717 citiri

Exercițiu de imaginație: o lume fără avocați

Anul acesta, Ziua Europeană a Avocaților se sărbătorește simultan cu Ziua Europeană a Justiției, pe 25 octombrie, în toate țările de pe continent. Scopul acestei duble aniversări este comun: informarea cetățenilor cu privire la drepturile lor și instrumentele legislative care le protejează, dar și o mai bună comunicare între juriști, în scopul de a întări protecția acestor drepturi. Și, dacă privim ce se întâmplă în jur, putem identifica un subiect implicit al dezbaterilor ce vor avea loc în această zi: pericolul în care se află justiția și apărarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor. Cu alte cuvinte, statul de drept.

Actualmente, în România, avocatul are un rol bine definit, ca ”partener indispensabil al justiției”, prevăzut în mod expres în art. 39 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și funcționarea profesiei de avocat. Însă, această ”recunoaștere oficială” a putut fi făcută abia anul trecut, prin Legea nr. 25 din 24 martie 2017, prin eforturile Uniunii Naționale a Barourilor din România.

Regretatul profesor Viorel Mihai Ciobanu observa că noțiunea folosită ani la rând pentru avocați, în raport cu justiția, aceea de ”auxiliari ai justiției” se impunea a fi înlocuită cu cea de ”parteneri ai justiției”. Într-adevăr, avocații reprezintă nu numai parteneri ai justiției, ci și indispensabili acesteia, întrucât fără avocați nu poate exista justiție.

Acest lucru nu poate fi tăgăduit.

Multă vreme, ca o rămășiță a dictaturii comuniste, apărarea a stat într-o poziție inferioară în sala de judecată (și încă stă, în cele mai multe săli), ceea ce induce asupra cetățeanului percepția că armele apărării nu sunt egale cu cele ale acuzării. Reglementările sub acest aspect s-au schimbat abia anul acesta, printr-o modificare la legea privind organizarea judiciară (Legea nr. 304/2004), inclusă în pachetul legilor justiției. Gândiți-vă, însă, că această dispoziție, care este în mod evident incorectă și nedreaptă, a fost de neclintit în toți cei 27 de ani de la căderea dictaturii. Ori de câte ori s-a pus problema egalității de arme între acuzare și apărare, inclusiv în percepția cetățeanului aflat în sala de judecată, disputa a fost mutată asupra numărului centimetrilor în plus pe care trebuie să-i aibă podiumul procurorului față de avocat. Și mai mult decât atât, când a fost vorba să se facă modificarea legilor justiției, noua dispoziție privind egalitatea poziției procurorului și a avocatului în sala de judecată a fost printre primele atacate la Curtea Constituțională. Ceea ce m-a uimit și întristat, în același timp, a fost amploarea eforturilor de argumentare a ”neconstituționalității” acestei reglementări privind poziția egală a procurorului și a avocatului în sală, cu trimiteri de drept comparat, scoase din context. Evident, Curtea Constituțională a respins argumentele de neconstituționalitate, fiind o chestiune de bun simț, pentru care nici nu trebuie să ai Facultatea de Drept.

Pentru că tema recomandată în acest an de Consiliul Barourilor Europene, pentru a marca Ziua Europeană a Avocaților este ”De ce sunt importanți avocații? Apărând apărătorii statului de drept”, vă propun să facem un exercițiu de imaginație și să ne închipuim, câteva clipe, o lume fără avocații apărării, în care ar exista doar judecătorul și procurorul, sau doar procurorul, în care cetățeanul ar fi singur în fața acuzării. Gândiți-vă ca ați putea fi treziți, într-o dimineață, de bătăi insistente în ușă și veți fi ridicat din pat și dus la interogatoriu pentru niște fapte despre care, poate nu aveți habar sau le recunoașteți doar parțial și vi se refuză dreptul la apărare.

Sau să ne imaginăm că avocații sunt vânați pentru a fi anihilați (așa cum se întâmplă, din păcate, în prea multe locuri din lume) și așa cum și-a imaginat și Shakespeare, în ”Henric al IV- lea”, în care personajul Dick spune: “Primul lucru pe care-l facem este să ucidem toți avocații”. E unul dintre cele mai controversate citate, care a dat mult de gândit societății, a generat dezbateri intense cu privire la ce a vrut autorul să zică prin această afirmație, a dat titluri de cărți și de filme. Personajul Dick sugerează că una dintre căile pe care pretendenții tronului le poate îmbunătăți este să omoare avocații. Sună cunoscut? Scos din context, așa cum este caracteristic zilelor noastre, aceste vorbe ar putea însemna că lumea ar fi mai bună fără avocați. În context însă, Dick este personajul dur, un ucigaș, ale cărui idei și fapte arată cum se creează haos și tiranie prin uciderea apărătorilor poporului.

Dacă ne uităm puțin în jur, tema este extrem de actuală. Același lucru se întâmplă și acum, motiv pentru care Consiliului Barourilor Europene (CCBE) a și propus tema acestui an: ”Apărarea apărătorilor statului de drept”.

Autoritarismul populist câștigă tot mai mult teren în lume și, printre primele lucruri pe care le fac noii lideri populiști, este pună botniță avocaților și jurnaliștilor, prin arestări abuzive și alte mijloace de presiune. Cel mai ilustrativ exemplu este Turcia, unde mii de avocați au fost urmăriți penal și arestați pentru că apărau persoane indezirabile noii conduceri. Chiar acum două zile am citit o scrisoare a CCBE către președintele Recep Tayyip Erdoğan, exprimându-și îngrijorarea față de situația avocaților în Turcia, în care scrie că ”potrivit informațiilor primite, începând din 2016, 1546 avocați au fost sub urmărire penală, 592 au fost arestați și au fost condamnați la închisoare pe termen lung. De asemenea, a raportat că unii avocați arestați au fost supuși torturii și relelor tratamente”. Acum doi ani, în China, 130 de avocați au fost arestați și supuși interogatoriilor și obligați să pledeze culpabil în fața camerelor televiziunilor. În toate țările atinse de valul populist, avocații sunt primii puși la zid.

Astăzi, justiția se află în mare cumpănă și, odată cu aceasta, și avocații. Sunt transformări ale sistemelor de justiție peste tot și se manifestă o luptă acerbă pentru preluarea controlului asupra acesteia.

Presiunile asupra avocaților sunt fără precedent. Sunt supravegheați tehnic și percheziționați, în scopul de a aduce cât mai multe acuzări clienților lor, ignorând total reglementarea interceptării prin ricoșeu. Există destule cazuri în care avocații au fost forțați, șantajați să-și denunțe clienții, prin interpretări abuzive ale legislației. Sunt arătați cu degetul, în marile anchete de corupție ca și complici ai clienților lor, generalizând. Dar, marea majoritate a avocaților nu-și au locul în descrierea aceasta. Ei apără justiția și statul de drept.

Vedem foarte bine cum valul populist este în expansiune în întreaga lume și cum ordinea de drept scapă de sub control în tot mai multe țări. Este un trend foarte periculos care afectează chiar și democrațiile tradiționale.

Lupta împotriva terorismului și a crimei organizate, care a inclus și o componentă de propagandă prin justiția televizată, a indus frică. Și e o reacție normală ca oamenii să se teamă și să ajungă să-și sacrifice drepturi fundamentale, cum ar fi cel la viață privată, pentru siguranță. Pe aceasta mizează și populiștii care tind să instaureze autoritarismul, încercând să inducă frica, să controleze justiția și să reducă la tăcere avocații.

În acest context, mi se par relevante cuvintele lui Patrick Henry, Președintele Comitetului pentru Drepturile Omului al CCBE, care a spus, în mesajul său de Ziua Europeană a Avocaților că ”avocatul reprezintă condiția nu numai a prezervării valorilor noastre morale, umaniste, dar și a bunăstării economice a societății noastre. Acesta a fost mereu un adevăr. Cu atât mai mult cu cât, în prezent, unii visează să substituie alte modele justiției, pentru a reglementa raporturile noastre socialesupravegherea și represiunea, religia, economia, comunicațiile (îndoctrinare, denigrare, demagogie, fake news, …)” .

Din păcate, asta se întâmplă. Vedem promovarea unor modele ale justiției, în care instrumentele apărării și accesul la justiție prin avocat sunt subminate constant. Se fac campanii împotriva avocaților prin care să le distrugă imaginea, în care sunt catalogați ca niște personaje care stau în calea luptei împotriva corupției și a crimei organizate, apărând pe cei în afara legii, ignorând cu bună știință că ei apără drepturi care revin oricărui cetățean. Ne-am confruntat și cu campanii de știri false și dezinformare împotriva apărătorilor, care numeau secretul profesional ”super-imunitate”, ignorând cu bună știință faptul că beneficiarul acestuia este cetățeanul, că e de la sine înțeles că cetățeanul nu poate avea o apărare corespunzătoare fără a avea o relație confidențială cu apărătorul său.

Toată campania împotriva așa numitelor legi ale justiției, în care în mod eronat sunt incluse și Codurile penal și de procedură penală, a avut și o componentă împotriva apărării. Nu a existat proiect de lege, prin care să se urmărească întărirea garanțiilor dreptului la apărare fără a avea o replică virulentă din partea instituțiilor acuzării, a căror reacție era să arate cu degetul către avocați, ca apărători ai corupților. Să nu uităm că o bună parte a dispozițiilor din Codul de procedură penală au fost desființate de CCR și pentru lipsa egalității de arme între acuzare și apărare și încălcarea dreptului la apărare.

Am putut observa în ultima vreme, nu numai la noi, inclusiv tendințe de preluare a controlului, din partea unor autorități statale, asupra organizațiilor profesionale care apără avocații. Și acest aspect face parte din încercările de preluare a controlului asupra justiției. În legătură cu acest aspect, vă propun încă un exercițiu de imaginație. Cum ar fi ca deciziile privind autorizarea exercitării profesiei să fie luate de o autoritate a statului, eventual numită politic? Cât de independenți ar fi avocații într-o asemenea situație și cât de apți pentru a-și exercita, în mod liber, profesia?

Avocat dr. Gheorghe Florea
Preşedinte UNBR