804 citiri

Unele texte „enigmatice” din Constituția revizuită a României. Termeni și expresii vagi, imprecise și cu un grad de previzibilitate redus

I. Coordonatele observatiei.

1. Prin pct. 1 indice 2 din Legea nr. 429/2003 pentru revizuirea Constitutiei, s-a introdus in art. 1 alin. 5, textul urmator: ”In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie”.

Totodata, prin aceeasi lege de revizuire s-a introdus un nou alineat in art. 142 din Titlul V – “Curtea Constitutionala”, care are urmatorul continut:

Art. 142 (1): „Curtea Constitutionala este GARANTUL suprematiei Constitutiei”.

2. ”Pozitia privilegiata a Constitutiei in sistemul de drept implica o multitudine de consecinte, dintre care, pe plan strict juridic, unele privesc chiar constitutia, altele privesc restul sistemului normativ…”.

In ceea ce priveste ansamblul sistemului normativ, consecinta imediata a suprematiei Constitutiei se refera la necesara concordanta dintre orice dispozitie normativa si prevederile fundamentale, orice abatere de la aceasta concordanta conducand la nulitatea dispozitiilor legale in cauza”[1].

3. Preeminenta dreptului intr-o societate democratica. Statul de drept, calitatea legii si securitatea juridica[2]. Succinte observatii.

3.1. Evolutia conceptului.

3.1.1. Carta de la Paris pentru o Noua Europa – 21 noiembrie 1990 – prevede ca „drepturile omului, democratia si statul de drept” sunt conditii ale „libertatii, justitiei si pacii” si constituie cheia de bolta a „noii Europe”.

Dupa J. Chévallier[3], statul de drept este atat un mecanism de protectie a drepturilor omului, cat si un mijloc de realizare a cerintelor democratice, astfel ca acest concept are continut numai in relatia cu celelalte doua dimensiuni – drepturile omului si democratia.

Conventia Europeana a Drepturilor Omului, adoptata in 1950 de Consiliul Europei, nu are nicio referire la conceptul „stat de drept”, dar in Preambul se arata ca „Guvernele Statelor Europene, insufletite de acelasi spirit si posedand un patrimoniu comun de idealuri si traditii politice, de respectarea libertatii si de suprematia dreptului, sunt hotarate sa ia primele masuri menite sa asigure garantarea colectiva a unora din drepturile enuntate in Declaratia Universala[4].

Expresia preeminenta dreptuluis‑a consacrat in doctrina constitutionala si a drepturilor omului, precum si in jurisprudenta CEDO[5], si ne infatiseaza un consens „aproape general[6] asupra echivalentei expresiilor „Rule of Law” si „Etat de Droit”, cat si in privinta accentuarii conceptului „stat de drept” prin expresia „preeminenta dreptului”[7].

3.1.2. In tratatele fondatoare ale Comunitatilor Europene nu exista expresiile „stat de drept” ori „suprematia dreptului”, prima data fiind inserat principiul statului de drept in Preambulul Tratatului de la Maastricht (7 februarie 1992), proclamand ca statele membre confirma „atasamentul lor la principiile libertatii, democratiei si respectarii drepturilor omului si libertatilor fundamentale si al statului de drept”, iar in art. „F” se afirma expres principiul preeminentei dreptului.

Textul art. 6 alin. 1 din Tratatul U.E., modificat prin Tratatul de la Amsterdam (2 octombrie 1997), inlocuieste expresia „preeminenta dreptului” cu principiul „statului de drept”: „Uniunea este fondata pe principiile, democratiei, al respectarii drepturilor omului si libertatilor fundamentale, precum si pe cel al statului de drept, principii comuneStatelor membre”.

In Preambulul Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (Nisa 2000), inclusa, cu valoare juridica, in Tratatul de la Lisabona (adoptat in decembrie 2007) se afirma ca: „… Uniunea se fondeaza pe valorile indivizibile si universale ale demnitatii umane, ale libertatii, ale egalitatii si ale solidaritatii; ea se bazeaza pe principiul democratiei si pe principiul statului de drept si plaseaza persoana in centrul actiunii sale, instituind cetatenia Uniunii si creand un spatiu de libertate, de securitate si de justitie”.

Acest text este preluat integral in Tratatul de la Lisabona, accentuandu‑se o anumita calitate a conceptului in sensul ca statul de drept este privit, in primul rand, ca o valoare a Uniunii si, apoi, ca un principiu fundamental intr‑o societate democratica.

Drept urmare, Uniunea Europeana se infatiseaza ca un sistem de valori juridice fundamentale,care, includ valorile universale, precum si pe cele europene comune statelor membre situand in centrul lor statul de drept, democratia si respectarea drepturilor omului.

3.1.3. Adoptarea noilor constitutii in statele din Europa Centrala si de Est, in anii 1990, a impus modelul Statului de drept sub monitorizarea Consiliului Europei. Unele din acestea au prevazut doar expresia „Stat de drept”, iar altele au adaugat si „democratic[8], sau/si „social[9].

In art. 1 alin. 3 din Constitutia Romaniei se prevede ca: „Romania este stat de drept democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme si sunt garantate”.

Dispozitiile art. 152 alin. 2 din Constitutia Romaniei fixeaza limitele revizuirii acesteia si stabilesc „ca revizuirea nu poate fi facuta daca are ca rezultat suprimarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor sau a garantiilor acestora”, care constituie unul din cei doi „stalpi de rezistenta” ai Statului de drept (democratia, respectarea drepturilor omului).

Constitutia Republicii Cehe, de exemplu, este mai directa si clara in art. 9 alin. 2, interzicand expres revizuirea „statului de drept democratic[10] in elementele sale esentiale.

3.2. Preeminenta dreptului si securitatea juridica.

Prin „stat de drept”, doctrina europeana constitutionala[11]desemneaza „un sistem juridic prezentand urmatoarele proprietati:
1) formularea unor norme juridice suficient de precise pentru a putea fi aplicabile:
a) sa permita o orientare clara a destinatarilor;
b) sa nu lase loc posibil pentru arbitrariu si
c) sa poata fi verificata conformitatea aplicarii lor cu norme de referinta, iar
2) procedurile sa permita controlul efectiv al conformitatii normelor aplicate cu cele de rang superior” (controlul de constitutionalitate).

„Asadar, constitutionalismul garanteaza ideea de stat de drept, intrucat integreaza, in general, ordinea statului de drept, afirma suprematia Constitutiei[12] si respectarea drepturilor fundamentale”, generalizeaza controlul jurisdictional al aplicarii lor efective si concrete, ceea ce ilustreaza, in mod expresiv, preeminenta dreptului, in raport cu cele doua mari dimensiuni ‑ democratia si respectarea drepturilor fundamentale ale omului.

Statul de drept nu se confunda cu principiul legalitatii, el este mai mult decat atat[13].

„Statul de drept” are un continut complex, definit prin mai multe elemente: domnia dreptului este evidenta, continutul acestui drept valorifica la dimensiunile lor reale drepturile si libertatile cetatenesti, se realizeaza echilibrul, colaborarea si controlul reciproc al puterilor publice si se realizeaza accesul liber la justitie”[14].

3.2.1. Securitatea juridica ‑ principiu fundamental al „statului de drept”

a) Conceptul de securitate juridica are o acceptiune strict formala, relevata in doctrina constitutionala[15], desemnand acea „proprietate a unui sistem juridic de a institui pentru toti destinatarii un cadru normativ relativ determinat care sa permita o orientare precisa si clara a acestora la un moment dat”.

„Securitatea juridica” nu comporta nicio garantie relativa la stabilitatea unui anumit continut normativ, ci implica obligatia ca normele sa fie aplicate si modificate de o maniera explicita, accesibila si previzibila.

b) Conceptul de „securitate juridica” s‑a afirmat in jurisprudenta CEDO sub forma unui principiu fundamental al drepturilor omului, cu referire speciala la stabilitatea si irevocabilitatea drepturilor, consacrate definitiv prin hotarari judecatoresti, cu titlu de lege, care nu mai pot face obiectul unor ingerinte legislative sau juridice, fara a goli de continut un alt principiu clasic al dreptului si, anume, autoritatea de lucru judecat.

3.2.2. Curtea de la Strasbourg a afirmat constant ca cele „doua conditii calitative ale „legii” sunt „accesibilitatea” si „previzibilitatea”.

(i) Accesibilitatea regulii de drept semnifica faptul ca cetateanul trebuie sa aiba la dispozitie informatii suficiente, in circumstantele cauzei, asupra normelor juridice aplicabile in speta.

Accesibilitatea este, deci, strict inteleasa de judecatorul european in sensul de acces practic, fizic, la suportul scris al „legii”, ca un text lizibil, ceea ce asigura cetateanului posibilitatea cunoasterii normei de drept.

(ii) „Previzibilitatea regulii de drept supune o norma de drept enuntata conditiei de a fi precisa pentru a permite cetateanului sa‑si regleze conduita si sa prevada intr-un grad rezonabil in circumstantele cauzei.

Aceasta exigenta a previzibilitatii legii, care rezulta, printre altele, din art. 6 alin. (1) al Conventiei, presupune conditia efectivitatii accesului liber la justitie, dar in acord cu principiul securitatii juridice, care constituie unul dintre elementele fundamentale intr‑un stat de drept.

4. Jurisprudenta constanta si evolutiva a Curtii Constitutionale a Romaniei – CCR, contine statuari si dezvoltari ample asupra calitatii legii sub ambele componente esentiale: previzibilitatea si accesibilitatea legii[16].

Din deciziile CCR prin care s-a declarat neconstitutionalitatea unor texte de lege, raportate la art. 1 al. 5 din Constitutie, in principal, pentru vicii de calitate, constand in lipsa de previzibilitate si de accesibilitate, doctrina recenta citata[17] releva pertinent si accentuat, ideile de forta privind

a) conceptul si continutul notiunii de previzibilitate:
– orice act normativ trebuie sa indeplineasca anumite conditii calitative, printre acestea numarandu-se previzibilitatea, ceea ce presupune ca acesta trebuie sa fie suficient de precis si clar pentru a putea fi aplicat;
– pentru ca legea sa satisfaca cerinta de previzibilitate, ea trebuie sa precizeze cu suficienta claritate intinderea si modalitatile de exercitare a puterii de apreciere a autoritatilor in domeniul respectiv, tinand cont de scopul legitim urmarit, pentru a oferi persoanei o protectie adecvata impotriva arbitrariului;
– o lege indeplineste conditiile calitative impuse de Constitutie numai daca norma este enuntata cu suficienta precizie pentru a permite cetateanului sa isi adapteze conduita in functie de aceasta, astfel incat, apeland la nevoie la consiliere de specialitate in materie, el sa fie capabil sa prevada, intr-o masura rezonabila, fata de circumstantele spetei, consecintele care ar putea rezulta dintr-o anumita fapta si sa isi corecteze conduita ;
– semnificatia notiunii de previzibilitate depinde intr-o mare masura de continutul textului despre care este vorba, de domeniul pe care il acopera, precum si de numarul si calitatea destinatarilor sai;
– previzibilitatea consecintelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absoluta, intrucat, oricat de dorita ar fi aceasta, ea ar da nastere unei rigiditati excesive a reglementarii.

b) notiunea si continutul “accesibilitatii legii”:
– din punct de vedere formal, accesibilitatea legii consta in informarea / publicarea actelor normative infraconstitutionale si intrarea lor in vigoare, conform art. 78 din Constitutie,
– dar, nu este suficient ca o lege sa fie adusa la cunostinta publica.

5. Potrivit Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative:

Art. 8:
„(1) Proiectele de legi, propunerile legislative si celelalte proiecte de acte normative se redacteaza in forma descriptiva proprie normelor juridice.(2) Prin modul de exprimare actul normativ trebuie sa asigure dispozitiilor sale un caracter obligatoriu.
[…]
(4) Textul legislativ trebuie sa fie formulat clar, fluent si inteligibil, fara dificultati sintactice si pasaje obscure sau echivoce. Nu se folosesc termeni cu incarcatura afectiva. Forma si estetica exprimarii nu trebuie sa prejudicieze stilul juridic, precizia si claritatea dispozitiilor”.

Art 11:
„(1) In vederea intrarii lor in vigoare, legile si celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotararile si ordonantele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autoritatilor administrative autonome, precum si ordinele, instructiunile si alte acte normative emise de conducatorii organelor administratiei publice centrale de specialitate se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I”.

II. Exemple selective din textele constitutionale.

1. Texte imprecise, generice sau vagi

1.1. „in conditiile legii” (16 texte):
art. 3 alin. (3), art. 23 alin. (12), art. 32 alin. (2), (3), (4), (5), art. 44 alin. (9), art. 45, art. 55 alin. (3), art. 94 alin. (1) lit. c), art. 125 alin. (1), (2), art. 131 alin. (3), art. 134 alin. (1), art. 139 alin. (2), (3).

1.2. si alte cazuri de lege art. 106.
In constitutiile Frantei si Germaniei nu am identificat aceasta expresie, iar in acele ale Spaniei si Italiei, este inscrisa doar in trei texte expresia „in conditiile stabilite de lege”.

1.3.Termenul “MASURI” apare in:
art. 6 alin. (2): „Masurile de protectie luate de stat…”
art. 31 alin. (3): „sa prejudicieze masurile de protectie a tinerilor…”
art. 34 alin. (2): “Statul de drept sa ia masuri pentru asigurarea igienei si sanatatii publice”(?!)
art. 41 alin. (2): „Salariatii au dreptul la masuri de protectie sociala”(?!)
art. 47 alin. (1): „Statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent” (?!)
art. 53 alin. (2), teza a 2-a: „Masura (restrangerea trebuie sa fie…)”
art. 115 alin. (8) „prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, daca este cazul (?!), masurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonantei”(?!).

1.4. …”statul sprijina sau … „sprijinul necesar”… sa „asigure sprijinirea…” (?!):
art. 59 alin. (2): „Autoritatile publice sunt obligate sa asigure Avocatului Poporului sprijinul necesar…”
art. 7: „Statul sprijina intarirea legaturilor cu romanii din strainatate…”
art. 33 alin. (3): „Statul trebuie sa asigure sprijinirea culturii nationale…”.

2. Expresii inadecvate sau discriminatorii.

2.1. Potrivit art. 15 alin. (1) „cetatenii beneficiaza de drepturile si libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de acestea” (?!).

Nu era mai simplu, dar si precis sa se spuna: „Persoanele au drepturile si obligatiile prevazute in Constitutie si in alte legi” ori, chiar, sa lipseasca aceste text repetitiv si foarte general (?!).

De asemenea, conform art. 16 alin. (1) „Cetatenii (si nu persoanele?!) sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari”.

In timp ce in art. 21 alin. (1) se prevade ca: „Orice persoana fizica si juridica se poate adresa justitiei (?!) pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime”.

2.2. Termenul de „JUSTITIE”, repetat in Titlul II, este inadecvat, tinand seama de art. 126 alin. (1) din Constitutie: „Justitia se realizeaza prin ICCJ si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege” si de art. 124 alin. (3), texte din Sectiunea 1 „Instantele judecatoresti”.

Drept urmare, expresiile „se hotaraste de justitie” din art. 19 alin. (4) si din art. 21 alin. (1) „… se poate adresa justitiei” nu sunt in concordanta cu art. 124 si art. 126 si nici cu dispozitiile din art. 23 alin. 3 („Perchezitia se dispune de JUDECATOR”) si din alin. 4 (”Arestarea se dispune de judecator…”) precum si cu prevederea din alin. 7 („Incheierile INSTANTEI privind masura arestarii preventive…”).

2.3. Conform art. 40 alin. (3) „…Nu pot face parte din partide politice judecatorii CCR, avocatii poporului, MAGISTRATII…”, iar dispozitia din art. 52 alin. (2) stabileste ca „Raspunderea Statului… nu inlatura raspunderea MAGISTRATILOR, care si-au exercitat functia cu rea credinta sau grava neglijenta”.

Termenul „magistrati” NU este consacrat in Titlul III, cap. VI „Autoritatea judecatoreasca”, care reglementeaza, clar si distinct, statutul judecatorilor si procurorilor si nu al magistratilor, carierele profesionale si functiile acestora find total distincte. Alaturand, in acelasi alineat „magistratii” (judecatori si procurori) de „judecatorii CCR”, se induce ca in ordinea constitutionala – statutul celor doua profesii este acelasi (?!).

2.4. Unele texte contin termeni sau expresii nedefinite sau abstracte si cu un grad de generalitate mare, care nu pot constitui o baza solida de interpretare si de aplicare directa sau prin legislatia infraconstitutionala.

Edificatoare sunt textele din art. 69 alin. (1): „In exercitarea mandatului, deputatii si senatorii sunt in SERVICIUL POPORULUI” si din art. 131 alin. (1): „In activitatea judiciara Ministerul Public reprezinta INTERESELE GENERALE ALE SOCIETATII”.

2.4.1. ”Ca demnitate publica, mandatul parlamentar contine imputernicirile date de catre electorat, prin actul democratic al alegerilor…” (I.Muraru, E.S. Tanasescu, op.cit., pag. 665).

Asadar, categoriile (notiunile) constitutionale de „electorat”si de „alegatori” nu pot fi considerate ca sinonime cu notiunea de „popor”, titularul suveranitatii nationale.

Termenul de „popor” a fost introdus prin Legea nr. 429/2003 de revizuire a Constitutiei in art. 1 alin. 3 („… in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman…”),fiind inclus in art. 2 („Suveranitatea nationala apartine poporului roman…”)si in art. 4 (1) – („Statul are ca fundament unitatea poporului romansi solidaritate cetatenilor sai”).

2.4.2. In ce priveste expresia „Ministerul Public reprezinta INTERESELE GENERALE ALE SOCIETATII” din art. 131 (1), doctrina nu a definit si individualizat care pot fi interesele generale ale societatii” (?!) si nici legea speciala; care dintre interesele societatii sunt „generale” si/sau „comune” ori constituie valori comune, principii de baza, precum statul de drept, democratia si drepturile omului sau ordinea de drept, morala publica, securitatea nationala, s.a.

Aceasta prevedere din art. 131 alin. (1) din Constitutie a fost reluata textual in art. 4 (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judecatoreasca si in art. 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul procurorilor si judecatorilor, dispozitiile din art. 63 (1) lit. a-j din Legea nr. 303/2004 care stabilesc atributiile Ministerului Public, neputand fi considerate criterii sau elemente definitorii pentru rolul prevazut de art. 131 (1), acela de a ”reprezenta interesele generale ale societatii”.

2.4.3. Tot astfel apare si expresia grava din textul art. 152 alin. (2): „Nici o revizuire nu poate fi facuta daca are ca rezultat SUPRIMAREA drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor sau a garantiilor acestora”.

Potrivit DEX-2016, (pag. 1189) intelesurile verbului a SUPRIMA sunt: „1. A face sa dispara, a inlatura a elimina, a anula, a omori, a extermina pe cineva. 2. A desfiinta un post, un loc etc., a scoate pe cineva din functie, a opri, a intrerupre o activitate. 3. A inlatura ceva, a elimina din consumatie, a renunta la ceva- din fr. supprimer”.

Textul constitutional cu termenul „suprimarea” induce ideea ca limitarea, ingradirea sau restrictionarea exercitiului drepturilor si libertatilor fundamentale si a garantiilor acestora pot face obiectul revizuirii Constitutiei (?!).

Urmatoarea formulare mi se pare, „sanatoasa”: „Nicio revizuire nu poate viza substanta/existenta si nici limita, ingradi sau restrictiona exercitarea drepturilor si libertatilor fundamentale si garantiile acestora”.

3. Am selectat cateva texte din Constitutia revizuita, dar, CCR ne-a infatisat, prin deciziile sale de declarare a neconstitutionalitatii multor legi (sau OG/OUG), cu deosebire a codurilor (civil, de procedura civila, penal, de procedura penala, codul muncii) a unor legi organice, toate adoptate tacit (art. 75 alin. 2) sau prin asumarea raspunderii Guvernului (art. 115) ori prin ordonante de urgenta (art. 114 alin. 4).

In acest sens, lectura Codul administrativ adoptat prin OUG nr. 57/2019 (M.O., Partea I, nr 555 din 5.07.2019) releva numeroase expresii care au un grad de accesibilitate si previzibilitate precar si care lasa loc unor interpretari arbitrare, atragand atentia asupra calitatii avizului dat de Consiliul legislativ (!).

Asa de exemplu, in Anexa 4 -„Lista cuprinzand unele bunuri care apartin domeniului publical comunei, orasului, sau al municipiului”, se mentioneaza ca: „Lista are caracter exemplificativ” (?!), iar la pct. 5: „…terenurile si cladirile…, teatrele, bibliotecile, muzeele, spitalele, policlinicile, si ALTELE ASEMENEA” (?!).


[1] I. Muraru si E.S. Tanasescu, „Constitutia Romaniei. Comentarii pe articole”, Ed. Beck 2008, pg. 18.
[2] Marin Voicu „Preeminenta dreptului. Evolutiile din doctrina si jurisprudenta drepturilor omului”, Revista romana de drept privat nr. 2/2009, pg. 198-209 si Marin Voicu „Starea justitiei”, vol I, UJ. 2017, pg. 9-19
[3] J. Chevallier, L’Etat de droit,ed. 4 Montchrestien, Paris, 2003, p. 45.
[4] D. Gourien, Introducere in Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Ed. All, Bucuresti, 1996, p. 13, apudClaudia Gilia, in „Teoria statului de drept”, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2007, p. 109.
[5] De altfel, potrivit DEX – 1998, „suprematie” inseamna superioritate absoluta (p. 1046), iar „préeminenta” inseamna superioritate, izvorand din termenul francez „prèeminence”, care este explicat in „Le Maxidic”, 1998, p. 879 ca fiind „suprematie, predominance” prin expresiile: „preeminenta dreptului, intaietatea dreptului, domnia dreptului, principiul de legalitate sau chiar domnia legii”.
[6] J. Chevallier, op. cit.,p. 49 si C. Gilia, op. cit., p. 171.
[7] E. Carpano, Etat de droit et droits éuropeens. L’évolution du modéle de l’Etat de droit dans le cadre de éuropéenisation des systéms juridiques,Ed. L’ Harmattan, Paris, 2005, p. 56.
[8] Polonia, Cehia, Slovenia, Ungaria s.a.
[9] Romania, Slovenia, Bulgaria s.a.
[10] Art. 9 alin. 2 din Constitutia Republicii Cehe: „Modificarea atributelor esentiale ale statului de drept democratic este interzisa”.
[11] Leo Hamou, L’Etat du droit et son essence, in RFDC nr. 4/1990, p. 669.
[12] Conform art. 1 alin. 5 din Constitutia Romaniei „In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie”.
[13] I. Muraru, E. S. Tanasescu,Constitutia Romaniei. Comentariu pe articole,Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2008, pp. 8‑9.
[14] I. Muraru, E. S. Tanasescu, Constitutia Romaniei. Comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2008, p. 9.
[15] Michel Troper, Le concept de l’État du droit, in Droits nr. 15/1992, p. 51.
[16] A se vedea sinteza de Marieta Safta: ‘Nota de jurisrudnta a CCR/28.10-1.11.2019, publicata pe “juridice.ro”-articole –04.11.2019 , din care am extras unele considerente relevante.
[17] M. Safta, Nota de jurisprudenta a Curtii Constitutionale [28 octombrie – 1 noiembrie 2019] , JURIDICE.ro, 04.11.2019.


Prof. univ. dr. Marin Voicu
Membru de onoare al Academiei Oamenilor de Stiinta, Presedintele Sectiei de drept international si drept comparat a Academiei de Stiinte Juridice, fost judecator ICCJ, fost judecator CEDO