1,161 citiri

De ce o jurisdicție penală specială și exclusivistă pentru demnitarii de rang înalt în două grade judiciare și complete compuse din judecătorii aceleași Secții penale a ICCJ?!

Motto:
“Suntem aici sa aparam democratia, NU sa o PRACTICAM “ – JUSTITIA

1. Prin Legea nr. 202/2010 (denumita fals „Mica reforma”) privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii procesului, s-a adoptat un fascicul de dispozitii din aproape toate materiile dreptului, mai putin de 1% vizand „accelerarea solutionarii proceselor” (?!).

1.1. Proiectul de lege a fost „lucrat in laboratorul” Ministerului Justitiei si depus la Guvern la data de 23.07.2010, fiind apoi adoptat, in procedura de urgenta, de Senat, la data de 24.08.2018 si de Camera Deputatilor la data de 19.10.2018, promulgat la 25.10.2010 si publicat in M. Of. Partea I la data de 26.10.2010 (nr. 714/2010).

1.2. Structura normativa cuprinde XXVIII articole, cele mai relevante fiind:

– art. I privind 47 de texte cu modificari/completari ale Codului de procedura civila din 1864 (stramutarea, citarea si concilierea actelor de procedura, intampinarea, probele, rolul activ, exceptiile de procedura, competenta, apelul si recursul, recursul in interesul legii, executarea silita, procedura prealabila in litigiile comerciale s.a.);

– art. II Codul familiei – casatoria si divortul;

– art. III „Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 827 din data de 13 septembrie 2005, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:

1. La articolul 19, alineatul (2) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
“(2) Inalta Curte de Casatie si Justitie este organizata in 4 sectii: Sectia civila si de proprietate intelectuala, Sectia penala, Sectia comerciala, Sectia de contencios administrativ si fiscal, 4 complete de (cate?!) 5 judecatori si Sectiile Unite, cu competenta proprie.”

2. Articolul 24 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
“Art. 24
Completele de 5 judecatori solutioneaza recursurile si cererile in cauzele judecate in prima instanta de Sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie si judeca si alte cauze date in competenta lor prin lege, precum si ca instanta disciplinara.”

3. Dupa articolul 24 se introduce un nou articol, articolul 24^1, cu urmatorul cuprins:
“Art. 24^1

Completul de 5 judecatori examineaza admisibilitatea recursului in camera de consiliu, fara citarea partilor. In cazul in care constata ca cererea de recurs este formulata impotriva unei hotarari care nu este supusa niciunei cai de atac, a unei incheieri care nu se ataca decat odata cu fondul, a unei hotarari pronuntate in recurs sau in contestatie in anulare, dispune, prin incheiere, respingerea cererii ca inadmisibila.” 

4. La articolul 25, litera a) se abroga.

5. Articolul 32 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
“Art. 32

(1) La inceputul fiecarui an, in materie penala se stabilesc doua complete de (cate?!) 5 judecatori formate NUMAI din judecatori din cadrul Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie. 
(2) In alte materii decat cea penala se stabilesc la inceputul fiecarui an doua complete de 5 judecatori.
(3) In compunerea completelor prevazute la alin. (2) intra, de regula, judecatori specializati, in functie de natura cauzei. 
(4) Colegiul de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie aproba compunerea completelor de 5 judecatori.

 Judecatorii care fac parte din aceste complete sunt desemnati de presedintele sau, in lipsa acestuia, de vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Schimbarea membrilor completelor se face in mod exceptional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie. 
(5) Completul de 5 judecatori este prezidat de presedintele sau vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie. In lipsa acestora, completul poate fi prezidat de un presedinte de sectie desemnat in acest scop de presedintele sau, in lipsa acestuia, de vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie. 

(6) Cauzele care intra in competenta completelor prevazute la alin. (1) si (2) vor fi repartizate ALEATORIU in sistem informatizat (?!).”

6. La articolul 33, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
“Art. 33

(1) Presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie sau, in lipsa acestuia, vicepresedintele prezideaza Sectiile Unite, Completul de 5 judecatori, iar in cadrul sectiilor, orice complet, cand participa la judecata (?!?).” 

– art. IV-V-VI-VII-XII – modificari/completari la Legea nr. 188/2000 privind executorii judecatoresti, Legea nr. 36/1995 a notarilor publici, Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ s.a.

– art. XIII – numeroase modificari/completari la Codul de procedura penala, intre care retinem noile competente ale curtilor de apel, care conform art. 28 indice 1 pct. 1 lit. b1, b2, b3, judeca in prima instanta:

„La articolul 28^1 punctul 1, dupa litera b) se introduc trei noi litere, literele b^1)b^3), cu urmatorul cuprins:

 b^1) infractiunile savarsite de sefii cultelor religioase organizate in conditiile legii si de ceilalti membri ai inaltului cler, care au cel putin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia; 

b^2) infractiunile savarsite de magistratii asistenti de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, de judecatorii de la curtile de apel si Curtea Militara de Apel, precum si de procurorii de la parchetele de pe langa aceste instante; 
b^3) infractiunile savarsite de membrii Curtii de Conturi, de presedintele Consiliului Legislativ si de Avocatul Poporului.”

– noile competente penale ale ICCJ in prima instanta si in recurs, conform art. 29 pct. 1 C. proc. penala:

 La articolul 29, punctul 1 se modifica si va avea urmatorul cuprins: 
“1. judeca in prima instanta:

a) infractiunile savarsite de senatori, deputati si europarlamentari; 
b)infractiunile savarsite de membrii Guvernului;
c) infractiunile savarsite de judecatorii Curtii Constitutionale;
d) infractiunile savarsite de membrii Consiliului Superior al Magistraturii;
e) infractiunile savarsite de judecatorii Inaltei Curti de Casatie si Justitie,
precum si de procurorii de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie;
f) infractiunile savarsite de maresali, amirali, generali si chestori; 
g) alte cauze date prin lege in competenta sa”. 

1.3. Observam, cu usurinta, oricarui cititor, ca aceasta lege, adoptata in procedura de urgenta si prezentata triumfalist la TV, dupa publicare, de „iluminatul” presedinte ale Romaniei, in functie la 27.10.2010, drept ”Mica reforma in justitie”:

a) contine o vadita contradictie intre expunerea de motive, titlu si continut;

b) in realitate s-a urmarit ca, intr-o asemenea procedura ultrarapida, sa se produca aceasta bresa in competenta penala exclusiva a ICCJ relativa la demnitari, atribuindu-se ambele grade de jurisdictie aceleasi instante si, numai sectiei penale a ICCJ, iar cele doua complete de 5 judecatori au fost „predate” presedintelui si, respectiv, vicepresedintele ICCJ (?!);

c) totodata, s-a atribuit curtilor de apel competenta penala, in prima instanta, in cauzele avand ca inculpati anumiti „demnitari de rangul 2” (sefii cultelor, magistrati asistentei ai ICCJ, judecatorii curtilor de apel si procurori, membrii Curtii de Conturi, Presedintele Consliului Legislativ (?!) si Avocatul Poporului (?!)”;

d) Sectiei penale a ICCJ  (completele de 3 judecatori in prima instanta si cele 2 complete de catre 5 judecatori in recurs, formate numai din judecatori colegi din aceeasi sectie) i-au fost atribuite cauzele in care inculpatii sunt demnitari de rangul I din cele trei puteri (senatori, deputati, europarlamentari, membrii guvernului, judecatorii CCR,  membrii CSM, judecatorii ICCJ si ai Pachetului de pe alnga ICCJ, maresali, amirali, generali si chestori (?!);

e) noile modificari/completari la codurile in vigoare (Codul penal, Codul  de procedura peala, Codul de procedura civila, Codul familiei) s-au facut in conditiile in care erau deja adoptate si publicate noile coduri (TACIT sau prin asumarea raspunderii, in anii 2009-2010), avand termene diferite de intrare in vigoare, cel mai apropiat fiind Codul civil la data de 01.10.2011.

2. ”Expunerea de motive” contine „perle” justificative, precum necesitatea si urgenta legii.

2.1. Situatia actuala si reglementarile anterioare

Dintre disfunctionalitatile majore ale justitiei din Romania, cel mai aspru criticata (?) a fost lipsa de celeritate in solutionarea cauzelor. Intrucat procedurile judiciare se dovedesc deseori greoaie, formaliste, costisitoare si de lunga durata, s-a constientizat faptul ca eficacitatea administrarii actului de justitie consta in mare masura si in celeritatea cu care drepturile si obligatiile consfintite prin hotarari judecatoresti intra in circuitul juridic, asigurandu-se astfel stabilitatea raporturilor juridice deduse judecatii (?!).

Prin reformarea codurilor de procedura civila si penala, recent adoptate, s-a urmarit, ca obiectiv esential, crearea in materia procedurilor judiciare a unui cadru legislativ modern, care sa raspunda pe deplin imperativelor functionarii unei justitii moderne, adaptate asteptarilor sociale, precum si necesitatii cresterii calitatii acestui serviciu public.

Tinand, insa, seama de termenul preconizat pentru intrarea in vigoare a noilor coduri de procedura, se impune instituirea unor norme procedurale cu efecte imediate, in pregatirea implementarii codurilor si in acord cu solutiile legislative consacrate de acestea, de natura sa faciliteze eficientizarea procedurilor judiciare si solutionarea cu celeritate a proceselor”.

2.2Schimbari preconizate

„Prin proiectul Legii privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor se propun masuri legislative punctuale, ce vizeaza, in principal, simplificarea si sporirea celeritatii solutionarii cauzelor, cu impact direct si asupra executarii hotararilor”.

3. Avizul Consiliului Legislativ

Din pacate, Avizul Consiliului Legislativ, „favorabil” proiectului de lege retine unele aspecte de ordin formal, consemnand, insa, ca acest act normativ este de natura sa pregateasca implementarea codurilor adoptate .

La textele din art. III referitoare la Legea nr. 304/2004, la competentele penale si la  dublul grad de jurisdictie penala al ICCJ Sectia penala, in Aviz se fac doar doua observatii  formale, privind tehnica de exprimare (?!).

4. Avizul Consiliul Superior al Magistraturii

4.1. Prin Hotararea nr. 661/22.07.2010, CSM a „avizat favorabil” proiectul legii, dar, cu anumite observatii si propuneri concrete si utile, care, din pacate, nu au fost insusite de initiator si de „legiuitorul de urgenta”, aflati in executarea „misiunii de fond”, de a institui, grabnic, acest mecanism UNICAT cu cele doua grade de jurisdictie penala atribuite aceleiasi Sectii penale a ICCJ, atat de mult „admirat” si in vestitul MC.V. (?!).

4.2. Avizul CSM subliniaza ca:

4.2.1. ”In incercarea de a rezolva problema supraincarcarii cu dosare a tribunalelor si a ICCJ, aceasta propunere de modificare suprima calea de atac a apelului pentru o serie de infractiuni grave sau care presupun prin natura lor o complexa cercetare judecatoreasca determinata de specificul cauzelor (de exemplu: infractiuni economice, evaziunea fiscala in toate modalitatile ei, deturnarea de fonduri, infractiuni de coruptie de competenta judecatoriei ca instanta de fond etc.).

Exista insa infractiuni care, in opinia noastra, nu necesita parcurgerea unui grad de jurisdictie, fata de natura actelor de cercetare penala ce se efectueaza in aceste cauze: infractiunile la regimul circulatiei rutiere, infractiuni silvice, infractiunile de furt, inclusiv furtul calificat prevazut de art. 208 alin. 1-4, art. 209 alin. 1 Cod penal.

Astfel de cauze constituie procentul cel mai important in numarul de dosare judecate in prima instanta de catre judecatori. Suprimarea apelului pentru astfel de infractiuni ar conduce la o reducere vizibila a incarcaturii completelor de la tribunale”.

4.2.2Asupra modificarilor propuse pentru competenta curtilor de apel si a ICCJ

„Aceasta propunere de modificare a competentei trebuia sa aiba la baza un studiu statistic vizand numarul dosarelor de recurs impotriva setintelor pronuntate de judecatorii de la tribunale, precum si toate cauzele in care ICCJ judeca in prezent in prima instanta si care vor trece in competenta curtilor de apel: infractiunile savarsite de magistratii asistenti de la ICCJ, de judecatorii de la curtile de apel si Curtea Militara de Apel, precum si procurorii de la parchetele de pe langa aceste instante, infractiunile savarsite de chestori, de membrii Curtii de Conturi, de Presedintele Consiliului Legislativ si de Avocatul Popoului, infractiunile savarsite de sefii cultelor religioase organizate in conditiile legii si de ceilalti membrii al Inaltului Cler, care au cel putin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia”.

4.2.3. Modificarile aduse art. 44 din Legea nr. 554/2004 sunt criticabile sub aspectul ca, desi se dau in competenta instantei penale atributii ale instantei de contencios administrativ, cum ar fi solutionarea exceptiei de nelegalitate si solutionarea cererilor de declasificare a unor informatii, nu se face nicio referire la aplicarea sau nu a procedurii civile, specifica acestor cauze.

Trebuie sa existe o mentiune expresa in textul spre modificare sau o adaugare a unui alineat 2, cu urmatorul continut: „Procedura prealabila reglementata de art. 7 din Legea rn. 554/2004 si formularea contestatiei prevazute de art. 20 din Legea nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate nu sunt obligatorii”.

Aceasta deoarece una dintre problemele ridicate cel mai frecvent in cauzele penale este aceea a clarificarii unora dintre  informatiile existente in dosarele instrumentate de Directia Nationala Anticoruptie si Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si terorism, depuse ca probe in dosarele de urmarire penala, pe care  judecatorul si procurorul le pot studia, avand autorizatie de acces la informatii clasificate, insa, inculpatul si aparatorul sau nu le pot cunoaste. Acest lucru naste o serioasa problema privind respectarea dreptului la aparare, a principiului egalitatii armelor (?!).

Cum aceste probe sunt la dosarul de urmarire penala in forma informatiilor clasificate, de obicei in momentul solicitarii luarii masurii arestarii preventive, urgenta caracteristica procedurilor de arestare sau de prelungire a arestarii nu permite parcurgerea procedurii prealabile”.

5. Unele concluzii

5.1. Experienta  celor 8 ani de aplicare a acestei „jurisdictii penale exclusivista” a sectiei penale, condusa nemijlocit de presedintele si unul din vicepresedintii ICCJ, atesta o evidenta scadere a gradului de incredere si de prestigiu a instantei penale supreme, inclusa, de la 02.09.2009 in Protocolul secret, incheiat cu SRI si Parchetul de pe langa ICCJ, care i-a „conferit” presedintei autoritatea de a se autointitula oficial si public „partenera” a DNA.

Nu putine sunt solutiile bizare sau de neanteles adoptate de aceste complete fixe, strict reglementate de Legea nr. 202/2010, dupa cum ridicole ne apar unele dispozitii relative la procedura de desemnare a judecatorilor in completele de „quinta”.

Asa, de exemplu, conform art. 32 alin. 1 “… in materie penala se stabilesc doua complete de 5 judecatori formate NUMAI din judecatori din cadrul Sectiei penale a ICCJ”, iar in alin. 4 se prevede ca: “Judecatorii care fac parte din aceste complete sunt desemnati de presedintele sau, in lipsa acestuia, de vicepresedintele ICCJ” (?!), adica, presedintele/vicepresedintele, numiti de Presedintele Romaniei, care conduce completul de 5 judecatori, de asemenea, numiti de Presedintele Romaniei, isi alege ECHIPA anuala cu care combate si decide definitiv asupra cauzelor penale care-i privesc pe demnitarii de rangul cel mai inlat.

Jurisprudenta CEDO relativa la dreptul la un tribunal independent si impartial si la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin. (1) din Conventie, dar si cea a CCR (ex. Decizia nr. 685/2018), a statuat, constant, ca prin desemnarea anumitor judecatori in completele de judecata (formarea, compunerea acestora) prin acte administrative ale conducerilor executive a Curtii, “se pot crea presiuni latente asupra membrilor completului, constand in supunerea acestor judecatori superiorilor lor judecatori sau, cel putin, intr-o ezitare si lipsa de dorinta/de opinie a judecatorilor (astfel desemnati) de a-i contrazice pe acestia”.

Si ca sa fie ridicolul la “puterea a II-a”, textul art. 32 alin. (6) contine o dispozitie care reflecta, pe deplin, caracterul ECHITABIL (?!) al acestei proceduri si existenta unui “tribunal independent si IMPARTIAL” (?!): “Cauzele care intra in competenta completelor prevazuta de alin. 1-2 vor fi REPARTIZATE ALEATORIU IN SISTEM INFORMATIZAT”.

Iata, deci, adevaratele garantii, reale si nu iluzorii, pe care un justitiabil le primeste cand ajunge intr-o  asemenea “menghena” a jurisdictiei penale a ICCJ, in care exista doua complete anuale de cate 5 judecatori, desemnati de presedinte/vicepresedinte, care le si conduc; dosarul sau in mod sigur, va fi repartizat la unul din aceste 2 complete printr-o “operatiune complicata” si complexa”, dar ALEATORIE (?!), administrata in sistem informatizat (?!) dependent total de conducerea executiva a ICCJ.

Aceasta absurditate legislativa, asumata si de presedinta ICCJ, in functie, partenera devotata a “altor puteri” (ne) constitutionale, o vedem si fara ochelari, in art. 33 alin. (1) din aceasta lege machiavelica (2010/2010) care prevede ca: “Presedintele ICCJ sau, in lipsa acestuia, vicepresedintele prezideaza Sectiile Unite, Completul de 5 judecatori, iar in cadrul sectiilor, ORICE COMPLET, cand participa la judecata” (?!). este o forma evidenta de “TIRANIE JUDICIARA” atribuita unor persoane aflate temporar (3 sau 6 ani) in functiile de presedinte/vicepresedinte al ICCJ, care. desi, nu au consacrarea profesionala si stiintifica aferenta acestor functii (au ramas simpli “spetari” sau doctori in drept fara nicio “productie” de evaluare doctrinara a jurisprudentei s.a.).

6. Din pacate, modificarile/completarile operate in anul 2018 prin legea de modificare a Legii nr. 304/2004, cu privire la aceasta jurisdictie penala a ICCJ, sunt mai mult cosmetice si nu de fond. Dupa, mai bine de 25 de ani, de functionare (1993-2018) curtile de apel din tara noastra au dobandit maturitatea judiciara si profesionala pentru a fi in masura sa preia jurisdictia penala in prima instanta a tuturor demnitarilor, situatie, in care, calea de atac ar apartine exclusiv sectiei penale a ICCJ, simplificandu-se, astfel, starea procesului si, mai ales, transparenta acestei proceduri speciale.

Faptul ca din octombrie 2010 curtile de apel sunt instante penale, ca prim grad de jurisdictie, pentru demnitarii de gradul II, constituie un argument suplimentar care sustine teza competentei si asupra celorlalti demnitari “lasati in grija” Sectiei penale a ICCJ, fara a se prezenta criteriile pe baza carora s-a operat cu aceasta disociere.

O intrebare retorica, intre altele, se poate pune: de ce ICCJ, CSM, Asociatiile profesionale si reprezentantii celorlalte doua puteri nu au optat si initiat in Comisia speciala parlamentara, schimbarea acestui mecanism procedural atipic, care a produs numeroase si grave disfunctii si atata neancredere in randul justitiabililor si profesionistilor?!

7. Criza de incredere, criza de constiinta si criza de crestere ne releva o situatie paradoxala: justitia judiciara trebuie sa faca fata unei explozii de dosare, in parametrii exigentelor de celeritate si de calitate, in timp ce asistam la o devalizare corelativa a imaginii sale, in ultimii 15 ani, sustinuta, in mod sistematic de puterea executiva bicefala.

In acest context, calitatea legii, infrastructura judiciara si, mai ales, profesionalismul si moralitatea judecatorilor, pot genera si accelerarea timpilor juridici si a celor judiciari[1], precum si noi premize de incredere legitima a justitiabililor in actul de justitie.


[1] P.Gèrard s.a. „L’Accèlèration du tempe juridique”, 2000, Dalloz, p. 427 si J.C. Magendie „Cèlèritè et qualitè de la justice. La gestion du temps dans le proces”, Paris, 2004, p. 211.


Prof. univ. dr. Marin Voicu
Membru de onoare al Academiei Oamenilor de Stiinta, Presedintele Sectiei de drept international si drept comparat a Academiei de Stiinte Juridice, fost judecator ICCJ, fost judecator CEDO