8,603 citiri

Drept comparat. Directiva Bolkestein. Comunicările comerciale ale profesiilor reglementate. Armonizarea reglementării publicității profesionale privind profesia de avocat în Franța

ESSENTIALS-Calin-Andrei-ZamfirescuObiectivul liberalizarii serviciilor in cadrul Uniunii europene si-a gasit exprimarea deplina in cuprinsul Directivei adoptate la 12 decembrie 2006 (cunoscuta drept Directiva Bolkestein). Directiva servicii a eliminat obstacolele reprezentate de libertatea de stabilire a prestatorilor din tarile UE, a proclamat libera circulatie a serviciilor si a desfiintat toate restrictiile privind “comunicarile comerciale” realizate de catre profesiile reglementate (liberale).

1. Directiva Bolkestein

“Prezenta Directiva stabileste dispozitii generale pentru facilitarea exercitarii libertatii de stabilire pentru prestatorii de servicii si a liberei circulatii a serviciilor, mentinand totodata un nivel ridicat al calitatii serviciilor.”

Eliberarea barierelor in calea dezvoltarii activitatilor de servicii intre statele membre ale Uniunii Europene (UE) este esentiala pentru a realiza consolidarea integrarii popoarelor Europei si promovarea unui progres economic si social echilibrat si durabil[1]. Prin astfel de masuri legislative se urmareste atingerea unui grad ridicat de competitivitate si de convergenta a performantelor economice, cresterea nivelului si calitatii vietii, coeziunea economica si sociala si solidaritatea intre statele membre. Sunt principiile esentiale proclamate in preambului directivei servicii, principii care, dincolo de libertate, umanism si generozitate nasc majore contradictii si schimba radical regulile si cutumele pe care se cladea profesia de avocat in Europa sistemului de drept civil.

Asa cum o proclama in primul sau articol, directiva are ca principal obiectiv consolidarea unei piete libere prin eliminarea restrictiilor din calea circulatiei transfrontaliere a serviciilor, crescand transparenta si asigurand o mai buna informare a consumatorilor, oferindu-le o mai mare posibilitate de a alege servicii de buna calitate si la preturi cat mai reduse. Cu alte cuvinte, o totala egalitate de tratament intre comercianti (printre cale sunt fara echivoc cuprinse si profesiile reglementate), fara a se tine seama de specificul profesiei de avocat: totul este sacrificat in slujba unui scop generos dar necircumstantiat:

(I) “Statele membre elimina toate interdictiile totale cu privire la comunicarile comerciale ale profesiilor reglementate”.(II)”Statele membre asigura ca normele profesionale sunt respectate in comunicarile comerciale ale profesiilor reglementate, in conformitate cu legislatia comunitara referitoare, in special, la independenta, demnitatea si integritatea profesiei, precum si la pastrarea secretului profesional conform specificului fiecarei profesii. Normele profesionale cu privire la comunicarile comerciale trebuie sa fie nediscriminatorii, justificate printr-un motiv imperativ de interes general si proportionale.”

Astfel cum o prevede in art. 4.12, prin “comunicari comerciale” directiva intelege oricare forme de comunicare destinata promovarii, fie direct, fie in mod indirect, a bunurilor, serviciilor sau imaginii unei intreprinderi, unei organizatii sau unei persoane care desfasoara o activitate comerciala, industriala, artizanala sau exercita o profesie reglementata, iar potrivit art. 24, care se refera la comunicarile comerciale ale profesiilor reglementate, statele membre trebuie sa suprime toate interdictiile totale privind aceste comunicari facute de oricare profesie reglementata, cu conditia, insa, de a se respecta regulile profesionale conforme dreptului comunitar, in special pe cele privind independenta, demnitatea si integritatea profesionala precum si secretul profesional.

Reglementarea aduce castig de cauza legislatiilor anglo-saxone, punindu-se in slujba economistilor, a pietelor si a consumatorilor, inlaturand orice bariera concurentiala, provocand o importanta dereglementare a profesiilor liberale si dovedindu-se un inamic al monopolurilor. Ne propunem, pentru o mai completa analiza, sa expunem modalitatile normative si factuale ale transpunerii Directivei Bolkentein in Franta, stat in care s-au zamislit principiile profesiei de avocat si unde atat profesionistii, cat si doctrina le-au conferit o remarcabila dezvoltare si nuantare.

2. Transpunerea Directivei Bolkestein in legislatia franceza

Aparitia directivei a gasit o comunitate europeana divizata ca legislatie referitoare la obiectivul abordat[2]: tari precum Austria, Danemarca, Grecia sau Portugalia aveau texte exprese pentru interzicerea contactarii directe a clientelei, altele precum Estonia, Finlanda, Ungaria sau Polonia erau permisive sau nu prevedeau interdictii formale, in timp ce, in principal, Anglia si, in parte, Scotia autorizau expres astfel de activitati.

Franta, care a reprezentat principalul model imprumutat de legislatia romaneasca in materie, a traversat un proces de vadita liberalizare in ultimele 4 decenii. Desi initial[3] a interzis orice forma de publicitate personala a avocatului, prin Decretul din 15 iulie 2005 s-a ingaduit publicitatea personala cu corectivul de a se respecta principiile profesiei; in consecinta, formele de exercitiu ale profesiei de avocat procedeaza la oferirea prin posta clasica si cea electronica de informatii personalizate referitoare la specializare in drept, ceea ce reprezinta adevarate oferte de servicii juridice.

Consiliul de Stat al Frantei a pronuntat hotararea din 13 decembrie 2013 prin care a decis fara echivoc: “interdictia de a face publicitate nu poate fi aplicata avocatilor“. Calea publicitatii este, de asta data, deschisa fara nicio rezerva.

Cum era de asteptat, nu mai ramanea decat sa fie data si consacrarea legislativa, care nu a intarziat si a culminat prin aparitia Legii nr. 2014-344/17 martie 2014, prin care avocatul a fost autorizat sa-si faca publicitate, inclusiv prin coresponenta personalizata in conditiile ce vor fi stabilite prin decret al Consiliului de Stat.

La randul sau, Consiliul National al Barourilor – CNB – (din Franta) – echivalent al UNBR – a emis decizia cu caracter normativ nr. 2014-001 din 10/11 octombrie 2014, care, in art. 10.1, defineste “publicitatea functionala” si “publicitatea personala: astfel:
“i) publicitatea functionala este destinata sa aduca la cunostinta publicului organizarea profesiei de avocat si sa prezinte competentele institutiilor reprezentative ale profesiei de avocat,
ii) publicitatea personala a avocatului priveste orice forma de comunicare destinata promovarii serviciilor acestuia, precum si orice forma de comunicare directa sau indirecta care este destinata oricarei persoane fizice sau juridice determinate, incluzand cartile de vizita, pliantele sau cataloagele de prezentare si orice alt fel de corespondenta. Publicitatea personala (personalizata) trebuie sa faca referire la elementele ce pot identifica si localiza pe avocat, baroul caruia ii apartine, forma de exercitiu profesional din care face parte si, dupa caz, retelele nationale/internationale caruia i s-a afiliat.”

Decizia CNB, in dorinta de a atenua efectele prejudiciabile ale Directivei, circumstantiaza activitatea de publicitate, stipuland, expres, interzicerea:
i) publicitatii mincinoase sau inselatoare,
ii) a mentiunilor comparative sau denigratoare,
iii) orice mentiune care ar putea determina in opinia publicului aparenta unei structuri de exercitarea profesiei sau de calificare profesionala ce nu sunt cunoscute,
iv) orice informatie sau referinta cu privire la activitati ce nu au legatura cu profesia de avocat.

Voci autorizate ale Baroului din Paris[4] apreciaza ca permisiunea data avocatilor de a putea contacta direct clientela potentiala reprezinta o importanta modernizare a profesiei si critica reglementarile legale care impun inca unele restrictii. Acelasi autor circumstantiaza activitatile de publicitate care trebuiesc realizate cu stricta respectare a regulilor deontologice, prin oferirea de informatii sincere, excluzandu-se orice fel de elemente comparative sau denigratoare. Ofertarea catre terti trebuie sa se caracterizeze prin transparenta onorariilor pentru ca pretul muncii propuse sa poata fi corect determinat.

Cat priveste diversele forme practice de publicitate, s-a considerat[5] ca panourile publicitare ori publicitatea prin intermediul presei scrise, sponsorizarea si mecenatul, participarile la expozitii sau alte forme de manifestari culturale, emisiunile radiofonice, televizate sau inregistrarile video, corespondente introduse in cutiile postale, e-mailurile, corespondentele cu persoane necunoscute etc. pot fi realizate numai in masura in care nu contravin principiilor fundamentale ale profesiei si anume:
i) demnitatea, constiinta independenta, probitatea si umanismul,
ii) onoarea, loialitatea dezinteresata, confraternitatea, delicatetea, moderatia si curtoazia,
iii) competenta, devotament, diligenta si prudenta manifestata fata de clientii sai.

3. Practica Curtii de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) de la Luxemburg

Introducerea eliminarii oricaror interdictii cu privire la “comunicarile comerciale” cat priveste profesiile liberale a nascut nenumarate reactii adverse, incepand cu insasi notiunea de comunicari comerciale.

Ca urmare a sesizarii introduse de expertii contabili francezi in fata Consiliului de Stat, acesta a procedat la interogarea CJCE referitor la imprejurarea daca Directiva Bolkestein a inteles sa aboleasca cu privire la profesiile reglementate toate interdictiile generale privind publicitatea sau a lasat statelor membre posibilitatea de a mentine interdictii referitor la anumite practici comerciale (in speta, comunicarile comerciale)[6].

In absenta unei definitii legale sau a unei perceptii consacrate, s-a recurs la o abordare practica si CJUE a apreciat ca prin comunicari comerciale ar trebui sa se inteleaga acele activitati de atragere a clientelei prin abordare directa. Ca urmare, raspunsul a fost primit prin hotararea CJUE din 5 aprilie 2014 a carei principala concluzie este: “Art. 24 paragraful 1 al Directivei 2006/123/CE al Parlamentului European si a Consiliului din 12 decembrie 2006, relativa la servicii in piata interioara, trebuie interpretata IN SENSUL CA SE OPUNE REGLEMENTARILOR NATIONALE CARE INTERZIC TOTAL membrilor unei profesii reglementate, precum profesia de expert-contabil, sa efectueze tehnica de vanzare vizate (demarchage)“. Cu alte cuvinte, orice interdictie totala reglementata la nivel national este prohibita, in scopul salvarii si garantarii drepturilor consumatorilor prin imbunatatirea calitatii serviciilor prestate da catre profesiile reglementate.

4. Scurte concluzii

Transpunerea Directivei servicii in dreptul francez este un important pas inapoi pentru profesia de avocat, o infrangere a clientului si o victorie a consumatorului; cele doua notiuni nu se pot suprapune la fel cum nici calitatea de avocat nu poate fi asimilata cu cea de comerciant.

Desi, in preambului conventiei (art. 83) se apreciaza ca “orice restrictii a liberei circulatii a serviciilor ar trebuie permisa in mod exceptional doar in cazul in care aceasta este in conformitate cu drepturile fundamentale care constituie parte integranta a principiilor generale de drept inscrise in ordinea juridica comunitara”, textul ramane in afara reglementarii directivei.

Acelasi preambul (art.8), privind spre viitor, avertizeaza ca directiva se aplica doar pentru activitatile deschise concurentei, iar statele membre au datoria “desfiintarii monopolurilor existente pentru alte activitati sau anumite servicii de distributie.”

Profesiilor reglementate li se aplica fara nicio exceptie sau rezerva Directiva Bolkestein. Supusa regulilor concurentei de piata si publicitatii comerciale, profesia de avocat urmeaza sa se confrunte cu realitati si mai triste, deja prefigurate in cateva dintre legislatiile europene; cel mai mare pericol il reprezinta deschiderea capitalurilor formelor de exercitare a profesiei de avocat catre non-avocati, cu consecinta ca orice tert investitor poate sau va putea dobandi direct controlul asupra avocatilor si indirect controlul asupra profesiei.

Intr-un astfel de context, cele trei esentiale valori pe care se sprijina profesia de avocat, independenta profesie, libertatea avocatului si garantarea secretului profesional, sunt puternic incercate.


[1] Primul paragraf al preambulului Directivei 2006/123 din 12 decembrie 2006.
[2] Michel Benichou, Du demarchage en Europe; Dalloz Avocats nr. 6-7, Juin-Juillet, 2014, p. 216.
[3] Decret du 28 Octobre 2014, autorisant le demarchage pour les avocats.
[4] Elsa Lourdeau, avocat au barreau de Paris, Regard sur le decret du 28 Octobre 2014 autorisant le demarchage pour les avocats, Village de la Justice, 2014 p. 3.
[5] Delran Camille, avocat Barreau de Nime, La publicite des avocats – Enfin une evolution majeure pour les avocats, Eurojuris France, p. 7.
[6] Le demarchage, in original, fr.


Av. Călin-Andrei Zamfirescu
Președinte de onoare Uniunea Națională a Barourilor din România