1,227 citiri

Franța: Big Brother… la fisc

La data de 1 ianuarie 2020, în Franța a intrat in vigoare Legea Finanțelor. Articolul 154 din această lege autorizează, în mod experimental, administrația fiscală și administrația vamală să colecteze și să exploateze, prin prelucrare computerizată și automatizată, conținutul liber accesibil, publicat pe internet de către utilizatorii platformelor online și să detecteze, astfel, orice comportament fraudulos[1].

Încălcările și infracțiunile urmărite sunt evaziunea fiscală, falsa domiciliere în străinătate în materie fiscală, precum și contrabanda și vânzarea de produse contrafăcute.

Pot fi colectate doar datele încărcate de utilizatorii înșiși pe profilurile lor publice.

Prelucrarea este efectuată de agenți ai administrației fiscale și ai administrației vamale care au cel puțin rangul de inspector fiscal și au fost autorizați special de directorul general.

Conceptul de „procesare computerizată și automatizată” poate fi înțeles în sens mai larg. După Comisia națională de informatică și libertăți din Franța, acesta se referă la operațiuni manuale care folosesc mijloace computerizate sau procesare algoritmică automată, parte a cazului într-o logică de auto-învățare.

Printr-o decizie din 27 decembrie 2019, Consiliul Constituțional a stabilit că acest mecanism de colectare a datelor poate fi folosit in cazul in care declarația fiscală nu a fost depusă sau a fost depusă cu intârziere, numai după expirarea termenului de 30 de zile de la data recepționării notificării de la organul fiscal (Cons. Const. 27-12-2019, nr. 2019-796 DC). Recurgerea la dispozitive de colectare a datelor cu caracter personal, în acest caz, ar constitui o atingere a dreptului la respectarea vieții private și la libertatea de exprimare și comunicare și ar fi disproporționată în raport cu obiectivul urmărit.

Datele cu caracter personal care dezvăluie presupusa origine rasială sau etnică, opinii politice, convingeri religioase sau filozofice, aderarea la vreo asociație, starea de sănătate sau orientarea sexuală (date sensibile în sensul articolului 6 din Legea 78-17 din 6 ianuarie 1978 privind prelucrarea datelor, fișierele și libertățile), precum și celelalte date care nu au legătură cu infracțiunile urmărite sunt distruse în cel mult 5 zile de la colectarea lor.

Atunci când este posibil să contribuie la detectarea încălcărilor, doar datele colectate strict necesare sunt păstrate pentru o perioadă de maxim un an de la colectarea lor, urmând a fi distruse la sfârșitul acestei perioade. Cu toate acestea, atunci când sunt utilizate în procedurile penale, fiscale sau vamale, aceste date pot fi păstrate până la sfârșitul procedurii. Celelalte date sunt distruse într-o perioadă de maxim 30 de zile de la colectarea lor.

Atunci când prelucrarea efectuată permite să se stabilească faptul că există indicii că o persoană ar fi putut comite una dintre încălcările urmărite, datele colectate sunt transmise serviciului competent al administrației fiscale sau al administrației vamale pentru coroborare și completări. Aceste date pot fi utilizate numai împotriva acestei persoane ca parte a unei proceduri de inspecție fiscală sau vamală (audit fiscal sau audit vamal). Astfel, drepturile inerente privind procedura de control se aplică contribuabilului: principiul contradictorialității, dreptul la apărare, dreptul la apel.

Sistemul este instituit cu titlu experimental pentru o perioadă de 3 ani. Experimentul va fi supus unei evaluări de impact referitoare la protecția datelor cu caracter personal, ale căror rezultate vor fi transmise Comisiei naționale de informatică și protecția datelor, în condițiile prevăzute la articolul 62 din Legea 78-17 din 6 ianuarie 1978.

Experimentul va fi supus unei evaluări inițiale, ale cărei rezultate vor fi transmise Parlamentului și Comisiei naționale de informatică și libertăți cel târziu cu 18 luni înainte de expirarea perioadei de 3 ani. Un raport final al experimentului va fi trimis Parlamentului și Comisiei naționale cel târziu cu 6 luni înainte de sfârșitul acestei perioade

Sistemul a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2020. Condițiile de aplicare vor fi stabilite prin decret al Consiliului de Stat, după avizul Comisiei naționale de informatică și libertăți. Decretul trebuie să specifice condițiile în care prelucrarea este proporțională cu scopurile urmărite. De asemenea, acesta specifică modul în care datele sunt adecvate, relevante și, în ceea ce privește scopurile pentru care sunt prelucrate, se limitează la ceea ce este strict necesar.

Administrația fiscală franceză devine astfel un dispozitiv de control social, sau, după cum l-ar fi calificat Michel Foucault, “un sistem de cunoaștere”. Fiscul va avea astfel posibilitatea să-l cunoască într-un mod cât mai intim pe contribuabil: ce mănâncă, ce bea, ce fumează, cum se îmbracă, ce locuri preferă ș.a.m.d. O intimitate camuflată sub marile principii de drept. În dreptul penal, o relație intimă neconsimțită se numește… viol.

Desigur, francezii se întreabă acum dacă algoritmii ce vor fi folosiți de inspectorii fiscali au scopul de a preveni o infracțiune ce nu s-a comis încă, exact ca in Minority Report, filmul lui Steven Spielberg despre Programul de bază al Diviziei de Anticipare a Crimelor!


[1] Disponibil aici.


Av. conf. univ. dr. Lavinia Tec
Facultatea de Drept, Universitatea de Vest din Timișoara