1,880 citiri

Lăsați-i pe judecători să judece, fără poveri extrajudiciare

I. Misiunea judecatorilor in CASA JUSTITIEI.

1Functia de judecator nu este infailibila. Exercitiul ei este si trebuie sa fie supus examenului profesional si social. In fata acestui exercitiu societatea nu poate sa ramana MUTA, caci, inainte de toate, obiectul exercitiului functiei de judecator il constituie fiinta umana, cu toate atributele sale.

2. Dar, judecatorul si hotararile sale nu trebuie si nu se poate permite sa fie obiectul unor “procese publice” si “judecati fara dosare”, executate, sistematic si agresiv de unele gazete si de anumite posturi de televiziune, cu misiuni de propaganda si de lichidare, slujind, parca, uneori, altor organizatii, institutii si autoritati sau persoane interesate.

3. Puterea judecatoreasca nu trebuie sa aiba nici o asemanare cu cea executiva, bicefala, mai ales, in conditiile actuale, in care, evolutiile factuale din statele Europei, nu mai pun fata in fata o putere executiva, una legislativa si una judecatoreasca, ci prefigureaza o repartizare net bipartida intre puterea judecatoreasca si puterea politica.

4. Astazi, mai mult ca oricand, puterea judecatoreasca trebuie sa fie un singur organism puternic, cu mai multe capete de judecatori, fara asimilati, dezasimilati, detasati, delegati, acoperiti, descoperiti, aserviti, deserviti, dezamagiti, inchipuiti, afiliati, etc., care beneficiaza de aceleasi drepturi economice si onorifice, fara a exercita puterea si responsabilitatea misiunii de judecatori.

5Disfunctiile majore din raporturile interinstitutionale si anumite excese ale puterii executive bicefale, cultivarea publica a unor confuzii privind statutul Ministerului Public, ca institutie de justitie, in raport cu puterea executiva, dar, mai ales, cu puterea judecatoreasca, actiunile concertate de denigrare a judecatorilor promovate de la nivelul cel mai inalt al puterii executive si continuate, ani de-a randul, in tacerea complice a unor institutii si slujbasi ai Autoritatii judecatoresti, au produs dezechilibre structurale in opera de infaptuire a justitiei, incredintata de Constitutie judecatorilor, precum in toate statele civilizate.

Si, toata aceasta cruciada contra puterii judecatoresti s-a desfasurat si s-a manifestat, cu mai multa agresiune, sub ochii maretului M.C.V.-UE si ai supraveghetorilor transoceanici, producand umilinte si nedreptati asupra profesiei unice, daruita de Dumnezeu si de lege, pentru a face dreptate semenilor.

6In aceste vremuri nedorite, judecatorii nu trebuie sa-si uite menirea si puterea pe care o au, nu trebuie sa-si exercite functia sub teama fata de puterea politica, fata de alte autoritati sau institutii “colegiale”, care se vor a sti totul intr-o discretie de fatada.

7. Lasati cariera de judecator curata si plina de virtute numai pentru cei care pretuiesc aceasta misiune dumnezeiasca si se bucura mai mult de satisfactiile morale, decat de orice alte placeri efemere, chiar daca astazi lipsa de scrupule pare a fi drumul cel mai facil si sigur in viata, pe cand virtutea nu aduce decat dezamagiri si, uneori, dispretul celorlalti. Mi se pare semnificativa observatia unui anonim: ”Astazi cinstea este la fel ca o boala rusinoasa si molipsitoare. Toti fug de cel atins de ea, de parca ar avea ciuma. Nerusinarea, tradarea si impostura, domina scena vietii noastre cotidiene, atat in plan orizontal, cat si vertical”.

8. Judecatorii romani au ajuns in stadiul in care, astazi, nu au nevoie de nicio ingerinta externa, institutionala sau politico-diplomatica, sub forme diverse: ambasade, misiuni speciale transoceanice, parlamentari U.E., fara competente in relatia cu puterea judecatoreasca, pentru a-si exercita misiunea.

Dupa cum astazi, Romania nu mai este tara careia, saptamanal, sa i se arate unde-i este locul si cum este aparata, ce trebuie sa faca si cum trebuie sa traiasca, desi puterea politica este, inca servila acestor umilinte ale poporului roman, egal intre cele europene (!).

9. Justitia romana, adica adevarata putere judecatoreasca, nu este “selectiva, abuziva si demonstrativa, executand in pas de defilare pe oponenti”, asa cum se afirma, uneori, in doctrina politicianista si de catre unii analisti, vadit anarhisti, pe baza unor erori judiciare, ori prin inducerea confuziei privind apartenenta la justitie si a altor institutii sau “formatiuni ajutatoare”, ori prezenta la asa zisul “camp tactic” judiciar, generat si valorificat prin descoperitele protocoale bipartite (?!).

10. Judecatorii romani sunt acei slujbasi ai dreptatii care au dreptul de a nu avea toate drepturile politice, sociale si economice, precum ceilalti membrii ai cetatii.

Ei au, insa, “libertatea” unica de a se abtine de la orice si de la toate cele ce ar putea avea o inraurire, cat de mica, asupra statutului lor, a rolului si misiunii incredintate si asupra institutiilor puterii judecatoresti, obligatia de abtinere generala este de esenta functiei de judecator.

11. Judecatorii nu pot admite, ceea ce se afirma deseori in media, ca in Romania orice vorba si, mai ales orice hotarare venita de peste ocean sau de la Bruxelles, este litera de lege si declarata “comoara nationala”. Ei sunt si trebuie sa ramana judecatori romani, fii ai acestui pamant milenar, aflati in slujba dreptatii fata de romani, supusi numai Constitutiei si legilor tarii, traditiilor si culturii poporului roman.

Asa cum am cunoscut eu puterea judectoreasca din interiorul ei, timp de 40 de ani, asa cum o stiu acum, in linii mari, cred ca marea majoritate a judecatorilor au cultura acestor valori, in respectul inaintasilor nostri, al drepturilor fundamentale si al onoarei profesiei.

12. Judecatorii trebuie sa aiba, astazi si in aceste circumstante involute, bolnave de o vadita paranoia politicianista, curajul misiunii sacre, primita, odata cu juramantul de intrare in profesie, si sa nu accepte nciun compromis cu efecte negative in actul de dreptate.

Judecatorii nu trebuie sa uite ca, totdeauna, curajul rupt de virtute, de adevar si de responsabilitate este la fel ca libertatea rupta de libertate si de adevar, cand, cu usurinta se poate trece de la apologia libertatii la apologia ticalosiei, de la apologia curajului la cea a fanatismului si a iresponsabilitatii.

II. Eliberarea judecatorilor de poveri extrajudiciare.

1. Toate acumularile din ultimii ani privind elementele structurale ale instantelor judecatoresti, in frunte cu ICCJ (la care aproape toti judecatorii au fost numiti in perioada 2005-2019), cu privire la competentele stabilite de noile coduri de procedura penala si civila, statutul judecatorilor si cariera lor profesionala, relatiile institutionale si altele, trebuie sa constituie TEME de agenda pentru o reala DEZBATERE intrajudiciara, care sa prefigureze cu responsabilitate, starea reala a justitie infaptuita de judecator si starea jurisprudentei.

2. Experienta de peste 25 de ani privind prezenta utila si profesionala a juristilor-reprezentati Ministerului Public si cei din profesiile liberale (avocati, consilieri juridici, executori judecatoresti, practicieni in insolventa) – pe listele din care se trag la sorti birourile electorale ne permite sa consideram ca a venit timpul ca judecatorii sa fie eliminati din procedurile electorale si din oricare alte activitati extrajudiciare.

Si aceasta in conditiile actuale de o gravitate exceptionala privind infaptuirea justitiei si administrarea acesteia ca serviciu public, marcate in mod special, de:
– presiunea, uneori violenta a puterilor statului;
– modificari/completari frecvente ale legilor de o calitate precara;
– conditii total necorespunzatoare, cu o infrastructura judiciara, primitiva si/sau degradata;
– o criza acuta de personal, judecatori si personalul auxiliar de specialitate;
– o excesiva juridiciarizare a raporturilor sociale, administrative si economice, generand un volum enorm de dosare, cu o incarcatura insuportabila pe judecatori, obiective eludate de ultimii ministrii, de puterea executiva, care, in mod batjocoritor a alocat in bugetul 2020 o finantare de 21% din necesarul pentru instantele judecatoresti (?!)

In mod deosebit, criza de personal este afectata puternic de existenta unui numar de 451 de posturi vacante de judecatori si de 500 de judecatori pensionabili.

3. Asadar, judecatorii trebuie eliberati, de indata, din procedurile extrajudiciare, cu deosebire din cele electorale pentru alegerea presedintelui (art. 16, 18 si 20 din Legea nr. 370/2004), a Senatului si Camerei Deputatilor (art. 11, 13, 13 din Legea nr. 208/20.07.2015) si alegerile administratiei publice locale (art. 25 din Legea nr. 115/2015).

Abrogarea acestor texte printr-o initiativa parlamentara oportuna, i-ar elibera pe judecatori de aceasta povara politico-administrativa extrajudiciara si ar da posibilitatea reala ca reprezentantii Ministerului Public si cei ai profesorilor juridice liberale, precum avocatii, consilierii juridici, practicienii in insolventa, executorii judecatoresti, s.a., sa-si asume, pe deplin, responsabilitatile legale in birourile electorale.

Prof. univ. dr. Marin Voicu
Membru de onoare al Academiei Oamenilor de Stiinta, Presedintele Sectiei de drept international si drept comparat a Academiei de Stiinte Juridice, fost judecator ICCJ, fost judecator CEDO