9,382 citiri

Lăsați-i pe judecători să judece!

ESSENTIALS-Marin-VoicuLasati-i pe judecatori sa-și exercite misiunea de a judeca intr-o Romanie a lucrului bine facut!

1. Functia de judecator nu este infailibila. Exercitiul ei este si trebuie sa fie supus examenului profesional si social. In fata acestui exercitiu, societatea nu poate sa ramana MUTA, caci, inainte de toate, obiectul exercitiului functiei de judecator il constituie fiinta umana, cu toate atributele sale.

2. Dar, judecatorul si hotararile sale nu trebuie si nu se poate permite sa fie obiectul unor “procese publice” si “judecati fara dosare”, executate, sistematic si agresiv de unele gazete si de anumite posturi de televiziune, cu misiuni de propaganda si de lichidare, slujind, parca, uneori, altor organizatii, institutii si autoritati sau persoane interesate.

3. La aceasta executie publica a anumitor judecatori, autori de acte de dreptate, marile majoritati profesionale isi exercita cu “mandrie” dreptul la TACERE, vadind o proba de oportunism, proclamat cu vigoare politica si supunere fata de puterea executiva bicefala, de catre CSM, care, frecvent, joaca rolul ”Bolnavului inchipuit”, sustinut cu persuasiune de “Inspectia judiciara”.

3.1. Judecatorii nu pot si nu trebuie sa mai accepte aceasta formula de “Inspectie judiciara”, cu eticheta publica de “Birou autonom de sesizari si reclamatii” de pe langa CSM si cu rolul de avocat de complezenta al reputatiei nestirbite, contra unor declaratii politice sau cetatenesti, fara nicio consecinta juridica sau, arareori, cu sarcina de investigatie disciplinara asupra unor judecatori.

Pentru a se intelege, in sens originar si istoric, rolul si misiunea “Inspectiei judiciare”, credem ca este elocventa CIRCULARA nr. 36043 din 2 iulie 1924 a Ministerului Justitiei (publicata in M. Of. nr. 136 din 2 iulie 1924), reluata in “Pandectele Romane-saptamanal” din 1924, pag. 797-799, al carei continut este deosebit de ilustrativ pentru aceasta institutie a puterii judecatoresti.

3.2. Redam, in continuare, din CIRCULARA “principalele atributii ale Inspectiei judiciare prevazute in Legea pentru unificarea dispozitiilor legii de organizare judecatoreasca”.

“I. Cea dintai atributiune a dumneavoastra decurge din ideea de control al lucrarilor judecatoresti, control care s-a dovedit necesar pentru bunul mers la justitie.

1. In acest scop, inspectorii judecatoresti sunt datori sa inspecteze inopinat, in cursul fiecarui an, cel putin odata, fiecare instanta judecatoreasca din circumscriptiunea ce i s-a fixat prin decizia ministeriala nr. 3486, publicata in M.Of. nr. 138/28.06.1924, data conform art. 56 din lege, precum si serviciile auxiliare dependinte de acele instante.

2. Cu ocaziunea efectuarii acestor inspectiuni, inspectorul trebuie sa-si dea seama in mod complet de mersul tuturor lucrarilor acelei instante, daca diferitele registre sunt complete, daca hotararile sau jurnalele pronuntate se redacteaza la timp pentru ca justitiabilii sa nu sufere, precum daca sentintele penale pronuntate sa execute la timp daca administrarea averii minorilor, la sediu sau judecatorii, se face in regula si tutorii depun conturi in fiecare an, etc.

3. Veti da, apoi, deosebita atentiune indatoririlor pe care dupa lege le au presedintii, procurorii si judecatorii, fata de inferiorii lor supleanti, substituti si ajutori de judecatori, de a-i indruma si a-i ajuta la formarea lor profesionala, indicand procedeele de urmat in caz cand veti constata ca cele intrebuintate nu sunt suficiente.

II. O a doua si importanta atributiune decurge din ideea ca inspectorii judecatoresti sunt organele indispensabile ale Consiliului Superior al Magistraturii prin intermediul carora poate cunoaste pe magistrati.

1. Este cea mai importanta si, totodata, cea mai delicata misiune ce aveti: aceea de a cantari meritele si calitatile colegilor dumneavoastra interiori.

2. In acest scop, legea va recomanda a va ocupa de calitatile profesionale si aptitudinile fiecarui magistrat inspectat, aratand pe cat posibil mai amanuntit, insa cu totul impartial, obiectiv si drept, gradul de cultura al cunostintelor juridice, modul de aplicare al legilor, sarguinta si constiinciozitatea ce pune in indeplinirea datoriei sale.

3. Nu trebuie neglijata in toate aceste inspectiuni nici conduita si actele private ale magistratilor, pentru ca numai omul adevarat moral in actele sale impune semenilor sai si inconjurat de acea aureola de respect care e de natura functiunii de magistrat.

4. De aceea va veti ocupa in afara de cele de mai sus si de raporturile de serviciu ale fiecarui magistrat cu colegii, superiorii, cu publicul si avocatii, notand tot ce este de natura a compromite autoritatea si prestigiul magistratilor sau de a paraliza serviciul.

III. O a treia atributiune e aceea a mersului in general, al distribuirii justitiei la acea instanta. In acest scop va veti interesa si veti nota greutatile ce s-ar intampla in aplicarea legilor si functionarea institutiunii, propunand masurile de indreptare ce veti crede necesare, urmand intotdeauna o tendinta de unificare. In special, ne veti da parerea dumneavoastra in privinta mentinerii sediilor orfanale si organizarii cartilor funduare.

IV. In fine, o a patra atributiune e aceea din care decurge dreptul de disciplina la care este supus corpul judecatoresc in genere, drept reglementat de art. 17 si urmatoarele din lege.

1. In exercitatea acestui drept, veti executa delegatiunile date de la Ministerul Justitiei pentru a face ancheta in contra magistratilor care s-au abatut de la indatoririle in care s-ar fi facut eventual culpabili de faptele supuse anchetei si pedepsele disciplinare din circumscriptiunea dumneavoastra, si, in cazuri exceptionale, chiar in afara de aceasta circumscriptiune, dupa delegatiune speciala.

2. In calitatea dumneavaostra de magistrati inamovibili, cred inutil o recomandatiune la impartialitatea de care trebuie sa fiti animati fata cu inferiorii dumneavoastra de nu insisi.

3. Ceea ce importa si ceea ce va cer cu insistenta este ca aceste anchete sa fie facute cat mai urgent posibil si cel mult in termenul de 10 zile fixat de art. 16 din lege, fiind usor de inteles cat de grea este situatia unui magistrat chemat a cenzura greselile altora, cand el insusi a pacatuit.

4. Autoritatea hotararilor judecatoresti se intelege de la sine ca rezida nu atat in puterea judecatorului, cat in increderea pe care el o inspira justitiabililor, or, nimic nu e mai plapand ca aceasta incredere.

5. De aceea, daca magistratul trebuie sa se poarte astfel ca sa castige aceasta incredere si s-o mentina, este si de datoria organelor superioare a lamuri repede orice imprejurare de natura a o intuneca sau a o altera.

V. Acestea fiind principalele dumneavoastra atributiuni, o singura recomandatiune imi ramane de facut, aceea ca toate anchetele ce se fac in contra magistratilor au caracter confidential si, deci, trebuie pastrata in privinta lor toata discretiunea.

Inainte de a termina aceste recomandatiuni, nu pot lasa nerelevat caracterul acestor atributiuni.

Este, sper, si in sentimentul dumneavoastra ca, daca legea a prevazut aceste dispozitiuni, n-a facut-o in dorinta de a introduce un spirit politienesc in magistratura, ci numai in scopul de a avea posibilitatea a cunoaste elementele bune si distinse dintre magistrati, pentru ca munca si meritul sa fie aproape singurele criterii de adresare.

Deci, niciuna din atributiunile de mai sus nu trebuiesc utilizate in asa mod ca sa fie indreptate in contra magistraturii, ci numai in profilul ei”.

3.3. Iata cum arata, atunci, in rezonanta istorica a Constitutiei din 1923, relatia institutionala dintre Ministrul Justitiei, CSM si Inspectia judiciara, fara a se ivi, macar, un mic conflict sau o complicitate distructiva cu puterea executiva.

3.4. Semnificativa, in acest cadru istoric al raportului dintre puterea judectoreasca si cea executiva, reprezentata de Ministerul Justitiei, este CIRCULARA din 1 septembrie 1925, intitulata “Noul An Judecatoresc”, trimisa, de Ministrul Justitiei Mihai Antonescu, tuturor judecatorilor si presedintilor de instante, pe care o reproducem in extras, ca un model de pragmatism judiciar si de canalizare a exercitiului functiunilor judecatoresti.

“Domnule … Presedinte,

Magistratura a facut desigur progrese insemnate, jurisprudenta noastra se distinge din ce in ce mai mult printr-o redactiune ingrijita a hotararilor si prin spiritual stiintific care dicteaza solutiile. Aceasta jurisprudenta a dobandit asa de mare importanta, incat chiar legiuitorul a fost uneori inspirat de dispozitiunile hotararilor judecatoresti in modificarile aduse legilor. Meritele magistraturii noastre au fost recunocute de puterile publice ale Statului in toate ocaziunile, caci, ori de cate ori a fost trebuinta in epoca noastra de reforma, de oameni competenti si impartiali, magistratii au fost desemnati mai intotdeauna pentru a da concursul lor de formarea si executarea diferitelor dispozitiuni.

Avand multumirea de a face aceste constatari, suntem datori a privi neajunsurile ce se observa in practica de toate zilele a instantelor noastre judecatoresti, precum si indreptarile ce se pot face pentru ca justitia, destul de buna acum, sa poata fi mai buna. Iata chestiunea asupra carora atragem deocamdata toata atentiunea dumneavoastra.

I. Deschiderea sedintelor la ora legala.

1. Partile sunt datorate sa fie prezente la sedinta la ora fixa de citatiune, sub pedeapsa de a fi judecate in lipsa si de a fi expuse sa suspende procesul.

2. La aceasta datorie a partilor corespunde fapta judecatorului de a fi la oficiul sau just in momentul pentru a vesti partile sa vina. Cu toate acestea, se vad cazuri cand unii judecatori nu tin seama de aceasta indatorire esentiala, parandu-li-se indiferent daca intra in sedinta cu cateva minute dupa ora legala. Si acesta greseala este mare, caci o asemenea neglijenta atinge prestigiul judecatorului, Publicul simte ca judecatorul nu-si indeplineste datoria si nu este bine pentru autoritatea justitiei ca publicul sa banuiasca macar ca ar fi posibil ca judecatorul sa nu-si faca datoria. Rolul magistratului este mare. El dispune de averea si onoarea cetatenilor. Dintre impricinati, unii castiga, altii pierd. Este in intelesul sigurantei politice nu numai ca justitia sa fie buna, dar sa fie si crezuta buna, caci numai o asemenea credinta aduce linistea in suflete si intareste ordinea sociala. Cand lumea are incredere in justitie, chiar cei loviti de hotararile ei se resemneaza, ramanand convinsi cum s-a hotarat asa a trebuie sa fie.

II. Intarzierea adusa in rezolvarea proceselor

1. Toata lumea constanta ca procesele se judeca cu intarziere. In registrele de audienta si in jurnalele grefei se vat notate in fiecare zi o multime de amanari si procese foarte putine judecate, cate odata niciun proces judecat.

2. Procesele sunt facute ca sa fie judecate. Cine a intentat o actiune are dreptul sa isi dea o solutiune in timpul necesar ca solutiunea sa-i fie utila. Ce fel de justitie este cand un impricinat cere ca adversarul sau sa fie condamnat a-i plati o suma de bani, daca solutionarea definitiva se da dupa un an, doi si chiar mai multi?

III. Amanarea pronuntarilor

1. Legea permite judecatorilor ca in procesele in care este trebuinta de mai mult timp pentru deliberare sa amane pronuntarea. Uneori se abuzeaza de aceasta facultate, amanandu-se pronuntarea prea tarziu sau amanandu-se de mai multe ori. Asemenea amanari nu pot fi folositoare justitiei. Cel mai greu proces se poate studia in doua-trei zile de catre judecatorii care au ascultat dezbaterile si nu stau la dispozituunea concluziilor scrise ale partilor.

2. Amanarile de pronuntare prea lungi au ca efect ca judecatorii pierd impresiunea dezbaterilor orale, care au o importanta mare in formarea convingerii.

3. De aceea, credem ca este in folosul unei bune judecati ca pronuntarea sa se faca cat mai curand dupa incheierea dezbaterilor, si a se evita repetarea amanarilor pentru pronuntare.

IV. Intarzierile aduse la redactarea hotararilor.

1. Dupa ce hotararea s-a pronuntat, urmeaza ca ea sa fie redactata. Motivele fiind o parte esentiala a hotararii, trebuie sa fie facute de magistratii care au pronuntat-o.

2. Nu este admisibil a se lasa redactarea motivelor hotararii in sarcina grefierului in procesele de oarecare imporanta, caci hotararea trebuie sa fie opera personala a judecatorilor.

3. Hotararea trebuie sa fie redactata indata sau cel mai tarziu in termen de 15 zile de la pronuntare, insa la unele instante se aduc mari intarzieri la facerea hotararilor. Partile sunt silite sa staruiasca in toate zilele ca sa li se redacteze hotararea.

4. Pentru a pune capat intarzierii redactarii hotararilor, va rog sa introduceti urmatoarele reguli:
a) magistratul insarcinat cu redactarea motivelor sa depuna la instanta motivele scrise de mana sa cu o adresa care sa fie inregistrata
b) aceste motive se vor pastra la dosar
c) hotararea sa fie prescrisa imediat si semnata de judecator
d) pe adresa cu care magistratul a depus motivele sa se faca o nota semnata de magistratul care a prezidat sedinta, prin care sa se constate, daca si cand, hotararea a fost semnata de judecator si grefier.

5. Termenul prevazut de lege pentru redactarea hotararilor este de 15 zile, dar acest termen este maximum care nu trebuie sa fie niciodata depasit; in regula generala, hotararile trebuie sa fie facute cat mai curand dupa pronuntarea lor, caci daca trece prea mult timp judecatorii vor fi expusi sa uite cauza in care s-au pronuntat, ceea ce se adauga la dificultatea redactarii hotararii.

In credinta ca dumneavoastra sunteti patrunsi de necesitatea inlaturarii dificultatilor, va rugam sa binevoiti a executa toate dispozitiunile cuprinse in aceasta circulara si a ne aduce la cunostinta abaterile ce s-ar ivi.

Este necesar ca, in aceasta epoca de prefaceri, in care se vorbeste mai mult de drepturi decat de datorii, magistratul sa dea exemplul cel mai stralucit al indeplinirii, facand toate sacrificiile de munca si de timp pentru ca justitia noastra sa fie la nivelul Romaniei Mari”.

4. Astazi, mai mult ca oricand, puterea judecatoreasca trebuie sa fie un singur organism puternic, cu mai multe capete de judecatori, fara asimilati, dezasimilati, detasati, delegati, acoperiti, descoperiti, aserviti, deserviti, dezamagiti, inchipuiti, afiliati etc., care beneficiaza de aceleasi drepturi economice si onorifice, fara a exercita puterea si responsabilitatea misiunii de judecatori.

5. Puterea judecatoreasca nu trebuie sa aiba nicio o asemanare cu cea executiva, bicefala, mai ales, in conditiile actuale, in care, evolutiile factuale din statele Europei nu mai pun fata in fata o putere executiva, una legislativa si una judecatoreasca, ci prefigureaza o repartizare net bipartida intre puterea judecatoreasca si puterea politica.

6. Disfunctiile majore din raporturile interinstitutionale si anumite excese ale puterii executive bicefale, cultivarea publica a unor confuzii privind statutul Ministerului Public in raport cu puterea executiva, dar, mai ales, cu puterea judecatoreasca, actiunile concertate de denigrare a judecatorilor promovate de la nivelul cel mai inalt al puterii executorii si continuate, ani de-a randul, in tacerea complice a unor institutii si slujbasi ai Autoritatii judecatoresti, au produs dezechilibre structurale in opera de infaptuire a justitiei, incredintata de Constitutie judecatorilor, precum in toate statele civilizate.

Si, toata aceasta cruciada contra puterii judecatorului s-a desfasurat si s-a manifestat, cu mai multa agresiune, sub ochii maretului M.C.V – UE si ai supraveghetorilor transoceanici, producand umilinte si nedreptati asupra profesiei unice, daruita de Dumnezeu si de lege, pentru a face dreptate semenilor.

7. In aceste vremuri nedorite, judecatorii nu trebuie sa-si uite menirea si puterea pe care o au, nu trebuie sa-si exercite functia sub teama fata de puterea politica, fata de alte autoritati sau institutii “colegiale”, care se vor a sti totul intr-o discretie de fatada.

8. Lasati cariera de judecator curata si plina de virtute numai pentru cei care pretuiesc aceasta misiune dumnezeiasca si se bucura mai mult de satisfactiile morale, decat de orice alte placeri efemere, chiar daca astazi lipsa de scrupule pare a fi drumul cel mai facil si sigur in viata, pe cand virtutea nu aduce decat dezamagiri si, uneori, dispretul celorlalti. Mi se pare semnificativa observatia unui anonim: ”Astazi, cinstea este la fel ca o boala rusinoasa si molipsitoare. Toti fug de cel atins de ea, de parca ar avea ciuma. Nerusinarea, tradarea si impostura domina scena vietii noastre cotidiene, atat in plan orizontal, cat si vertical”.

 9. Judecatorii romani au ajuns in stadiul in care, astazi, nu au nevoie de nicio ingerinta externa, institutionala sau politico-diplomatica, sub forme diverse: MCV, Ambasade, misiuni speciale transoceanice, parlamentari UE, fara competente in relatia cu puterea judecatoreasca, pentru a-si exercita misiunea.

Dupa cum astazi, Romania nu mai este tara careia, saptamanal, sa i se arate unde-i este locul si cum este aparata, ce trebuie sa faca si cum trebuie sa traiasca, desi puterea politica este, inca, servila acestor umilinte ale poporului roman, egal intre cele europene(!).

10. Justitia romana, adica adevarata putere judecatoreasca, nu este “selectiva, abuziva si demonstrativa, executand in pas de defilare pe oponenti”, asa cum se afirma, uneori, in doctrina politicianista si de catre unii analisti, vadit anarhisti, pe baza unor erori judiciare, ori prin inducerea confuziei privind apartenenta la justitie si a altor institutii sau “formatiuni ajutatoare”, ori prezenta la asa zisul “camp tactic” judiciar.

11. Judecatorii nu trebuie sa mai accepte tacerea, adesea intalnita la CSM, in raport cu tentatiile unor membrii ai sai ori ale anumitor conducatori de instante (fie si de instanta suprema) de a se manifesta public, si in mod repetat, incalcand limitele statutului de judecator si ale conditiei sale esentiale, accea a ”reputatiei nestirbite”, de natura a afecta imaginea celorlalti judecatori, onesti si respectabili.

12. Judecatorii romani sunt acei slujbasi ai dreptatii care au dreptul de a nu avea toate drepturile politice, sociale si economice, precum ceilalti membri ai cetatii.

Ei au, insa, “libertatea” unica de a se abtine de la orice si de la toate cele ce ar putea avea o inraurire, cat de mica, asupra statutului lor, a rolului si misiunii incredintate si asupra institutiilor puterii judecatoresti. Obligatia de abtinere generala este de esenta functiei de judecator.

13. Judecatorii nu pot admite, ceea ce se afirma deseori in media, ca in Romania orice vorba si, mai ales, orice hotarare venita de peste ocean sau de la Bruxelles este litera de lege si declarata “comoara nationala”. Ei sunt si trebuie sa ramana judecatori romani, fii ai acestui pamant milenar, aflati in slujba dreptatii fata de romani, supusi numai Constitutiei si legilor tarii, traditiilor si culturii poporului roman.

14. Asa cum am cunoscut eu puterea judectoreasca din interiorul ei, timp de 40 de ani, asa cum o stiu acum, in linii mari, cred ca marea majoritate a judecatorilor au cultura acestor valori, in respectul inaintasilor nostri, al drepturilor fundamentale si al onoarei profesiei.

15. Judecatorii trebuie sa aiba, astazi si in aceste circumstante involute, bolnave de o vadita paranoia politicianista, curajul misiunii sacre, primita odata cu juramantul de intrare in profesie, si sa nu accepte niciun compromis cu efecte negative in actul de dreptate.

Judecatorii nu trebuie sa uite ca, totdeauna, curajul rupt de virtute, de adevar si de responsabilitate este la fel ca libertatea rupta de libertate si de adevar, cand, cu usurinta se poate trece de la apologia libertatii la apologia ticalosiei, de la apologia curajului la cea a fanatismului si a iresponsabilitatii.

16. Toate acumularile din ultimii ani privind elementele structurale ale instantelor judecatoresti, in frunte cu ICCJ (la care aproape toti judecatorii au fost numiti in perioada 2005-2015), cu privire la competentele stabilite de noile coduri de procedura penala si civila, experienta dobandita in acest mandat de CSM, statutul judecatorilor si cariera lor profesionala, relatiile institutionale si altele constitutie TEME de agenda pentru o reala DEZBATERE intrajudiciara, care sa prefigureze cu responsabilitate STAREA REALA A JUSTITIEI infaptuita de judecator si STAREA JURISPRUDENTEI.

DEZBATEREA este necesara si utila in acest an. Ea poate genera o stare de spirit pozitiva pentru corpul judecatoresc si pentru societate, iar evaluarea deplina trebuie sa fie realizata intr-o Conferinta Nationala a Judecatorilor din Romania, sub coordonarea CSM, in colaborare cu ICCJ si curtile de apel, precum si cu asociatiile profesionale ale judecatorilor.

Prof. univ. dr. Marin Voicu
Fost judecator la CEDO
Presedintele Asociatei “Themis-Casatia” a fostilor judecatori a ICCJ
Membru de onoare al Academiei Oamenilor de Stiinta

* Titlul este sugerat de un articol cu aceeasi tema publicat in “Pandectele Romane din1936”, iar textul este dedicat “ZILEI JUSTITIEI 2015”