1,801 citiri

De ce este nevoie de analiza economică a dreptului?

Radu RIZOIUCând, în 1937, Ronald Coase a publicat articolul său despre The Nature of the Firm, nu a știut nici că va câștiga (în 1991) premiul Nobel pentru economie și nici că va da startul unei întregi linii de gândire în… drept. Economistul britanic dorea doar să înțeleagă de ce unele persoane preferă să renunțe la independența lor (în afaceri) pentru a constitui o societate (cu personalitate juridică). Pentru a găsi răspunsul, însă, Coase a fost nevoit să intre pe tărâmul analizei normative (cum ar trebui să fie organizat sistemul juridic pentru a răspunde în mod eficient nevoilor sociale). O dată prins gustul, Coase revine (în 1960) cu admirabilul articol despre The Problem of Social Cost, publicat într-o revista (pe atunci) nouă intitulată Journal of Law and Economics și editată de Universitatea din Chicago. În acest text, Coase argumentează că modul de structurare al normelor juridice este oarecum irelevant pentru destinatari, aceștia având oricând opțiunea încălcării normei cu asumarea consecințelor. Prin urmare, o anumită formă de protecție juridică poate fi analizată din perspectiva unui cost asociat unei acțiuni urmărite de către individ. Legile nu sunt altceva decât obstacole care pot fi evitate cu un anumit preț.

Provocarea a fost preluată apoi de către juriști. În 1972, judecătorul Guido Calabresi și cercetătorul Douglas Melamed au publicat un articol în care construiau pe bazele puse de Coase o nouă teorie a normelor juridice (de drept privat): Property Rules, Liability Rules and Inalienability: One View of the Cathedral. Una dintre tezele textului era că drepturile asupra bunurilor pot fi apărate (din perspectivă juridică) fie prin norme de răspundere (am spune prin intermediul unor drepturi de creanță), fie prin norme de proprietate (am spune prin intermediul unor drepturi reale), fie prin norme de inalienabilitate (am spune prin intermediul unor interdicții a comerțului juridic). Alegerea între aceste „tehnici juridice” determină costurile asociate încălcării normelor. Extrem de interesant, comparând costurile, în multe situații se vădește că pentru destinatar natura dreptului (real sau de creanță) este mai puțin relevantă.

În 1973, judecătorul Richard Posner publică o carte purtând titlul Economic Analysis of Law (ajunsă între timp la a noua ediție), iar peisajul analizei normative de peste Ocean se schimbă pentru totdeauna. Dreptul și economia au găsit astfel un teren comun de dezbatere și au început să își împrumute tehnicile și metodele de analiză. De fapt, această abordare interdisciplinară reface legăturile dintre științele sociale (atât de legate în cadrul filosofiei antice și medievale), punți care fuseseră rupte în Iluminism prin încercarea de a rupe dreptul de morală și a-l defini ca o știință autonomă. Pozitivismul juridic și-a consumat însă momentul de glorie în perioada interbelică, dar a fost lovit puternic de cele două extreme care au bântuit secolul XX: atât nazismul, cât și comunismul au folosit pozitivismul juridic pentru a schimba din temelii valorile umaniste. Dincolo de redescoperirea dreptului natural (întreaga filosofie din spatele protecției drepturilor omului), (re)încadrarea dreptului în cadrul sistemului științelor sociale a fost o altă abordare de redefinire a valorilor juridice.

În acest context, mariajul dintre drept și economie a fost unul natural. Faptul că analiza a pornit din Statele Unite ale Americii (leagănul utilitarismului Benthamian) nu este o coincidență. O dată cu Planul Marshall (în Europa occidentală) și a căderii Zidului Berlinului (în Europa centrală), valorile utilitariste s-au răspândit și pe vechiul continent. Chiar și Franța, la cumpăna mileniilor, a preluat acest tip de analiză sub bagheta președintelui Casației franceze de la acea vreme, Guy Canivet. Influența a fost așa de vizibilă, încât au existat și reacții vehemente de respingere, Michel Grimaldi conducând un contraatac prin intermediul Asociației Henri Capitant. Cert este că după 2000, analiza economică nu mai poate fi ignorată nici pe Continent. Să nu uităm că art. 135 din Constituția României instituie principiul organizării economice pe tiparul economiei de piață liberale. În acest context, analiza normelor juridice (și) prin lentila economiei nu mai este un capriciu.

Analiza economică este mai mult decât o simplă formă de justificare a adoptării unei anumite soluții normative. Ea devine din ce în ce mai utilă în aplicarea concretă a legii, prin instrumentele pe care le oferă interpretului pentru a găsi soluția justă în noianul de reglementări (uneori) contradictorii.

Av. conf. univ. dr. Radu Rizoiu
Facultatea de Drept, Universitatea din București
RIZOIU & POENARU LAW FIRM

* Acest text a fost publicat pentru prima dată în RRDP nr. 1/2019.