1,404 citiri

Să privim în jur fără mânie, dar cu atenție

Motto: Nu privi înapoi cu mânie sau înainte cu teamă, ci priveşte în jur cu atenţie! (J. Thurber)

Convențional, dacă privim societatea umană conform coordonatelor carteziene, vom constata că aceasta este structurată în clase, categorii sau grupuri așezate pe orizontală sau pe verticală.

Ne putem privi unii pe alții din diferite unghiuri de vedere, dar aici am în vedere, în principal, structurarea pe verticală (de jos în sus sau invers). În funcție de criteriul selectat pentru operațiunea de clasificare, fiecare dintre noi se află mai jos, la același nivel sau mai sus – din punct de vedere social, econimic, profesional, cultural etc. – față de ceilalți.

Astfel, dacă utilizăm criteriul gradului de bogăție, ne putem plasa în categoria celor săraci (de jos), în clasa de mijloc (cu nivel mediu) sau în grupul bogaților (de sus). În cazul în care avem în vedere criteriul nivelului de cultură (aici în sens de educație), ne putem situa în categoria celor slab instruiți, celor cu pregătire medie sau celor cu pregătire superioară. Dacă discutăm despre poziția socială sau domestică, putem clasifica indivizii în categoria celor cu relații interumane slabe, relativ strânse și foarte strânse.

La criteriile de mai sus, pot fi adăugate și altele, mai generale sau mai specifice, precum: starea sănătății, gradul de fericire, forța fizică, speranța de viață etc.

Comparând pozițiile rezultate în urma întrebuințării mai multor criterii, vom constata faptul că, pe de o parte, de regulă, la cele mai multe criterii majoritatea oamenilor se încadrează în categoriile medii (de mijloc) și mai puțini în categoriile periferice (aflate la extremități), iar, pe de altă parte, cei care într-o clasificare dețin poziții superioare sau inferioare, în altele, situația lor se inversează.

Pe baza celor de mai sus, putem trage concluzia că, în principiu, atunci când facem împărțiri în interiorul societății umane, există un oarecare echilibru social, care constă în compensarea pozițiilor slabe în cadrul unor clasificări cu poziții bune sau foarte bune în cazul folosirii altor criterii.

Dintr-o altă perspectivă, orice clasificare are o doză de relativitate substanțială, derivată din caracterul convențional, subiectiv sau arbitrar al criteriilor utilizate în operațiunile de departajare.

În fine, în timp, așezarea în ierarhia socială poate fi constantă sau poate suferi modificări atât în sus, cât și în jos, ceea ce înseamnă că, pe lângă relativitatea substanțială, există și o relativitate temporală.

Într-o altă ordine de idei, evident că, atunci când discutăm despre un individ, nu contează statistica și nici principiile, întrucât acesta se poate plasa numai în categorii inferioare ori numai în categorii superioare. De exemplu, Primus poate fi bogat, educat, sănătos, sociabil, robust și fericit, în timp ce Secundus poate fi sărac, incult, bolnav, nesociabil, fragil și nefericit. În astfel de sitații, aflate la una dintre extremitățile scării (ierarhiei) sociale, este vorba despre cazuri atipice sau speciale.

Din premisele expuse, rezultă că așezarea pe verticală a indivizilor în societate este supusă regulii echilibrului social, deoarece majoritatea se plasează în zona medie, și are caracter relativ, din punct de vedere temporal și substanțial, întrucât poziția se poate schimba prin trecerea timpului și acuratețea rezultatului este influențată de conținutul criteriului utilizat sau de numărul grupului de indivizi supus analizei.

Această concluzie, mă determină să fac recomandarea de a privi în jur, să vedem cum stăm din perspectiva ierarhiei în societate, să ne fortificăm pozițiile foarte bune și să ni le îmbunătățim pe cele de nivel mediu sau prost.

Orice om cu nivel intelectual mediu – categorie în care se încadrează majoritatea bipezilor inteligenți – are în zestrea sa biologică de aptitudini, alături de inteligență, principalele calități sau însușiri care îi conferă posibilitatea, cel puţin teoretică, să ajungă pe cel mai înalt nivel social sau profesional[1].

Napoleon a spus că orice soldat poartă în raniță bastonul de mareșal.

Altfel spus, să vedem partea plină a paharului!


[1] A se vedea M.A. Hotca, Cugetările unui jurist, Ed. Universul Juridic, 2018.


Prof. univ. dr. av. Mihai Adrian Hotca

*Mulțumim htcp.eu