1,198 citiri

Hristos a Înviat! / Adevărat a Înviat!

ESSENTIALS-Viorel-RosNe-am spus și ne-am răspuns singuri și triști pentru prima dată după 1987 ani de minune care ne aduna pe toți în jurul Luminii Sfinte! Care nu ne venea de la Mormântul Mântuitorului, dar nu era mai puțin Sfântă pentru noi, cei care, după ce o primeam, înconjuram cu toții Biserica de trei ori și așteptam deschiderea porților ei pentru ca mulțimea să intre pentru Sfânta Liturghie! Și apoi ne străduiam s-o ducem aprinsă în boțul de lumânare acasă împreună cu pâinea sfințită (în copilăria mea, aceasta era și înmuiată în vin!).

Mi-am spus-o de această dată înfricoșat de pustiul de pe stradă, de liniștea nefirească a nopții altădată plină de oameni, de lipsa noastră și a luminii din mâna noastră a acestei nopți atât de luminată de fiecare dată până acum, de nedreapta neputință de a ne bucura împreună de miracolul Învierii, de opreliștea pe care de la anul 313 încoace, creștinii nu au mai încercat-o (ce firavă e libertatea noastră, mi-au scris azi colegii mei Andreea Livădariu și Ciprian Romițan)!

Mi-e greu să cred că după 1987 de ani, Iisus, Mama Lui, Dumnezeu, au vrut să fim singuri la Înviere! Dar nici nu pot afirma și crede (sunt prea mic și neînsemnat pentru așa judecată și nici nu știu cine ar putea ști) că Voia Lor a fost să fie așa cum a fost!

Nu cred că infima particulă de viața/neviață care s-a năpustit asupra noastră ne-a fost dată ca pedeapsă Divină, ori poate a Pământului care s-a răzvrătit împotriva felului în care ne purtăm cu el!  Și nici dacă particula asta am creat-o noi, în inconștiența noastră, nu știu! Dar știu că a băgat frica în noi. Nu același fel de frică în toți, pentru că și acum, unii sunt mai egali decât alții. Dar aceia care sunt mai egali simt două frici în ei: una că s-ar putea să ajungă și la ei (în)coronatul; a doua, este că dacă scapă de el, le va fi greu să scape de furia celor a căror grijă ar fi trebuit s-o aibă!

De când mă știu, mi s-a întâmplat rar, foarte rar să nu ajung la Biserică în noaptea Învierii. Și numai din motive care au ținut de mine. Iar cine și-a înșelat copiii spunându-le că în vremea asasinaților de la Târgoviște au fost opriți de vreo autoritate a vremurilor de la acest drum păcătuiește față de ei și se spală pe mâini ca Pilat din Pont încercând a arunca vina lor pe umerii altora!

Dar mie nu mi-a lipsit niciodată ca acum, în noaptea Învierii, murmurul mulțimii, abia înțeles și auzit la început, clar, răspicat, puternic, dar smerit și grav mai apoi: „Hristos a Înviat din morți / cu moartea pre moarte călcând / și celor din morminte, viață dăruindu-le”!

Și întreb și eu acum (Iisus nu cere drepturi de autor, El ne-a cerut să-l urmăm): „ELIE, ELIE, LAMA SABACTANI?”

Cine știe? Poate ne-a(u) părăsit pentru puțin ca să vedem cum este să fim singuri! Și să vedem cât suntem de mici!

Ne rugăm, Întoarce-Te! Ne rugăm Vouă, Întoarce-Ți-Vă din nou fața la noi!

Prof. univ. dr. Viorel Roş