2,439 citiri

Valeriu Stoica: Fără muncă și creativitate nu se poate depăși nicio criză

Alina Matei
Alina Matei
Valeriu Stoica

Alina Matei: Mulțumesc, stimate domnule profesor Valeriu Stoica pentru timpul acordat cititorilor JURIDICE.ro. A venit peste noi Coronavirusul. Cum a găsit omenirea?

Valeriu Stoica: Se știe de la Nassim Nicholas Taleb că orice lebădă neagră nu își notifică apariția și nici nu anunță cât de mare este. Pandemia care cutremură întreaga lume este o lebădă neagră, cea mai mare din acest secol. Nimeni nu a prevăzut-o și cei mai mulți nu sunt pregătiți pentru ea.
Numai cei care au o credință puternică nu se sperie de nicio lebădă neagră, nu pentru că ar cunoaște momentul sosirii ei, ci pentru că nu au trufia de a pretinde că știu totul. Fără a ignora beneficiile rațiunii, aceștia nu îi supralicitează forța, îi cunosc limitele și nu au iluzia atotputerniciei omului. Credința puternică nu este fatalism; dimpotrivă, întemeiază rezistența în fața imprevizibilului, capacitatea de adaptare în fața invincibilului și curajul de a înfrunta vitregia vremurilor.
În orice rău este însă și un bine. În împrejurări grele se consolidează sentimentele de prietenie, de empatie, de solidaritate, se remodelează paradigma de înțelegere a lumii și se naște dorința de a ne cunoaște mai bine pe noi înșine, de a stabili ierarhia firească a valorilor și de a ne reașeza modul de viață pe temeiul acestor valori. Avem astfel șansa să devenim mai buni. Mă gândesc în special la cei tineri, care nu s-au confruntat până acum cu mari dificultăți, cu întâmplări distrugătoare la scara întregii specii umane. Sper că tinerii vor putea descoperi binele în acest rău care ne-a cotropit , mai întâi insidios, iar apoi în mod direct, în valuri succesive, tot mai ample. Mai sper ca noi toți să nu uităm ce ni se întâmplă acum, nu pentru că vom putea să prevenim sosirea unei noi lebede negre, ci pentru a fi mai pregătiți să o înfruntăm.

Alina Matei: Coronavirsul a condus la instituirea stării de urgenţă, nu doar la noi în ţară. Asta presupune resetarea: staţi acasă în loc de mergeţi unde vă era treaba. Problema nu ar fi statul acasă, ci faptul că pentru o bună parte din avocaţi, statul acasă nu a adus după sine şi lucratul de acasă. Ce ar putea face avocaţii în această perioadă?

Valeriu Stoica: Toate profesiile au fost lovite de pandemie, într-o mare sau foarte mare măsură. Liber-profesioniștii, inclusiv avocații, sunt printre cei mai afectați, deoarece proiectele de investiții sunt amânate sau suspendate, instanțele judecătorești și-au întrerupt activitatea, recesiunea va fi probabil cea mai dură din ultimii 70 de ani. În aceste condiții piața serviciilor prestate de liber-profesioniști se va reduce dramatic, iar veniturile acestora se vor diminua în consecință. Oricum, față de sacrificiile pe care le fac medicii în aceste zile, efectele pandemiei suferite de liber-profesioniști au o dimensiune suportabilă

Alina Matei: Între temeri şi spaime, viaţa avocaţilor e grea. Cum îi va schimba pe avocaţi/societăţile de avocaţi această forţă numită Coronavirus care i-a zguduit realmente?

Valeriu Stoica: Vor fi oportunități noi, dar nu toate vor fi pentru toți cei care exercită o profesie liberală. O oportunitate comună este „lucratul de acasă”, cum spuneți dumneavoastră, ceea ce înseamnă mai mult timp petrecut în ambianța familială, acomodarea cu societatea digitalizată, economii la cheltuielile de transport, economie de timp, pentru cei care erau obligați să și-l risipească în traficul infernal din București.
Multe oportunități comune, de care se vor bucura însă mai ales cei tineri, care au o formație adecvată, vor fi generate de digitalizarea celor mai multe domenii de activitate, inclusiv a instituțiilor juridice și a altor instituții publice.
Apoi, dincolo de efectele negative sub aspectul scăderii veniturilor pentru aproape toate profesiile ( vor fi și unii care vor câștiga mai mult, dar asta este altă poveste), este un bun prilej de reflecție pentru a vedea mai bine raportul firesc între componentele materiale și cele spirituale care determină calitatea vieții fiecăruia dintre noi.

Alina Matei: Avocaţii dacă se uită la magistraţi, care îşi primesc indemnizaţiile întregi, îşi amintesc în mod sigur de timpurile deloc îndepărtate în care onorariile avocaţiilor erau reduse de judecători pentru că aşa scria în Codul de procedură civilă. Va schimba această epidemie relaţia avocaţi – judecători măcar sub acest aspect al onorariilor avocaţiale?

Valeriu Stoica: Invidia cauzează ulcere de tot felul. Avocați nu trebuie să-i invidieze pe magistrați; fiecare profesie are beneficiul și tributul ei. Pe de altă parte, magistrații trebuie să înțeleagă specificul profesiei de avocat. Numai neînțelegerea acestui specific poate explica, dar nu poate justifica reducerea cheltuielilor de judecată pe considerentul că justițiabilul putea să-și angajeze avocat din localitatea unde este situată instanța, iar nu din altă localitate. Nejustificată este și reducerea cheltuielilor de judecată fără a se face distincție între volumul serviciilor avocațiale în dosare simple și în cele complexe, în care lucrează echipe de avocați cu specialități diverse și cu experiență deosebită. Tot această neînțelegere determină ignorarea cererilor de lăsare mai la urmă a unui dosar, cu motivarea orgolioasă că avocatul nu ales bine instanța la care să meargă mai întâi în ziua respectivă. Un ultim exemplu: refuzul unei prime cereri de acordare a unui termen pentru lipsă de apărare ca urmare a imposibilității de prezentare a avocatului, dovedită cu acte medicale, este întemeiat de unii judecători pe argumentul că trebuia să se asigure substituirea, deși, cum se știe, contractul de asistență juridică are un accentuat caracter intuitu personae.

Alina Matei: Care este opinia dumneavoastră legată de acţiunile întreprinse de organele profesiei de avocat până acum, respectiv de a trata avocatul ca şi un contribuabil?

Valeriu Stoica: Avocații chiar sunt contribuabili; adică plătesc impozit pe venit. Nu puțini dintre ei colectează TVA pentru bugetul de stat. Mai ales societățile de avocați creează locuri de muncă, întrucât au nevoie de personal de suport specializat pentru compartimentele financiar-contabile, de secretariat, de IT, administrative etc. Pe lângă plata salariilor, se alimentează bugetul de asigurări sociale și bugetele caselor de sănătate. Așadar, ca orice contribuabili, avocații sunt îndreptățiți să ceară statului sprijin în situații excepționale, cum este starea de urgență.

Alina Matei: Dacă o profesie importantă – cum sunt avocaţii – au cerut sprijinul statului, oferind ea, ca profesie, măsurile de care vorbeam înainte, înseamnă că se aşteaptă să rămânem la pământ multă vreme?

Valeriu Stoica: Nu e bine să rămânem la pământ. Omul are șansa poziției verticale, iar avocatul este și el …om. Disperarea, dezamăgirea, depresia nu sunt stări pentru avocați. Ei sunt luptători, pot învinge, mai devreme sau mai târziu, chiar și dificultățile cele mai mari. Ceea ce nu înseamnă că pot fi ignorați când se luptă cu aceste dificultăți.

Alina Matei: Instituţia forţei majore, atât de des menţionată în contracte, va fi mai bine înţeleasă de jurişti după ce va trece această perioadă?

Valeriu Stoica: Da, pentru că înțelegi mai bine din viață, decât din cărți. Ca urmare a unei asemenea experiențe de viață se poate distinge mai bine între forța majoră, cazul fortuit și impreviziune. Cel mai important, se poate înțelege că forța majoră nu împiedică orice activitate socială, astfel încât invocarea ei trebuie să se facă în mod judicios, adică numai în acele cazuri în care pandemia acționează nu doar imprevizibil, ci și absolut invincibil. Abuzul invocării forței majore poate compromite și activitățile de care comunitatea are cea mai mare nevoie în asemenea împrejurări excepționale.

Alina Matei: Cum s-ar putea descreşte efectele pe care deja Coronavirusul le-a produs?

Valeriu Stoica: Nu am bagheta magică. Știu însă că fără muncă și creativitate, fără strategii coerente, fără lideri responsabili în structurile private și în cele publice nu se poate depăși nicio criză.

Alina Matei: Cât timp credeţi că va mai dura această perioadă?

Valeriu Stoica: Nu sunt Nostradamus. Totuși, istoria pandemiilor arată ele nu țin mai mult de câteva luni. Problema reală este ce a învățat România din aceste circumstanțe dramatice și ce va face după ce trece pandemia. Sunt românii capabili să-și regândească modelul național, sunt ei în măsură să contribuie la elaborarea unui nou model european?

Alina Matei: Dumneavoastră ce învăţăminte aţi tras până acum din tranziţia spre o lume nouă?

Valeriu Stoica: Lumea se schimbă mereu. Trecem de la o tranziție la alta. Fundamentale rămân valorile, principiile și sentimentele: libertatea și responsabilitatea, credința, speranța și iubirea, simțul moral și binele, adevărul și dreptatea, bunătatea și solidaritatea, curajul și generozitatea. Iar matca în care toate acestea își găsesc adăpost de curgerea vremii este rațiunea umană ca reflex al rațiunii divine. Omenirea există încă pentru că aceste valori, principii și sentimente, adăpostite în matca rațiunii, nu au pierit. Dacă le păstrăm și le transmitem generațiilor viitoare, împreună cu matca lor ocrotitoare, nici România, nici Europa, nici lumea nu vor pieri.

Alina Matei: Un mesaj, vă rog, pentru cititorii J.

Valeriu Stoica: Cultura juridică are nevoie nu numai de legislatori, doctrinari și de practicieni, ci și de mesageri, adică de edituri, reviste, site-uri și de profesioniștii care le dau excelență. JURIDICE.ro este de mulți ani un asemenea mesager.

Alina Matei: Mulţumesc pentru că aţi stat de vorbă cu mine!

Valeriu Stoica: Multă sănătate!