Încadrarea juridică a infracțiunii de furt calificat săvârșită prin scoaterea din funcțiune a sistemului de alarmă ori supraveghere

Chestiune de drept [1]

Subsemnatul Valerian Cioclei
Profesor universitar doctor la Departamentul de Drept penal al
Facultății de Drept a Universității din București
La solicitarea I.C.C.J. – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii
În cauza înregistrată sub nr. 3032/1/2019 și
În baza art. 473 alin. (5) C. proc. pen.
am formulat prezenta

OPINIE JURIDICĂ

Cu privire la următoarea chestiune de drept:

„Încadrarea juridică a infracțiunii de furt calificat săvârșită prin scoaterea din funcțiune a sistemului de alarmă ori supraveghere”.

Chestiunea de drept enunțată mai sus a ridicat dificultăți în privința corectei încadrări juridice, în ipoteza în care fapta de furt se comite prin sustragerea unor bunuri diverse (obiect vestimentar, carte, telefon mobil etc.) dintr-un magazin prevăzut cu sistem de alarmă, după ce în prealabil făptuitorul scoate sau rupe sistemul de siguranță (tag antifurt) de pe obiectul sustras, astfel încât alarma să nu se declanșeze în momentul în care făptuitorul iese din magazin cu respectivul obiect.

Colegiul de Conducere al Curții de Apel care a formulat cererea de recurs în interesul legii a constatat că la nivel național există trei categorii de opinii în legătură cu modul de soluționare a cauzelor ce se încadrează în ipoteza generală prezentată anterior:

O primă opinie consideră că fapta trebuie încadrată la infracțiunea de furt prevăzută de art. 228 alin. (1) din Codul penal (furt simplu). În această opinie se reține că: „H.G. nr. 1010 din 2004 de aplicare a normelor metodologice și a documentelor prevăzute în Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, instituie norme tehnice privind proiectarea și realizarea sistemelor tehnice de protecție și alarmare împotriva efracției și menționează că sistemul de alarmare împotriva efracției cuprinde: subsistem antiefracție, televiziune cu circuit închis și control acces. Spre deosebire de aceste sisteme, structurate în maniera descrisă anterior, etichetele detașabile antifurt (hard tag-uri antifurt) conțin în interior un circuit electronic, care în momentul în care trece prin porți antifurt, este declanșată o alarmă sonoră și optică. Etichetele detașabile antifurt sunt scoase de pe produse la vânzare. Rezultă așadar că mecanisme relativ simple din categoria etichetelor detașabile antifurt nu pot fi asimilate sistemelor complexe de alarmă ori de supraveghere în sensul art. 229 alin. (1) lit. e din Codul penal” (p. 3 din cererea de recurs în interesul legii).

O a doua opinie consideră că fapta trebuie încadrată la infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 229 alin. (1) lit. e din Codul penal (fapta comisă prin scoaterea din funcțiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere). În această opinie: „S-a argumentat că fapta este substanțial diferită de o infracțiune de furt în formă simplă întrucât în acest caz presupune înlăturarea unui mijloc de protecție/securitate/siguranță, instalat suplimentar de persoana vătămată chiar în scopul împiedicării furtului. Ca atare, poate fi considerat similar sistemelor de asigurare prin încuiere/blocare pentru care ar fi necesară efracția. S-a apreciat că trebuie reținut furtul calificat chiar și în situația în care sistemul de alarmă nu este distrus ci doar înlăturat scopul normei legale fiind de a sancționa mai sever faptele de furt comise prin înlăturarea unor astfel de sisteme” (p. 4 din cererea de recurs în interesul legii).

Cea de a treia opinie consideră că „în ipoteza în care fapta de furt se săvârșește prin acționarea asupra sistemului de siguranță al unui bun, este furt simplu, dar, de la caz la caz, dacă scoaterea din funcțiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere s-a făcut prin distrugerea acestuia este furt prin efracție, prevăzut de art. 229 alin. 1 lit. d teza întâi din Codul penal” (p. 5 din cererea de recurs în interesul legii). În această opinie nu sunt furnizate argumente pentru care ar trebui să se rețină varianta aleasă, respectiv cea de la furtul calificat prin efracție. În schimb, se motivează de ce nu se reține furtul calificat prin scoaterea din funcțiune a sistemului de alarmă sau supraveghere. Argumentele sunt asemănătoare celor folosite în prima opinie și fac trimitere la art. 27 alin. (5) din Legea 333/2003: „În sensul acestei legi, prin sistem de alarmare împotriva efracției se înțelege ansamblul de echipamente electronice care poate fi compus din centrală de comandă și semnalizare optică și acustică, detectoare, butoane și pedale de panică, control de acces și televiziune cu circuit închis cu posibilități de înregistrare și stocare a imaginilor și datelor, corespunzător gradului de siguranță impus de caracteristicile obiectivului păzit”. Spre deosebire de aceste sisteme, tag-urile antifurt „…reprezintă accesorii ale unui sistem antifurt pentru magazine, care nu se încadrează în categoria sistemelor de alarmă comercializate de către magazinele de specialitate, aceste sisteme antifurt fiind prevăzute în ofertă separat de diferitele sisteme de alarmă sau de supraveghere” (p. 5 din cererea de recurs în interesul legii).

Apreciez că prima opinie, cea care consideră că în astfel de cauze se va reține o infracțiune de furt (simplu) este cea corectă. Dar, răspunsul trebuie nuanțat, iar argumentul că „mecanisme relativ simple din categoria etichetelor detașabile antifurt nu pot fi asimilate sistemelor complexe de alarmă ori de supraveghere” nu este unul potrivit.

Am analizat elementul circumstanțial al furtului calificat prevăzut de art. 229 alin. (1) lit. e), privind fapta comisă prin scoaterea din funcțiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere, cu un alt prilej, constatând următoarele: “Acest element circumstanțial reprezintă una din variantele noi, fără corespondent la furtul calificat din vechiul Cod penal. (…) acest element circumstanțial își găsește justificarea în realitatea socială actuală. Astfel, deși sistemele de alarmă și supraveghere au devenit o modalitate curentă pentru paza și protecția bunurilor, acestea devin de multe ori inutile, deoarece sunt scoase din funcțiune de infractori versați, unii dintre ei chiar specializați în astfel de tehnici de operare. Mai mult, se poate constata că în măsura în care tehnicile de protecție devin tot mai sofisticate, crește și inventivitatea infractorilor în a le neutraliza. În acest context era necesar un semnal de fermitate din partea legiuitorului, în legătură cu astfel de fapte. Având în vedere rațiunea pentru care această împrejurare a fost reținută ca variantă de calificare a furtului, semnificația care trebuie dată expresiei „scoaterea din funcțiune” trebuie să fie una strictă, având o conotație tehnică. În acest sens, în doctrină s‑a precizat pe bună dreptate că: „Scoaterea din funcțiune semnifică o intervenție asupra structurii tehnice a sistemului, de natură să afecteze însuși modul de funcționare a dispozitivului”[2]. Spre exemplificare, se va reține elementul circumstanțial în cazul deconectării unei camere de luat vederi de la sursa de energie, dar nu se va reține în cazul în care camera de luat vederi este acoperită cu diverse obiecte.”[3]

În consens cu cele susmenționate, inclusiv cu exemplul dat, apreciez că înlăturarea fizică (fie printr-o simplă detașare, fie prin rupere/deteriorare) a dispozitivelor (tag-urilor) antifurt de pe obiectul sustras, nu se încadrează în elementul circumstanțial analizat, deoarece nu reprezintă o intervenție tehnică asupra sistemului, intervenție care să afecteze funcționalitatea acestuia. O astfel de acțiune nu reprezintă, în mod evident, o „scoatere din funcțiune a sistemului”, așa cum prevede textul de lege.

Această concluzie se bazează însă pe rațiunea incriminării acestei variante calificate, așa cum aceasta a fost anterior explicată, iar nu pe ideea că etichetele respective nu ar intra în componența unui sistem dintre cele prevăzute de Codul penal la varianta de furt calificat în discuție.

Cu privire la acest aspect sunt necesare unele lămuriri. Astfel, este adevărat că noțiunea de „sistem de alarmă ori de supraveghere” nu este explicată în Codul penal și că în astfel de situații noțiunile trebuie înțelese prin raportare la sensul în care ele sunt explicate (dacă sunt) în alte acte normative. Aceasta nu înseamnă că noțiunea penală își pierde total autonomia (de multe ori subliniată de Curtea Constituțională), deoarece ea trebuie analizată în contextul tuturor dispozițiilor din Codul penal și în acord cu rațiunea incriminării. Acest aspect este cu atât mai evident în cazurile în care noțiunea din Codul penal nu se suprapune identic cu noțiunea explicată în alt act normativ. Este cazul de față, în care Codul penal se referă la „sisteme de alarmă ori de supraveghere”, iar legea menționată anterior se referă la „sisteme de alarmare împotriva efracției” (art. 27 din Legea nr. 333/2003). În sensul celor precizate, cred că sintagma „sisteme de alarmă ori de supraveghere” folosită în Codul penal trebuie înțeleasă ca ansamblu de elemente dependente între ele și formând un întreg organizat (definiția sistemului) care au aptitudinea de a supraveghea diferite bunuri și/sau de a transmite un semnal de alarmă când respectivele bunuri se află într-o stare de pericol. Cred că acest înțeles este compatibil cu cel din art. 27 din Legea nr. 333/2003 care, așa cum s-a văzut mai sus, enumeră în mod alternativ diferite elemente pe care sistemul poate să le includă. Or, la o simplă căutare pe internet aflăm că: „Etichetele antifurt flexibile si detașabile sunt lipite sau fixate pe produse protejate. Ele conțin un circuit electric si o antena miniaturala care este identificata de sistemul cu porți antifurt. Când se identifica o eticheta antifurt, este declanșată o alarma cu semnal sonor si luminos pentru a avertiza personalul si paza. Porțile antifurt moderne sunt prevăzute cu “procesare digitala a semnalelor” pentru diferențierea mai buna a semnalelor etichetelor si zgomotelor externe, rezultând un sistem antifurt stabil cu puține alarme false. Porțile antifurt sunt amplasate la intrări / ieșiri din magazine sau după casele de marcat”[4]. În acest context, este evident că tag-urile antifurt fac parte dintr-un „sistem de alarmă ori supraveghere” în sensul Codului penal. Din această perspectivă, va fi furt calificat comis „prin scoaterea din funcțiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere”, fapta de sustragere a unui bun, în condițiile în care făptuitorul scoate din funcțiune sistemul de alarmarebazat pe etichete antifurt, spre exemplu, cu ajutorul unui aparat de bruiaj, acțiune posibilă din punct de vedere tehnic[5]. O astfel de ipoteză este clar diferită de cea în care se acționează fizic pentru îndepărtarea tag-ului și se înscrie în rațiunea incriminării descrisă anterior.

În sfârșit, apreciez că este greșită cea de a treia opinie, potrivit căreia „dacă scoaterea din funcțiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere s-a făcut prin distrugerea acestuia este furt prin efracție”. Analizând acest element circumstanțial al furtului calificat, cu alt prilej, am precizat următoarele: „Efracția înseamnă înlăturarea violentă a oricăror obiecte sau dispozitive cu rol de protecție ce se interpun între făptuitor și bunul pe care acesta intenționează să‑l sustragă. (…) Astfel, se realizează o efracție atunci când, pentru a se ajunge la obiectul material al furtului, se dărâmă sau se perforează un zid sau un gard, se sparge geamul unei locuințe sau al unui autoturism, se distruge un lacăt sau o încuietoare de la o ușă, o casă de bani, un geamantan etc.”[6]. Or, este evident că etichetele antifurt nu se interpun între făptuitor și bun, nu au aptitudinea de a-l împiedica pe făptuitor să ajungă la obiectul material al furtului. Etichetele respective sunt atașate bunului, îl însoțesc pe acesta, iar desprinderea lor de bun, fie ea și prin distrugere, nu are semnificația unei efracții în sensul textului de lege.

Având în vedere cele de mai sus apreciez că în situația de fapt prezentată, respectiv sustragerea bunului după o îndepărtare prealabilă (prin detașare sau rupere) a etichetei antifurt, trebuie reținută infracțiunea de furt simplu, nefiind incidente nici dispozițiile privind furtul calificat prin scoaterea din funcțiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere și nici cele privind furtul calificat prin efracție. Aceasta nu înseamnă însă că în alte ipoteze, în care se acționează prin scoaterea din funcțiune a sistemului antifurt (ca în exemplul dat mai sus) nu se poate reține furt calificat în varianta scoaterii din funcțiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere ( cred că o astfel de mențiune este necesar să apară în conținutul deciziei de soluționare a recursului în interesul legii pentru a înlătura o posibilă interpretare greșită).

În concluzie, încadrarea juridică a infracțiunii de furt calificat săvârșită prin scoaterea din funcțiune a sistemului de alarmă ori supraveghere nu este aplicabilă în cazul sustragerii unor obiecte prevăzute cu etichete (tag-uri) antifurt, după o prealabilă îndepărtare fizică a acestora (printr-o acțiune de scoatere, rupere distrugere etc.).

[1] Opinia juridică ce formează conținutul acestui articol a fost trimisă prin intermediul Departamentului de Drept penal al Facultății de Drept a Universității din București Completului pentru soluționarea recursului în interesul legii al I.C.C.J. la data de 15.01.2020.
[2] I. Kuglay, în G. Bodoroncea, V. Cioclei, I. Kuglay, L.V. Lefterache, T. Manea, I. Nedelcu, F.M. Vasile, Codul penal. Comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck, 2014, p. 481.
[3] V. Cioclei, Drept penal partea special. Infracțiuni contra persoanei și infracțiuni contra patrimoniului, ed. 4, Ed. C.H. Beck, 2019, p. 261.
[4] A se vedea în acest sens, aici (pagină consultată la 13.01.20).
[5] Există în comerț aparate care „testează vulnerabilitatea porților de verificare la magazine”, pentru care comercianții „nu își asumă folosirea în scopuri ilegale. În acest sens a se vedea aici (pagină consultată la 13.01.20).
[6] V. Cioclei op. cit. p. 259.

Prof. univ. dr. Valerian Cioclei