Doamna Marilena Uliescu nu mai este printre noi. O pierdere pe care o resimte cu tristețe întreaga comunitate academică. Dar, mai cu seamă pentru cei tineri, care poate nu au avut ocazia de a o cunoaște pe deplin, îmi îngădui să evoc câteva dintre lucrurile pe care le știam – și le simțeam – pentru Domnia sa.

Doamna Marilena Uliescu şi-a dedicat decenii din viaţă Institutului de Cercetări Juridice, ca cercetător pasionat, cu un entuziasm contaminant şi cu o deosebită profunzime a analizei juridice. Domnia sa a fost și dascălul a numeroase generaţii de studenţi, cărora le-a predat cu dăruire dreptul civil. Participanţii la cursurile sale – studenţi, masteranzi, doctoranzi, magistraţi – aveau prilejul de a asista la prezentări fascinante, ce se întipăreau în memorie şi îndemnau la analiză şi creativitate. Doamna profesor s-a implicat – s-a investit pe sine însăşi – cu aceeaşi generozitate în activitatea de conducere de doctorate, nu puţini fiind juriştii de marcă ce îi datorează afirmarea.

A făcut însă mult mai mult decât atât. Domnia sa s-a numărat printre juriştii români care au înţeles şi cultivat nevoia de colaborare ştiinţifică internaţională, necesitatea fundamentală de propagare peste hotare a rezultatelor cercetării româneşti şi rolul de ferment intelectual al contactelor europene și al cooperării ştiinţifice internaţionale. Prin Comunicările şi Rapoartele susţinute la congresele ştiinţifice internaţionale şi prin rolul de Raportor general îndeplinit cu excelenţă în cadrul atât de multor astfel de manifestări, doamna Marilena Uliescu a dobândit notorietate mult dincolo de granițele țării.

Dar aș evoca astăzi, la numai câteva zile de la trecerea sa în neființă, nu numai cercetătorul Marilena Uliescu, ci şi omul Marilena Uliescu, cel căruia mulţi dintre noi îi suntem îndatoraţi. În ceea ce mă priveşte, eu sunt unul dintre beneficiarii direcţi ai generozităţii şi eleganţei Domniei sale, care a întrezărit (cu mult înainte de a o fi făcut eu însămi) direcţiile în care activitatea mea profesională s-ar fi putut dezvolta şi m-a ajutat în mod substanţial pentru a-mi găsi cei mai potriviţi parteneri de cooperare ştiinţifică europeană. Şi sunt departe de a fi singura; doamna Marilena Uliescu a identificat, în cazul fiecăruia dintre noi, colegii mai tineri sau mai puţin tineri, exact posibilităţile şi oportunităţile de progres personal şi ne-a sprijinit constant, punându-și amprenta asupra vieților și carierelor noastre.

Receptivă la fiecare idee nouă, dornică să stimuleze creativitatea celor care o înconjoară, deschisă şi spontană, ea era liderul perfect al oricărei echipe de cercetare. A dovedit-o și cu prilejul coordonării lucrării „Noul Cod civil. Studii și comentarii”, care îi datorează doamnei Marilena Uliescu rigoarea şi profunzimea ştiinţifică. De fapt, îi datorează însăşi existenţa, căci dedicaţia cu care s-a implicat în acest demers au înfrânt orice barieră sau scepticism.

Într-un univers social mai degrabă definit prin indiferenţă, ea ne va rămâne în memorie ca ființă empatică, pasională şi stimulativă intelectual. În pofida activităţilor desfăşurate – uneori copleşitoare – şi a unui program încărcat până aproape de ultimii ani, nu era niciodată indisponibilă, ci plină mereu de resurse pentru a-şi ajuta şi îndruma colegii spre performanţă.

Vă mulțumim pentru tot, doamnă Marilena Uliescu.

Prof. univ. Raluca Dimitriu
Departamentul Drept – Academia de Studii Economice