Alina Matei: Despre mileniali se spune că sunt o generație a ”cultului personalității” și că sunt un “cutremur” pe piața muncii. Cum priviți dvs. acest fenomen? Cum vi se par ultimele generații de licențiați în Drept care au luat examenul de intrare în profesie?

Călin-Andrei Zamfirescu: La data acestui interviu, jumătate din populația globului nu a împlinit încă 30 de ani, reprezentând cea mai numeroasă populație raportat la istoria umanității. Inevitabil datorită stimulilor la care au fost supuși – accesul foarte facil la informații, tehnologie, precum și a tendințelor  comportamentale pe care le-au dezvoltat – lucrează în echipe – deși fiecare își caută propria soluție pe care, pentru a o alege, o compară cu soluțiile celorlalți, putem  vorbim despre o generație nu neapărat mai bună sau mai rea ca cele dinaintea ei, dar, cu siguranță, foarte diferită de celelalte.

Noile generații sunt mai curioase și își pun mai multe întrebări, fiind însă mult mai puțin interesate de asimilarea cunoștințelor teoretice. Ceea ce pe vremuri reprezenta creație inedită, astăzi este o memorie stocată electronic, astfel că notele scrise, motivele de recurs, obiecțiunile formulate la o expertiză putem spune că nu mai reprezintă o muncă independentă, ci o memorie colectivă. Iată de ce este de înțeles nevoia de nou și de schimbare a milenialilor.

Alina Matei: Prin natura profesiei sunteți aproape de studenții și de licențiații în drept. Ce credeți că animă acum pe acești tineri pentru a urma profesia de avocat? S-a schimbat ceva față de felul în care priveau alte generații avocatura?

Călin-Andrei Zamfirescu: În continuare am întâlnit studenți la drept cu o reală vocație, ceea ce nu este puțin lucru. Și am întâlnit și studenți talentați. Ceea ce s-a schimbat, din punctul meu de vedere, ține de scurtarea așteptărilor și accentuarea pragmatismului. Or, și milenialii trebuie să învețe că etapele de dezvoltare personală și profesională nu pot fi comprimate. Dorința de afirmare și de câștiguri semnificative trebuie fundamentată pe muncă, experiență și răbdare.

Alina Matei: Sunteți un reputat litigator, recunoscut de marile directoare internaționale. Ați înființat o casă de avocatura din Top 10 și reprezentați în instanțe clienți în procese atât în țară, cât și în străinătate. Cum priviți succesul? Ce înseamna să ai succes in avocatură?

Călin-Andrei Zamfirescu: Fiecare avocat poate reuși să ajungă să aibă succes doar cu foarte multă muncă și pasiune, la care se adaugă omenie și un dram de talent. Sigur, e greu să răzbești în profesie fără talent, dar în cariera mea, am întâlnit  vârfuri profesionale, caracterizate mai mult de perseverență și tenacitate. Practic, poți ajunge la același nivel de reușită și de notorietate prin diverse metode, diferite unele de celelalte.

Să ai succes nu înseamnă neapărat să câștigi fiecare proces în care te angajezi, deziderat absolut imposibil, de altfel, fiindcă orice evoluție înseamnă și eșec. Pe mulți dintre partenerii caselor de avocatură aflați acum în plină maturitate și care au dat examenele de intrare în avocatură sau de definitivat cu mine, i-am examinat și  remarcat încă de la vremea respectivă ca având un real potențial și o certă valoare. Acum pot spune că evaluările  mele au fost pe deplin confirmate.

Am avut și șansa ca, în cadrul firmei pe care am fondat-o să cresc avocați tineri. Majoritatea partenerilor de acum sunt crescuți, practic, în “familia” ZRP, iar dintre ei trei au dobândit calitatea de partener înainte de a împlini vârsta de 30 de ani.

Alina Matei: În interviurile anterioare menționați că nu ați avut mentor, pentru că vremurile erau altfel. S-au schimbat  între timp lucrurile? Cât de importantă este pentru un tânăr avocat prezența unui maestru îndrumător?

Călin-Andrei Zamfirescu: Desigur că este foarte importantă. La intrarea în avocatură, am fost repartizat la Colegiul de Avocați Vrancea iar după două luni, transferat la Colegiul de Avocați al Municipiului București și Județului Ilfov. Nici la Panciu, nici la Oltenița nu am avut vreun mentor care să îmi ghideze primii pași si mereu am regretat absența acestui maestru îndrumător.

Împrejurarea că am întâlnit în profesie valoroase modele și exemple de urmat, dacă nu a estompat, cel puțin a diminuat această lipsă; altfel, cu siguranță mi-ar fi fost mult mai greu.

Alina Matei: De ce are nevoie un tânăr avocat pentru o formare profesională completă?

Călin-Andrei Zamfirescu: De modele, de multă practică în profesie și de o permanentă și riguroasă îndrumare. Odată părăsită facultatea, contactul cu  bibliotecile – fie ele și online – trebuie păstrat, iar sălile de judecată sunt locul care trebuie permanent frecventat, nu numai pentru a asista sau reprezenta clienții, ci și pentru a asculta și învăța.

Alina Matei: Sunteți mentor la rândul dumneavoastră?

Călin-Andrei Zamfirescu: Cu siguranță, majoritatea seniorilor, colaboratorilor și stagiarilor de la ZRP a crescut și creste și sub ochii mei. Le cunosc felul de a gândi, înclinațiile, defectele și slăbiciunile, trăiri pe care  le-am traversat și eu. Unii reușesc să mă surprindă, alții știu că mă vor suprinde.

Transmiterea însușirilor și deprinderilor profesionale către tinerii avocați este o sarcină pe cât de grea pe atât de generos răsplătită, atunci când elevul își dovedește valoarea pe care i-o formezi și educi, fără a mai discuta situația fericită când reușește chiar să te depășească. Uneori te amuză să observi cum ți se copiază și unele deprinderi mai puțin meritorii, dar asta îți confirmă că ești observat și în momentele de relaxare, atunci când nu îți propui să transmiți ceva anume.

Începând cu această toamnă am hotărât să mă implic mai mult în formarea noilor generații. Un prim pas constă în preluarea activității de pregătire profesională continuă a avocaților în cadrul firmei. Pe lângă programul educațional, voi sprijini tinerii avocații în cadrul unor sesiuni de coaching și mentoring.

Alina Matei: Ce presupune acest nou proiect de îndrumare profesională pe care îl inițiați în perioada următoare?

Călin-Andrei Zamfirescu: De obicei, un avocat începător are nevoie de minim 2-3 ani până când dobândește însușirile necesare ca, sub îndrumarea unui senior, să poată performa într-o echipă. Vor mai urma 2-4 ani până când va deveni, la rândul său, senior și va căpăta colaboratori pentru a îi îndruma. Acești seniori cu o experiență de minim 5-6 ani este deosebit de important să continue a fi îndrumați: ei au deja o valoroasă expertiză și o constantă implicare în proiecte, ceea ce îi face greu de abordat fiind extrem de ocupați. Se află la momentul în care, perspectiva de a deveni valoroși este cel mai aproape iar șansele de a o rata, scufundându-se în rutină și stereotipuri și îndepărtându-se de studiu, sunt amenințătoare. Aici, în acest stadiu, îmi propun să intervin și să îmi canalizez tinerii colegi spre succes. Îi poți compara cu un proaspăt medic specialist care își preia propriul său salon plin cu pacienți. Trebuie ajutat să externeze cât mai multe cazuri complet vindecate, dar să își formeze și propria echipă, apelând din când în când la profesorul la care găsește sfaturile și sugestiile ce îl vor propulsa.

Alina Matei: Ce mesaj aveți pentru tinerii avocați?

Călin-Andrei Zamfirescu: Optimism, perseverență și încredere în sine, puțin noroc și iubire de oameni. Astfel înarmați și înzestrați să se grăbeasca încet cu deviza: nu spera, nu dispera, valoarea va ieși întotdeauna deasupra, dar va fi extrem de anevoie să o păstrezi.