574 citiri

Sesizarea CCR privind neconstituționalitatea Legii bugetului de stat (2019), un act de complezență?

1. Legea bugetului de stat și Legea bugetului asigurărilor sociale constituie osatura normativă a vieții și sănătății cetățenilor pentru anul sau pentru anii (dacă sunt multianuale) respectivi.

A avea o opinie preconcepută asupra acestor legi, fără a fi, cel puțin, avizat asupra principiilor și capitolelor strategice ale legii, fără a o lectura, asistat de persoane dotate cu o cultură adecvată acestui domeniu, te plasezi în lumea celor care vorbesc numai de „RĂU de ceea ce NU ȘTIU” și afirmă violent că “ingoranța este mama cunoașterii”.

În context, trebuie subliniat că titularii drepturilor civile, politice, sociale, economice, nu le pot exercita, decât cu bună-credință, în deplină cunoștință de cauză și în acord cu interesul general, respectând Constituția, supremația ei și legile, conform art. 1 alin. 5 și art. 57 din Constituția României („Cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu BUNĂ-CREDINȚĂ, fără să încalce drepturile și libertățile cetățenești.”)

2. Dreptul de sesizare a CCR, recunoscut prin art. 147 lit. a-e din Constituție numai unui număr restrâns de titulari și în condițiile stricte, de formă, de procedură și de fond, prevăzute de Legea nr. 47/1992 pentru organizarea și funcționarea CCR, nu poate fi exercitat, în alte scopuri sau interese străine, contrare interesului general al societății, dar nici ca un „agent” într-o competiție accelerată de sesizare.

Anuarul statistic al activității CCR în anii 2016-2017-2018 reflectă o situație atipică, sub aspectul volumului sesizărilor cu un evident substrat politic, de natură a pune în valoare, în principal, rolul politic-jurisdicțional al Curții, obligând-o să-și depășească, uneori, condiția de „arbitru” al „conflictelor juridice de natură constituțională dintre autoritățile publice.”

Din păcate, respingerea multor sesizări, ca vădit nefondate, ilustrând, chiar, aspecte contrare art. 57 din Constituție, nu a putut atrage și sancțiuni civile, specifice exercițiului drepturilor cu rea credință.

3. Legea bugetului de stat – 2019 conține 3 capitole:

I. Dispoziții generale, cu 6 secțiuni referitoare la bugetul de stat, bugetele locale, Fondul național unic de asigurarea sănătății, proiectele cu finanțare externă nerambursabilă (2007-2013 și 2014-2020), și cu finanțare rambursabilă (art. 2- art. 23)
II. Responsabilitatea în aplicarea legii (art. 24- art. 55)
III. Dispoziții finale (art. 56- art. 67) împreună cu Anexele 1-11.

4. Criteriile de neconstituționalitate identificate de consultanții speciali ai autorului sesizării

4.1 Motive extrinseci

1. Legea bugetului a fost adoptată cu încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție

1.1. Încălcarea rolului și atribuțiilor Consiliului Fiscal, prin nerespectarea dispoziției art. 53 alin. (1) din Legea nr. 69/2010, întrucât, deși Codul Fiscal a emis la 5 februarie 2019, o OPINIE asupra proiectului Legii bugetului de stat, la solicitarea Ministerului Finanțelor Publice, asupra amendamentelor aduse în Parlament nu s-a mai pronunțat, contrar prevederilor din art. 53 alin. (2) lit. f și art. 53 alin. (4) din Legea 69/2010. 

1.2. Primul ministru și Ministrul Finanțelor Publice NU au emis Declarația de răspundere asupra corectitudinii și integralității informațiilor din Strategia fiscal-bugetară 2019-2021, nerespectând art. 29 alin. (4) și 30 alin. (5) din Legea nr. 69/2010 a responsabilității fiscal-bugetare, ceea ce constituie o încălcare a normelor de tehnică legislativă și implicit, din Constituție.” 

4.2. Încălcarea art. 11 alin. 1-2 și art. 148 alin. 2-4 din Constituție.

1. Prin Legea nr. 83/2012 s-a ratificat Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul Uniunii Economice și Monetare (SCG), Titlul I “Pactul bugetar” (art. 3.1.) fiind preluat textual în art. 7 lit. b din Legea nr. 69/2010, privind “deviațiile semnificative la deficitul structural (de 1%)”, dispoziție nerespectată.

2. Prin „nejustificarea diferențelor semnificative față de precizările Comisiei Europene, „Legea bugetului de stat – 2019 a fost adoptată cu încălcarea art. 1 alin. (5) și art. 148 alin. 2-4 din Constituție.”

II. Motive intrinseci

1. Art. alin. 5 alin. 7 din Lege încalcă art. 1 alin. (5), art. 47, art. 50, art. 120 alin. (1) și  art. 135 alin. (2) lit. f din Constituție, întrucât obligă autoritățile publice locale să suporte din veniturile proprii cheltuielile pentru protecția copilului și a persoanelor cu handicap.

2. Art. 29 alin. (2) și art. 41 alin. (3) din Lege încalcă art. 1 alin. (5) din Constituție.

Derogarea din art. 29 alin. (2) este contrar art. 47 alin. (4), alin. (9) și alin. (10) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, care nu se referă la „programarea bugetului”, ci la “execuția bugetară”, etapa ulterioară, argument valabil și pentru dispoziția din art. 41 alin. (3).

5. Lectura conținutului acestei sesizări, chiar și de un neconstituționalist mai puțin avizat în „citirea” textelor de lege, în raport cu cele din Constituție, ne relevă, cu evidență, cât de „subțiri” sunt argumentele invocate, majoritatea de ordin formal sau de tehnică legislativă, ilustrând finalitatea urmărită, în raport cu puterile, legislativă și executivă, tergiversarea intrării în vigoare și aplicării acestei legi, vitale pentru întreaga societate.

Prof. univ. dr. Marin Voicu
Membru de onoare al Academiei Oamenilor de Știintă, Președintele Secției de drept internațional și drept comparat a Academiei de Știinte Juridice, fost judecător ÎCCJ, fost judecător CEDO