1,998 citiri

După 30 de ani

”Drumul european nu mai putea fi insa oprit.
Si drumul acela a inceput intr-o seara de iarna, intr-o mica piata din Timisoara… Cativa oameni s-au oprit in fata unei biserici si au aprins lumanari.
Pare simplu.

Au trecut 30 de ani si adevarul se zbate intr-un dosar, legat cu sfoara, dosar pe care un grefier, insotit de jandarmi, l-a dus deunazi la Inalta Curte de Casatie si Justitie, de unde se asteapta lumina verde pentru a rescrie Istoria….”

Florian Mihalcea, Istoria vazuta din strada. Proclamatia de la Timisoara[1]

I. 1989 – anul Revolutiilor

Caderea Zidului Berlinului la data de 9 noiembrie 1989 a provocat o reactie in lant impotriva regimurilor comuniste in Europa de Est. In eseul ”Why Did the Berlin Wall Fall?”, Barbara J. Elliott afirma ca: ”folosind o mica licenta poetica, s-ar putea sustine ca ceea ce a durat zece ani in Polonia a luat zece luni in Ungaria, zece saptamani in Germania de Est, zece zile in Cehoslovacia si zece ore in Romania”[2].

O revolutie pasnica a cuprins Europa Centrala si de Est pe parcursul anului 1989, cu exceptia Romaniei, producand un cutremur politic, moral si spiritual care a schimbat cursul istoriei pe continent. Uniunea Sovietica avea sa se prabuseasca doi ani mai tarziu in replici. Aproape 400 de milioane de oameni au fost eliberati de sub regimul comunist.

S-a discutat in ultimii 30 de ani despre cauzele Revolutiilor din 1989. Au fost revolutii ale constiintei, ale spiritului uman, produsul interactiunilor dintre disidenti, organizatiile lor si organizatiile straine de monitorizare a regimurilor comuniste? Au fost animate de idealul democratiei? De idealul libertatii privita ca o eliberare de sub regimul unei politii secrete si al unei ideologiei comuniste? De idealul unei piete libere? S-au produs cu aportul considerabil al artistilor si ganditorilor care sustineau crearea unei societati civile si eliberarea de sub cultura miniciunii? S-au produs datorita personalitatii unor lideri politici precum Mihail Gorbaciov?

Probabil ca cel mai potrivit raspuns este in sensul ca toti acesti factori au infleuntat desfasurarea Revolutiilor din 1989.

Insa foarte putini amintesc faptul ca libertatea religioasa a stat in centrul prabusirii comunismului in Europa Centrala si de Est si al aparitiei de noi democratii.

De ce anul 1989 este diferit de ceilalti ani din secolul XX in care s-au produs Revolutii? Pentru ca s-au produs in mod pasnic, cu exceptia celei din Romania. Dincolo de factorii politici si economici care au mobilizat multimile, numitorul comun al Revolutiilor pare sa fie religia crestina, cu simbolurile sale. Peste tot in tarile amintite au fost cativa lideri spirituali (preoti, pastori, teologi) care au impartasit cu multimea/multimile convingerea ca Dumnezeu exista, ca trebuie sa se puna capat “culturii minciunii” si ca sunt lucruri pentru care se merita sa mori.

In Polonia, totul a inceput cu 10 ani inainte de 1989, cand Karol Józef Wojtyła, noul papa ales, Papa Ioan Paul al II-lea, si-a vizitat patria in vara anului 1979. Mesajul sau nu a fost unul politic, ci unul in care el le-a reamintit conationalilor sai ca erau copiii lui Dumnezeu cu demnitate, drepturi si indatoriri care transcend statul. Ioan Paul al II-lea le-a amintit ca identitatea lor era in primul rand spirituala. Papa a repetat atunci o fraza care avea sa rasune pe tot parcursul activitatii sale: „Nu va temeti!”. Este acelasi care anunta cu 2000 de ani in urma doua doua vesti bune, doua evenimente care au schimbat cursul istoriei omenirii: Nasterea si Invierea din morti a Mantuitorului Isus Hristos[3]. Milioane de oameni care s-au aglomerat pe strazi au fost incurajati in timp ce-l ascultau. Incet, incet, oamenii aflati sub jugul comunist au inceput sa redescopere sursa Adevarului.

In Germania de Est, totul a inceput in biserica Nikolaikirche, unde pastorul Christian Führer a deschis slujba cu una dintre Fericirile din Predica de pe Munte a lui Isus Hristos: “Fericiti cei impaciuitori, caci ei vor fi chemati fii ai lui Dumnezeu”. In timpul predicii, in afara zidurilor bisericii se adunau multimile de oameni. Credinciosi si necredinciosi. Mai tarziu, pastorul a marturisit ca o prezenta palpabila a Duhului Sfant a cuprins multimea, o prezenta a Duhului pacii sau a non-violentei a unit si, totodata, a miscat masa din ce in ce mai mare de oameni. Zidul Berlinului s-a deschis fara violenta.

In Romania, Revolutia a inceput la Timisoara, tot in jurul unui lider spiritual, László Tőkés, in fata bisericii reformate din Piata Maria. La data de 15 decembrie, enoriasii au pichetat parohia din Piata Maria, dupa ce au aflat ca urmeaza sa fie pusa in executare o hotarare judecatoreasca de evacuare a pastorului. A doua zi, enoriasii au venit din nou si au inconjurat biserica. Isi aparau credinta si simbolurile ei. Apoi multimea s-a deplasat in centru, unde i se alaturau din ce in ce mai multi oameni. In drumul dinspre Piata Maria inspre Piata Operei manifestantii au ingenuncheat in fata Maternitatii Odobescu, scandand ”Aveti grija de copiii vostri!”

La data de 17 decembrie, Piata Maria era ocupata de sute de persoane, care scandau ”Libertate”, ”Dreptate” si cantau ”Desteapta-te romane”. In aceeasi zi au inceput violentele, s-au facut arestari si s-a tras in manifestanti. In Piata Operei, strajuita de Catedrala si de Opera, doua simboluri, unul spiritual – al credintei in Dumnezeu – si altul cultural, s-a scandat ”Jos Ceausescu”, ”Nu va fie frica”, ”Libertatea”, ”Unitate”. Pe treptele Catedralei, un grup de copii si tineri civili au inceput sa cante colinde, alaturandu-li-se alte cateva sute de manifestanti. La data de 18 decembrie, Timisoara era sub asediul fortelor militiei si securitatii. La data de 19 decembrie, Piata Operei este ocupata din nou de manifestanti. In noaptea de 19 spre 20 decembrie, peste 40 de cadavre neidentificate au fost transportate de la morga spitalului Judetean din Timisoara la Bucuresti, pentru a fi incinerate. Militarii s-au fraternizat cu demonstrantii, scandand ”Armata e cu noi”. La data de 20 decembrie, manifestantii s-au constituit intr-un grup denumit Frontul Democratic Roman si au formulat sub presiune, fara o dezbatere prealabila, primul document al Revolutiei cu urmatoarele revendicari[4]: eliberarea celor arestati; predarea cadavrelor familiilor care le revendicau; demisia lui Nicolae Ceausescu; circulatia libera a oamenilor si ideilor. La un moment dat, in timp ce manifestantii scandau sloganuri revolutionare, din balconul Operei s-a auzit o voce care le-a amintit ca se apropie sarbatorile de iarna. Imediat, aceeasi voce s-a ridicat ca o forta care a batut la usa Cerului, strigand ”Exista Dumnezeu”. Apoi, intr-un gest de smerenie si recunostinta inaintea Tatalui ceresc, au ingenucheat cu totii si si-au unit vocile, inimile si mintile intr-o rugaciune comuna: ”Tatal nostru”. In rugaciune, oamenii comunica cu Dumnezeu. Rugaciunea fierbinte a celui credincios deschide Cerul, iar atunci cand Cerul se deschide, Dumnezeu se pogoara inspre om. Personal am cunoscut multi credinciosi timisoreni care s-au rugat zeci de ani la rand, impreuna, in diverse locatii secrete, ascunse de ochii securitatii, pentru eliberarea de sub regimul comunist. Martorii povestesc ca in starea de rugaciune au simtit cum sentimente de pace, siguranta si iubire le patrund sufletele. Oamenii plangeau si se imbratisau intre ei, desi nu se cunosteau. Ce a fost asta daca nu iubirea divina, revarsata din plin peste intreaga multime, prezenta lui Dumnezeu in mijlocul oamenilor? Adevarul ca Dumnezeu exista le-a deschis calea spre libertate. La data de 20 decembrie 1989, Timisoara era primul oras liber din Romania. Iar libertatea de exprimare si libertatea religioasa au fost primele libertati castigate la Timisoara, scump, cu sangele eroilor.

Au urmat tarile din Uniunea Sovietica. La Moscova, totul a inceput cu trei crestini disidenti – un preot ortodox, un fost student eminent la economie, care refuzase sa se alature organizatiei comuniste de tineret la doua universitati (motiv pentru care a fost declarat “nebun” si internat intr-o clinica de psihiatrie), si o musulmana convertita la crestinism. Cei trei au inceput sa imparta biblii. In apropierea Casei Albe din Rusia, in piata impanzita de tancuri, femeia umbla cu o Biblie in mana de la un tanc la altul, incercand sa convinga un militar sa deschida usa si sa vorbeasca cu ea. La un moment dat, unul deschide, iar ea ii intinde o Biblie, spunandu-i: “Aici scrie sa nu ucizi; Ai de gand sa ma omori?”, a fost intrebarea. La un moment dat, in piata, oamenii au inceput sa fie botezati si se rugau. Cand tancurile si elicopterele urmau sa intre in actiune in piata plina de o masa de oameni, s-a asezat o ceata densa de nu se mai vedea nimic. Au fost ucisi doar 4 oameni.

Incet, incet, comunismul care a dominat secolul XX a cazut. Cel mai sangeros secol a demonstrat ca guvernele totalitare moderne sunt masini ucigase, masini care isi ucid propriii cetateni. Din consemnarile inregistrate in istorie, intr-un singur secol, secolul XX, au fost ucisi 207,5 milioane de oameni, dintre care 169 de milioane de oameni au fost ucisi de propriile lor guverne. Altfel spus, acesti oameni care au murit au fost cetateni obisnuiti, nu soldati profesionisti care s-au luptat cu alti soldati in razboaie, 169 de milioane de victime ale regimurilor totalitare care si-au ucis sistematic propriul popor.

Multi dintre oamenii care credeau in Dumnezeu in tarile comuniste au fost exterminati. In Rusia, 40.000 de preoti au fost ucisi intre 1918 si 1940. Intr-o singura noapte din octombrie 1929, trei sute de prizonieri politici au fost executati in tabara Solovky, multi dintre ei episcopi care au contribuit la Memorandumul de la Solovky, in care si-au exprimat urmatoarele convingeri: ”Biserica recunoaste principiile spirituale ale existentei; comunismul le respinge. Biserica crede in Dumnezeul cel viu, Creatorul lumii, conducatorul vietii si destinelor sale; comunismul neaga existenta lui… O astfel de contradictie profunda impiedica orice apropiere intrinseca reconcilierii dintre Biserica si stat, intrucat nu poate exista in niciun fel intre afirmare si negatie… pentru ca insusi sufletul Bisericii, conditia existentei ei si simtul fiintei ei, este cel care este respinsa categoric de comunism. “

Ateismul, materialismul si socialismul national (fascismul) si international (comunismul) au ucis 207 milioane de oameni.

Din Arhipelagul Gulag al lui Al. Soljenitin aflam care erau demonii socialismului:
1) teama: teama de arestare, epurare, concediere de la munca, privare de permisul de rezident;
2) interdictia de a vinde, inchiria si de a iesi din tara (de a calatori sau circula in strainatate);
3) secrete si neincredere reciproca sau suspiciune;
4) izolarea persoanelor care gandeau corect si exprimau ce gandeau (in cazul in care nu erau asasinati, erau inchisi fie in inchisori fie in clinici de psihiatrie, declarati nebuni, paranoici);
5) tradarea (copii isi tradau parintii, un sot il trada pe celalalt, cei mai buni prieteni se tradau). Tradarea devenise o norma;
6) coruptia a devenit endemica, deoarece tradatorii au devenit profesionisti, castigand pozitii, statut si bogatie pentru informatiile pe care le livrau, adevarate sau false. Informatorul a devenit apoi proprietarul si „creatorul” informatiei;
7) minciuna permanenta a devenit o forma de existenta sigura, la fel ca tradarea. Astfel, orice cuvant, daca nu trebuia sa fie o minciuna directa, trebuia totusi sa nu contrazica minciuna generala si comuna. Exista o colectie de expresii prefabricate, de etichete, o selectie de minciuni;
8) psihologia sclavilor- sistemul i-a facut pe barbati neputinciosi (nebuni, inchisi, torturati, dezumanizati, umiliti).

Whitaker Chambers (fost membru al partidului comunist, fost spion comunist, apoi jurnalist, si-a scris memoriile in cartea “Martorul”, publicata in 1952) spunea despre socialism: „nu este nou. De fapt, este a doua cea mai veche credinta a omului. Promisiunea sa a fost soptita in primele zile ale Creatiei sub Arborele Cunoasterii binelui si raului: „Veti fi ca Dumnezeu”. Este marea credinta alternativa a omenirii. Ca toate marile credinte, forta sa deriva dintr-o simpla viziune: viziunea despre Dumnezeu si relatia omului cu Dumnezeu. Viziunea comunista este viziunea Omului fara Dumnezeu. Este viziunea mintii omului care il displace pe Dumnezeu ca inteligenta creatoare a lumii.”

Secolul XX a fost marcat de doua credinte: credinta in Dumnezeu si credinta in om. Comunismul promisese un paradis pamantesc prin eforturi umane, fara Dumnezeu. Insa in 1989 pare sa fi avut loc o trezire spirituala in tarile aflate in bezna comunismului. Credinta in Dumnezeu, probabil, i-a constientizat de identitatea spirituala si apartenenta la o comunitate, le-a dat forta si curajul de a lupta pentru eliberarea de sub regimuri totalitare.

II. Revolutia de la Timisoara: idealuri, speranta si deziluzie

Idealurile

Libertatea de exprimare si gandire, pluralismul politic, economia de piata, democratia au fost idealurile revolutiilor din 1989. Insa in toate aceste revolutii, accentul a fost pus pe cultura, suflet si minte. Se urmarea o transformare din interior spre exterior.

Idealurile Revolutiei de la Timisoara au fost consemnate la 11 martie 1990 in cel de-al doilea document scris, ”cel mai important document ce probeaza extraordinara capacitate de maturizare a societatii libere, scris intr-o limba a oamenilor liberi, destinata sa vorbeasca despre libertate”[5]: Proclamatia de la Timisoara.

Majestatea Sa Regele Mihai I al Romaniei avea sa spuna despre Proclamatie ca a definit obiectivele pe care Romania trebuia sa le atinga daca vrea sa fie primita in familia europeana a natiunilor libere si ca scotea la iveala ca exista principii eterne, care se situeaza deasupra calculelor politice marunte[6].

In opinia profesorului Ioan Stanomir, Proclamatia raspunde, simbolic, Proclamatiei de la Alba-Iulia, argumentand: textul s-a dorit a fi ”unul refondator si vizionar”, ”un reper etic si politic in clipele in care Romania isi cauta un alt drum”, fiind ”marcat de afinitatea cu linia libertatii occidentale”, ”continuand o traditie romaneasca a curajului si a demnitatii memorandiste”[7].

La pct. 1 din Proclamatia de la Timisoara de la 11.03.1990 se stipula ca ”Idealul Revolutiei noastre a fost si a ramas reintoarcerea la valorile autentice ale democratiei si civilizatie euro­pene”.

La pct. 10 se stipula: Desi militam pentru reeuropenizarea Romaniei, nu dorim copierea sistemelor capitaliste occidentale, care isi au neajunsurile si inechitatile lor. Suntem insa categoric in favoarea ideii de initiativa particulara. Fundamentul economic al totalitarismului a fost atotputernicia proprietatii de stat. Nu vom avea niciodata pluralism politic fara pluralism economic. S-au gasit insa si voci care, in spirit comunist, sa asimileze initiativa privata cu “exploatarea” si pericolul catastrofei de a aparea oameni bogati. Se speculeaza in acest sens invidia lenesului si teama de munca a fostului privilegiat din intreprinderile comuniste. Dovada ca timisorenii nu se tem de privatizare este faptul ca mai multe intreprinderi si-au anuntat deja intentia de a se transforma in Societati anonime pe actiuni. Pentru ca aceste actiuni sa fie totusi cumparate pe bani curati, ar trebui infiintate in fiecare oras comisii de inventariere a averilor fostilor privilegiati ai puterii, coruptiei si penuriei. De asemenea, actiunile unei intreprinderi se cuvin oferite spre cumparare in primul rand lucratorilor ei. Consideram constructiva ideea, mai radicala, a privatizarii prin improprietarirea tuturor lucratorilor unei intreprinderi cu un numar egal de actiuni, statul urmand sa pastreze numai acel procent de fonduri care sa-i asigure controlul activitatii. In felul acesta, s-ar oferi tuturor lucratorilor sanse egale de prosperitate. Daca cei lenesi si-ar pierde sansa, nu s-ar putea totusi plange de discriminare.

La pct. 11 se propunea un model de economie de piata.

La pct. 12 din Proclamatie se stipula ca: ”Exilul romanesc inseamna sute de profesori eminenti care predau la cele mai mari universitati din lume, mii de specialisti pretuiti la cele mai puternice firme occidentale, zeci de mii de muncitori calificati in tehnologiile cele mai avansate. Sa fim mandri de ei si sa transformam raul in bine, facand din trista si dureroasa diaspora romaneasca o forta innoitoare pentru Romania. Timisoara ii asteapta cu dragoste pe toti exilatii romani. Sunt compatriotii nostri si, azi mai mult ca niciodata, avem nevoie de competenta lor, de europenismul gandirii lor si chiar de sprijinul lor material. De asemenea, cultura romana va fi intreaga numai dupa ce se reintegreaza in ea cultura din exil.”

Intre speranta si deziluzie

Dupa 30 de ani de la Revolutie, procesul Revolutiei nu s-a solutionat. Inca nu stim adevarul despre Revolutie, cand si unde a fost revolutie (doar la Timisoara, in 16.12.1989-20.12.1989 sau si in Bucuresti?). Totusi, revolutionarii timisoreni pretind ca stiu adevarul, dar nu s-a facut dreptate. Sunt dezamagiti de mersul justitiei, ei, care au iesit din nou in Piata in 2017 pentru apararea statului de drept.

Dupa 30 de ani de la Revolutie, Parlamentul European a adoptat o Rezolutie privind comemorarea Revolutiei romane din 1989, prin care se solicita statului roman (adica justitiei) sa isi intensifice eforturile pentru a elucida adevarul privind Revolutia din decembrie 1989.

Dupa 30 de ani de la Revolutie, cei care isi plang mortii in fata unei gauri de canal, unde se presupune ca a fost aruncata cenusa celor incinerati, dezamagiti de justitie, spera sa se faca dreptate. Gaura aceea de canal este gaura din steagul Revolutiei, dupa cum a spus scriitoarea Smaranda Vultur. Este un simbol care ne urmareste.

Dupa 30 de ani de la Revolutie, Timisoara nu are un Muzeu al Revolutiei, in memoria celor care au schimbat cursul istoriei Romaniei in 1989, a celor care au aprins sute de candele pe scarile Catedralei Mitropolitane la data de 18.12.1989. Dar, ironie sau nu, in toamna acestui an, Timisoara a intrat alaturi de Iulius Town in Guiness Book of Records pentru luminitele aprinse la inaugurare sub sloganul Luminam#TimisoaraImpreuna. Insa timisorenii stiu ca eroii nu traiesc in muzee, ci in memoria unei intregi comunitati, in memoria colectiva.

Dupa 30 de ani de la Revolutie, Romania este in UE si in NATO. Este inca sub MCV.Nu a intrat in OECD. Nu este in spatiul Schengen. Nu este in programul Visa Wave. Dupa 30 de ani de la Revolutie, inca avem o Constitutie in care stipuleaza ca Romania este un inca un stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si plurismul politic reprezinta valori supreme, in spiritual traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate” (art. 1 alin. 3).

Dupa 30 de ani de la Revolutie, Romania are cei mai multi proprietari de locuinte din Europa (96%) si o datorie a populatiei la banci de 151, 7 miliarde lei, conform ultimului Raport al BNR[8], gratie dreptului de proprietate privata, libertatii economice si libertatii contractuale. Dupa 30 de ani, gradul de indatorare al firmelor din Romania este cel mai ridicat din UE[9].

Dupa 30 de ani de la Revolutie avem peste 10 milioane de copii avortati, gratie dreptului femeii de a dispune de sine insasi, si o piata dezvoltata de servicii de reproducere umana asistata medical nereglementata. Romania este tara cu cea mai mare rata de mortalitate infantila din UE. Romania se situeaza pe locurile fruntase in Europa la numarul de avorturi.

Dupa 30 de ani de la Revolutie avem 9,7 milioane de romani care locuiesc in afara tarii, din care 5,6 milioane de romani sunt in dispora, gratie libertatii de circulatie a persoanelor si libertatilor unionale (libertatea de circulatie a persoanelor, libertatea de stabilire si libertatea de prestare a serviciilor pe teritoriul UE).

Dupa 30 de ani de la Revolutie, avem parade gay sustinute de autoritati si institutii publice. In 2019 s-a organizat la Timisoara pentru prima data evenimentul Pride Week in parteneriat cu Asociatia TM2021, o asociatie independenta finantata de Primaria Timisoara: o expozitie cu artisti locali, un spectacol de teatru, o lansare de editura, o conferinta despre dreptuile LGBTQ.

Dupa 30 de ani de la Revolutie, avem primul film romanesc cu subiect exclusiv LGBT (despre lesbiene) prezentat la Londra la prestigiosul centru cultural Barbican – Cateva conversatii despre o fata foarte inalta- (regizor Bogdan Theodor Olteanu), un film LGBT selectat la Festivalul de Film de la Berlin, Monstri (regizor Marius Olteanu), care a obtinut Premiul publicului din partea publicatiei Tagesspiegel si o piesa de teatru cu subiect LGBT, ” Eu sunt! Si?”( regizor Dan Boldea), care promoveaza drepturile minoritatilor sexuale, gratie egalitatii in drepturi a acestora, a accesului la cultura si a libertatii constiintei.

Pentru prima data in 30 de ani de la Revolutie, trei regizori romani au realizat in acelasi an filme care abordeaza tema crestinismului (dupa ce anul 2018 a produs o fractura grava in societate, cu ocazia referendumului pentru familie) Malmkrog (regia Cristi Puiu), Cardinalul (regizor Nicolae Margineanu) si Intre chin si amin (regizor Toma Enache), acesta din urma fiind primul film romanesc despre ororile comuniste, gratie libertatii de exprimare si libertatii constiintei.

Dupa 30 de ani de la Revolutie a fost lansat prima pelicula romaneasca despre Regina Maria: Maria, Regina Romaniei (regia Alexis Sweet Cahill).

Dupa 30 de ani de la Revolutie, magistratii sunt mai divizati ca oricand de anticoruptie si protocoalele cu SRI. Unitatea dreptului privat asigurata de Codul civil din 2009 a reusit sa ii dezbine pe judecatori (nu mai stiu nici ei cand sunt competenti cei de la sectia 1 civila si cand sunt competenti cei de la sectia a doua civila).

Dupa 30 de ani de la Revolutie, CCR a constatat ca SRI, care a facut de-atata timp interceptari si filaje in dosarele procurorilor, nu este organ de cercetare penala (de parca am fi invatat altfel la facultate).

Dupa 30 de ani de la Revolutie, am aflat dintr-un comunicat oficial al DNA ca ”in perioada 2014 – iulie 2018 DNA a solutionat un numar de 1978 cauze cu magistrati, din care: 56 cauze cu trimiteri in judecata privind 73 magistrati (42 judecatori si 31 procurori); 1922 cu alte solutii (clasare, declinari etc.), fara insa sa se precizeaza exact numarul clasarilor; la data de 5 octombrie 2018 mai erau in lucru 233 de cauze care vizeaza plangeri, sesizari referitoare la magistrati; au fost condamnati definitiv 65 magistrati (35 judecatori si 30 procurori);in primavara anului 2019 pe rolul instantelor de judecata se aflau, in diferite faze procesuale, cauze privind 25 magistrati (10 judecatori si 15 procurori); au fost achitati definitiv 10 magistrati (6 judecatori si 4 procurori)”[10].

Dupa 30 de ani de la Revolutie (si de la adoptarea Conventiei ONU cu privire la drepturile copilului), in Romania exista patru sute de mii de copii lasati in tara in grija altora de parintii plecati la munca in strainatate, gratie libertatii de circulatie a lucratorilor. Romania are cel mai mare procent din UE de nasteri cu mame intre 10 si 17 ani. Dupa 30 de ani, Romania este pe locul 3 in Europa cu rata de abandon scolar, dupa Spania si Malta.

Dupa 30 de ani de la Revolutie, Romania se confrunta cu probleme precum coruptia, abuzuri de tot felul, scaderea demografica, analfabetism functional, o populatie tot mai indatorata la banci si tot mai bolnava.

Dupa trei decenii, spune profesorul Ioan Stanomir, ”refondarea Romaniei est inca un deziderat. Iar ”Proclamatia de la Timisoara” este reperul in jurul caruia ne putem aduna, din nou, spre a reinvata libertatea”[11].

III. Pericole

Dupa cum am vazut, idealul Revolutiei de la Timisoara a fost si a ramas reintoarcerea la valorile autentice ale democratiei si civilizatiei euro­pene, avand in vedere aici semnificatia sa culturala.

Cei trei piloni ai civilizatiei europene sunt Ierusalim-Atena-Roma: religia iudeo-crestina, literatura si filosofia antica greaca si romana si dreptul roman. Altfel spus, fundamentul spiritual, cel intelectual (cultural) si moral si cel juridic.

Democratia s-a nascut in Grecia antica. Democratia moderna si capitalismul s-au nascut in Anglia.

Astazi, din pacate, in Vest sunt vizibile cateva tendinte de declin al valorilor civilizatiei europene[12]: (1) intelegerea gresita a fiintei umane; (2) incurajarea victimelor si a victimizarii; (3) incurajarea cenzurii si autocenzurii; (4) erodarea statului de drept. In principiu, numitorii comuni ai acestor tendinte sunt corectitudinea politica si justitia sociala.

Atunci cand unul dintre cele trei fundamente se erodeaza, influenta democratiei asupra civilizatiei este distructiva. O democratie populista nu este altceva decat un preludiu al tiraniei[13].

(1) Intelegerea gresita a fiintei umane

In numele egalitatii in drepturi si al libertatii, fiinta umana nu se mai identifica azi prin elementele sale biologice. Este suficient sa aruncam o privire in Conventia de la Istanbul privind prevenirea si combaterea violentei impotriva femeilor si a violentei domestice, ratificata de Romania in 2016, si sa vedem ideologia de gen[14]. Astazi, sexul biologic nu mai exista, sau, daca exista, nu e binar, ci contine atatea feluri cate isi imagineaza fiecare in baza libertatii lui de gandire. In viziunea moderna despre sex, acesta nu are o realitate biologica, nu mai este fix si imuabil, ci este un construct social si este fluid. Astfel este incurajata stabilirea identitatii sexuale pe baza propriei alegeri (auto-identificare) iar nu pe baza realitatii biologice. La baza acestei ideologii a stat ideea ca sexul este produsul culturii dominate de o anumita clasa, fara sa existe un fundament stiintific in sprijnul existentei reale a sexului biologic, impus oamenilor. Prin urmare, trebuie pusa la indoiala realitatea biologica a acestui element de identificare. Asadar, azi, nu mai exista parte barbateasca si partea femeiasca, asa cum se consemneaza in cartea Geneza. Credinta crestina, fundamentata pe textul din Geneza 1:27, este incompatibila cu demnitatea umana si drepturile fundamentale ale omului, a hotarat o instanta din Marea Britanie[15]. Altfel spus, a te identifica azi prin sexul biologic ca femeie sau barbat este sub demnitatea umana sau, chiar mai mult, incalca demnitatea umana a altora.

In numele egalitatii in drepturi si al libertatii, fiinta umana nu se mai poate identifica azi printr-o alta trasatura biologica ce il incadreaza in rasa alba sau europeana ori caucaziana, despre care am invatat candva in scoala generala. Omul alb, daca e si barbat, si heterosexual, si crestin este periculos, un prezumtiv agresor.

In numele egalitatii si libertatii, copilul are inainte de vreme capacitatea de a alege, de a lua decizii privind identitatea sexuala si tranzitia de gen. Daca nu asculta de copil, daca se opun alegerii facute de el, parintii risca decaderea din drepturile parintesti. Este suficient sa ne uitam, din nou, in Conventia de la Istanbul. Mai mult decat atat, parintii sunt impiedicati prin lege sa exercite autoritatea parinteasca asupra copilului in materia sexualitatii si a educatiei, inclusiv cea religioasa, pentru ca statul are autoritate deplina in acest domeniu.

O simpla colinda crestina invatata acasa, interpretata de copil la scoala ori o simpla evocare a numelui Isus Hristos poate duce la decaderea din drepturile parintesti deoarece se prezuma ca pericliteaza dezvoltarea mentala si spirituala a copilului. Azi copilul are autoritate in fata adultilor, desi este lipsit de discernamant sau cu discernamant in curs de formare. Mai mult decat atat, el este incurajat sa se revolte impotriva lor. A se vedea cazul adolsecentei Greta Thunberg, care ameninta cu apocalipsa climatica, tuna si fulgera impotriva adultilor ca i-au furat viitorul, fiind aleasa Persoana Anului 2019 de revista Time (prima nominalizare a unui copil in aceasta revista!) dupa ce a fost nominalizata la Premiile Nobel (prima nominalizare a unui copil Premiile Nobel!), a tinut un discurs despre schimbarile climatice in Parlamentul Marii Britanii, altul in Adunarea Generala a Natiunilor Unite si altul la Vatican. Ea reprezinta puterea tineretii in rebeliunea impotriva unei lumi dominate de adulti. Este copilul care propovaduieste extinctia umana, apocalipsa climatica, cu furie, manie, ura, groaza, fara studii de specialitate si fara vreo cercetare in domeniu.

Astazi, in numele egalitatii si libertatii, casatoria nu mai este rezervata exclusiv cuplului alatuit dintr-o femeie si un barbat, ci s-a extins si la cuplurile formate din persoane de acelasi sex pentru ca nu mai exista nicio legatura intre casatorie, sexualitate si reproducere. Azi, sexul, orgasmul si reproducerea sunt ideologice si tehnologice.

Astazi, in numele egalitatii si libertatii, fiinta umana trebuie scutita de orice suferinta, cu orice pret, avand dreptul la fericire. Azi, fericirea vine pe nas sau prin vena si, uneori, trece in vesnicie. Si de atata fericire… adolescentii, tinerii, adultii si batranii se sinucid. Uneori, chiar sunt asistati medical.

Astazi, omul este invatat de carturarii moderni sa isi nege divinitatea, spiritualitatea si sexualitatea. Carturarii moderni au creat o noua moralitate, moralitatea auto-alegerii, care este deja reglementata. Toti cei care neaga dreptul persoanei de a decide sau alege pentru ea insasi ce gen este sunt considerati vinovati de transfobie.

Este incurajata mandria Mandriei (Pride), care uraste rasa, casatoria, crestinismul. Iar Mandria are multe culori. Am vazut asta de-a lungul istoriei: rosie, maro, neagra, verde, chiar culoarea curcubeului.

Este aceasta unui soi de ura fata de propria persoana, dar si fata de cei care nu sunt de acord cu alegerile personale. In loc sa incurajeze iubirea, carturarii incurajeaza ura iar mass-media incurajeaza violenta. In loc sa incurajeze dragostea lui Hristos, este incurajata ura anti-crestina rasiala.

(2) Incurajarea victimelor si a victimizarii

Astazi exista tendinta ca negrii, musulmanii, homosexualii, persoanele transgen (inclusiv copiii), femeile, si alte categorii pretins a fi marginalizate sau oprimate sa fie prezumate victime in raporturile cu ceilalti. Aceste persoane sunt transformate de ideologi in grupuri de oameni aparte, in fiinte deosebite de ceilalti oameni. Sunt noii subiecti politici definiti prin apartenenta lor la un grup pe baza unei politici identitare, care le valideaza valoarea[16]. Acestia devin fiinte cu totul si cu totul speciale. Prin urmare, trebuie sa beneficieze de spatii de siguranta prin eliminarea potentialului risc de agresiune care ar exista in scoli, universitati, institutii publice, la locul de munca.

Agresorul sau inamicul lor se defineste prin folosirea puterii care este rezultatul unei forme de organizare sociala, caracteristica societatii actuale.

Spatiile de siguranta sunt ideologice, create pe baza prezumtiei ca sunt victime.

A fi azi victima este un fel de privilegiu pentru ca noii subiecti politici beneficiaza de prezumtia ca sunt mai buni decat altii care nu sunt ca ei, au o decenta, moralitate, o bunatate pe care ceilalti nu o au. Victimizarea este cautata azi si promovata in mass-media, fiind preferata stoicismului sau eroismului.

Astazi, masculinitatea este toxica pentru ca impotriva barbatilor opereaza prezumtia ca sunt agresori, in temeiul Conventiei de la Istanbul. Insa urmand cu consecventa ideologia identitatii de gen, reflectata chiar in Conventia amintita, aceasta prezumtie opereaza si impotriva femeilor care se auto-identifica drept barbati.

Azi, crestinii prezinta un pericol pentru persoanele homosexuale, transgen si musulmani.

Parintii care se opune tranzitiei de gen a copilului pericliteaza dezvoltarea fizica, psihica si emotionala a acestuia.

Oamenii de stiinta (carturarii) il invata astazi pe om ca intentiile sale sunt normale in masura in care tind sa-i asigure existenta impotriva unui mediu care i-o contesta. Specia lui e sacra pentru ca a stiut sa se impuna in detrimentul lumii inconjuratoare. Cei care nu sunt de acord cu ei sunt acuzati de ura sau bigotism si sunt etichetati drept opresori. Aceasta este noua forma de violenta creata de lege: violenta de gen. E mai ales… emotionala.

La pachet cu incurajarea victimizarii vine si incurajarea auto-invinovatirii: albii se invinovatesc pentru ca sunt prea albi, crestinii pentru ca au ales sa-l urmeze pe Hristos, barbatii pentru ca sunt prea masculini, femeile pentru ca sunt prea feminine. Iar germanii se invinovatesc azi, in mod vanitos, pentru exterminarea evreilor cu aproape 80 de ani in urma de catre stramosii lor. Compensatia pentru anti-semitismul din vremea nazistilor este deschiderea granitelor pentru musulmani. Drept e ca nu mai stim daca acestia sunt ”fratii„ sau ”dusmanii” evreilor (Ismael a fost fiul lui Avram conceput cu roaba sa Agar, la cererea sotiei sale Sara, si fratele lui Iacov, copilul conceput de Avram cu sotia sa). Austriecii se simt azi vinovati fata de victimele nazismului pentru ca Hitler s-a nascut in Austria. Americanii albi se invinovatesc azi pentru ca stramosii lor au avut in proprietate sclavi negri, cu cateva secole in urma.

Desigur, in loc sa incurajeze iertarea, carturarii de azi incurajeaza neiertarea prin reamintirea trecutului dureros, starnind pasiuni.

Nu este aceasta un soi de invrajbire a claselor sub domnia legii si a ”expertilor”?

(3) Incurajarea cenzurii si a autocenzurii

In numele dreptului de a nu fi ofensat, azi, libertatea de exprimare este restransa, limitata, incalcata, suprimata in universitati si in institutii publice.

A predica azi moralitatea sexuala crestina este un discurs al urii. In tarile scandinave au fost condamnati la pedeapsa cu inchisoarea pastori si preoti pentru un astfel de discurs, iar in Marea Britanie a fost condamnata o femeie pentru ca a sugerat ca actele homosexuale ar putea fi un pacat.

Anul acesta, pelicula americana Unplanned a fost interzisa pe Facebook, Twitter, Google in tot spatiul mainstream fiind considerat ofensator prin mesajul sau pro-viata si profund crestin[17]. Cu toate acestea, oamenii au invadat cinematrografele unde a rulat, iar filmul a avut un mare succes.

Cand Germaine Greer[18] a facut in treacat observatia ca, in opinia ei, in lipsa unui penis femeile care se considerau barbati nu erau de fapt membre ale sexului masculin, aceasta remarca a fost considerata o erezie si, totodata, atat de ofensatoare incat a fost montata o campanie de a o impiedica sa vorbeasca la Universitatea din Cardiff[19]. Campania nu a avut succes, partial pentru ca Germaine Greer este o personalitate.

Insa a avut succes in Marea Britanie campania de pedepsire a lui Sir Tim Hunt, biologul castigator al Premiului Nobel, pentru ca a facut in laborator, fara tact, o observatie despre diferenta dintre barbati si femei. A inceput o vanatoare de vrajitoare in toata lumea, determinandu-l pe Sir Tim sa demisioneze din pozitia sa de la University College London. Societatea Regala, din care facea parte, a iesit public cu un denunt, iar el a fost marginalizat de comunitatea stiintifica. O viata dedicata cercetarii a fost ruinata[20].

Universitatea Brandeis a fost fortata in urma unei campanii a studentilor musulmani sa retraga titlul onorific oferit lui Ayaan Hirsi Ali[21]. Aceasta spusese adevaruri despre islam si, prin urmare, reprezenta o amenintare pentru studentii musulmani, invadand „spatiul sigur” pe care universitatea era obligata sa-l ofere studentilor sai.

Profesorul Nigel Biggar[22] de la Oxford University a devenit subiectul a doua scrisori deschise in 2017, in care era acuzat de rasism, in urma lansarii proiectului sau de cercetare ”Ethics and Empire”[23].

In SUA, poate cel mai infam caz de intimidare este saga in care au fost implicati profesorii Bret Weinstein[24]si sotia sa, Heather Heying, la Evergreen State College, acuzati de comentarii rasiste in urma unor emailuri care criticau schimbarea traditiei referitoare la formatul discutiilor din campus depre inegalitatea rasiala[25]. In cele din urma, cei doi au fost fortati sa paraseasca universitatea unde predasera timp de 15 ani.

La Yale, profesorii Nicholas si Erika Christakis au fost supusi amenintarii cu graffiti, proteste violente si invective personale, dupa ce au trimis un e-mail sugerand ca studentii erau probabil suficient de maturi pentru a-si alege propriile costume de Halloween[26].

La Portland State University, profesorul Boghossian a fost supus unei investigatii timp de sase luni pentru implicarea sa in „comportamente incorecte de cercetare”[27].

O amenintare majora la adresa libertatii de exprimare in universitati este azi bullying-ul sau mobbing-ul universitarilor de catre studentii activisti, alti universitari si/sau administratorii universitatilor. O astfel de intimidare are o varietate de forme, inclusiv scrisori de denuntare in masa, campanii extinse de protest si intimidare si investigatii, efectuate de tot felul de comisii, iar nu instante de judecata, fara nicio garantie procesuala. Scopul tuturor acestor tactici este acelasi: generarea de sanctiuni formale sau informale impotriva prezumtivului agresor. Scopul scrisorilor deschise: investigarea profesorului tinta, concedierea lui sau retragerea articolelor sale de la publicare sau dintr-o revista academica[28].

Intimidarea publica si abuzul domina azi in universitati in numele unei anumite diversitati, dar nu a diversitatii de opinie. Universitatile nu mai sunt pazitorii vietii intelectuale, ci sunt instrumente cu ajutorul carora se pune in aplicare o anumita agenda politica, a politicii identitare. Universitatile in care adevarul este cautat doar partial, cu cenzura si pedepse aplicate celor care nu respecta ideologia de gen isi pierd insasi ratiunea de a mai exista ca universitate. Roger Scruton ne reaminteste ca atunci cand miscarile totalitare ale sec. XX si-au inceput razboaiele si genocidele, universitatile au fost intre primele lor tinte[29].

Avand in vedere amenintarile cu anchete sau investigatii la care sunt supusi universitarii, universitatea nu mai este azi o „piata a ideilor”, unde studentii pot intalni idei si credinte diferite prin discutii si dezbateri. La fel ca in economie, concurenta de idei si argumente, atunci cand sunt lipsite de reglementari sau cenzuri nejustificate, favorizeaza castigul celui mai bun „produs” – sa fie acceptat liber ca adevarat. Eseul „Despre libertate” scris de John Stuart Mill este un document de baza pentru aceasta abordare. J. S. Mill considera ca libera concurenta de idei permite cel mai bine descoperirea adevarului. Pana la urma, spune Mill, chiar si ideile rele si false ne ajuta sa descoperim adevarul: cand le respingem, vedem mai clar calea de urmat, iar falsurile in sine dezvaluie intotdeauna un aspect partial, incomplet al adevarului din care putem invata.

A afirma azi ca alegerea unei persoane privind genul sau este gresita sau a critica o alegere existentiala nu este un simplu comentariu, ci un act de agresiune, echivalentul abuzului rasist sau a hartuirii sexuale la locul de munca, care trebuie pedepsit. Insa nu este suficienta pedeapsa pentru implementarea politicii identitare de gen, ci este necesara eliminarea din bibliotecile universitatilor a unor carti si eliminarea din vocabular a unor cuvinte. Spre exemplu, Uniunea Studentilor de la Scoala de Studii Orientale si Africane de la University of London, o scoala care a fost unul dintre pionieri in studiul religiei si al filozofiei orientale, s-a luptat pentru eliminarea lui Descartes, Hume, Kant si altii din din programa de filosofie, deoarece au fost pur si simplu apologeti ai „contextului lor colonial”[30].

In iulie 2018, studentii de la University of Manchester au pictat un peret cu poezia „If” al lui Kipling, o poezie care a fost votata anterior drept poezia favorita in Marea Britanie. Dar, oricata inspiratie ar gasi oamenii in acea poezie, studentii au decis sa o stearga si sa scrie o poezie de Maya Angelou. Explicatia studentiolor a fost aceea ca Rudyard Kipling era vinovat ca a „cautat sa legitimeze prezenta imperiului britanic in India” si a „dezumanizarii oamenilor de culoare”[31].

Nu este asta expresia urii fata de cultura europeana?

Chiar si textul colindelor crestine este astazi modificat in gradinite si scol ipentru a nu-i ofensa pe copiii care provind din familii cu alte credinte [32] (a se vedea inlocuirea sintagmei ”Domnul Isus” cu ”baietelul Isus”.

Nu este asta expresia urii fata de traditia crestina?

Recent, profesorii Terence Karran si Lucy Mallinson la University of Lincoln au efectuat doua sondaje cu privire la bullying-ul in mediul academic. Cei doi au conceput un chestionar detaliat care sa acopere diverse aspecte ale libertatii academice, pe care le-au trimis universitarilor din intreaga Uniune Europeana, precum si membrilor Universitatii si Colegiului Uniunii (uniunea reprezentand academicienii din Marea Britanie). Au obtinut peste 4.000 de raspunsuri de la cadrele universitare din UE si aproximativ 2.300 de la membrii UCU. Una dintre intrebarile din sondajul lor ii cerea respondentului sa spuna daca a fost vreodata supus „intimidarii de catre colegi universitarii” din cauza opiniilor academice pe care le-a sustinut. 14,1% dintre academicienii UE si 23,1% dintre membrii UCU au raspuns afirmativ[33].

In 2014, profesorul Thomas Doherty de la University of Warwick, un critic de lunga durata al ”marketizarii” invatamantului superior, a fost suspendat timp de noua luni pentru, printre altele, „oftat necorespunzator”,comentarii ironice” silimbaj corporal negativ[34].

De asemenea, in 2014, profesorul Francis Schmidt de la Bergen Community College a fost suspendat fara plata dupa ce a postat o fotografie cu fiica sa, in varsta de sapte ani, care purta un tricou Game of Thrones care avea sloganul „ I will take what is mine with fire & blood.” Motivul suspendarii profesorului Schmidt a fost ca, potrivit administratorilor universitatii, cuvantul foc ar putea fi un fel de reprezentare pentru „AK-47s.” (automatul Kalashnikov)[35].

Este evident ca, dupa cum avertiza John Kucaks inca din 2005, epoca democratica urmeaza tendinta de a degenera intr-o epoca a populismului in care standardele de civilitate si civilizatie se pierd[36].

Scopul politicii identitare pare sa fie politizarea absolut a tuturor aspectelor vietii, sa transforme fiecare aspect al interactiunii umane intr-o problema de politica. Politica devine astfel sursa sensului existentei fiintei umane, devine o religie impusa tuturor cu forta legii.

(4) Erodarea statului de drept

Dreptul la aparare, dreptul la un proces echitabil si prezumtia de nevinovatie

Astazi se remarca in randul avocatilor din SUA si Marea Britanie tendinta de a fi reticenti in angajarea si reprezentarea unor clienti in cauzele pe care ei le considera nepopulare. De exemplu, avocatii au fost reticenti sa reprezinte diverse organizatii neguvernamentale care se opuneau casatoriei intre persoane de acelasi sex in fata Curtii Supreme a SUA in 2015, in cauza Obergefell vs Hodges.

Totodata, unii avocati sunt sanctionati public pentru angajarea anumitor cauze penale, in care grupurile identitare incurajate de o cohorta de jurnalisti si universitari calca in picioare prezumtia de vinovatie a clientului. Un exemplu in acest sens este tratamentul acordat profesorului Ronald S. Sullivan Jr. de la Universitatea Harvard, pentru reprezentarea lui Harvey Weinstein[37].

Presiunea grupurilor identitare este atat de mare azi incat le provoaca avocatilor teama sau rusine. Teama ca isi vor pierde reputatia prin etichetarea drept bigot, islamofob, transfob, homofob, ecofob sau rusinea ca au aparat un client etichetat astfel.

Apoi, anchetele si sanctionarea profesorilor universitari cu incetarea contractului de munca sau retragerea unui articol de la publicare ori impiedicarea accesului la o conferinta se fac fara respectarea garantiilor procesuale, fara interventia unei instante de judecata, fara ascultarea argumentelor ambelor parti, cu incalcarea prezumtiei de nevinovatie. Protestul unui grup identitar propaga ura fata de profesorul vizat si teama in randul cel care il investigheaza.

Abuzurile din anchetele FBI si CIA

Recent s-a publicat raportul FISA (Foreign Intelligence Surveillance Act) asupra anchetei privind intruziunea Rusiei in alegerile prezidentiale din SUA din 2016[38]. Acesta a scos la iveala abuzurile comise de functionarii FBI: supravegheri si interceptari nelegale, perchezitii nelegale, santajarea cu dosare a unor functionari, omisiunea intentionata a unor probe. Judecatorii de Foreign Intelligence Surveillance Court critica FBI pentru ca a abuzat de interceptari, in scop nelegitim, incalcand intimitatea cetatenilor americani.

Azi, accesul la informatii este arma de temut a FBI-ului din SUA, asa cum este in China.

De asemenea, raportul evidentiaza implicarea agentilor FBI, CIA si NSA in trusturile media. In laboratoarele acestor trusturi, agentii creeaza stiri, construiesc naratiuni despre acuzat intr-o asemenea maniera incat acesta este deja prezentat vinovat si condamnat in ochii publicului. Si acest fel de campanie mediatica, bazata pe minciuna, a ruinat deja multe vieti ale unor functionari importanti din admisnitratia americana.

Americanii abia acum realizeaza ca razboiul impotriva terorismului s-a transfornat intr-un razboi impotriva cetatenilor americani.

Tot recent, Clint Eastwood si-a lansat ultimul film: ”Richard Jewell”. Filmul este o poveste adevarata despre modul in care FBI a distrus vietile lui Richard Jewell si mamei sale dupa atentatul din 1996 la Centennial Park din Atlanta, in timpul Jocurilor Olimpice de vara. Jewell era un agent de paza din parc care a observat un rucsac nesupravegheat sub o banca. El a alertat alti agenti de securitate de la fata locului, care au stabilit ca este intr-adevar o bomba. Au inceput imediat sa indeparteze oamenii de la fata locului. Bomba a explodat. Doua persoane au fost ucise si multe au fost ranite, insa actiunile lui Jewell au salvat multe vieti. Timp de cateva zile, el a fost un erou. Insa FBI a inceput sa se concentreze asupra lui Jewell ca faptuitor pentru ca „s-a potrivit profilului”. Locuia impreuna cu mama sa, dorea sa fie politist si pierduse mai multe locuri de munca de securitate din diverse motive, inclusiv o data pentru inlocuirea unui ofiter de politie. Aceasta este tot ceea ce aveau, tot ce aveau nevoie – nu aveau nicio proba reala dincolo de convingerea lor ca trebuie sa fie vinovat pentru ca se potriveste profilului. Bazandu-se pe certitudinea FBI-ului ca Jewell este vinovat si pe o scurgere de informatii bine organizata pentru un reporter al unui cotidian din Atlanta, mafia mass-media a construit o naratiune in cele mai crude moduri. In film exista o scena in care o camera plina de reporteri la AJC rade si aplauda, dupa trei zile de la atentat, celebrand momentul premierei: au fost primii care au dat stirea ca FBI se concentra asupra lui Jewell. Wow! Ce succes pentru FBI! Ce succes pentru ziar! In realitate se dovedeste ca FBI minte, pacaleste, perchezitioneaza fara mandat. Filmul arata modul in care FBI a renuntat la respectarea Constitutiei, la respectarea drepturilor si libertatilor cetateanului american. Adevaratul atentator a fost prins dupa 6 ani.

Mesajul filmului pentru cetatenii americani este dezvaluit chiar de scenarist, al carui scenariu este nominalizat la Oscar: „Trebuie sa va opriti sa va ganditi la FBI si la mass-media ca la institutii. FBI si mass-media sunt grupuri de oameni care sunt administratori ai institutiilor. Iar acei oameni pot avea o judecata buna sau rea, intentii bune sau rele.”

Ironia este ca in timpul in care ambasadorul SUA in Romania, chiar in anul in care se implinesc 30 de ani de la Revolutie, tinea discursuri publice si dadea mesaje despre apararea ”statului de drept” in tara noastra, in urma intalnirilor publice sau private cu inalti demnitari ai statului roman, in SUA statul de drept era demult subminat, asa cum s-a dovedit prin raportul FISA.

Asta se intampla in Vest, dupa 30 de ani de la Revolutia de la Timisoara (care e tot intr-un Vest).

IV. In loc de concluzii

Se apropie Craciunul!

”Nu va temeti: caci va aduc o veste buna, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astazi in cetatea lui David, vi s-a nascut un Mantuitor, care este Hristos Domnul”.
Cuvantul S-a facut trup si a locuit printre noi, plin de har si de adevar”.
El este ”Calea, Adevarul si Viata”.
El este ”Lumina care lumineaza in intuneric si intunericul nu a biruit-o”.


[1] Florian Mihalcea este presedintele Societatii Timisoara, membru in Consiliul National al Institutului Revolutiei Romane. Cartea Istoria vazuta din strada. Proclamatia de la Timisoara a vazut lumina tiparului la data de 19.12.2019 la Editura Brumar din Timisoara si a fost lansata in cadrul Adunarii Festive pentru celebrarea a 30 de ani de la Revolutia din Decembrie 1989, desfasurata la Universitatea de Vest din Timisoara.
[2]Barbara J. Elliott, Why Did he Berlin Wall Fall?, disponibil aici: aici.
[3] Evanghelia dupa Luca 2:10; Evanghelia dupa Matei 28:5.
[4] Pentru detalii, a se vedea Florian Mihalcea, Timisoara- intre Islaz si Podul Inalt, publicat in Istoria vazuta din strada. Proclamatia de la Timisoara, Editura Brumar, 2019, p. 111.
[5] Ioan Stanomir, ”Proclamatia de la Timisoara” si refondarea ratata a Romaniei postcomuniste, publicat in Istoria…, p. 171.
[6] A se vedea Discursul Majestatii Sale Regele Mihai I al Romaniei la implinirea a 20 de ani de la lansarea Proclamatiei, publicat in Istoria…, p. 47.
[7] Ioan Stanomir, op. cit., p. 170.
[8] A se vedea Raportul BNR asupra stabilitatii financiare iunie 2019, disponibil aici
[9] Raportul BNR asupra stabilitatii financiare nr. 18 (2/2019), disponibil aici: https://www.bnro.ro/DocumentInformation.aspx?idInfoClass=6885&idDocument=33272&directLink=1.
[10] Disponibil aici.
[11] Ioan Stanomir, op. cit., p. 171.
[12] Cu privire la conceptul de ”Vest” a se vedea Robert Royal, Who Put the West In Western Civilization?, disponibil aici.
[13] Pentru dezvoltari a se vedea John Lukacs, Democracy and Populism: Fear and Hatred, Yale University, New Haven & London,2005.
[14]Pentru dezvoltari a se vedea Adina Portaru, Conventia de la Istanbul: analiza si implicatii, publicat pe juridice.ro, disponibil aici.
[15] Disponibil aici.
[16] Pentru dezvoltari a se vedea Douglas Murray, The Madness of Crowds: Gender, Race and Identity, Bloomsboury Continuum, London, Oxford, New York, New Delhi, Sydney,2019.
[17]A se vedea aici.
[18] Pentru biografie, a se vedea aici.
[19] A se vedea Roger Scruton, The Threat of Free Speech in the University, disponibil aici.
[20] A se vedea Roger Scruton, op. cit.
[21] Pentru biografie, a se vedea aici.
[22] Pentru biografie, a se vedea aici.
[23] A se vedea Noah Carl,Threats to Free Speech at University, and How to Deal with Them—Part 1, disponibil aici.
[24] Pentru biografie, a se vedea aici.
[25] A se vedea Noah Carl, Threats to Free Speech at University, and How to Deal with Them—Part 1, disponibil aici.
[26] A se vedea Noah Carl, op. cit.
[27] A se vedea Noah Carl, op. cit.
[28] A se vedea Noah Carl, op. cit. Noah Carl a fost concediat de la St Edmund’s College dupa ce a fost fortat sa demisioneze de la Cambridge, disponibil aici.
[29] A se vedea Roger Scruton, The Threat of Free Speech in the University, disponibil aici.
[30] A se vedea Roger Scruton, op. cit.
[31] A se vedea Douglas Murray, op. cit.
[32] Disponibil aici.
[33] A se vedea Carl Noah, op.cit.
[34] Ibidem.
[35] Ibidem.
[36] John Lukacks, op. cit.
[37] Despre erodarea statului de drept, cu referire la cazul Ronald S. Sullivan Jr, a se vedea Florentin Tuca, Influentarii, studentii si decanul, juridice.ro, disponibil aici si Influentarii, studentii si decanul – Episodul 2, Cursul de fericire, juridice.ro disponibil aici.
In acelasi sens a se vedea Elisabeth Finne, The Dissolution of the Rule of Law, disponibil aici.
[38] Pentru detalii, a se vedea Gleen Greenwald, The Inspector General’s Report on 2016 FBI Spying Reveals a Scandal of Historic Magnitude: Not Only for the FBI but Also the U.S. Media, disponibil aici.


Av. conf. univ. dr. Lavinia Tec
Facultatea de Drept, Universitatea de Vest din Timișoara