776 citiri

Două exemple euroatlantice din viața judiciară

O mica povestioara, din cele traite cu peste 20 de ani in urma (nov.-dec. 1997) in SUA si in 2001 in Germania, la instantele judiciare.

I. SUA – 1997

1. In luna a XI a anului 1997, o delegatie judiciara romana, compusa din cei 15 presedinti ai curtilor de apel (6 membri CSM), coordonata de o reprezentanta a USAID, dupa pregatirile sumare la o reuniune de la Piatra Neamt, a inceput periplu judiciar de 3 saptamani in SUA – statele:
– Arkansas – capitala Little Rock – admis in Uniune la 15.06.1820;
– Louisiana – capitala Batton Rouge, cumparat de SUA de la Franta in 1863;
– Mississippi – capitala Jackson, al 20-lea stat, admis in Uniune la 10.12.1817 si
– Tennessee – capitala Nashville, admis in Uniune la 1.06.1796.

1.1Arkansas este un stat mediu cu o populatie de 2.978.204 locuitori, dintre care 77% albi, 15% negri, densitatea fiind de 19,81 locuitori pe mp.; se invecineaza cu alte sase state ale Uniunii – Oklahoma si Texas la vest, Louisiana la sud, Mississippi si Tennesse la est si Missouri la nord, cu granita estica la marele fluviu Mississippi.

Intre 1905-1911, Arkansas a primit un aflux de imigranti germani, slovaci si irlandezi, iar, in sec. XX, afroamericani.

Bill Clinton, al 42-lea presedinte al SUA, s-a nascut la Hope, Arkansas, fiind 12 ani guvernator al Statului.

1.2. Louisiana este, de asemenea, un stat mediu, situat in sudul SUA.

A fost denumit dupa Ludovic al XIV-lea in perioada 1643-1715, insemnand „Tara lui Louis”, ca parte a imperiului colonial francez, si se intindea de la New Orleans pana in nord, la actuala frontiera cu Canada.

Louisiana are ca vecini la vest pe Texas, la nord Arkansas, la est Mississippi si la sud Golful Mexic, avand o suprafata de 134.382 km², care se intinde, in principal, de-a lungul coastei Golfului si a fluviului Mississippi si o populatie de 4.468.976 locuitori, cu o densitate de 39,01/km², din care 62,6% albi si 32% negri.

In anul 1800, Napoleon Bonaparte a redobandit Louisiana de la Spania, iar pe 29.11.1803, a avut loc transferul (vanzarea-cumpararea) catre SUA, la pretul de 8.831.250 USA, cash (?!).

1.3. Mississippi este unul din statele sudice a carei denumire vine de la fluviul Mississippi, care curge de-a lungul granitelor vestice ale statului.

Populatia totala este de 2.967.297 locuitori, din care 59,1% sunt albi si 37% negri, iar suprafata este de 125.443 km², densitatea fiind de 23,42/ km².

Mississippi este statul natal al unor mari personalitati americane si scriitori, precum John Grisham, William Faulkner, Eudora Welty, muzicianul Elvis Presley, dramaturgul Tennessee Wiliams, s.a.

1.4. Tennessee are o populatie de 6.346.105 locuitori (2010), din care 77,6% albi si 16,7% negri, 4,6% hispanici, s.a., si o suprafata de 109.247 km², cu o densitate de 53,29/ km².

Cel mai mare oras este Memphis, unde isi are casa omagiala si funerara Elvis Presley si unde a fost ucis pastorul Martin Luther King.

2. Primul contact la State University din Jackson (Mississippi) si o prima saptamana de lucru la doua judecatorii districtuale din capitala, asistenta la unele procese civile, intalniri cu judecatori federali, apoi vizite la singura Curte de apel si la Curtea Suprema a statului, la procurorii federali si la Barr Association.

In saptamana a 2-a si a 3-a am fost oaspetii frumoasei Louisiana, la New Orleans, la Universitatea din Batton Rouge – Facultatea de drept, la Curtea Suprema a Statului si la alte instante inferioare, precum si in Memphis, iar apoi la Universitatea „Oxford” din Arkansas.

Gazda noastra principala – Senatul Statului Mississippi – ne-a asigurat prezența permanenta a unui Senator, deosebit de simpatic, impreuna cu reprezentantii USAID (care ne preluase din tara), participand, cu noi, la toate intalnirile profesionale, culturale si de agrement. Dar, grija gazdelor noastre s-a remarcat, indeosebi, in organizarea unor dezbateri coloviale, precum si a autoevaluarii programului prin lucrari individuale, iar, in final, printr-o sinteza, pe care am avut onoarea sa o elaborez si sa o sustin in fata unei Comisii ad hoc.

3. Cateva exemple, oarecum inedite, ne-au atentionat in special, atat la instantele si parchetele vizitate, cat si la asociatia avocatilor si la facultatile de drept din Lousiana si Oxford-Arkansas.

3.1.Judecatorii districtuali (de la primul grad de jurisdictie – judecatorie) sunt alesi prin votul cetatenilor din circumscriptie pentru un mandat de 4 ani, reeligibili, fiind sprijiniti material, in principal, de Baroul local; de regula, candidatul la o functie de judecator este dintre avocatii Baroului.

Administrarea instantei si organizarea proceselor apartine exclusiv unui Clerk (grefierul instantei), care este si gestionarul actelor de stare civila si a listelor cu persoanele susceptibile de a fi jurati, in anumite cauze.

Atat la judecatoriile districtuale, cat si la curtile de apel, ponderea proceselor civile vizeaza actiunile contra datornicilor (de regula populatia cu venituri mici) pentru neplata ratelor la bunuri de uz casnic, autoturisme, s.a.

Judecatorul districtual nu primeste dosarele, ci doar o mapa cu fisele acestora, solutionandu-le de indata; de exemplu la Judecatoria 2 din Jackson-Mississippi am asistat la o sedinta de judecata cu o lista de 60 de asemenea procese civile, care a durat 2 ore; judecatorul intreba avocatul/debitorul prezent daca a achitat datoria, iar, in caz ca nu a platit restantele si nu solicita un termen in acest scop, dispunea catre Agentul instantei sa-i ridice bunurile in urmatoarele trei zile (?!).

3.2.Curtea de apel a statului, de regula, este instituita de Curtea Suprema de Stat, preluand competente de la aceasta si cauzele pentru solutionare, in conditiile in care exista un volum sporit al dosarelor. De exemplu, la Jackson-Mississippi, Curtea de apel avea 10 judecatori (9 albi si unul de culoare) numiti de Curtea Suprema de Stat, iar aceasta din urma avea 15 judecatori (inclusiv presedintele), toti numiti de Senatul statului.

La Curtea Suprema functiona o Comisie de disciplina pentru judecatori si, separat, alta Comisie de disciplina pentru avocatii din statul respectiv.

La solicitarea noastra, presedintele Curtii Supreme din Mississippi, ca si cel din Louisiana, ne-au spus ca in ultimii trei ani nu au judecat nicio actiune disciplinara contra judecatorilor, ca acestia nu au comis abateri grave si nici acte de coruptie (?!). Un singur judecator districtual din Jackson a fost judecat si i s-a aplicat sanctiunea „mustrarii”, pentru o abatere minora (a „defilat” cu motocicleta prin oras, manifestandu-si bucuria ca sotia a nascut primul lor copil?!).

3.3. In intalnirile cu judecatorii federali, de regula, dialogul incepea cu faptul onorant, ca au fost numiti de presedintele SUA (ex. de Reagan, G. Bush, s.a.), iar cu privire la intrebarile noastre vizand relatiile cu serviciile secrete (FBI, CIA, s.a.), daca la numire si, apoi, periodic, se produc rapoarte ale acestora si modul de utilizare, de fiecare data judecatorii au negat sau nu au dat un raspuns.

Relativ la optiunile politice, in raport de apartenenta presedintelui care i-a numit, judecatorii federali precizau ca odata cu juramantul in aceasta functie, dispare orice dependenta sau presiune, fiecare fiind liber deplin sa-si exercite misiunea.

Aceleasi raspunsuri si explicatii le-am primit si de la unii din judecatorii curtilor de circuit, instante suprastatale (12), care, insa, accentuau asupra volumului mare de dosare si a efortului major pentru solutionare (ex. judecatoarea Nelly Johnson de la Curtea de circuit nr. 1- New Jersey, a carei familie originara era din Botosani, ne explica, intr-o curata limba romana, ca, de regula, vineri, la sfarsitul programului de lucru, isi umple portbagajul masinii sale cu dosare pentru studiu, dar, mai ales, pentru redactarea hotararilor, in zilele de weekend ?!)

A trezit un serios interes in randul colegilor mei, judecatori romani cu mare experienta profesionala (25-35 ani vechime in profesie), unele practici din viata judiciara la instantele americane:

– presedintele este decorativ, avand doar atributii de reprezentare (si 1% in plus la salariu);

– presedintele, pe baza referatului responsabilului financiar al instantei, aproba reducerea/scutirea de taxa judiciara solicitata de reclamant;

– la instante nu exista „colegii de conducere” sau alte asemenea organisme asimilate;

– solutiile sunt, de regula, raportate la jurisprudenta, iar, textele legale, sunt „completate”, in judecata, de doctrina si jurisprudenta in materie;

– judecatorii sunt obligati sa urmeze periodic (la 2 ani, de regula) cursurile de informatica judiciara si sa prezinte certificatul de atestare IT;

– notiunea de „control al activitatii profesionale” si a modului cum se judeca nu exista in limbajul colegial si in cel ierarhic.

O inedita si interesanta intalnire am avut la Facultatea de Drept din Batton Rouge (Louisiana), in biblioteca acesteia, cu unii profesori si, in principal, cu presedintele acesteia prof. Litvinov (ruda cu fostul ministru de externe rus, Litvinov, de origine basarabeana), care a grait, in mare parte, in limba romana. Discutiile s-au prelungit, dar, in mod ciudat, profesorii erau oarecum inhibati, mai ales, asupra unor teme majore din statul de drept, asemenarile/deosebirile dintre democratia americana si cea europeana, actualitatea dreptului fortei, in raport cu forta dreptului s.a.

Am relevat, cu surprindere, un paradox relativ la ratificarea/aplicarea Conventiei ONU asupra drepturilor copilului (1989), privind viitorul natural al omenirii, care, desi, a fost initiata, intre alte state, de SUA, acest mare stat federal (ca si China si Israel) nu au ratificat-o, precum au facut peste 198 de state (?!), dar nu am primit niciun raspuns.

II. GERMANIA – 2001, landul Renania de Nord-Westfalia

A. Despre LAND

1. In luna martie 2001, o delegatie de judecatori romani s-a aflat timp de 12 zile, in vizita la instantele germane din landul Renania de Nord-Westfalia, care cuprinde 369 de localitati, dintre care 267 orase – 22 cu statut de district urban, 245 orase districte rurale si 129 de comune, avand capitala la Düsseldorf.

Este landul cu cea mai mare populatie, fiecare al 5 lea locuitor al Germaniei traieste in acest land, cu o suprafata de 34.088 km² (523,2 loc/km², iar capitala se afla intr-o veche rivalitate cu metropola Köln. Renania de Nord a fost si este destinatia principala a migrantilor, fiecare al 4-lea locuitor avand origini straine, iar 7 din cele 10 mari universitati din Germania, functioneaza in acest land.

2. Exista o concentare puternica de orase intr-un megalopolis: Münster, Dortmund, Essen, Bochun, Duiburg, Krefeld, Wuppertal, Monchengladbach, Solingen, Düsseldof, Kôln, Bonn si Aachen.

Landul este impartit in cinci regiuni administrative: Arnsberg, Detnold, Dũsseldorf, Kôln si Münster, fiind cunoscut in Germania ca „landul veselilor renani si al harnicilor locuitori ai Westfaliei”, marcat de o impresionanta diversitate culturala.

„Mariajul” celor doua provincii, la 23.09.1946, alimenteaza si astazi repertoriul artistilor de cabaret, care nu scapa nicio ocazie de a scoate la lumina trasaturile specifice de caracter ale populatiei celor doua zone: Renania si Westfalia.

Inima miracolului economic german, de multa vreme, puterea economica a regiunii Ruhr, este concentrata in cele trei mari metropole-Düsseldorf, Kôln si Bonn, iar 25-30% din parlamentarii de la Berlin sunt originari din acest land, pe teritoriul caruia functioneaza un sfert din cele 100 de firme mari din Germania.

B. Despre programul delegatiei noastre.

1. Delegatia, desemnata de conducerea Ministerului Justitiei, a fost compusa din trei presedinti de curti de apel – (Constanta, Alba Iulia si Tg. Mures) – vicepresedinta Curtii de Apel Bucuresti si un judecator de la aceasta curte, precum si alti trei judecatori de la Tribunalul Cluj si de la doua judecatorii.

Progamul – Agenda a cuprins: 

– vizita si discutii la tribunalul Bonn, la Curtea de apel si la Curtea constitutionala de land, la judecatoriile din Bonn si Köln;

– discutii colocviale la instantele competente sa administreze Cartile funciare si sa solutioneze Somatiile (ordonantele de plata).

2. In prima zi a avut loc vizita la Tribunalul din Bonn, unde presedintele, cu o modestie si prietenie rara, ne-a primit intr-o sala de sedinte, in care in dimineata acelei zile a judecat cererea Procuraturii pentru autorizarea urmarii penale a concelarului Khöl, pentru finantarea ilegala a partidului pe care-l conducea, cerere respinsa (ne-a expus, pe scurt, motivele pentru care nu a incuviintat inceperea urmaririi penale).

Sala de sedinte, cu o suprafata de 70 m.p., era impartita in doua: cca 50 m.p. pentru tribunal, avocati, consilieri si 22-25 m.p. pentru public (?!), presedintele raspunzand la o intrebare a mea privind publicitatea reala si efectiva a judecatii, ca „sedintele de judecata sunt publice, dar nu pentru public” (!).

De departe, cea mai interesanta zi si dezbatere a fost la Curtea de Apel din Düsseldorf, unde presedintele (in varsta de 78 de ani, de 25 de ani presedinte si vicepresedinte al Curtii constitutionale de land), ne-a fermecat cu energia sa pozitiva si cu explicatiile ample asupra functionarii justitiei – curtea de apel, tribunalele de land si judecatoriile.

Nu exista colegii de conducere la instante, aproape 62% din completele de judecata sunt compuse din unul sau doi judecatori profesionisti de cariera si din 2-3 neprofesionisti (asesori), lipsind orice forma de control ierarhic asupra judecatorilor.

Cu privire la relatia cu serviciile secrete la numirea in functie sau in cursul exercitarii acesteia au fost date raspunsuri negative sau „tacite”, iar in ceea ce priveste raspunderea disciplinara a judecatorilor, de asemenea, s-a aratat ca, in foarte rare cazuri, s-au aplicat sanctiuni disciplinare (?!).

Inedita ne-a aparut situatia ocuparii aceleiasi functii „pe viata”, presedintele aflat in functie de peste 25 de ani, afirmand ca judecatorii cand opteaza pentru aceasta misiune stiu ce-i asteapta si care sunt regulile/practicile, astfel ca nu se pune problema blocarii accesului la astfel de functii.

3.Cele mai atractive si interesante teme au vizat, insa, CARTEA FUNCIARA SI SOMATIA DE PLATA, noutati majore pentru noi. In conceptia si organizarea specifica din Germania „CARTEA FUNCIARA” constituie inima documentara a dreptului de proprietate imobiliara, care este piatra de temelie a vietii social-economice si de familie.

Presedintele unei judecatorii ne-a prezentat doua carti funciare individuale – una din anul 1920 si celalalta din anul 2000 – ambele aratand precum un costum nou, pus pe un umeras si imbracat intr-un sac dintr-un material conservant.

La aceeasi instanta am luat cunostinta de procedura somatiei de plata, din datele statistice prezentate de presedinte pentru anul anterior, rezultand ca din 100 de somatii admise, doar 3,5% au fost contestate, ceea ce releva eficacitatea deosbita a acestora pentru raporturile comerciale.

Am preluat textul legii privind procedura somatiei de plata, pe care, ulterior, tradus, l-am predat consilierului prezidential prof. Mihai Constantinescu si colegului meu, secretarul de stat, Ivanov Alexe-Costache, de la Ministerul Justitiei, in final rezultand, cum se stie, Ordonanta nr. 5/2001 privind somatia de plata, in vigoare pana la 15.02.2013, cand s-a aplicat Noul Cod de Procedura Civila, cu procedura ordonantei de plata.

Adoptarea legii si finalizarea procesului de implementare a procedurii complexe a cadastrului si a cartilor funciare pe intreg teritoriul Romaniei la orizontul anilor 2000, dar, mai ales, experienta ultimilor 15 ani ne releva ca si in tara noastra se genereaza, progresiv, o mentalitate asemanatoare cu cea pe care am intalnit-o in Germania, obturata, inca, de faptul ca la noi nu s-a finalizat cadastrul general imobiliar.

In ce priveste Somatia de plata, din pacate, in OUG nr. 5/2001 s-au introdus unele norme continentale, atenuand procedura stricta germana, care a estompat, substantial, eficacitatea deplina a acestei proceduri speciale. In acest context CSM si Ministerul Justitiei nu au stimulat instantele, in plan profesional, sa recepteze pozitiv aceasta procedura speciala, ca „speranta” a comerciantilor si a dinamicii raporturilor comerciale litigioase si sa o aplice efectiv, timp de 15 ani, chiar si sub Noul Cod de Procedura Civila, continuandu-se aceasta „retinere” in a o valoriza deplin.

Prof. univ. dr. Marin Voicu
Membru de onoare al Academiei Oamenilor de Știintă, Președintele Secției de drept internațional și drept comparat a Academiei de Știinte Juridice, fost judecător ÎCCJ, fost judecător CEDO