1,230 citiri

Revolta drepturilor și libertăților sau revolta naturii?

Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui. Naşterea îşi are vremea ei, şi moartea îşi are vremea ei; săditul îşi are vremea lui, şi smulgerea celor sădite îşi are vremea ei. Uciderea îşi are vremea ei, şi tămăduirea îşi are vremea ei; dărâmarea îşi are vremea ei, şi zidirea îşi are vremea ei; plânsul îşi are vremea lui, şi râsul îşi are vremea lui; bocitul îşi are vremea lui, şi jucatul îşi are vremea lui; aruncarea cu pietre îşi are vremea ei, şi strângerea pietrelor îşi are vremea ei; îmbrăţişarea îşi are vremea ei, şi depărtarea de îmbrăţişări îşi are vremea ei; căutarea îşi are vremea ei, şi pierderea îşi are vremea ei; păstrarea îşi are vremea ei, şi lepădarea îşi are vremea ei; ruptul îşi are vremea lui, şi cusutul îşi are vremea lui; tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei;iubitul îşi are vremea lui, şi urâtul îşi are vremea lui; războiul îşi are vremea lui, şi pacea îşi are vremea ei.”
(Eclesiast, cap. 3)

În temeiul libertății de circulație a persoanelor și lucrătorilor, ne-au plecat din țară cercetătorii și cadrele medicale (medici, asistenți, infirmieri), fără ca guvernanților sa le pese. Acum, tocmai ei ne lipsesc.

Au plecat cei tineri, lăsându-și în urmă părinții și bunicii. Acum, tocmai aceștia mor. Au fost voci care discutau eutanasie. Acum, fără nicio lege, eutanasia va exista, căci ce altceva va fi triajul celor vârstnici și al celor cu dizabilități fizice și psihice?

Au plecat atâția nemulțumiți de traiul din Romania. Acum, o parte dintre ei s-au întors. Guvernanților nu le-a păsat de nevoile lor înainte de a pleca, dar le-a păsat de dreptul lor de vot la alegeri. Parlamentarilor nu le-a păsat de ei când au plecat, iar acum guvernul liberal are pe cap 1 milion de șomeri in plus.

Au fost uciși milioane de copii prin avort, în temeiul dreptului femeii de a dispune de sine însăși, pe care România nu i-a plâns. Dar această statistică a morții nu a fost știre pentru mass-media, nicio preocupare pentru politicieni. Iar acum România deplânge la și în fața televizorului moartea celor peste 100 de vârstnici.

Au crescut salariile medicilor și asistenților, fără să se investească în infrastructura spitalelor. Iar acum medicii și asistenții dau bir cu fugiții tocmai din cauza lipsei infrastructurii. Unii au jefuit, iar acum alții donează să acopere jaful.

S-a protestat în stradă pentru creșteri salariale, dar nu pentru efectivitatea obligației statului de a lua măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice. Iar acum, sunt condamnați la moarte bolnavii spitalizați, cu tot cu personalul medical.

Condamnații s-au plâns la CEDO de condițiile de detenție, iar CEDO a condamnat România pentru încălcarea art.3 al Convenției privind dreptul de a nu fi supus unui tratament degradant. Dar oamenii liberi nu s-au plâns la CEDO de tratamentul dregradant din spitale.

Condamnații s-au plâns la CEDO de condițiile detenție, iar acum suntem cu toții în închisoare, fără vreo condamnare și fără să ne plângem de ”tratamentul de gradant” la care suntem supuși, oricât de confortabile ar fi ”închisorile”.

Ne-am plâns la CCR de neconstituționalitatea prevederilor legale referitoare la interceptare și supraveghere, iar acum o banală aplicație telefonică ne va supraveghea pe toți.

Am luptat pentru egalitatea în drepturi, iar acum suntem inegali în fața virusului. Unii sunt mai rezistenți fizic, altii, nu. Unii sunt mai rezistenți psihic, alții, nu. Unii sunt mai rezistenți spiritual, alții, nu. Criteriile de selecție sunt: rezistența fizică, pishică și emoțională, vederea și auzul spiritual.

Am făcut din închinarea în biserici spectacole grandioase, pompoase, mediatizate pe toate canalele, iar acum bisericile sunt goale și deplângem asta la și în fața televizorului.

Am făcut din evenimentele private (nunți, botezuri, înmormântări, zile de naștere) evenimente publice, mediatizate, iar acum sunt strict private, cu minim 8 persoane.

Ne-am închinat formei și tradiției, iar acum începem sa ne închinăm în duh și adevăr.

Ne-am asociat și am protestat în stradă pentru drepturi și libertăți, iar acum distanțarea socială ne împiedică să ieșim în stradă.

Am protestat pentru prezumția de nevinovăție, și acum suntem prezumați cu toții ca infectați cu COVID-19.

Am protestat pentru confidențialitatea și secretul profesional dintre client și avocat, iar acum am obținut spațiil virtuale vulnerabile la atacuri cibernetice[1].

Am protestat pentru o justiție independentă, iar acum justiția este dependentă de ordonanțele militare. O acuzam că e bolnavă de corupție, iar acum, încet-încet, pare să moară de COVID-19.

Am protestat împotriva ordonanțelor date noaptea ca hoții, iar acum ordonanțele militare se adoptă noaptea, fără să ne mai intereseze ce se ”fură”.

Am protestat împotriva transparenței decizionale, iar acum ”normele legale referitoare la transparența decizională și dialogul social nu se mai aplică în cazul proiectelor de acte normative prin care se stabilesc măsuri aplicabile pe durata stării de asediu sau a stării de urgență ori care sunt o consecință a instituirii acestor stări”[2] (OUG 34/2020).

Am protestat în stradă și în universități pentru ”statul de drept”, iar acum acesta e „suspendat” de ”starea de urgență”.

Am luptat pentru identitate de gen, politică și religioasă, iar acum vom primi o identitate sanitară (cu COVID-19 sau fără COVID-19).

Am protestat împotriva cipurilor și vaccinurilor, iar acum vom primi identitatea digitală[3] și un certificat digital pentru identificarea celor vaccinați împotriva tuturor virusurilor prezente și viitoare[4].

Am protestat pentru un mediu înconjurător curat, iar acum carantina ne împiedică să beneficiem de aer curat.

Până acum așteptam lumina de la CEDO. Acum așteptăm ca OMS să ne deschidă ușile să ieșim din casă. Drepturile și libertățile erau modelat după gândirea judecătorilor de la CEDO, iar acum regulile sunt modelate după gândirea experților OMS. De la guvernarea judecătorilor am trecut la guvernarea experților.

S-a impus distanțarea socială pentru a combate pandemia, iar acum avem o exacerbare a epidemiei de singurătate.

Virusul SAR-COV-2 îmbolnvește și poate ucide, dar și izolarea îmbolnăvește și poate ucide. Potrivit unui raport recent al Academei Naționale de Știință a Statelor Unite ale Americii, ”izolarea socială a fost legată de un risc crescut cu 50% de demență, un risc crescut cu 29% de boli de inimă și un risc crescut de AVC cu 32% ”[5]. Tocmai acestea sunt noile simptome pe care medicii le-au identificat în ultimele zile la pacienții depistați pozitiv.

Nu aveam răbdare, acum învățăm îndelunga răbdare. Ne planificam viitorul, acum așteptăm ziua de mâine. Trăiam cu anii, acum trăim cu ziua.

Strigam, acum tăcem. A fost mult zgomot. Acum este liniște. Să ne bucurăm, să ne pregătim, să adunăm resurse spirituale pentru ce va urma. Unii au acumulat astfel de resurse, alții mai au timp să adune. Nu știm ce va urma. Poate fi o eternitate globală, o eternitate personală, poate fi o lume mai bună sau mai puțin bună, poate vor fi ruine în Babilonul în care trăim ori poate nu va urma nimic, adică vom rămâne în aceeași stare. Pentru toate acestea încă avem timp să ne pregătim

Cert este că trăim un eveniment de dimensiune planetară. Pare că lumea pe care am construit-o și în care am trăit până acum, ”lumea civilizată” se sfărâmă. Dacă vom studia istoria cu atenție, vom observa câte evenimente de această anvergură au fost consemnate și vom înțelege altfel semnificația acestei perioade.

Istoria lumii a fost dezvăluită printr-un vis unuia dintre cei mai mari împărați ai lumii: Nebucadnețar sau Nabudonosor al II-lea, cel care a reconstruit cetatea Babilonului. Visul i-a fost descrifrat de un prizonier evreu, un tânăr de viță nobilă, înzestrat cu frumusețe fizică și cu înțelepciune în orice ramură a științei, cu minte ageră și pricepere. Visul este despre sfărmarea tuturor împărărățiilor pământești[6].

Într-un alt vis, lui Nebucadnețar i se descoperă ce se va întâmpla cu el pentru că a refuzat să recunoască suveranitatea lui Dumnezeu în cer și pe pământ: va fi izgonit din mijlocul oamenilor, va mânca iarbă ca boii, trupul îi va fi udat de roua cerului, părul îi va crește ca penele vulturului iar unghiile, ca ghearele părărilor[7]. Istoricii consemnează că în timpul apogelului domniei sale, mintea împăratului a cedat, rămânând nebun timp de șapte ani. La prima vedere, afecțiunea psihică de care a suferit pare să fie schizofrenia, manifestată prin retragere din mediul social, depersonalizare, halucinații, pierderea poftei de mâncare, dar ceea ce i-a incurcat a fost următorul detaliu: a mâncat iarbă ca animalele, părul i-a crescut ca penele vulturilor şi unghiile ca ghearele păsărilor. Chiar dacă maladia împăratului este una foarte rar întâlnită, ea totuși există și poartă numele general de zoantropie (din grecește zoon-animal și anthropos-om), sau, în cazul particular de care vorbim, de boantropie (bous-bou, vacă și anthropos-om). Din punct de vedere medical, această boală mintală prezintă o stare în care pacientul crede că este o vacă și începe să se comporte ca atare. Boala se prezintă la început ca tendință spre consumul de vegetale, însă în cea de a doua etapă, care se apare după aproximativ 5 luni de la debutul simptomelor, suferindul va dezvolta o înclinare spre consumul de iarbă și de unele specii de flori sălbatice, iar această stare este ireversibilă. Vestea bună pentru noi este că tot de la Daniel aflăm că ”după trecerea vremii hotărâte”, Nebucadnețar a ridicat ochii spre cer și i-a venit iarăși mintea la loc, exclamând că ”toți locuitorii pământului sunt o nimica înaintea lui Dumnezeu. El face ce vrea cu oastea cerurilor și cu locuitorii pământului, și nimeni nu poate sta împotriva mâniei Lui, nici să-i zică : ”Ce faci?”. Marele Nebucadnețar a recunoscut că Dumnezeu îi smerește pe cei ce umblă cu mândrie.

Mă amuz întrebându-mă retoric dacă vom rămâne în istorie sau vom ieși din ea?


[1] Disponibil aici.
[2] OUG nr. 34/2020.
[3] Disponibil aici.
[4] Disponibil aici.
[5] Disponibil aici.
[6] Cartea lui Daniel, capitolul 2.
[7] Catea lui Daniel, capitolul 4.


Av. conf. univ. dr. Lavinia Tec
Facultatea de Drept, Universitatea de Vest din Timișoara