1,590 citiri

Profesia de avocat în anul Centenarului Marii Uniri, între prezent și viitor

Centenarul Marii Uniri este un reper pentru evolutia societatii romanesti, in general. Am strabatut un secol care constituie o perioada de reala schimbare si modernizare pentru profesia de avocat, permanent supusa reflectiei si reformarii.

In cei o suta de ani care au trecut de la Marea Unire, profesia de avocat a dat dovada de o rezistenta uimitoare, adaptandu-se continuu tuturor schimbarilor care au avut loc in succesiunea vremurilor sub care profesia a razbit! Au fost razboaie, au fost dictaturi, a fost comunism, au fost epurari ”inainte” si ”dupa”, a fost momentul ’89. Toate acestea au afectat totdeauna moderat practicarea concreta a profesiei, tipologia indatoririlor avocatului, perceptia avocatilor si a publicului asupra avocaturii. Avocatul dedicat valorilor reale ale profesiei a izbandit!

Nu analizam evocarile! E treaba istoricilor sau, mai nou, a avocatilor care se dedica scrierilor despre istoria profesiei!

Evenimentele la care au participat, in acest an, avocatii romani pentru a cinsti Centenarul – la Alba Iulia, la Sibiu, la Craiova, la Iasi, la Targu Mures, la Biserica Domnita Balasa, la Bucuresti, de Ziua Eroilor (cand s-a organizat Parastasul de pomenire a ”eroilor in roba”, cazuti la datorie in Primul razboi mondial) – au demonstrat ca, fara intelectuali si fara elite, nici un popor nu poate dainui in istorie. Contributia avocatilor la realizarea Marii Uniri – evocata in volumul omagial, realizat la initiativa UNBR, lansat in preajma Zilei avocatului roman, la Alba Iulia –  dovedeste ca la realizarea Marii Uniri avocatii romani s-au numarat printre elitele natiunii.

Ferice de poporul care a avut astfel de avocati!

Trebuie, insa, sa privim, la ceas aniversar, si la vremurile de azi!

Avocatul roman a redobandit gustul libertatii si al democratiei, inclusiv al democratiei profesionale. In ultimii ani ai secolului scurs de la Marea Unire, avocatul roman a fost si este actor si martor al eforturilor facute pentru ca profesia sa recastige valori europene fundamentale intr-un cadru institutional compatibil cu reglementarile dreptului european. In Anul Centenar, in Barourile din Romania, sunt inscrisi un numar de 24.667 avocati definitivi, 1.555 avocati stagiari si un numar de 150 avocati straini. Acestia au raporturi institutionale exclusiv cu Barourile din care fac parte – 42 la numar!

Numarul avocatilor cu drept de exercitare a profesiei a crescut de la 18.843, in 2007, la 23.020 la 31 decembrie 2017. Numarul stagiarilor este, insa, in scadere, de la 3.180 in 2007, la 1.240 in 2017. Acestora li se adauga 8.465 de avocati aflati in stare de incompatibilitate sau suspendati din dreptul de a profesa.

In Romania functioneaza 720 de societati profesionale de avocati, 82 de societati profesionale de avocati cu raspundere limitata si 8.695 de cabinete individuale de avocati. La 31 decembrie 2017, figurau inscrisi in registrul national al avocatilor de asistenta judiciara 5.727 de avocati cu drept de exercitare a profesiei, iar in registrul national al curatorilor judiciari 3.151 de avocati, din care 3.004 cu drept de exercitare a profesiei. In unele barouri, (Dolj, Galati si Suceava) exista o evidenta a avocatilor care au si o calitate de curatori fiscali, in numar total de 13, din care 12 cu drept de exercitare a profesiei.

In acest an, sub rezerva validarii ultimului examen, procentul celor admisi in profesia de avocat a crescut. Au fost admisi 627 avocati, adica un procent de 21,7% dintre cei inscrisi, cel mai mare procent din ultimii 5 ani.

Selectia este mai riguroasa, dar, raportata la cei care opteaza pentru intrarea in profesie, sunt lucruri de imbunatatit.

Totusi, interesul tinerilor absolventi pentru profesia de avocat pare sa fi crescut in ultimii ani, intrucat in 2007 au fost 935 de candidati inscrisi, pe cand anul acesta au fost 2.889. Ar fi interesant de stiut si cati avocati pleaca din profesie si catre ce profesii se indreapta.

Altfel, cifrele arata bine cu privire la avocatura romana, dar asta nu inseamna ca ele reflecta realitatea tuturor avocatilor.

In ceea ce priveste cifrele statistice, referitoare la venituri, acestea s-au dublat in ultimii 10 ani. Dupa cum rezulta din datele furnizate de Casa de Asigurari a Avocatilor, venitul mediu lunar al avocatilor a crescut de la 2.262,56 in 2007, la 4.926,68 in 2017.

Sub aspectul veniturilor din cote de contributie la sistemul propriu de asigurari, acestea aproape ca s-au triplat in ultimii 10 ani, de la 51.160.130,46 in 2007, la 147.694.618 in 2017, iar cota medie lunara a crescut de la 226,26 la 541,93 in acelasi interval. Din evidentele statistice de care dispunem, rezulta ca in anul 2017 peste 42,03% din avocati declara catre sistemul propriu de asigurari ca realizeaza venituri lunare sub 592 EURO lunar (echivalent in lei) sau nu realizeaza venituri din profesie si doar 16,12% din avocati realizeaza venituri lunare mai mari de 2.772 EURO lunar (echivalent in lei). Intre aceste categorii, un procent de 41,85% dintre avocati realizeaza cert venituri intre 592 EURO si 2.772 EURO lunar.

Veniturile realizate din profesie au, in acest an, cel mai bun tratament fiscal din istoria profesiei de avocat de dupa 1990.

Sunt si alti factori care trebuie luati in considerare pentru a reflecta nivelul de trai al avocatului mediu: rata inflatiei si tipologia cabinetelor sau a societatilor de avocatura care au determinat aceste venituri, pentru ca decalajele sunt tot mai adanci si asta se vede cu ochiul liber.

In prezent, avem un procent de 10,3 avocati raportat la 10.000 de locuitori, ceea ce reprezinta destul de putin comparativ cu alte tari europene. Acest indicator, privit singur, nu este relevant pentru pentru a reflecta starea avocaturii, ci mai degraba starea societatii, el fiind in general folosit in studiile europene pentru a arata cat de ”litigioasa” este o tara. Se mai folosesc si indicatori precum numarul de avocati raportat la numarul de judecatori. Ar fi relevant si un indicator in raport cu numarul litigiilor in care reprezentarea prin avocat este obligatorie si cele in care nu este obligatorie.

Asistam si la o ”feminizare” a profesiei de avocat, ponderea femeilor fiind, actualmente, de 59,93%, respectiv 13.611 femei, fata de 9.100 barbati. Trebuie sa avem in vedere faptul ca femeile depun, in general, eforturi mai mari pentru a ramane in cariera, avand in vedere ca ele trebuie sa o intrerupa, la un moment dat, pentru concediile de maternitate. Sigur ca si profesia trebuie sa-i ofere sprijinul necesar in aceasta perioada prin indemnizatiile aferente.

Viata a demonstrat ca, in profesie, numai dialogul direct si cooperarea pot consolida increderea reciproca si schimbul de bune practici, idei si experiente institutionale si profesionale intre barouri. Cand acestea au existat, reformele structurale de care profesia de avocat are nevoie au avut succes! De regula, avocatii fac si vorbesc mai putin despre ceea ce este pozitiv in ceea ce fac!

Nu am reusit sa trecem de la conceptia, potrivit careia ”avocatul face parte din public”! Avocatul nu poate intra in localurile instantelor pe aceeasi usa pe care intra magistratii, desi s-a consacrat legal, pentru prima data in istoria avocaturii romane, postulatul potrivit caruia ”in exercitarea profesiei, avocatii sunt parteneri indispensabili ai justitiei, ocrotiti de lege…” [prin  art. 38 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat]. Nu totdeauna suntem acceptati in localurile in care functioneaza sediile instantelor. Adesea suntem evacuati sau restransi din spatii pe care avocatii le-au detinut in localurile Tribunalelor de zeci de ani si chiar inainte de 1989!

S-a reusit sa se elimine, prin lege, ”avocatul-delator”, cultivat uneori cu ingaduinta intr-un registru prin care legea insasi incurajeaza ”avertizorii ”, care, intr-o profesie cladita pe temeiul ”secretului profesional”, sunt perceputi  intr-un alt registru de repere moral-profesionale!

S-a inasprit tratamentul penal in cazul incalcarii secretului profesional al avocatului: este ”pretul” sporirii increderii in avocati!

Avocatii traiesc vremuri in care ”apararea neloiala” a fost incriminata in Noul Cod penal, parca pentru a se altera si mai grav increderea societatii in avocati, desi nu exista, la cunostinta publica, niciun caz care sa fi justificat incriminarea!

Nu rare sunt situatiile in care suportam – nu totdeauna justificat – ” forfecarea” onorariilor de avocat, a caror incasare de catre avocat reprezinta un drept care justifica insasi existenta sa profesionala!

Cine exercita profesia potrivit legii si stie ca exista unitate de opinii in Corpul avocatilor nu a fost si nu este in situatia in care ”sa se pituleze” in spatiul public ori ”sa treaca pe langa zid”!

Dimpotriva! Cine are ceva de spus, in calitate de avocat, fara a ascunde nimic in ”dulapurile cu schelete”, o spune, mai ales daca este specialist reputat in problema abordata! Altfel, toti ne pricepem la tot!

Profesia de avocat este una in care solidaritatea de breasla este, in spatiul public, mult mai redusa decat in cazul altor categorii profesionale implicate in infaptuirea actului de justitie.

Exista o explicatie de ordin simplist, dar relevant: caracterul de afacere privata al avocaturii, in care accentul se pune, in mod natural, pe succesul individual/ al echipei proprii, estompeaza solidaritatea de breasla!

Nu primeaza principiul „confraternitatii”, desi profesia de avocat este singura care, de peste 90 de ani, are o Casa de Asigurari proprie, ceea ce inseamna, totdeauna, solidaritate, inclusiv in ceea ce priveste banii pentru pensie si/sau pentru unele prestatii cu caracter social, dispune de un Fond de solidaritate creat prin contributia proprie a tuturor avocatilor  care, pe baza unor reguli conventional stabilite, permite intrajutorarea cazurilor medicale grave ale avocatilor si familiilor lor, se numara printre profesiilor liberale in care formarea profesionala continua este prioritara, unde educarea si mentinerea la zi a pregatirii profesionale se intentioneaza a nu fi lasata la voia intamplarii, are reguli foarte clare de etica profesionala si, mai ales in ultimii ani, nu incurajeaza mediocritatea la admiterea in profesie.

In Anul Centenarului se constata o criza acuta de modele bazate pe valorile constante ale profesiei (posibil si pe fondul numarului mare de avocati tineri care intra in profesie, ceea ce inseamna ca timpul acordat fiecaruia de catre  tutorii-indrumatori se reduce), ceea ce conduce la o slaba insusire a principiilor etice, manifestata prin dorinta de succes obtinut in termen scurt, cupiditate excesiva, disponibilitatea de a trafica informatii confidentiale. S-au redus standardele profesionale (in parte si din cauze ce tin de invatamantul superior juridic). Scade empatia si etica sociala, in mod firesc, in raport cu  influenta puternica a modelului corporatist la care se raporteaza, cu precadere, tinerii avocati, in detrimentul nevoilor sociale reale ale Romaniei concrete. Calitatea si caracterul unitar al formarii profesionale scade pe masura ce este distorsionata activitatea Institutului National pentru Pregatirea si Perfectionarea Avocatilor (INPPA), infiintat in 2010 si care este, teoretic, obligatoriu in primii doi ani de profesie, se manifesta o tensiune intre provinciile istorice, ca viziune privind profesia, dar si intre diferite barouri,  concretizata si in mesajele comunicate public, ceea ce conduce la slabirea autoritatii si relevantei institutiilor profesiei, organizate prin lege, in raport cu membrii profesiei. Adesea au loc scurgeri de informatii care fac obiect al secretului profesional sub argumentul lipsei unei sanctiuni si din ratiuni de transparenta!

Este extrem de dificil, insa, sa vorbesti in numele tuturor avocatilor! De peste o suta de ani, avocatii au dobandit si pastreaza libertatea de opinie ca expresie a unui crez profesional, adesea intangibil, daca nu este ”acoperit” de alte obligatii!

Nu am reusit sa ne convingem ca ar fi fost bine ca numarul barourilor sa fie egal cu cel al Curtilor de Apel! Fiecare Barou ar fi si mai puternic!

Nu am reusit sa ne convingem ca numarul avocatilor este, in realitate, mult mai mare, deoarece o profesie – sora, profesia de ”consilier juridic” – fara traditie in vremurile Romaniei democratice de dinainte de 1945, este organizata si functioneaza imitand profesia de avocat. In fapt, sunt numerosi avocatii care tanjesc dupa stabilitatea si siguranta oferita de o relatie de ”incadrare” intr-o munca independenta profesional, dupa modelul consilierilor juridici din institutiile statului, din sistemul bancar, pe care, adesea, de facto il imita sub denumirea generica de “avocati in house“, cu argumentul ca legislatia profesionala a ramas in urma faptelor care s-au revoltat si se revolta, exprimand modernizarea.

Nici cu celelalte profesii juridice organizate in Romania nu conlucram, cum ar trebui. Am convenit o Carta interprofesionala privind relatiile dintre judecatori, procurori si avocati, pe care o invocam cand apreciem ca ”da bine”! Am fost inspirati ca nu am numit-o ”Protocol”!

Nu exista in Romania, in Anul Centenar, o reglementare institutionala similara cu cea a unui Barou national, nazuinta a celor care cred in valorile statului national unitar. Uniunea Nationala a Barourilor din Romania functioneaza dupa o matrice legala, cu atributii limitate, ce nu permit confuzii nici cu asociatiile liber consimtite, nici cu sindicatele! Legea nu permite nici ignorarea opiniei fiecarui avocat si nici nu admite implicarea politica a organelor profesiei! Structurile institutionale, organizatorice ale profesiei, adesea percepute sau ”dorite” drept veritabile concepte tehnico-juridice, cu iz ”corporatist”, nu pot fi deturnate de la menirea lor traditionala – ocrotirea intereselor avocatilor – din ratiuni ce tin de interese de grup sau de moment!

Rolul legal al Uniunii Nationale a Barourilor din Romania este de autoreglementare a profesiei si de aparare a acesteia in raport cu autoritatile. Totodata, Uniunea are un rol important in apararea prestigiului avocaturii, prin instituirea regulilor deontologice si vegherea la respectarea acestora.

Rolul Uniunii Nationale a Barourilor din Romania (UNBR) este sintetizat in art. 10 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat (in continuare, Legea): ”Barourile si U.N.B.R. asigura exercitarea calificata a dreptului de aparare, competenta si disciplina profesionala, protectia demnitatii si onoarei avocatilor membri.”

Structura institutionala organizata prin Decretul-lege nr. 90/1990 si, apoi, prin Legea din 1995, inspirata de modelul legislatiei privind organizarea profesiei de avocat din 1931, apreciata unanim ca expresie a unui regim democratic care a cultivat cu adevarat profesia de avocat ca o autentica ”profesie liberala”, libera si independenta, avea valente ale Baroului national, potrivit si corespondent ideii de ”stat national unitar”, care strabate secolul parcurs de la Marea Unire din 1918 pana in prezent! Viata sociala a evoluat! In prezent, reglementarile legale din 1995, modificate sau completate in timp, abundenta reglementarilor infraparlamentare, nu corespund intereselor actuale sau de perspectiva ale dezvoltarii avocatului, ca profesionist!

In plus, exista prejudecati normative/ institutionale si un cadru juridic inadecvat pentru nevoi si circumstante ce vizeaza activitatea profesionala a avocatului, atat in raporturile cu autoritati din domeniul judiciar – inteles in sens larg -, dar si in ce priveste raporturile cu autoritatiile din domeniul mediului de afaceri, din sistemul ocrotirii persoanelor, autoritati locale etc.

Exista structuri inadecvate dezvoltarii profesionale reale a avocatului, un sistem de responsabilitate slab sau chiar inexistent in ceea ce priveste nerespectarea drepturilor prevazute de lege in beneficiul apararii sau reprezentarii prin avocat, agravata de necunoasterea reglementarilor legale speciale privind profesia de avocat, chiar de catre slujitori ai dreptului din profesiile juridice sau care implica cunoasterea si aplicarea dreptului. Intr-un mediu in care agenda publica include inca problema unei veritabile ”culturi a coruptiei sau nepotismului”, dezvoltarea profesionala a avocatilor este inca inegala. In general, avocatii sunt exclusi din procesele de luare a deciziilor chiar si cand acestea au un impact asupra vietii lor profesionale. Teama si neincrederea in sistemele formale de corectarea a conduitelor contrare legii, atunci cand drepturile au fost incalcate, intretinuta uneori deliberat, a scazut si increderea in justitie, dar si increderea in avocat, asociat in mentalul colectiv drept ”om al legii”!

Cultura predominanta a impunitatii descurajeaza oamenii sa isi caute dreptatea! Convingerile inradacinate privind imprevizibilitatea rezonabila a solutiilor judiciare sunt mai puternice decat orice efort care are ca scop schimbarea atitudinilor!

Aceeasi este situatia si in cadrul sistemului reprezentat de institutiile profesiei de avocat!

”Profilul” avocatilor care exercita profesia in Romania in Anul Centenar este configurat, in buna masura, de o curricula universitara sau profesionala, ulterioara inscrierii in Barou, ori de perspectiva socio-culturala oferita de modelele propuse in profesie drept ”avocati de succes”, in conditiile in care s-a inregistrat, natural, slabirea institutiei traditionale a ”indrumarii profesionale” obligatorii in perioada stagiului de avocat. Marea majoritate a avocatilor inscrisi in barouri au dobandit dreptul de intrare in profesie pe baza unui interviu sau pe baza de examen de admitere organizat de fiecare dintre barouri (ratiunea reala a initiativei organizarii UNBR!), incepand din 2004 si pana in 2012. In perioada 1990-1994, dar si ulterior, numerosi juristi au fost primiti in profesia de avocat, dar nu s-au inscris si in Barouri! De regula, solicitarea de inscriere in Barou s-a facut dupa pensionare, mai ales din sistemul autoritatilor judiciare si din cadrul Parchetelor!

Exista numerosi avocati care sunt initial formati profesional in alte profesii juridice, adesea cu o perceptie ”culturala” proprie privind avocatul, perceput, mai ales inainte de 1990, drept juristul care ”si-a gasit un refugiu” in profesia de avocat – o ”lada” care ii putea gazdui mai ales pe cei care aveau ”probleme de dosar”, in acceptiunea de atunci a expresiei!

Aceste premise explica perceptiile publice privind imaginea avocatului in societate, precum si a serviciilor prestate de acestia. Fie in mass-media, fie ca opinii emanate de la public, in general, avocatul este perceput, si in prezent, alaturi de medic, psiholog, preot ca un „confident al clientului”, „camarad”, „aliat”, caruia i se incredinteaza secrete, detalii personale, intime. De aici, nevoia ca relatia avocat-client sa fie una bazata pe incredere, „intuitu personae”. Clientul roman inca mai spera intr-o intelegere profunda a problemelor cu care se confrunta si intr-un ajutor neconditionat din partea avocatului, in momentele esentiale. Este credinta tuturor clientilor care provin din tarile civilizate unde profesia de avocat s-a intarit si rezista mai ales prin devotamentul si respectul fata de profesie al avocatilor!

In plus, in prezent, este tot mai pregnanta asocierea avocatului cu un „om de actiune”, caruia ii place sa infrunte chiar si cele mai temute institutii de forta ale statului.

De aici, in general, un sentiment de respect pentru practicantii acestei profesii.

Inca se mai confrunta avocatii si Barourile cu „avocatii amatori/ prietenii atotstiutori”, care ofera sfaturi pe teme juridice in cercurile lor sociale, fara a avea pregatirea necesara ori fara a respecta legea prin ”arogarea” si adjudecarea fara drept a titlului profesional de avocat! Printr-o procedura simpla, orice absolvent de Drept putea/ (poate?) sa se inscrie intr-un Barou creat cu incalcarea legii , ceea ce a dus la o infuzie de avocati falsi pe piata. Din nestiinta, multe persoane au apelat la acest gen de avocati. Respectivii purtatori de roba nu au temei legal privind dreptul de reprezentare. ”Asanarea” acestei situatii prin ”procuri notariale”, uneori recomandate chiar de functionari publici – obligati legal sa nu accepte o reprezentare falsa prin savarsirea unei infractiuni – a provocat si provoaca mult consum de resurse  datorita unei tolerante lipsita de orice suport legal! Complicitatea suspecta a autoritatilor, ori provenienta celor in discutie chiar din randul celor chemati sa respecte legea a bulversat profesia!

Adesea, in perceptia publica a profesiei de avocat, se evidentiaza vertabile ”clisee” a caror ascundere sub pres este riscanta:

– Avocatul este „scump” sau, adesea, „prea scump”!
– Alegerea avocatului implica anumite riscuri, clientul nefiind in masura sa evalueze ex-ante pregatirea, competentele specialistului la care apeleaza si sansele de succes!
– Avocatul „iti ia banii si daca pierzi, si daca castigi”, interesul sau fiind cel de a incasa onorariul, indiferent daca satisface sau nu scopul clientului!
– Avocatul poate fi duplicitar, cunoscand infinit mai multe amanunte, jurisprudenta si legislatie si avand – posibil – unele interese ascunse;
– Avocatul poate fi oricand suspectat ca are un „blat” cu partea adversa!

In spatiul media, avocatii au fost vizibili, in ultimii ani, pe o zona care, din punct de vedere comunicational, a fost perceputa ca o zona de aparare a diferitor persoane publice cu probleme penale in cadrul luptei anti-coruptie. Sunt si avocati prezenti in zone cu elemente de can–can in cadrul diferitor scandaluri/ dispute cu consecinte legale ce au implicat persoane din lumea mondena. Asa cum este de asteptat, ambele zone au contribuit la sedimentarea unor perceptii negative la adresa profesiei, prima prin punerea sub semnul intrebarii a moralitatii avocatilor („ar apara pe oricine si ar spune orice pentru bani!”), a doua, pe o ”aducere a profesiei” intr-o zona a derizoriului si de divertisment. Mediatizarea cu concursul avocatilor a unor cazuri juridice cu profil ridicat de impact a condus la interpretarea ca sprijinul avocatilor este apanajul celor cu multi bani si a creat o bariera mentala privind accesibilitatea serviciilor acestora. Adesea, mediatizarea unor tranzactii controversate (mosteniri, retrocedari etc.), a prilejuit, uneori, perceperea avocatilor implicati drept „rechini” fara scrupule in dobandirea de foloase.

In mediul online, in retele de socializare in care avocatii sunt implicati,  avocatii sunt comparati mai ales cu vulpea si pisica, principalele calitati asociate cu acestia fiind viclenia, inteligenta, puterea si siretenia. Sunt asocieri mai ales apreciative, dar care au in spate si o puternica perceptie negativa.

Cei care au apelat la un avocat si sunt nemultumiti reclama, mai ales, ”neasumarea raspunderii” sau ”neoferirea de informatii suficiente”.

Pentru marea majoritate a oamenilor care nu interactioneaza profesional cu avocati pe baza unei practici cat de cat constante, acceptiunea asupra profesiei si serviciilor furnizate de avocat este una simpla, care nu acopera decat unele servicii puse la dispozitie de avocati: ”aparator”, astfel cum este numit permanent de instante, consultant inaintea incheierii unor acte juridice importante etc. Mai rar este solicitat avocatul in administrarea bunurilor, protectia proprietatii, in rezolvarea problemelor de ocrotire parinteasca, unde concurenta cu ONG-urile este acerba!

Piata serviciilor profesionale avocatiale a evoluat in ritmul schimbarilor normative si a practicii europene si globale.

Serviciile asigurate de avocati au devenit din ce in ce mai complexe.  Ele s-au adaptat la noile realitati de reglementare din diferite domenii de activitate din Romania si la orientarea, din ce in ce mai pregnanta la nivel normativ in spatiul Uniunii Europene, pentru consacrarea, extinderea, protectia si respectarea drepturilor indivizilor.

Este de actualitate rolul Barourilor in influentarea gradului de educatie a publicului, in sensul intelegerii rolului si, in final, a utilitatii avocatului! Acest efort de educare a publicului ar trebui sa constituie o prioritate in agenda profesiei!

Reputatia profesiei, orizontul de perceptii privind zona de servicii profesionale ale avocatului si competentele sale, rolul social si caracterul moral al avocatilor, trebuie sa constituie liantul unei interactiuni constante a avocatilor cu  comunitatilor locale.

In prezent, perceptiile asupra profesiei de avocat se dezvolta mai ales pe baza informatiilor care parvin prin diferite forme de comunicare mediata – familie, prieteni, membrii ai comunitatii in diferite interactiuni – si, cel mai frecvent, prin intermediul mass media. Peste 65% din prestatiile profesionale sunt asigurate de avocati pe baza unor recomandari.

Avocatii au reusit sa apere unitatea profesiei, sa-si pastreze independenta, onoarea si probitatea chiar si in anii grei ai comunismului, ghidandu-se dupa principiile traditionale.

Am ferma convingere ca numai respectul fata de aceste principii va permite rezistenta profesiei si in fata marilor provocari, fara precedent, si a schimbarilor disruptive care au loc in ultimii ani si care prefigureaza schimbari radicale pentru viitor.

In ultima decada, insa, putem spune fara sa gresim ca au avut loc mai multe schimbari de paradigma in privinta evolutiei profesiei de avocat. Globalizarea si tehnologia au facut ca schimbarile de mentalitate sa fie mult mai rapide si mai profunde decat la generatiile anterioare, pentru care respectarea traditiei era sacra. De aceea, trebuie sa ne punem intrebarea ce ne dorim in continuare, in functie de contextul actual si de perspectiva. Nu putem veni cu clisee de genul ”pe vremea noastra era mai bine”!

Ne confruntam cu noii factori care generaza tendintele in profesie.

Pentru a pune avocatura pe un trend ascendent, trebuie sa avem in vedere, prioritar, ce isi doresc generatiile mai tinere, care formeaza marea tabara a avocatilor. Dar si ce putem face pentru continuitatea profesiei, care se confrunta cu amenintari fara precedent, la nivel global.

Oricat de traditionalisti ar fi unii dintre noi – si profesiile juridice sunt recunoscute ca avand aceasta caracteristica – trebuie sa acceptam schimbarile si sa vedem ce putem face pentru a ne adapta.

Citeam recent intr-un articol privind forta de munca ”multigenerationala” ca, pentru prima oara in istorie, patru generatii foarte diferite de avocati activeaza in acelasi timp in avocatura: Traditionalistii sau ”Generatia tacuta” (nascuti intre 1928 si 1945), Baby Boomers (nascuti intre 1946 si 1964), Generatia X (nascuti intre 1965 si 1980) si Generatia Y sau Millennials (nascuti intre 1981 si 1996).

Daca ne uitam la structura pe varste a avocatilor romani, cea mai mare parte, peste 50%, o reprezinta avocatii intre 23 si 37 de ani. Sunt 11.439 de avocati in aceasta categorie de varsta.

Dupa aceasta, vin cei din Generatia X, cei intre 38 si 53 de ani, in numar de 5.197. E drept, insa, si normal ca aceasta generatie aduce in profesie veniturile cele mai mari!

Accesul la tehnologie joaca un rol important in delimitarea acestor generatii si formarea mentalitatilor acestora. Diferenta de mentalitate intre generatii este foarte mare, astfel incat trebuie sa stim ce isi doreste fiecare generatie si sa gasim liantul comun care sa duca la dezvoltarea profesiei.

Vine in forta si Generatia Z sau ”Post-Millennials”, nascuta dupa 1997, care e cea mai adaptata schimbarilor tehnologice, care au inceput deja sa transforme in mod fundamental sistemele de justitie in general, nu numai avocatura. Ei nu au nicio experienta a unei lumi fara tehnologie, sunt ”nativi tehnologic”. Inteligenta artificiala, tabletele, instantaneitatea comunicarii si accesul nelimitat la informatii sunt atuurile lor in aceasta era a tehnologiei. Cu siguranta, aceste obiceiuri comportamentale vor schimba justitia si avocatura. O schimba deja! Vor urma rapid si alte generatii, ale caror caracteristici sunt din ce in ce mai greu de anticipat, dar decalajele de mentalitate se vor adanci. Fiecare generatie are propriile sale valori si dorinte.

Este normal sa existe diferente de idei si conflicte, chiar daca nu stim sa le gestionam corect, cu argumentul logic, si nu cu atacuri la persoana sau cu dispret fata de mentalitati cu care nu ne simtim compatibili!

O intrebare fireasca pe care ar trebui sa ne-o punem cu totii este: care sunt constantele care unesc aceste generatii, cu mentalitati atat de diferite, pentru a ajuta profesia sa se dezvolte si in viitor, in beneficiul tuturor avocatilor, fie ca unii sunt mai traditionalisti, fie ca fac parte din noile generatii?

Personal, cred ca tot principiile fundamentale constituie acest liant intre generatii, ca acestea nu impiedica inovatia, ci, dimpotriva, ii pot asigura realizarea, pastrand forta si unitatea profesiei.

Dar, avem nevoie de studii specializate cu sociologi si juristi apti sa inteleaga toate aceste generatii si sa identifice obiectivele comune care ar putea genera schimbarea dorita de breasla. UNBR are pe agenda un astfel de studiu  (”Avocatura 2025”)! Din pacate sunt foarte greu de gasit specialistii care ar putea realiza un asemenea studiu, in Romania.

Exista numerosi factori care afecteaza evolutia profesiei de avocat.

In ultimul deceniu, o serie de factori externi au influentat dramatic evolutia avocaturii romane, obisnuita, in cea mai mare parte, sa stea la adapost, intre granitele tarii. Criza economica mondiala declansata in 2008, impactul legislatiei europene dupa 2007, modificarea Codurilor si, nu in ultimul rand, concurenta globala au necesitat un efort urias de adaptare pentru avocatul roman, obligat sa se confrunte intr-un interval de timp foarte scurt cu situatii complet noi.

De asemena, se observa foarte clar anumite trenduri mondiale de stergere a granitelor intre profesii si cresterea concurentei la frontierele cu alte profesii.

Noi nu putem evita aceste tendinte incurajate si de legislatia europeana si implicit de cea nationala. Insa putem sa castigam prin pregatire profesionala, din care rezulta performante ridicate.

Majoritatea studiilor europene referitoare la viitorul avocaturii sublinieaza ca societatile de avocatura trebuie sa faca fata concurentei cu non-avocatii, care castiga tot mai mult teren. Iata ce spune un studiu german privind Piata de servicii juridice in anul 2030: ”Cabinetele individuale se afla in fata unei presiuni competitive suplimentare din partea numarului crescand al furnizorilor non-avocati care au castigat acces limitat la domeniul serviciilor juridice extra-judiciare ca urmare a adoptarii Legii germane privind serviciile juridice”.

Deci, pregatirea profesionala e de baza pentru a rezista acestei concurente. Daca venim sa ne plangem la UNBR ca nu stiu ce profesie a mai ”muscat” din aria de practica a avocatilor, trebuie sa intelegem ca UNBR nu se poate opune unui trend global! Profesionalismul este singura metoda de a face fata acestei concurente!

Apoi, tehnologia care a avansat extrem de rapid, inclusiv in domeniul juridic, a reprezentat si continua sa reprezinte o provocare serioasa pentru multi avocati. Platformele online de solutionare a conflictelor exista deja si la noi si ar putea fi o oportunitate pentru cei cu competente tehnologice. Uberizarea avocaturii este un fenomen care se resimte foarte puternic in alte tari europene si consta in utilizarea noilor tehnologii pentru a pune in contact direct avocatii si clientii lor. Exact cum sunt serviciile Uber pentru taximetre! Sunt pe cale sa se raspandeasca si la noi.

Asadar, cu siguranta urmeaza foarte curand si alte confruntari cu inteligenta artificiala, care ne aduce tehnologii ce intra in concurenta directa cu avocatii. Stim ca exista deja avocati roboti capabili sa dea rezultate de o acuratete mai mare decat a oamenilor. De ce ar fi nevoie de zeci de avocati intr-o firma, sa caute precedente, cand robotul o poate face in cateva secunde ?

Exista deja tehnologia bazelor de date furnizate in sistem ”bloc”, despre care unii specialisti considera ca ar putea elimina intermediarii cum ar fi avocatii, brokerii sau bancherii. Poate suna exagerat, insa avocatii din tarile mai avansate fac pregatiri serioase pentru a lucra cu aceasta tehnologie.

Ar trebui sa ne gandim si noi sa adaugam cursuri de formare profesionala in domeniul noilor tehnologii cu impact asupra avocaturii.

O alta provocare care se resimte in ultimii ani in Romania o reprezinta cererile de servicii integrate, realizate prin inter-profesionalitate, dar care ameninta principiile fundamentale ale profesiei, in special in privinta secretului profesional.

Trebuie sa ne punem intrebarea: cum se poate dezvolta colaborarea inter-profesionala intre avocati si alte profesii juridice, astfel incat independenta si secretul profesional al avocatului sa nu aiba de suferit? Pentru ca acest aspect a dat nastere la foarte multe controverse in tarile care au legiferat inter-profesionalitatea prin intermediul unor firme care reunesc avocati, contabili si alti specialisti in masura sa raspunda unei cereri de servicii integrate. De acord, este nevoie de asa ceva, insa problema se pune in privinta secretului profesional, a limitelor de raspundere a avocatului, pentru ca nu toate profesiile implicate au aceleasi obligatii legale si aceeasi protectie, in acest sens. Cum delimitezi sfatul avocatial de cel contabil intr-o astfel de situatie ? Cine si cum raspunde juridic in acest caz ?

Nu sunt lucruri simple, nu pot fi rezolvate fara o schimbare de paradigma care in mod clar influenteaza perceptia asupra profesiei de avocat.

Am expus aceste aspecte pentru a sublinia ideea ca acum trebuie sa ne concentram eforturile in directia gestionarii unor schimbari iminente.

Una dintre solutii ar fi sa adaugam noi cursuri la pregatirea profesionala, care sa reflecte noile nevoi ale avocatului contemporan, pentru a putea face fata noilor tipuri de concurenta.

Toate aceste aspecte impun redefinirea relatiei noastre cu celelalte profesii juridice sau non-juridice si a imaginii avocatului roman, care sa se remarce prin inalt profesionalism si deontologie ireprosabila.

Cred ca numai asa vom putea face fata concurentei care vine din toate partile si va face profesia atractiva si aspirationala pentru generatiile urmatoare.

Cred ca rigoarea examenului de admitere este esentiala pentru prestigiul profesiei, intrucat in jurul lui se face multa publicitate si oamenii afla ca in profesie intra numai cei cu competente deosebite. Insa, problema la care trebuie sa dam un raspuns este daca sunt aceste competente sunt suficiente pentru a stimula inovatia in avocatura si pentru a raspunde cerintelor actuale si ale zilei de maine. Avem din ce in ce mai putini stagiari si asta se va reflecta in evolutia profesiei si inclusiv in sistemul de pensii. Ce putem face pentru a primi mai multi stagiari competenti?

Apar modele alternative de furnizare a serviciilor juridice, iar clientii pot solicita asistenta juridica din partea unui numar din ce in ce mai mare de profesionisti non-avocati direct sau prin diferite site-uri de consultanta juridica online. Aceste optiuni se vor dezvolta cu sau fara voia noastra, deoarece permit cetatenilor sa obtina informatii juridice la costuri reduse si chiar gratuite si au in plus rapiditatea raspunsurilor juridice.

Tehnologia securizata bazata pe web permite avocatilor sa lucreze de oriunde. Ne putem astepta, cu siguranta, la proliferarea birourilor virtuale de avocatura in viitorul apropiat, cu atat mai mult ca acestea rezolva probleme spinoase, cum ar fi cel al costurilor pe care le implica un sediu traditional, dar permit si o flexibilitate a programului de lucru si ameliorarea echilibrului intre munca si viata.

Tehnologiile aduc si multe posibilitati de castig pentru avocati, dar pentru aceasta trebuie sa stim sa le utilizam in favoarea noastra. Altfel, ne pot scoate din joc. De aceea, este prioritar sa incepem pregatirea profesionala si in acest domeniu.

Globalizarea avocaturii a marcat puternic, in ultimii ani, evolutia profesiei. Societatile de avocatura din tara se extind dincolo de frontiere, colaboreaza cu avocati straini si formeaza fuziuni, eliminand granitele traditionale asupra domeniului geografic al practicii legale. Desi globalizarea nu este noua, aceasta capata impuls datorita cresterii internetului, automatizarii proceselor legale, dezvoltarii securitatii datelor si instrumentelor tehnologice emergente. Este clar ca globalizarea va continua sa transforme peisajul industriei juridice in urmatorii ani.

Trebuie sa ne gandim: va fi avocatura viitorului un hibrid profesional? Suntem pregatiti sa devenim altceva decat am fost in ultimul secol? Cabinetele/ societatile de avocatura vor crea parteneriate multidisciplinare (care permit non-avocatilor sa devina asociati) sau cabinetele/ societatile de avocatura vor angaja non-avocati in organizatii multidisciplinare care furnizeaza servicii pentru clienti (managerii de proiect, tehnicieni legali etc.)?

In plus, trebuie sa raspundem la intrebarea daca societatile de avocati si cabinetele de avocati ar trebui controlate in continuare in totalitate de avocati, in mare parte de avocati, in mica parte, de avocati, avand in vedere nevoile de finantare ale profesiei? Selectia profesionala ar trebui modificata sau mentinuta?

Sunt cateva din intrebarile care, in viitor, au nevoie de raspunsuri bazate pe clarviziune si dedicatie, in conditiile in care credem ca barourile joaca si vor juca un rol vital in garantarea independentei, a integritatii avocatilor si a calitatii serviciilor lor, inclusiv in pregatirea avocatilor pentru schimbare, iar orice modificare institutionala trebuie sa treaca printr-un “test de proportionalitate”, consacrat de Directiva (UE) 2018/958 a Parlamentului European si a Consiliului din 28 iunie 2018 privind efectuarea unui test de proportionalitate inainte de adoptarea unor noi reglementari referitoare la profesii.

Avocat dr. Gheorghe Florea
Preşedinte UNBR