1,647 citiri

Vacanța mare… de reeducare

”Te rog, domnule Foster, să chibzuiești la rece, fără patimă, toată chestiunea și vei vedea că nu există crimă mai adioasă decât comportamentul neortodox. (…) Comportamentul neortodox nu amenință doar viața unui simplu individ; el lovește în înseși temeliile Societății.”

”- Surogat de Pasiune Violentă. Administrat cu regularitate pe o dată pe lună. Inundăm întregul sistem al organsimului cu adrenalină. Este echivalentul fiziologic complet al spaimei și al furiei. Are toate efectele toxice ale uciderii Desdemonei și ale suferințelor ei cînd o strânge de gât Othello – dar fără niciunul dintre inconvenientele acestora.

– Dar mie îmi plac inconvenientele.

– Nouă nu. Noi preferăm să facem totul într-un mod confortabil.

– Eu unul nu vreau confort. Îl vreau pe Dumnezeu, vreau poezie, vreau primejdie adevărată, vreau libertate, vreau bunătate.V reau păcatul.”

Al. Huxley, Minunata lume nouă

Dis-de-dimineață, ”cațărându-mă” pe zidurile virtuale, am pătruns în ”curtea” unei foste colege de facultate, care a ales nobila profesie de dascăl. Este învățătoare. Despre ce credeți că discutau acolo mai multe învățătoare? Despre cum ar putea reuși să-i dezvețe pe elevi de ”îmbrățișarea doamnei” și a colegilor, cum i-ar putea supraveghea la toaletă sau în pauze să nu își dea masca jos, despre pericolul de contaminare a cadrelor didactice care suferă de afecțiuni cronice, care intră în categoria de risc de morbiditate.

Într-o fracțiune de secundă mi s-a derulat programul de reeducare din vacanța mare. Părinții vor trebui să îi învețe pe copii că îmbrățișarea, sărutarea, strângerea de mâini, așezarea unei mâini pe umăr sau după gât, atingerea, apropierea de ceilalți copii sau bunici ori vârstinici este periculoasă, potențial mortală. Prin astfel de gesturi sunt potențiali ucigași. Și cum învață mai bine copilul de la părinți, cu vorbe sau prin model? Adică, îl îmbrățișezi, îl săruți zilnic, dar îl îndemni ca el să nu facă la fel când va ieși din casă? Sau, ca să învețe, părintele va trebui să renunțe la limbajul corpului? Părinții vor trebui să îi învețe pe copii să se înfățișeze cu mască și fără mască – exact ca în spectacolul acela reușit din vremea comunismului – pentru că altfel vor răspunde juridic pentru conduita lor la școală sau în public?

Dascălii vor trebui să fie reeducați și să renunțe la limbajul corpului, esențial în relația elev-dascăl, la fel ca în relația copil-părinte? Cine îi va proteja pe dascălii care suferă de afecțiuni cronice cu grad de risc de mortalitate, dacă ni s-a spălat creierul până acum și ni s-a spus că cei mici sunt purtători asimptomatici? Îi vom da afară pe dascălii bolnavi, care nu corespund ”caității vieții”? Sau vom angaja dascăli numai pe baza certificatului de sănătate digital? Acum are sens programul ID2020. Cum vor preda dascălii limba străină unde pronunția corectă se învață prin vizulizare, nu doar prin audiție? Vor pune niște înregistrări audio-video? Atunci de ce ar mai fi nevoie de dascăli dacă o mașină va face totul în locul lor? Și vor avea responsabilitatea suplimentară de a-i supraveghea în pauză, la toaletă pentru a nu se atinge unii de alții, păstrând distanța socială de 2 m – care de ieri au devenit 4 metri – și pentru a nu-și da masca jos? Sau o va face o mașină, o cameră de supraveghere? Ce vor face cu copiii care sunt aduși la școală de părinți atunci când au o răceală ușoară sau mai puțin ușoară, pentru că nu în grija cui să îi lase? Se vor pârâ unii pe alții, copii și dascăli deopotrivă, la văzul celor mai mici simptome de răceală? Vor învăța și asta?

Copiii vor trebui să învețe că nicio atingere, nicio apropiere nu este permisă, ci interzisă. Cum se vor recunoaște, fiind uniformizați prin mască? Cum se vor juca? Probabil cu ”mașinile”, probabil că singurele jucării de care se vor bucura vor rămâne ecranele. Deocamdată acestea pot fi atinse, dar pot fi utilizate și fără atingere. Asta după ce OMS a avertizat cu puțin timp în urmă că utilizarea ecranelor de către copii mai mult de o oră pe zi le afectează sănătatea mintală, emoțională, fizică. Între timp s-au răzgândit sau i-au înlocuit pe ”experți”. Cum vor învăța să cânte la un instrument, baletul, dansul și sporturile care presupun contact? Cu ”mașini„? Cum vor merge în parc sau la muzeu, încolonați doi câte doi la distanță de 2 sau 4 metri? Cum se vor comporta în excursiile școlare? Cum vor afla ce este prietenia, dragostea, compasiunea, empatia într-o relație fără atingere, apropiere, sărutare, îmbrățișare? Și vor fi testați săptămânal, de vreme ce ni s-a spus că acest virus va rămâne multă vreme cu noi? Vor prezenta săptămânal un ceritificat de sănătate?

Și cum vor funcționa regulile răspunderii juridice în raporturile juridice descrise mai sus, în noua eră contactless, dar cu mască și mănuși?

Probabil că se vor rescrie cursuri de psihopedagogie, cursurile de psihologia copilului, psihologia relațiilor. Dar, până atunci, Dreptul medical si Inteligența artificială – care va inlocui din ce în ce mai mult activitatea umană – ar trebui să devină discipline de studiu obligatorii la Drept (mă tem că îi va înlocui degrabă pe dascăli și pe părinți). Pentru că, nu-i așa? Acesta a fost ”un exercițiu„ după cum afirma un înalt demnitar american.

Un exercițiu de reeducare în… vacanța mare!

Av. conf. univ. dr. Lavinia Tec
Facultatea de Drept, Universitatea de Vest din Timișoara