2,702 citiri

Război în vreme de pace

”Cunoașterea era binele cel mai înalt, adevărul constituia valoarea supremă; tot restul era secundar și subordonat lor. Dar, într-adevăr, încă de pe atunci ideile începeau să se schimbe. Însuși Marele Ford a făcut foarte mult pentru a deplasa accentul de la adevăr și frumusețe către confort și fericire. (…) Ori de câte ori masele puneau mâna pe puterea politică, ceea ce conta era fericirea, mai degrabă decât adevărul și frumusețea. Oamenii mai vorbeau de adevăr și frumusețe, ca și cum ar fi fost bunurile cele mai de preț. Asta până la Războiul de nouă ani. Acest război i-a făcut însă cu adevărat să-și schimbe mentalitatea. Ce rost mai are adevărul, sau frumusețea, sau cunoașterea, când de jur împrejurul tău explodează bombe bacteriologice? Atunci a început să fie întâia oară controlată știința – după Războiul de nouă ani. Atunci s-au arătat oamenii dispuși să li se controleze până și poftele. Totul pentru o viață liniștită. Și de atunci încoace nu facem decât să controlăm. Bineînțeles că adevărul a avut de suferit. Dar fericirea a avut numai de câștigat. ” – Minunata lume nouă, A. Huxley

De la începutul lunii martie, viața s-a schimbat de la o zi la alta. Ultimele două săptămâni parcă au fost suprarealiste, chiar apocaliptice. A început cu suspendarea cursurilor școlare și universitare, apoi a continuat cu panica închiderii orașelor, a epuizării alimentelor de bază, cu suspendarea ședințelor de judecată la instanțe și predarea online a cursurilor universitare. În fine, curând am ajuns în „stare de urgență”. Mai întâi națională, apoi globală și, în sfârșit, personală.

Un virus a infectat și defectat lumea, cu toate regulile ei de funcționare. Un virus a infectat și defectat sisteme economice, politice, sociale, finaciare, bancare. Un virus care nu a ținut cont de granițe, rasă, sex, vârstă, statut, identitate politică, sexuală, religioasă. Un virus pe care nimeni nu l-a anticipat și, deci, nu a manifestat potriva lui. Nici măcar Greta Thunberg, care propaga eco-anxietatea și îi certa pe adulți că „îi fură viitorul” , nu s-a gândit vreun moment că un virus i l-ar putea fura. Un virus care, după ce s-a instalat în aproape întreaga lume, a provocat închiderea granițelor terestre dintre state, a spațiului aerian dintre continente. Probabil că este o premieră la nivel mondial, dar cu siguranță este o permieră în Uniunea Europeană. Europa ridică acum ziduri în fața unui inamic nevăzut. Rând pe rând, statele au decretat stare de urgență.

Instinctul de conservare al fiecărui stat a determinat mai întâi decizia de închidere a granițelor în spațiul european fără frontiere. Deși este în Uniune, acum, în vremea pandemiei, fiecare stat e pe cont propriu, cu banii lui, produsele lui, serviciile lui, cetățenii lui. Numai că România vede tocmai acum, când i s-a trezit instinctul de conservare, că nu a conservat mai nimic din ramurile industriei astfel încât să se poată baza pe producția proprie de alimente, medicamente, echipamente. Aprovizionarea țării noastre depindea într-o proporție semnificativă de produsele din China și alte state membre UE. Apoi, instinctul de conservare al fiecărui stat membru a determinat limitarea sau suprimarea temporară a transporturilor aeriene și rutiere de cetățeni. Transportul de mărfuri se face în condiții dificile. Nu știu cine și ce mărfuri se mai produc în lumea paralizată de virus. În sfârșit, același instinct a determinat decizia de distanțare socială și, în cele din urmă, izolare generală a cetățenilor săi. Mobilitatea oamenilor s-a dovedit a fi factorul principal care a favorizat răspândirea noului coronavirus. Un alt factor a fost utilizarea banilor cash.

Deși e vreme de pace, pare că suntem cu toții în război. Statul e în război cu virusul. Medicii au deschise mai multe fronturi: cu virusul, cu statul care nu le protejează viața și sănătatea la locul de muncă și cu pacienții aroganți. Autoritățile sunt în război cu românii care s-au întors în țară din ”zonele roșii”, cu cei aflați în auto-izolare și în carantină. Oamenii se războiesc între ei, suspectându-se unii pe alții că sunt infectați sau că prezintă un potențial risc de infectare. Omul se războiește cu el însuși. Spălarea de zeci de ori pe mâini după fiecare atingere a unui obiect este semnul unei tulburări obsesiv-compulsive. Suspiciunea că cineva îl infectează, la fel ca și teama că nu va mai avea alimente, dezinfectanți și hârtie igienică, că va fi îndepărtat din societate ori izolat social sau că va muri de foame și mizerie în plină eră a progresului științific, tehnologic și material sunt simptome de paranoia. De asemenea, propagarea unor scenarii apocaliptice îl poate caracteriza pe un om ca suferind de paranoia. Lipsa de încredere în informațiile privind date, cifre, rezultate, statistici, tratamente transmise de autoritățile publice sau de mass-media ori suspiciunea că i se ascunde ceva face parte din același tablou simptomatic pentru paranoia. Cine spune adevărul? Cine minte? Ne dezinformează? Ne manipulează? Ne urmăresc? Și, uite-așa, tot ceea ce ținea de diverse patologii până la instituirea stării de urgență, azi nu mai sunt, ba mai mult sunt comportamente impuse prin forța legii.

Suntem în plină desfășurare a unui război psihologic. Global, cum altfel să fie într-o lume globalizată, dacă virusul ăsta a traversat atâtea frontiere, a închis burse finaciare, corporații transfrontaliere, a anulat campionate mondiale, concerte și alte evenimente culturale, artistice, sportive internaționale, i-a alungat pe emigranți de la frontierele Europei, chiar și pe teroriștii ISIS? A concediat angajați din întreaga lume, i-a despărțit pe oameni, le-a schimbat brusc obicieiurile, le-a afectat drepturile și libertățile, i-a trimis la izolare. Pare a fi în curs de desfășurare un adevărat război mondial împotriva unui inamic invizibil. Dacă nu ni s-ar fi spus că este un virus, am fi crezut că autoritățile sunt afectate de paranoia de vreme ce ne izolează fără ca noi să vedem dușmanul. Dar ele îl văd, îl știu, îl cunosc.

Întâmplător sau nu, evenimentul care a început să transforme radical lumea pe care o cunoșteam până în 2020, a început să ne schimbe viața și gândirea, virusul ”COVID-19” are legătură cu cifrele 9 și 1, aducându-ne aminte de un alt eveniment care a produs modificări profunde la nivel global , ”9/11”. Acum, ca și atunci, mass-media joacă un rol esențial: credem pentru că vedem și auzim (deși, după cum spune Apostolul Pavel în Epistola către Evrei, credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd). Spectatori și actori, deopotrivă, fiind vorba de viața noastră. Acum vom vorbi de viața de după COVID-19, atunci am vorbit despre viața de după ”9/11”. Experții joacă și ei un rol important. Acum, medici, epidemiologi, cercetători, atunci, experți militari, specialiști în geopolitică. Acum ne-am îmbogățit vocabularul cu ”pandemie”, „izoletă„, „contacți”, dar mai ales cu fabuloasa expresie „distanțare socială”, în loc de izolare socială, care, în realitate, descrie condiția de prizonierat sau captiv. Atunci ne-am îmbogățit vocabularul cu ”atentat terorist” și „terorism”. Însă nu ne-am îmbogățit doar vocabularul, ci ne-am umplut mintea. Cuvintele creează gânduri, idei, iar gândirea ne determină trăirea. Mintea noastră este umplută azi cu ”dezinfectanți”, ”mănuși”, ”numărul infectaților”, ”numărul contacților”, ”numărul vindecaților”, ”numărul deceselor”, ”terapie intensivă”, ”carantină”, ”auto-izolare”, ”izolare generală”, ”închidere”. Într-un cuvânt, ”panică”. Știu că panica poate fi simptomul unor patologii, paranoia fiind una dintre ele. Știu că panica poate provoca apariția unor patologii prin scăderea dramatică a imunității, cauzată de reacțiile biochimice provocate de hormoni. Știu că în unele patologii, panica produce chiar moartea. Covid-19 se leagă și de cifrele 2 și 0. În 2002 a apărut epidemia SARS-Cov, în 2012 a fost epdemia de MEERS-Cov, iar în 2020 pandemia de SARS-Cov2 (Covid-19).

Ce schimbări produce acest război?

1. De la mobilitate la izolare

Libertatea de mișcare a oamenilor este grav afectată. Distanțarea socială a pus capăt desfășurării activității la locul de muncă, a pus capăt turismului, a pus capăt consumului de anumite servicii și produse, a pus capăt plăților cash, a pus capăt evenimentelor sportive, culturale, religioase, a pus capăt întâlnirilor dintre noi, oamenii, în carne și oase, ne-a separat sau despărțit, a pus capăt chiar îmbrățișărilor atât de binefăcătoare pentru organismul uman. A pus capăt nunților, botezurilor, înmormântărilor. Evenimente fără contact.

Mobilitatea noastră a înseamnat lărgirea orizontului. Mi-aduc aminte că, în copilărie, orice deplasare în afara orașului meu natal mă îmbogățea la fel de mult ca lectura unei cărți. Descopeream lumea reală cu locuri noi, oameni noi, obiceiuri noi, spre deosebire de lectură, care îmi dezvolta imaginația. Aceeași senzație am avut-o de fiecare dată când m-am deplasat în afara țării. Orice contact uman față în față într-o comunitate mică sau mare te face să te simți… uman.

2. De la izolare la virtualizare

Distanțarea socială a determinat deja virtualizarea vieții. Pentru unii, munca se desfășoară acum online. Universitatea de Vest din Timișoara a implementat de câțiva ani platforma E-learning. Ieri, în premieră, am particpat la prima ședință de senat virtuală, prin aplicația ”Slido” (mai mult am auzit voci, decât am văzut persoane). Anumite servicii de consultanță se pot presta online. Facem turism virtual în alte țări, alte orașe, la muzee, mergem la operă, la teatru sau la cinematograf, în spațiul virtual, citim în bibiloteci virtuale. Mi se pare chiar ciudat că în aceste momente de distanțare socială ne apropiem prea mult, nepermis de mult de ecrane. Dintr-o dată am fost inundați cu linkuri spre muzee, biblioteci virtuale și concerte sau spectacole cu acces gratuit. Mobilitatea fizică este înlocuită cu augmentarea capacității umane prin virtualizare.

Cumpărăturile le facem online, fără să existe riscul infectării cumpărătorilor și vânzătorilor, în absența contactului uman. Plățile se fac online, fără să existe riscul infectării, de vreme ce nu avem contact cu bancnotele sau monedele.

Suntem izolați social, dar totuși conectați virtual. Cel mai consumat produs în această vreme de izolare socială este ”internetul”. Câte miliarde de consumatori poate suporta rețeaua de internet, nu aș ști să răspund, dar am înțeles de la comisraul european însărcinat cu Piața Internă, Thierry Breton, că există pericolul ca infrastructura digitală să cedeze în urma suprasolicitării în această perioadă[1]. Iar închiderea spațiului virtual, care ne augmentează capacitățile umane, ar echivala cu o altă schimbare a modului de viață la care tocmai ne adaptăm.

Până nu demult ni s-a spus că dependența de device-uri sau ecrane afectează grav sănătatea, modul de gândire și comportamentul uman. S-a schimbat paradigma?

Până nu demult, izolarea sau retragerea era simptomul unor patologii. S-a schimbat paradigma?

3. De la distanțare socială la automatizare

Distanțarea socială merge în direcția înlocuirii oamenilor cu roboții. Roboții nu se înbolnăvesc, nu îi pot contamina pe alții, nu au nevoie de asistență medicală și socială, nu se revoltă, sunt programați și manipulați conform programului. Totuși, programarea și manipularea lor presupune intervenția umană.

Cumpărărurile se fac online. Am observat că e aglomerație mare la cumpărturile online de vreme ce timpul de livrare a comenzii se dublează de la o zi la alta.

Dronele circulă deja pe străzi, în unele țări, în unele orașe. În această vreme ”le vorbesc” oamenilor despre pericolul deplasării în spații publice, colectează informații de tot felul, le livrează tot felul de produse: de la mâncare până la bombe, bombe de tot felul, după cum am văzut în războaiele din Orientul Mijlociu.

4. Egali, dar totuși inegali

În era egalității în drepturi de tot felul, accesul la serviciile de asistență medicală va fi limitat, restrâns sau chiar suprimat. Deci, vom asista la inegalități sau discriminări. Lipsa infrastructurii medicale – aparatură medicală, echipamente, medicamente, teste și spitale – și lipsa resurselor umane – acum simțim acut cum ne afectează exportul de materie cenușie, migrația, având în vedere câți medici și aistenți medicali au părăsit țara – se restrânge considerabil accesul la servicii medicale. Asistăm azi la un atentat grav la sănătatea membrilor corpului medical prin lipsa de echipamente de protecție. Ce altceva poate fi mai evident pentru colapsul sistemului medical decât faptul că atâția medici și asistenți medicali sunt infectați? Că se închid secții întregi din spitale din caza contaminării? Ce decredibilizare mai mare a sistemului medical se poate produce în ochii beneficiarilor sistemului de sănătate publică sau privată decât infectarea celor care se află în prima linie a războiului cu acest virus, a celor care au misiunea de a-i trata și vindeca pe cei bolnavi?

Accesul la testarea prescrisă de Organizația Mondială a Sănătății este rezervat doar celor care ajung la spital cu sănătatea deteriorată sau ”contacților” celor înregistrați deja ca fiind pozitivi la Covid-19. În rest, Dumnezeu cu mila! Unii la mila medicilor, alții la mila Domnului!

5. Știința, ideologia și mass-media

În contextul în care Organizația Mondială a Sănătății recomandă testarea în scopul izolării celui infectat este de neînțeles distanțarea socială fără testare. Numai testarea poate permite izolarea gripei sezoniere sau a altor gripe de Covid-19. OMS nu a recomandat închiderea granițelor pentru a împiedica răspândirea noului coronavirus, nici distanțarea socială, ci testarea. Dimpotrivă, OMS a spus că închiderea granițelor și a școlilor nu va rezolva criza sanitară pe care o traversăm. Nu recomandă izolarea socială în aceste moduri pentru că unul dintre cei mai mari experți în coronavirusuri, italianul Carlo Urbani, a acceptat să meargă în Vietnam în 2003 pentru a combate epidemia de SAARS[2]. S-a luptat cu guvernul de la Hanoi să-l convingă să instituie carantina asupra întregii țări și a reușit. Când a crezut că epidemia s-a sfârșit, a colectat material pentru examenul virusologic și a zburat spre Bangkok, la o întâlnire cu epidemiologi americani. În timpul zborului, în câteva ore, starea lui de sănătate s-a deteriorat atât de grav încât la scurt timp de la aterizare a fost internat urgent la terapie intensivă, unde a și decedat. În timpul zborului a reușit să scrie toate stările prin care trecea, iar când medicii americani au dorit să-l întâlnească, el a spus: ”să nu avem contact”. Acum, însă, statele nu testează, ci prezumă, suspectează. Prezumă că toți cei veniți din zone roșii sunt purtători ai virusului. Îi suspectează că sunt purtători ai virusului pe toți cei care au venit în contact cu cei din ”zone de risc” sau cu cei infectați deja. Pe baza acestei prezumții oamenii sunt trimiși în carantină sau la auto-izolare. Astfel apare contestarea regulilor impuse de medici, în absența certitudinii infecției în organism.

În ceea ce privește statisticile cu care suntem bombardați în fiecare zi, trebuie să știm că de marja de eroare depinde rezultatul măsurătorilor. În condițiile în care cei prezumați a fi infectați nu sunt testați, în condițiile în care nu este testată întreaga populație, este posibil ca orice previziune privind numărul infectaților și al deceselor să fie eronată și să creeze panică în mod nejustificat și măsuri legale nejustificate.

Testarea ar ajuta la evitarea aglomerăii în camerele de urgență a secțiilor de terapie intensivă, a panicii și fricii de necunoscut.

Informațiile privind modalitatea de contaminare sunt contradictorii. De curând am aflat că nu ne putem contamina intrând în contacte cu obiecte, ambalaje, coșurile pentru cumpărături. Cu toate acestea ni se spune să ne spălăm des pe mâini, să purtăm mănuși să ne dezinfectăm cu dezinfectanți pe bază de biocid. Până nu demult știam că spirtul este bun dezinfectant, iar acum aflăm că nu e.

Cu privire la medicație, în urmă cu o lună de zile a apărut pe site-urile anti-mainstream informația că fosfatul de chlorochină s-a dovedit a fi eficace în tratamentul pneumoniei asociate cu Covid-19[3]. La noi, abia ieri a apărut informația că ”Institutul Matei Balș” recomandă Tamiflu (fosfat de oseltamivir, contestat chiar de unii medici și cercetători din cauza efectelor secundare) , Kaletra (lopinavir sau ritonavir, folosit în terapia împotriva unor virușilor SARS,MERS, HIV) și Chloroquine (folosită împotriva malariei). Azi, paracetamolul nu mai este vedeta. Un medic celebru rus, Alexander Chuchalin, membru al Academiei Ruse de Științe, recomandă pentru aerosolii, curățarea eficientă a sinusurilor și a zonei orofaringiene cu apă cu sare pentru eliminarea mucozităților[4]. În cazul pneumoniei asociate cu Covid -19, recomadă Berdoal, Salbutamol sau Ventolin (medicație folosită în schema clasică pentru penumonii), Remdesivir și expectoranți ca ACC sau Fluimucil. Totodată, acesta spune că medicamentele din gama corticosterozizilor precum prednison, metilprednisolon, dexametazonă, betametazon favorizează replicarea rapidă a virusului. Același medic afirmă că au apărut două noi pneumonii: pneumonia cauzată de e-țigări (țigările electronice), care a provocat decesul câtorva mii de adolescenți în SUA, depistați cu sindromul de detresă respiratorie, și pneumonia asociată Cobid-19 în care apare același sindrom.

În orice caz, de vreme ce România se confruntă de ceva timp cu epidemii de rujeolă și scarlatină, iar acum cu pandemia COVID-19, contextul refuzului părinților de a-și vaccina copiii, în așteptarea unei hotărâri CEDO privind vaccinarea obligatorie[5], adoptarea legii vaccinării obligatorii este mai mult decât previzibilă. Probabil că, în contextul luptei cu acest virus global, Organizația Mondială a Sănătății, care manipulează date, cifre, statistici, care are experți, va primi noi competențe sau puteri sporite în materia politicilor de sănătate publică la nivel mondial. Această organizație a declarat pandemia, o gestionează de la distanță, sugerând testarea tuturor cetățenilor, și tot ea o va rezolva, fără îndoială, mai devreme sau mai târziu. La o criză sanitară globală, prescripția sau soluția este tot globală.

6. În intimitate, dar totuși sub control

Starea de urgență națională și acum aproape globală ne-a trimis pe toți în izolare în locuri mai mult sau mai puțin confortabile. Asistăm acum la ceea ce am văzut că se petrecea în China: supraveghere și control la domiciliu. Israelul îi urmărește pe cei bolnavi prin supravegherea telefoanelor și a dronelor. Măsurile sunt impuse de siguranța publică și sănătatea publică. Dacă în ianuarie ne speriam de filmulețele din categoria horror, difuzate la televizor sau distribuite pe internet, rețele de socializare sau wapp, despre modul în care autoritățile chineze interveneau pentru a gestiona criza sanitară – răpirea de pe stradă, dizlocarea brutală din domiciliu, despărțirea brutală de membrii familiei -, îi criticam pe chinezi pentru sistemul totalitar utilizat la combaterea epidemiei și ni se păreau scene desprinse din filme scince-fiction, departe de lumea în care ne aflăm noi, cei liberi, cu drepturile și libertățile noastre, acum vedem că aceste scenarii se întâmplă în țările democratice, cu valori liberale. Pentru că epidemia a devenit pandemie și pentru că pandemia nu ține cont de regimul politic. Îl virusează.

Ceea ce unora li se părea că ține de teoria conspirației, fiind considerați paranoici, azi, acum, supravegherea și controlul social își găsesc locul în legi, modificându-ne viața privată. Anxietatea patologică din trecut, considerată a exista doar pe tărâmul imaginației, a devenit azi posibilă din punct de vedere tehnic și legal. Influența algoritmică secretă asupra comportamentului uman evoca până nu demult teoria conspirației, iar acum 100-200 de ani ar fi permis internarea într-un ospiciu a celor diagnsoticați cu paranoia pentru că pretindeau că aud voci fără să vadă oameni, au fire, cabluri conectate în capul lor (Elon Musk dezvoltă deja un program de implant cerebral[6]), sunt urmăriți peste tot, în orice moment, că văd ochii din cer (drone sau sateliți).

Sistemul de supraveghere Gorgon Stare, folosit în zăboiul din Irak, este un sistem de supraveghere aeriană care folosește drone sau avioane pentru a transporta camere masive în scopul observării zonelor foarte întinse[7]. Imaginile de pe camerele de luat vederi sunt alimentate, la rândul lor, de programe de calculator care permit analiștilor să urmărească suspecții. Gorgon Stare a fost dezvoltat pentru a perturba atacurile din Irak cu dispozitive explozive improvizate. Scriitorii avizați ne-au avertizat deja despre modul în care sisteme similare sunt folosite acum de agențiile de informații, departamentele de poliție și companii – cu consecințe dramatice. Algoritmii ar putea urmări mașini individuale sau persoane de-a lungul timpului și chiar evidențiază activitatea de conducere suspectă pentru investigații suplimentare.

Controlul social se realizează acum prin canale de informații cu ajutorul tehnologiei moderne de comunicare. Experiența Chinei în lupta cu noul coronavirus cu ajutorul controlului social, atât de apreciată de Organizația Mondială a Sănătății și președintele SUA, devine, în caz că nu a devenit deja, experiența altor state. Monitorizarea vieții private s-a extins la libertatea de exprimare. Anumite obiceiuri precum circulația în spații publice la anumite ore, comentariile pe rețelele de socializare prin care se pun la îndoială informațiile livrate de autorități referitoare la Covid-19 sau la măsurile de combatere a virusului au fost incriminate.

Într-o lume în care, după cum explică J. Sconce, futuriștii din Silicon Valley promit că ”difuzarea gândirii și implantarea gândurilor”, nu este surprinzător faptul că indivizii se potrivesc acut cu potențialul invaziv al mașinilor, rezonabil și perspicace, chiar dacă prezintă și simptome de schizofrenie[8]. Rămâne totuși un mare mister modul în care o persoană delirantă din punct de vedere tehnic în urmă cu două sute de ani a reușit să descrie ceva care încă nu era real, mai degrabă decât ceva ireal, așa cum se presupunea la vremea respectivă.

Intimitatea devine captivitate. Iar în captivitate, acum, se poate dezvolta foarte ușor tehno-paranoia prin politica electronică, politica de comunicare a informației, politica psihozei. După cum a observat A. Hess, forma prevalentă de astăzi a paranoiei online este o abordare ciudat „întâmplătoare”, care este „mai puțin despre a avea convingeri decât despre a vă distra”, o stare de spirit infuzată de „ironie și nonșalanță”[9]. Întâmplător sau nu, sunt foarte distrați în mod gratuit în această vreme cu tot felul de tururi virtuale ale muzeelor, pentru care altă dată plăteam scump, plăteam călătorii în străinătate exclusiv pentru obiective culturale. Până nu demult ni s-a spus că ”studiile” au demonstrat că utilizarea tehnologiei moderne de comunicare provoacă dependență asemeni unui drog, produce „zombificare”. Azi e pe cale să devină pentru o perioadă de timp singurul mod în care ne informăm, comunicăm și ne distrăm. Azi e sănătos, nu mai e dăunător.

Astăzi, teama de contagiune justifică restrângerea sau suprimarea de către guvernele lumii a drepturilor și libertăților propriilor cetățeni. Puterile lor asupra cetățenilor lor sunt aproape totale.

7. Umani, dar totuși dezumanizați

Izolarea socială în această vreme are un impact major asupra economiei drepturilor și libertăților noastre. S-ar putea ca efectele acestei distanțări sociale să fie mult mai grave decât efectele noului coronovirus. Distanțarea socială a concediat milioane de angajați, a închis miloane de companii, a modificat comportamanetul uman, al statelor, e pe cale să paralizeze aprovizionarea cu alimente și medicamente și provoacă panică, depresie, crize personale și familiale.

Distanțarea socială va determina digitalizarea muncii, digitalizarea monedei, utilizarea inteligenței artificiale la alt nivel decât până acum, digitalizarea și virtualizarea vieții noastre.

Cum se împacă digitalizarea și virtualizarea cu omul creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu? Omul ”încarnat” tinde să devină pentru ceilalți o ”icoană”, așa cum au anticipat filmele scince-fiction. Conceptul de ”persoană umană” se va schimbă radical. Într-o anumită logică a Apocalipsei Apostolului Ioan, aș fi tentată să spun că după această criză vom trecem la next level, ”icoana” lui Dumnezeu.

***

Se schimbă vremurile, se schimbă obiceiurile, se schimbă viața, se schimbă Dreptul.

În loc de concluzii

1. Paradoxurile progresului modern

Două sau chiar trei paradoxuri ale progresului sunt evidente în vremea pandemiei: 1) ne plictisim și ne simțim deprimați într-o epocă în care ne bucurăm de un confort pe care generațiile anterioare nu l-au avut; 2) ne cuprinde panica la gândul că nu vom avea ce mânca în timp ce câteva milioane sau miliarde de tone de mâncare se aruncau la gunoi, până nu demult; 3) virusul a atacat chiar țările și locurile renumite pentru grija exagerată a omului față de propriul corp, de igiena corporală și pentru producția de medicamente și dezinfectanți.

2. P³: Pandemia, panica, paranoia

De la pandemie putem trece ușor la panică și de acolo nu mai e decât un pas spre paranoia. Numai că testul acesta al rezistenței psihicului uman și al obedienței în vremea pandemiei poate avea rezultate imprevizibile. Teama de necunoscut – cât va dura această criză, starea de urgență, restricțiile drepturilor și libertăților, ce ne așteaptă după sârșitul pandemiei – riscă să devină o putere generatoare de haos.

Biblia ne arată că omenirea a supraviețuit altor mari epidemii. Așa că omenirea va supraviețui. Însă va fi o schimbare de paradigmă la nivel global.

3. Trăim așteptând

În timpul ciumei, cetățenii orașului Oran din romanul Ciuma, scris de Albert Camus, trăiau așteptând. Acum, noi trăim așteptând.

Covid-19 este adevăratul test al globalizării, europenizării, al suveranității naționale. Răspunsul la o criză globală mai întâi sanitară, apoi economică, financiară, bancară și, în sfârșit, politică și socială va fi și mai multă globalizare sau mai multă suveranitate națională?

Covid-19 este adevăratul test al familiei și al comunității. Vor fi mai multe divorțuri, se vor restaura familiile aflate în prag de prăbușire înainte de criză?

Covid-19 este adevăratul test al psihicului uman, pentru homo globalus. Cât timp poate rezista în izolare, în peșteră?

4. Roagă-te, postește și iubește!

Răspunsul la criza sanitară – Marea Pandemie, care tinde să devină Cea Mai Mare Depresiune, mai mare decât Marea Depresiune din 1929-1933 care a precedat cel De-al Doilea Război Mondial – prin care trece societatea noastră materialistă poate fi de natură spirituală. În fața știrilor alarmiste, a apocalipsei care se propagă acum pe toate canalele – virusul trăiește în aer 8 ore, 4 ore pe suprafețe de lemn și metal, 2 ore in materiale textile, vor fi milioane de morți – ar trebui să ne preocupăm de igiena sufletului înainte de a ne lua rămas bun cu toții, îniante de Marea Despărțire[10]profețită de unii și de alții. La urma urmei, sunt două feluri de oameni, după cum scrie C.S. Lewis: ”unii care îi spun lui Dumnezeu: «Facă-se voia Ta» şi alţii cărora Dumnezeu le spune «Facă-se voia ta».“

Avem încă libertatea să ne rugăm acasă pentru izbăvire, pentru îndurare, pentru sănătate, pentru iertarea păcatelor. Probabil că va fi primul Paște în care nu vom avea contact cu preotul, cu alți credincioși, nici măcar cu membrii familiei lărgite, cu părinții și bunicii noștri sau cu frații și surorile noastre de peste graniță. Va fi o experiență inedită să ne identificăm cu Isus Hristos, părăsit, abandonat de ucenicii săi, de prietenii săi la Crucificare. Probabil că pentru unii va fi primul Paște în care nu se vor putea spovedi direct la preot sau călugăr și va trebui să o facem direct înaintea lui Dumnezeu. Probabil că va fi primul Paște în care fiecare, acasă, va rupe o bucățică de pâine și va lua un pahar de vin să se împărtășească, în mod simbolic, cu trupul și sângele Mântuitorului. Dacă ni s-a interzis accesul în biserică, nu ni s-a interzis încă să-L invităm pe Dumnezeu în casele noastre, dar mai ales în sufletele noastre.

Putem alege să postim, mai ales că suntem deja în Postul Paștelui. Trăim o experiență interesantă a postului în pustiu, o experiență pe care a trăit-o Isus Hristos timp de 40 de zile. Ne aflăm într-un mare pustiu în această vreme, la propriu și la figurat.

Putem să iubim. Să-i iubim pe aproapele nostru și pe dușman. Putem încă să ne manifestăm iubirea în diverse moduri, chiar fără îmbrățișări și sărutări. Putem să redescoperim ce înseamnă să iubim natura, muzica, poezia, mișcarea la domiciliu. Iubindu-i pe cei apropiați putem învăța lucruri noi pe care să le facem împreună sau putem relua obiceiuri vechi.

Stă în puterea noastră decizia de ne pune în ordine viața, relațiile pe verticală și orizontală.

Rugăciunea, postul și iubirea fac mult bine trupului, sufletului și minții. În vreme de război avem nevoie de multă pace înlăuntrul nostru, pe care să o răspândim în jurul nostru. Pacea și bucuria, la fel ca un virus, îi poate contamina pe ceilalți.

Nu știm dacă mai avem timp pentru toate acestea. Tocmai au anunțat la știri că virusul plutește în aer 8 ore. E stare de urgență afară, e stare de urgență în interiorul nostru. O luptă pentru supraviețuire psihică, fizică, emoțională, materială și spirituală aici, o luptă pentru salvarea sufletului dincolo.

Cât suntem încă aici, vă spun: ”Bine ați venit în minunata lume nouă: lumea contactless!”


[1] Disponibil aici;
[2] Disponibil aici;
[3] Disponibil aici, care face trimitere la studiile unor cercetători chinezi privind tratamentul pneumoniei asociate cu Covid-19.
[4] Disponibil aici.
[5] Disponibil aici.
[6] Disponibil aici.
[7] A se vedea J. Askonas, All activities monitored, publicat în The New Attlantis, dipinibil aici.
[8] A se vedea J. Sconce, Technical Delusion: Electronics, Pwers, Insanity, Duke University Press, 2019, disponibilă aici.
[9] A.Hess, They Kinda Want to Believe Apollo 11 Was Maybe a Hoax, în New York Times, dispinibil aici.
[10] Aluzie la ”Marea Despărțire”, povestea alegorică scrisă de C.S. Lewis, despre călătoria din Iad până în apropierea Raiului. „La urma urmei, sunt două feluri de oameni: unii care îi spun lui Dumnezeu: «Facă-se voia Ta» şi alţii cărora Dumnezeu le spune «Facă-se voia ta».“-este cheia acestei cărți.


Av. conf. univ. dr. Lavinia Tec
Facultatea de Drept, Universitatea de Vest din Timișoara