din evantaiul de opțiuni oferit de către destin, iar liberul liberul-arbitru este într-o oarecare măsură o extraordinară iluzie[14].

Liberul-arbitru este posibilitatea creierului uman de a procesa informaţii, de a obţine soluţii şi de a lua hotărâri, pe baza a ceea ce subconştientul recomandă”.

Dacă interesele în dispută nu pot fi armonizate, ci sunt ireconciliabile, dacă argumentele pentru fiecare soluţie sunt echivalente, atunci orice soluţie adoptată de către decident trebuie acceptată şi respectată de ceilalţi, chiar dacă nu suntem de acord cu ea”.

Dacă una dintre soluţiile posibile este legală, iar celelalte sunt nelegale, trebuie să prevaleze prima dintre acestea, dacă toate sunt legale, dar numai una este morală, opţiunea trebuie să fie în favoarea acesteia, iar dacă toate sunt, deopotrivă, legale şi morale, poate fi folosit criteriul utilităţii”.

La naștere, omul normal dobândeşte vocaţia de a urca până în vârful ierarhiei sociale, dar poate avea neșansa (ghinionul) de a urca puţin sau deloc”.

„Fiecare om este ca un bloc de marmură în interiorul căruia se află o minunată statuie nefinisată (necioplită și neșlefuită)”.

Poziția înaltă, deținută de cineva, nu se datorează întotdeauna meritelor sau calităților sale, ci aceasta poate fi consecința unor evenimente favorabile, care exced meritului său”.

Să nu uităm să fim liberi în spirit, curioşi din punct de vedere social şi creativi în activitatea profesională”.

5. Despre muncă

Calea către fericire constă într-o diminuare organizată a muncii” (B. Russell[15]).

Munca l-a creat pe om” (F. Engels).

Munca l-a creat pe om, dar nici lenea n-a omorât pe nimeni” (variantă românească).

Se spune că munca l-a creat pe om, dar nu există dovezi care să confirme acesată afirmație și nici probe că lenea îl poate ucide” (variantă actualizată, circumspectă).


[1] H. Bergson (n. 1859-d. 1941).
[2] M. Heidegger (n. 1889 – d. 1976).
[3] H.-G. Gadamer (n. 1900 – d. 2002).
[4] K. Popper (n. 1902 – d. 1994).
[5] J.P. Sartre (n. 1905 – d. 1980). Acesta spunea că: „În Europa, totul este diferit: mănânci fotbal, respiri fotbal, bei fotbal. Totul este despre fotbal”.
[6] A. Camus (n. 1913 – d. 1960)
[7] Nichifor Crainic (1889-972) a fost un teolog, scriitor, poet, ziarist, politician, editor, filosof român, cu orientări de extremă dreaptă.
[8] S. Freud (n. 1856 – d. 1939).
[9] C.G. Jung (n. 1875 – d. 1961).
[10] F. Perls (n. 1893 – d. 1970).
[11] C. Rogers (d. 1902 – d. 1987).
[12] A. Maslow (n. 1908 – d. 1970). Tot conform lui A. Maslow, în ierarhia nevoilor se află 4 nevoi de creştere, respectiv: cognitive (cunoaşterea şi înţelegerea), estetice (frumuseţea, ordinea şi simetria), autoactualizarea (îndeplinirea potenţialului personal), transcenderea eului (ajutarea celorlalţi).
[13] A. Elis (n. 1913 – d. 2007).
[14] B. Libet a ajuns la concluzia că deciziile oamenilor sunt luate de creier, iar omul execută, de fapt, ceea ce a hotărât materia cerebrală. Se susține astfel că liberul-arbitru („free will”) este, în realitate, o iluzie. P. Haggard spune că în prezenţa unor circumstanțe identice, nu putem acționa altfel, deoarece nu există un „eu” care să poată spune: „eu vreau să fac altfel”.
[15] B. Russell (n. 1872 – d. 1970).


Prof. univ. dr. av. Mihai Adrian Hotca