923 citiri

Inteligența artificială și dataismul

Analizând cu mare atenție derularea evenimentelor în domeniul informaticconstatăm că, aproape pe neobservate, de după cortina istoriei devine tot mai vizibil un nou curent de gândire, adică o nouă filozofie sau religie – religia informației, denumită dataism. Dataismul este un termen folosit, începând cu 2013[1], pentru a denumi filozofia datelor.

Conform unora dintre susținătorii dataismului, denumit de către Harari religia datelor[2]este doar o chestiune de timp până când algoritmii electronici (inteligența artificială) vor întrece algoritmii umani (biochimici).

Este plauzibil scenariul ca viitorul nu prea îndepărtat să pună la dispoziția omului tot mai multe dintre informațiile existente, putând fi atins chiar apogeul, respectiv când acesta va avea acces la orice informație [la Internetul-Tuturor-Lucrurilor (expresie folosită de Harari)].

Umaniștii consideră că cele mai importante și interesante trăiri sau experiențe se află înăuntrul nostru al oamenilor, unde putem găsi, de asemenea, și rostul tuturor lucrurilor, care dau sens universului[3].

Pentru a lărgi sfera experiențelor și pentru a mări intensitatea trăirilor, omul își extinde tot mai mult conexiunile cu ceilalți și participă prin schimburi de date la fluxurile de informații întreținute de mijloacele de comunicare existente.

Însă, apelând la schimburile de informații facilitate de noile tehnologii, în mod paradoxal, cu cât omul are mai multe experiențe ori cu cât are mai multe trăiri importante sau interesante, acesta pierde treptat din umanism, din specificul său în raport cu alte animale, precum și din unicitatea sa. Acest lucru se întâmplă, deoarece omul postmodern, la fel ca cel modern, dorește din răsputeri să împărtășească unui segment cât mai mare de semeni experiențele sau trăirile sale, astfel încât ceilalați sau foarte mulți dintre aceștia să poată să le cunoască.

Dacă în trecutul relativ îndepărtat transmiterea informațiilor (datelor) între membrii speciei umane era greu de realizat, în ultimii ani acest lucru este din ce în ce mai ușor de obținut, astfel că oricine dorește să comunice date poate  face acest lucru foarte facil, prin intermediul rețelelor de socializare, e-mailului, blogurilor, mass-media etc. În acest context factual a apărut dataismul.

Dataismul consideră că universul este alcătuit din fluxuri de informații (date), în care „valoarea oricărui fenomen sau oricărei entități este determinată de contribuția sa la prelucrarea datelor[4]. Harari vorbește despre o nouă religie în curs de apariție – religia datelor[5]. Cu privire la acest nou curent, Harari scrie: „În 2016 există un candidat care așteaptă interviul pentru angajare în anticamera istoriei. Acest candidat este informația. Cea mai interesantă religie în curs de apariție este dataismul, care nu-i venerează nici pe zei, nici pe om – idolatrizează datele[6].

Ce se va întâmpla cu omul, în momentul în care inteligența artificială va fi tot mai prezentă în realitatea de zi cu zi, când noile tehnologii vor fi utilizate pe scară largă și fluxurile de informații vor fi exponențial mai rapide?

Dacă ne uităm în istorie vom vedea că armele sau tehnicile depășite au fost scoase din folosință și duse în muzeu. Se va întâmpla acest lucru și cu omul? Va ajunge în muzeul de istorie?

Harari susține că, dacă umaniștii l-au scos pe Dumnezeu din uz, există posibilitatea ca dataiștii să-l scoată pe om din joc, în clipa în care acesta va deveni un sistem de prelucrare a datelor depășit.

Acesta spune: „În secolul al XVIII-lea, l-a scos (omul – s.n.) pe Dumnezeu pe tușă, trecând de la o viziune deocentrică asupra lumii la una homocentrică. În secolul XXI, dataismul i-ar putea scoate pe tușă pe oameni, trecând de la o viziune homocentrică la una datacentrică[7].

Observând evoluția lucrurilor, este lesne de constatat faptul că asistăm la o explozie de tip nuclear a datelor, care circulă nu numai din ce în ce mai rapid, ci și în cantitate și calitate tot mai mare, respectiv ridicată.

Harari identifică trei procese interconectate:
1. Știința converge către o dogmă atotcuprinzătoare, potrivit căreia organismele sunt algoritmi, iar viața înseamnă procesare de date.
2. Inteligența se decuplează de conștiință.
3. Algoritmi nonconștienți, dar deosebit de inteligenți ar putea să ne cunoască în curând mai bine decât ne cunoaștem noi.

 Față de aceste trei procese, în viziunea lui Harari apar trei întrebări-cheie:
1. Sunt într-adevăr organismele doar algoritmi, iar viața înseamnă cu adevărat doar procesare de date?
2. Care este mai valoroasă – inteligența sau conștiința?
3. Ce se va întâmpla cu societatea, politica și viața de zi cu zi atunci când algoritmii nonconștienți, dar deosebit de inteligenți ne vor cunoaște mai bine decât ne cunoaștem noi înșine?

Chiar dacă cele prezentate Harari sunt, într-o oarecare măsură, discutabile sau criticabile, ele ar trebui să ne îndemne la atenție, reflecție și prevenție.

Trebuie să fim foarte atenți la fenomenul dataismului, să reflectăm asupra lui folosindu-ne energia disponibilă, pentru a identifica pericolele ce se ascund în spatele acestuia, și să acționăm preventiv, cu fermitate, prin măsuri juridice, sociale și administrative, în vederea preîntâmpinării unor eventuale efecte negative nefaste.

De asemenea, ar fi bine să nu uităm că exapansiunea dataismului și libertatea circulației informațiilor pot pune sub semnul întrebării chiar existența omului pe Terra, întrucât există riscul real ca dispozitivele dotate cu inteligență artificială să ajungă, într-un viitor nu prea îndepărtat, la concluzia că oamenii au devenit niște procesoare învechite care trebuie înlocuite sau cărora trebuie să li se schimbe sistemele de operare.

În acest context, fac trimitere din nou la Harari, care spune următoarele: „(…) odată ce noi, oamenii, ne vom pierde importanța funcțională pentru rețea (aceasta fiind preluată de inteligența artificială – n.n.), vom descoperi până la urmă că nu suntem apogeul creației. Etaloanele pe care noi înșine le-am păstrat cu sfințenie ne vor condamna să ne alăturăm mamuților și delfinilor chinezești, fiind dați cu totul uitării. Privind în urmă, omenirea se va dovedi a fi fost doar o undă în fluxul cosmic de date[8].

Pericolul iminent al IA constă în impredictibilitatea extraordinară a consecințelor pe care aceasta le va produce în societate. Cu alte cuvinte, primejdia vine din aceea că toate opțiunile sunt pe masă și nu există garanții că cele pozitive vor triumfa, dacă vom asista la un pas foarte mare (desprindere, salt) în domeniul inteligenței artificiale.


[1] Prima dată folosit de David Brooks în New York Times în 2013 (https://www.nytimes.com/2013/02/05/ opinion/brooks-the-philosophy-of-data.html).
[2] Pentru expresia religia datelor, a se vedea Y.N. Harari, Homo deus, Ed. Publica, 2018, p. 321.
[3] A se vedea M.A. Hotca, Cugetările unui jurist, Ed. Universul Juridic, 2018, p. 135.
[4] Y.N. Harari, Homo deus, Ed. Polirom, p. 321.
[5] Idem, p. 321.
[6] Idem, p. 320
[7] Harari, op. cit., p. 339. Pe un ton de avertizare, acesta spune că : „odată ce Internetul-Tuturor-Lucrurilor va fi funcțional, oamenii ar putea fi reduși, de la statutul de ingineri la cel de cipuri, apoi de date, iar în cele din urmă ar putea fi înghițiți de șuvoiul de date ca un bulgăre de pământ de un râu învolburat. Așadar, dataismul amenință să facă cu Homo sapiens ceea ce Homo sapiens a făcut cu toate celelalte animale” (Harari, op. cit., p. 343).
[8] Idem, p. 344.


Prof. univ. dr. av. Mihai Adrian Hotca